Sunteți pe pagina 1din 6

Student: Mitrea Ana-Maria

Master:Drept privat

Etica profesiei de magistrat

“Pentru a fi magistrat, nu trebuie sa fii mai putin om.”

Un adevarat judecator va reusi sa straluceasca prin caracterul sau, prin profesionalism ,prin
moralitate si de asemenea, va respecta cu strictete regulile deontologice.
Munca acestuia este complexa, ei nu sunt doar niste instrumente de aplicare a normelor juridice,
nu sunt zei ,ci sunt oameni care lucreaza cu oameni de o varietate neasteptata.
Intr-un stat de drept ii sunt impuse anumite exigente legate de: cunoasterea dispozitiilor de drept
material si procesual, a drepturilor fundamentale ale omului la care trebuie sa se raporteze
permanent, de asemenea sa respecte valorile de justitie, dreptate, buna-credinta si adevar. Se
cere, asadar, o pregatire interdisciplinara, dar si calitati morale. Anumite trasaturile morale
impuse magistratului sunt reglementate si in acte normative, se pot observa interferentele
legislative cu cele etice. Laturile personalitatii trebuie sa se imbine armonios cu profesionalismul
sau.
Un magistrat trebuie sa fie puternic, cu o tarie de caracter extraordinara, un fin psiholog si un om
foarte responsabil, dornic sa invete si sa asculte.
In sufletul oricarui magistrat trebuie sa existe o dorinta puternica de a indrepta raul produs in
societate si de a lupta cu entuziasm si hotarare pentru valorile morale si pentru adevar.
Necesitatea de a identifica standarde de conduită corespunzătoare sistemului judiciar a fost
explicată chiar de un judecător în aceşti termeni:
„Nu se îndoieşte nimeni de faptul că există aşteptări ca judecatorii sa se comporte in
conformitate cu anumite standard in cadrul si in afara curtii.Sunt aceste asteptari doar de
decenta voluntara, exercitate la nivel personal, sau sunt asteptari ca un anumit standard de
conduita sa fie respectat de un anumit grup profesional în interesul său şi al comunităţii? Fiind
o întrebare fundamentală, este necesar să facem câteva observaţii elementare.
Formăm un grup aparte în comunitate. Cuprindem o parte aleasă a unei profesii onorabile. Ne
este încredinţată, zi după zi, exercitarea unei puteri considerabile. Exercitarea acesteia are un

1
efect dramatic asupra vieţilor şi averilor celor care vin în faţa noastră. Cetăţenii nu pot fi siguri
că vieţile şi averile lor nu vor depinde într-o zi de judecata noastră. Aceştia nu vor dori ca o
asemenea putere să fie încredinţată unei persoane ale cărei onestitate, abilitate şi standarde
personale sunt discutabile. Pentru continuitatea sistemului legii, aşa cum este în prezent, este
necesară existenţa unor standarde de conduită, atât în cadrul cât şi în afara curţii, proiectate să
menţină încrederea în acele aşteptări”

 Care este esenta principiului independentei judiciare?


Esenta libertatii judiciare este libertatea de a audia si de a decide in cazurile ce vin in fata
instantei.Libertatea este intarita si de prevederile art.16 alin.(2)Codul deontologic, care prevede
ca:
„judecătorii şi procurorii cu funcţii de conducere nu pot folosi prerogativele pe care le au pentru
a influenţa desfăşurarea proceselor şi soluţionarea cauzelor”.
Fapta de a purta discutii, separate, intre un vicepresedinte de tribunal, inainte de termen, cu
judecatorii investiti cu solutionarea unei cauze constituie imixtiune in activitatea altui magistrat
si va reprezenta incalcarea art.16 alin.(2)Codul deontologic.
Într-o altă speţă aflată pe rolul Curţii Supreme de Justiţie –decizia nr. 6/2012, s-a reţinut că
judecătorul X de la tribunalul Z i-a solicitat judecătorului Y de la judecătoria Z să pronunţe o
anumită soluţie într-un dosar ce avea ca obiect o cerere de revizuire, implicându-se în întocmirea
minutei şi oferindu-se să-l ajute la redactarea hotărârii.
Acelaşi judecător a intervenit pe lângă preşedintele tribunalului, în sensul ca acesta să dispună
prin rezoluţie restituirea garanţiei depuse de societatea comercială parte în dosar, interesându-se
de circuitul cererii şi modul ei de rezolvare.
Curtea Supremă de Justiţie a statuat că astfel de fapte reprezintă
abateri disciplinare, constituind imixtiune în activitatea altui judecător şi respectiv încălcare a
principiului secretului deliberării.
În ceea ce priveşte faptele aceluiaşi judecător de a furniza presei date tendenţioase, de natură să
afecteze imaginea justiţiei şi a magistraţilor, precum şi de a denigra public pe colegi, s-a
reţinut că reprezintă încălcări ale normelor deontologice.
Independenţa judiciară se referă atât la independenţa individuala cât şi la cea instituţională,
necesare în procesul de luare a deciziilor.

2
Primul considerent este legat de independenţa de facto a judecătorului. Cel de al doilea priveşte
definirea relaţiilor dintre judiciar şi alte sisteme, în special cu alte organisme guvernamentale,
pentru a asigura atât realitatea, cât şi forma independenţei.
Legătura dintre aceste două aspecte constă în faptul că un judecător poate avea acea stare de
spirit specifică, dar dacă instanţa din care face parte nu este independentă de alte organisme
guvernamentale în funcţiile sale esenţiale, nu se poate spune că judecătorul este independent.
Foarte strâns legat de conceptul de „independenţă” este cel de “impartialitate”.
„Imparţialitatea” se referă la starea de spirit sau atitudinea instanţei în raport cu problemele şi
părţile dintr-un anumit caz. Termenul „imparţial” se referă la absenţa părtinirii, reale sau doar
percepute.
Conceptul de „independenţă” reflectă sau materializează valoarea constituţională tradiţională a
lipsei oricărei ingerinţe în activitatea judiciară.

 Oare exista fisuri in sistemul judiciar , sunt exploatate slabiciuni personale , sunt
influentate decizii?
In principiu, femeia este mai vulnerabila decat barbatul, mai sensibila si mai dornica de a fi
inteleasa, de a fi iubita si nu se simte bine atunci cand este incorsetata in sobrietate si formalism.
Posibilitatea femeilor de a deveni judecator a fost consfintita in Legea nr.34/1945 privitoare la
unele dispozitii speciale de organizare judecatoreasca, in care, in art.VIII alin.(2) se statua ca “in
conditiunile acestui text, vor putea fi numite in magistratura si femei”
Primele femei judecător din România au depus jurământul pe data de 18. 02. 1945.
Lucretiu Patrascanu, ministrul justitiei din acea vreme , a rostit o frumoasa alocutiune: „…una
din revendicările de bază ale democraţiei consecvente a rămas până în ziua de astăzi asigurarea
deplinei egalităţi... între femei şi bărbaţi. Este o revendicare de bază pentru că nu se poate crea
un regim democratic, sincer şi real, fără atragerea masivă şi fără rezervă a elementului feminin în
toate domeniile vieţii publice, pe o treaptă egală de preţuire. Chiar acest modest început a
necesitat însă străduinţă, pentru că spiritul conservator şi prejudecăţile sunt adânc înrădăcinate la
noi. Deschizând elementelor feminine calea magistraturii, rupând încă o barieră care le era pusă
în cale, am acţionat pe planul luptei pentru democratizarea României...”.

3
Omul este o fiinta sociala, animat de pasiuni, de aspiratii, dornic de a relationa si de a se realiza
dn punct de vedere material pentru satisfacarea nevoilor sale.
Femeia judecator/procuror va avea aceasta disponibilitate de a cauta un partener, iar acesta la
randul sau trebuie sa indeplineasca niste standarde care sa-l faca compatibil in cercul pretentios
al femeii magistrat. Magistratul trebuie sa fie foarte discret, trebuie sa fie foarte atent cu ce
persoane relationeaza in grupul de prieteni, trebuie sa cenzureze cu atentie chiar si cunostintele
intamplatoare, relatiile cu vecinii sau chiar cu familia, sa restrictioneze participarea la
evenimente sau alte reuniuni. Evolutia sociala va incepe sa fie din ce in ce mai restransa, iar frica
de singuratate devine tot mai prezenta cu trecerea anilor.
Femeia tanara cu functia de judecator/procurorul care nu a avut sau a avut putine optiuni
decente de cuplu va fi mult mai vulnerabila in fata unor propuneri de nerefuzat din partea unui
barbat care are posibilitati financiare, care este receptiv, tandru, atent, are un cerc relational de
invidiat, acces, in cercuri sportive, politice, artistice si care va avea posibilitatea sa ii ofere un
nivel de trai mai frumos, un tonus deosebit in randul colegilor, o viata sociala diversa,preocupari
recreative acaparante , un loc central de interes din partea partenerului si/sau grupului.Victima va
incepe sa devina dependent de aceasta noua relatie si pozitie sociala.
Partenerul o va convinge pe femeia magistrate sa faca compromisuri profesionale, aceastea vor fi
propuse gradual(procedeul “startului mic” prin tehnica “aruncarii mingii joase”-low –balling, ori
tehnica “piciorului in usa”), relatia va capata progresiv valente infractionale, ca exemple:
Cazul arestarii celor doua judecatoare de la Tribunalul Bucuresti pentru implicarea infractionala
in astfel de parteneriate.
Cazul judecatoarei de la Curtea de Apel Craiova(condamnata in final la 3 ani si jumatate de
inchisoare cu suspendare), implicate in acte de santaj sexual.
Cazul procuroarei DNA de la Galati, cercetata pentru intretinerea de raporturi sexual cu un
inculpat mult mai tanar, fost deputat, aflat in stare de arest si pe care il acheta pentru savarsirea
unor infractiuni.

Este foarte interesant ca se urmareste de la bun inceput , exploatarea slabiciunilor personale ale
victimei si patrunderea prin fisurile sistemului judiciar si influentarea deciziilor acesteia ori ale
altor magistrati, acolo unde exista interes.

4
De regula, partenerul ales este sustinut si finantat de grupuri, structuri influente din diverse
domenii, inclusiv transfrontaliere, infractionale ori nationale .

In cazul acestei vulnerabilitati inca nu a fost gasita o solutie generica de prevenire a unor astfel
de situatii, toti factorii ce determina aparitia acestora sunt obiectivi; pe de o parte numarul mare
de femei judecator/procuror, care sunt victime, nevoia de a avea o relatie , nevoia de a avea o
viata sociala, nevoia de a abtine un tonus , limitele restrictive impuse de rigorile functiei, nevoia
unui nivel de trai rezonabil, dependent afectiva , teama de singuratate , iar pe de alta parte
preocuparea cu caracter permanent a unor grupuri, fie si infractionale, de a influenta in interes
propriu decizia magistratului .

In concluzie,
Caracteristicile temperamentale, gradul de educatie, maturitatea, echilibrul emotional, gandirea
si valorile morale ale magistratului vor face diferenta intre slujitorul dreptatii si inculpat.

1. Un adevarat judecator va reusi sa straluceasca prin caracterul sau, prin profesionalism


,prin moralitate si de asemenea, va respecta cu strictete regulile deontologice.

2. Un magistrat trebuie sa fie puternic, cu o tarie de caracter extraordinara, un fin psiholog


si un om foarte responsabil, dornic sa invete si sa asculte.
3. In sufletul oricarui magistrat trebuie sa existe o dorinta puternica de a indrepta raul
produs in societate si de a lupta cu entuziasm si hotarare pentru valorile morale si pentru
adevar.

4. Esenta libertatii judiciare este libertatea de a audia si de a decide in cazurile ce vin in


fata instantei.

5
Bibliografie
1.Codul deontologic al magistratilor-Ghid
de aplicare
2.Tratat de psihologie judiciara- T.Butoi
3. Studiu asupra unor factori de risc si/sau
de vulnerabilitate ai sistemului de justitie
din Romania”- publicat in revista Curierul
judiciar nr.7/2013-Judecator dr.Ion Popa