Sunteți pe pagina 1din 5

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de

umilire. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor
persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Implică un
raport de putere inegal, deoarece victima, în cazul acestui fenomen nu dispune de resurse (fizice,
psihologice, sociale) pentru a se apăra. Victima pozează într-o ipostază de regulă vulnerabilă, care
prezintă anumite slăbiciuni pe care bully-ul le poate exploata. Victima manifestă imposibilitate de
apărare și sentimente de neputință.

1. Ce tipuri de bullying putem întâlni?

a) Fizic – Se manifestă prin comportamente precum lovituri, bătai, îmbrânceli, tras de păr etc,
utilizate de persecutor pentru a câștiga putere și control de la victimă.

b) Verbal – persecutorul utilizează cuvinte, expresii și porecle, pentru a înjosi, deprecia sau răni altă
persoana. Ei își aleg victima în funcție de cum arată, actionează sau se comportă. Aceasta forma de
bullying este greu de identificat, deoarece se produce în lipsa unui adult. Totodată, adulții tind să creadă
că aceste insulte nu au un impact atât de semnificativ asupra copilului. Ca rezultat, ei sfătuiesc copii să
ignore persecutorii.

c) Sexual – constă în acțiuni umilitoare, jignitoare repetate care vizează o persoană într-un mod
sexual. Ca de exemplu: porecle sexuale, comentarii tendențioase, gesturi vulgare, propuneri sexuale și
materiale pornografice. Comentariile vizează atractivitatea, dezvoltarea fizica sau activitatea sexuală. În
cazuri extreme bullyingul sexual deschide o “poartă” către agresiunea sexuală. De obicei fetele sunt cele
mai predispuse la acest tip de bullying, manifestat atât de către băieți dar și de către alte fete. Aici poate
intra și sextingul

d) Social – agresivitatea relațională, indirectă sau socială sunt termeni utilizați pentru a descrie
dimensiuni diferite ale bullyingului social. Implică vătămarea reputației sau relațiilor cuiva. Motivul
pentru care se folosește acest tip de bullying este creșterea propriului statut social prin
denigrarea/controlarea unei persoane. Este utilizat atât de colegii de clasă cât și de către profesori și se
poate manifesta în 2 moduri – indirect/direct exemple : verbal direct : a spune celorlalți copii că nu sunt
acceptați în grup, verbal indirect : a spune celorlalți copii să excludă o persoană anume din jocuri sau
alte activitați ale grupului, indirect nonverbal : a evita sau ignora un copil care are intenția de a intra în
grup.

e) Prejudicial – cei care folosesc acest tip de bullying se focusează pe culoarea pielii, orientarile
religioase sau orientarile sexuale. În mod tipic, se bazează pe stereotipurile și prejudecățile cu privire la
persoanele diferite de majoritatea copiilor. Acest tip de bullying poate fi acompaniat de toate tipurile de
bullying, deci victimele pot experimenta cyberbullying, verbal, fizic sau social, chiar si bullyingul sexual.
Se produce ca urmare a unor credinte învățate sau greșite cu privire la anumite grupuri specifice de
persoane care merită să fie tratate diferit sau într-un mod lipsit de respect. Când apare, copii țintesc
persoanele care sunt diferite de ei și cateodata acest tip de bullying poate duce la hate crimes (
infractiune motivată de ură)

f) Cyberbullying – atunci cand sunt utilizate smartphoneuri, internetul sau tehnologia pentru a
hărțui, intimida sau înjosi o persoană. Cei care folosesc cyberbullying adesea spun lucruri pe care față-n
față nu au curaj să le spună, asta pentru că tehnologia le oferă anonimat. Astfel, pot să insulte și să se
detașeze de situație.

2. Cum se caracterieaza agresorul și victima?

Bullying-ul in scoala incepe de la varste fragede, studiile arata ca incepe in jur de 5-6 ani, in scoala
generala mai ales si se continua pana la facultate chiar. Victimele bullying-ului sunt de cele mai multe
ori timide, cu stimă de sine scăzută, abilități sociale slabe, în general mai puțin puternice din punct de
vedere fizic decât colegii lor iar agresorii îi aleg după aceste criterii tocmai pentru a se pune ei în
siguranță deoarece in majoritatea cazurilor acestia nu se razbuna.

De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt elevii care au următoarele caracteristici:

• supraponderali sau subponderali

• au abilități sociale scăzute,

• au puțini prieteni sau nu au prieteni,

• sunt săraci sau bogați,

• au religie sau rasă diferită,

• sunt scunzi sau prea înalți,

• au slabe abilități sportive,

• sunt inteligenți, talentați,

• au dizabilități fizice,

• sunt persoane noi din grup,

• au părinți divorțați sau

• sunt pur și simplu „diferiți” de ceilalți.

Comportamentul agresorului se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin economic,
rasial, cultural sau de vârstă. Acesta porneste din copilarie cand fiecare copil experimentează „necăjirea”
(teasing) de către adulți și cei mai mari. Poate pentru aceștia este o simplă joacă dar, copilul este în plin
proces de achiziții, nu poate discerne între bine și rău si nu poate prevedea pe termen lung consecințele
faptelor sale sau ale altora, așa că interiorizează comportamentul si învață să „necăjească” la randul lui,
devenind un bully.

Martorul este cel care vede fenomenul bullying, dar decide să nu intervină, de cele mai multe ori din
frica de a nu deveni chiar el o victimă. Unii spectatori instigă agresorul să abuzeze victima dar,
majoritatea spectatorilor acceptă în mod pasiv, privind și nefăcând nimic. De foarte multe ori,
spectatorii pasivi formează audiența agresorului care dorește să obțină atenție și popularitate. Astfel, el
este încurajat să continue comportamentul agresiv. Spectatorul însă poate avea un rol important în
oprirea agresiunii.
Instrumentele acestui fenomen sunt cuvintele, acțiunele sau excluderea socială. Manipularea, bârfa,
constrângerile, criticile, minciunile, zvonurile, satirizarea, comicul exagerat adresat unei persoane
reprezinta forme de bullying intre colegi.

Există diferențe de gen în cadrul victimizării din școli. Este remarcată predispoziția băieților la adoptarea
unui comportament de bullying și a unei posturi de agresor fizic, spre deosebire de fete. Evidențele
științifice arată că fetele se implică mai mult în acțiuni de bullying indirect adoptând comportamente de
răspândire de zvonuri răutăcioase, excludere socială, respingere.

La nivel global, în perioada 2011–2013, serviciile telefonul copilului de pretutindeni au înregistrat


251.640 de cazuri de bullying 9/10 cazuri au loc la scoala. In Europa, 42% băieți și 58% fete sunt victime
ale bullying-ului. Conform datelor UNICEF, România este pe locul I în Europa la numărul de elevi cu
vârsta între 11 și 15 ani care agresează alți colegi. Aproape jumătate dintre copiii din România – 46% –
au fost la un moment sau altul victime ale bullying-ului, 53% dintre aceștia fiind fete și 47% băieți.

3. Cum apare și care sunt consecințele bullyingului din partea profesorilor?

De cele mai multe ori când auzim termenul de bullying în şcoli ne gândim la colegii de clasă sau la cei
mai mari care fac viaţa grea unor elevi. Sunt foarte puţini cei care să gândesc că acesta poate veni din
partea educatorilor, învăţătorilor şi profesorilor. Deși s-au depus multe eforturi în dezvoltarea
programelor educaţionale împotriva bullyingului în şcoli, cele mai multe dintre aceste programe se
adresează doar bullyingului dintre elevi. Foarte puţină atenţie se acordă posibilităţii ca bullyingul sau
alte forme de abuz de putere pot fi comise de sus în jos, mai exact de la un profesor împotriva elevilor.

Mulţi profesori provoacă o clasă întreagă împotriva unui singur copil, traumatizându-l, poate, chiar pe
viaţă. Sunt mulţi dascăli care îi ameninţă cu sintagme de genul “te las corigent”. Îi umilesc şi le distrug
stima de sine cu apelative de genul “eşti un prost, un handicapat”, “nu eşti bun de nimic”, “mi-ar fi
ruşine să am un copil ca tine”. Uneori, umilirea se face în faţa clasei. Să jigneşti un copil, să-l umileşti, să-l
ameninţi, îl programezi la eşec permanent. Unii copii devin agresivi, alţii se închid în ei, în ambele cazuri
vor fi marcaţi pe viaţă de o copilărie nefericită.

Un studiu al Organizației Salvați Copiii publicat în 2016, subliniază că bullyingul, care apare frecvent în
relațiile dintre copii, este o consecință a modului de relaționare cu părinții și, nu în ultimul rând, cu
profesorii: ”la finalul anului 2013, [...] 87% dintre elevi mărturiseau că au fost cel puțin o dată implicați
într-o situație de abuz verbal din partea unui cadru didactic”.

Bianca Ioana Mada - autoarea tezei de doctorat „Comportamentul de intimidare (bullying). Factori
explicativi și modalități de prevenție în mediul școlar” – susţine că bullyingul apare în special în ciclul
gimnazial, când elevii trebuie să se adapteze nu doar stilurilor de predare diferite ale profesorilor, ci și
unor modalități de evaluare și notare diferite. La aceasta se adaugă presiunea părinților pentru note și
intrarea în pre-adolescență. Aceasta consideră că nodul problemei îl reprezintă conceperea și realizarea
relației pedagogice preponderent ca relație de putere. În contextul actual elevii își doresc un parteneriat
cu profesorii lor, dar aceștia preferă stilul autoritar din dorința de a controla excesiv clasă. Iar sistemul
de notare este, alături de limbaj și modul de comunicare, o modalitate frecventă de bullying. Altfel spus,
tonul superior sau jignitor, notarea nedreaptă, discriminările între elevi. Autoarea tezei a realizat un
studiu calitativ pe 302 elevi (clasele V-VII) din trei școli din Oradea, despre percepția elevilor vizavi de
comportamentele de intimidare ale profesorilor. Dintre elevii orădeni intervievați, 9,2% consideră că
profesorii dau note nedrepte foarte des sau des, 4,2% - deseori, 16,5% - uneori, 28,8% - rar, 45,4% -
foarte rar. Din punctul de vedere al copiilor, reducerea agresivității se poate evita prin renunțarea la
evaluări neobiective, concretizate în note nedrepte, și în adoptarea unor măsuri de protecție împotriva
comportamentelor de autoritate excesivă ale cadrelor didactice. Acestea provoacă la rândul lor acte de
bullying din partea elevilor, pentru că foarte mulți acceptă în mod formal nota, dar în realitate o
contestă. Și atunci apare indisciplina, adică nerespectarea regulilor sugerate de profesor și regulamentul
școlar. Sigur, notele nedrepte sunt doar un aspect al bullyingului, dar unul important

Elevii români sunt cei mai nefericiți sau mai bine zis cei mai înstrăinați de școală din lume (locul 68 din 68
de țări). Mai mult, sentimentul apartenenței la școală în România este prezis în proporție de 75% de
percepția relațiilor cu profesorii, de evaluarea rezultatelor și a conținutului învățării.

Ce probe pot fi aduse şi cum se poate ajunge la sancţiuni în asemenea situaţii?

Pentru dovedirea faptelor de abuz, se pot folosi următoarelor mijloace de probă:

- declaraţia copilului, indiferent de vârsta acestuia (dacă a împlinit 10 ani, ascultarea copilului este
obligatorie în toate cauzele administrative sau penale conform art. 264 Cod Procedură Civilă);

- efectuarea unui raport psihologic pentru a evalua cât de puternic a fost copilul marcat de atitudinea şi
măsurile cadrului didactic, dacă i-a fost pusă în pericol dezvoltarea psihologică şi fizică etc. Raportul
poate fi întocmit de reprezentanţi ai autorităţii tutelare, dar şi de psihologi ai ONG-urilor din servicii
acreditate;

- orice probă video, audio, email, postare pe reţelele de socializare, declaraţiile celorlalţi copii, ale
părinţilor ori ale altor cadre didactice sau personalului auxiliar din şcoală.

4. Cum se manifestă și care sunt motivele cyberbullyingului?

Hărţuirea pe internet a atins deja cote alarmante. 80% dintre adolescenţi au fost hărţuiţi pe internet.
Aspectul fizic, pasiunile şi situaţia materială se află printre principalele motive. Alte motive frecvente
pentru care tinerii sunt hărţuiţi sunt hobby-urile şi preocupările de zi cu zi (30%), situaţia materială a
familiei din care provin (13%), rezultatele de la şcoală (12%) şi orientarea sexuală (8%). Două treimi
dintre cei hărţuiţi nu au povestit nimănui despre incident, tinerii invocând motive precum teama, lipsa
de încredere că ar putea schimba ceva sau faptul că nu au crezut că e necesar să implice şi alte
persoane, deşi au fost afectaţi în mod direct de agresiune. Potrivit studiului, 65% dintre tineri admit că
au fost direct marcaţi de hărţuirea suferită online şi au observat inclusiv schimbări comportamentale
involuntare ce au urmat agresiunii. Cei mai mulţi afirmă că incidentele de acest fel le-au scăzut
încrederea în sine şi i-au determinat să se izoleze de ceilalţi. Atât fetele, cât și băieții sunt predispuși să
fie bullied, însă e mult mai probabil ca fetele să fie țintele zvonurilor false sau a mesajelor explicite
nonconsensuale.

Victima are nevoie de aliaţi. Victima trebuie să semnaleze orice acţiune care a avut loc asupra sa, însă
are extrem de multă nevoie de aliaţi de încredere care să îi asigure confortul de a vorbi. Este util ca
aceasta să reuşească să impună limite. De la blocarea şi raportarea abuzatorului pe reţelele de
socializare, la schimbarea parolelor sau a numărului de telefon, până la intervenţiile directe către
abuzator, efectuate într-o manieră cât mai asertivă, fără a-i oferi agresorului satisfacţia pe care o caută.
Cel care hărţuieşte va fi mulţumit dacă provoacă victimei suferinţă, de aceea este recomandată evitarea
afişării oricărei urme care lasă de înţeles că aceasta a fost afectată.

5. Ce este incluzivitatea şi de ce este ea importantă?

Incluzivitatea este faptul de a nu marginaliza, stigmatiza sau răni persoane pe baza sexului, identităţii de
gen, orientării sexuale, rasei, religiei, statutului socio-economic, dizabilităţilor etc. Incluzivitatea este
importantă pentru că este o alternativă pozitivă pentru câteva situaţii ce pot avea efecte negative. Spre
exemplu, cei mai mulți studenți au probleme în momentul în care îşi fac tranziţia de la liceu la facultate,
dar studenții din medii mai puțin privilegiate și mai marginale se confruntă cu provocări și mai mari,
deoarece intră în ceva ce percep ca fiind un mediu neplăcut sau chiar ostil. Astfel, când aparţin unei
clase incluzive, aceste persoane se integrează mai uşor, leagă relaţii pozitive mai uşor etc.

6. Cum putem fi mai incluzivi?

Putem fi incluzivi prin mai multe modalităţi. Este importantă asigurarea faptului că elevii din populațiile
subreprezentate au sprijinul necesar pentru a avea succes academic. De asemenea, este benefică
dezvoltarea relațiilor multiculturale cu membrii din diverse medii. Totodată, putem încuraja studenţii să
participe la o comunitate globală pluralistă, interdependentă, precum putem încuraja şi pe cei
marginalizaţi să îşi mărească vizibilitatea la nivel de mediu educaţional.

La un nivel practic, incluzivitatea se manifestă în mai multe feluri. În contextul unei clase, este foarte
important conţinutul planului de învăţământ, astfel încât acesta trebuie să aibă informaţii sau exemple
care să includă diversitatea umană în întregimea ei. Totodată, este necesar ca profesorul să
conştientizeze background-ul studenţilor săi şi să se adreseze tuturor nevoilor specifice ale acestora.
Suplimentar, se poate organiza Ziua Diversităţii în şcoală, liceu sau facultate, care să reducă distanţa
dintre persoanele minoritare şi cele majoritare. Crearea unei politici clare anti-bullying este cea mai
necesară şi relevantă, pentru că aduce la cunoştinţă consecinţele unor acţiuni mânate de ură.

1. Care sunt tipurile de bullying?

a. fizic si verbal

b. fizic, verbal, constient, incostient, social, prejudicial

c. fizic, verbal, social, sexual, preudiacial, cyberbulling

2. Cum putem fi mai incluzivi?

a. sa nu ne bagam in treburile altora

b. sa incurajam studentii in intelegerea diversitatii

c. sa anuntam mereu politia