Sunteți pe pagina 1din 3

Soft Skills: Abilitățile Secolului XXI

Soft skills sunt definite ca abilități interpersonale şi de comportament la locul de muncă


(Kantrowitz, 2005), fiind o necesitate pentru o performanţă şi o productivitate ridicate
(Wilhelm, 2002). Abilitățile administrative şi tehnice care sunt cerute la locul de muncă sunt
ușor de măsurat şi detectat, pe când soft skills, precum comunicarea, munca în echipă,
abilitatea de a rezolva creativ probleme, gândirea strategică sunt greu de detectat şi sunt în
opoziție cu „hard skills”.
Cu alte cuvinte, cunoștințele, deprinderile şi abilitățile specifice domeniului de
activitate sunt denumite global „hard skills”, fiind dobândite în învățământul de tip „clasic”,
bazat pe achiziția de cunoștințe de specialitate, pe când „soft skills” este un termen ce
înglobează un număr de abilități alternative sau complementare, în mare măsura nespecifice
în sensul că nu depind de domeniul de activitate, ci au un caracter universal.
Acestea se deosebesc de „hard skills” prin faptul ca ele țin de personalitatea şi
temperamentul individului, pe când „hard skills” se refera la abilitățile tehnice pe care le
deține o persoană. Este nevoie de „hard skills” pentru a fi acceptat la un interviu, dar este
nevoie de „soft skills” pentru a obține job-ul.
Pe scurt, „soft skills” au de-a face cu cine suntem ca persoane, iar „hard skills” se refera
la cunoștințe şi abilități.
În general „soft skills” includ următoarele (Jain, 2013):
- Aptitudini interpersonale: diplomație, leadership, etică (filosofice și
comportamentale), munca în echipă, colaborare și înțelegerea diverselor culturi;
- Aptitudini intelectuale: rezolvarea problemelor, luarea deciziilor, gândirea critică, de
analiză și raționament;
- Comunicarea: scris, vorbit, ascultare, citire (alfabetizare) și comunicarea dintre
culturi.
Responsabilitate şi capacitate de adaptare – aceste doua concepte constituie baza
abilitaților:
- Responsabilitatea reprezintă asumarea şi răspunderea fata de propriile acțiuni şi fata
de comportamentul propriu.
- Capacitatea de auto-guvernare a individului - se bazează pe capacitatea de a lucra
în condiții de stres.
- Profesionalism - modul în care un individ se prezinta atât în cadrul colectivului,
modul în care acesta accepta criticile pozitive, cum se raportează la acestea cât şi gradul de
discreție al individului.
Capacitatea de adaptare - se definește ca fiind o calitate principală necesara unei
persoane pentru a trece cu succes peste dificultățile şi provocările întâlnite în activitate,
indiferent ce domeniu.
Adaptabilitate - Flexibilitate, maleabilitatea. Viața în esență este o schimbare, de aceea
oamenii trebuie să se adapteze la aceasta. Datorita modificărilor care se produc tot mai rapid
în ziua de azi în ceea ce privește tehnologia, mediul de afaceri etc. sunt tot mai căutați
oamenii care se adaptează cu ușurință la schimbările din jurul lor, care se adaptează ușor
presiunilor exterioare şi nevoilor de lucru, care îmbrățișează cu ușurință noi idei, sunt
întreprinzători şi plini de resurse şi se ridica până la nivelul oricărei provocări.
O persoană definită de flexibilitate şi adaptabilitate schimbă metoda de lucru sau
abordarea când este necesar pentru a atinge un obiectiv sau pentru a îndeplini o sarcină de
lucru. De asemenea, ajustează stilul sau modul de lucru în funcție de fiecare situație în parte.
Empatia - capacitatea de a ne transpune în lumea subiectivă a partenerului de
comunicare, pentru a vedea situația cu ochii lui. Aceasta îi permite unei persoane să înțeleagă
și să împărtășească concepte, valori, viziuni aparținând altei persoane. Goleman (1998)
sugerează că empatia este abilitatea unui om de a-i înțelege pe alții, de a-i ajuta și de a le
dezvolta potențialul, oferindu-le propriile servicii, de a fi conștient de ce se întâmplă în jurul
lui și de a afișa o grijă constantă față de alții. Studiile arată că empatia corelează puternic cu
abilitatea de leadership.
Leadershipul se referă la două elemente: cum te gestionezi pe tine însuți (construirea
încrederii și a controlului de sine, dezvoltarea unor comportamente responsabile) și cum îi
gestionezi pe ceilalți (managementul conflictelor, declanșarea schimbărilor, comunicarea
eficientă etc.). Bunii lideri sunt oamenii care au o viziune și sunt foarte obiectivi și sensibili
cu privire la mediul în care activează. Acest tip de abilitate se bazează în general pe
capacitatea de a folosi motivația pentru atingerea scopurilor.
Curiozitatea intelectuală presupune o atitudine pozitivă, activă, perseverentă faţă de
anumite obiecte sau activități. Această curiozitate acționează în sensul realizării echilibrului
organismului cu mediu. Curiozitatea de asemenea poate fi definită prin dorința de a cunoaște
ceva nou sau neobișnuit, așadar manifestarea interesului pentru un anumit lucru.
Managementul timpului este actul sau procesul de planificare și exersare a unui
control conștient asupra timpului petrecut în anumite activități, în special pentru a crește
eficacitatea, eficiența și productivitatea. Cei care simt că dețin control asupra timpului sunt
cei mai satisfăcuți din punct de vedere profesional. Managementul timpului presupune:
analizarea și prioritizarea sarcinilor, identificarea activităților ce împiedică productivitatea și
folosirea mijloacelor tehnologice în acest sens, reducerea situațiilor stresante prin respectarea
deadline-urilor, identificarea momentelor când este nevoie de ajutor venit de la alte surse și
eventual încheierea unor parteneriate în perioadele extrem de solicitante.
Lucrul în echipa - capacitatea individului de a se integra într-un colectiv şi de a fi un
punct de creștere al colectivului în ansamblu prin simpla lui prezenţă. Tot aici intră şi
capacitățile lui de a lucra în colective interdisciplinare şi înțelegerea diversității şi
sensibilităților grupurilor.
Feedback-ul este procesul de comunicare prin care se transmit informații, sugestii,
observații, puncte de vedere, ca formă de răspuns pentru cei care au comunicat un mesaj sau
au realizat o acțiune. Cheia de aur a feedback-ului este să vorbim mai mult despre soluții,
decât despre probleme; să ne concentram pe acțiuni de urmat, mai mult decât pe faptele
trecute. Viața contemporană în care trăim solicită mai mult decât aceste seturi de abilități și
competențe, iar studenții sunt nevoiți să dezvolte aptitudini/ abilități de carieră și mai ales de
trăire în această eră competitivă în informații. Abilitățile cerute sunt: 1) flexibilitate și
adaptabilitate (adaptarea la schimbare, adaptare la responsabilitățile unui job, la contexte și
programe diverse, la a fi flexibil, incorporarea unui feedback eficient și util, a face față
pozitiv la critici, laudă și înțelegere, negocierea, echilibrarea în perspectivele, credințele
altora pentru rezolvarea unor probleme, mai ales în medii multi-culturale); 2) inițiativă și
autodezvoltarea (a mânui scopurile și timpul, cu simț realist, a fi tactic și strategic în
scopurile setate, a folosi timpul și munca depusă în mod eficient, a lucra
independent/individual, a prioritiza lucrul și scopurile, a fi devotat și a da dovadă de
profesionism) ; 3) abilitățile cross-culturale și sociale se referă la a şti când este adecvat să
se asculte și când să se vorbească, la îndrumarea proprie în mod respectabil și profesional, la
respectarea diferențelor sociale și culturale, a fi open-minded la diverse idei sau valori; 4)
productivitatea și responsabilitatea includ multi-tasking, lucrarea în mod pozitiv și etic, a
demonstra atribute în plus cu producerea calității profesionale, participarea activă, asumarea
unor greutăți și deținerea unei conduite profesionale; și în ultimul rând, 5) leadership și
responsabilitate se referă la îndrumarea și dirijarea oamenilor în mod etic și constructiv,
luând în considerare obiectivele lor și ale activității respective.
Bună parte din literatura de specialitate se concentrează pe identificarea modului şi
măsurii în care abilitățile „soft” pot fi transmise în sistemul de învățământ. Dacă în mod
tradițional „soft skills” erau asociate specializărilor umaniste, fiind considerate nenecesare
pentru domeniul tehnic şi al științelor exacte (fiind oarecum unanim acceptată imaginea
„matematicianului din turnul de cristal” şi al inginerului „cu privirea inteligentă dar care nu
ştie să se exprime”) devine evident că în economia actuală aceste abilități nu mai pot fi
considerate neimportante în nici un domeniu de activitate şi că învățământul, în special cel
tehnic, trebuie să se adapteze cât mai rapid la aceste cerințe.