3.

3 Gazele reale

Deosebirile dintre gazul ideal şi cel real pot fi descrise astfel:

Un gaz se comportă ca un gaz ideal atunci când este foarte rarefiat, caz în care
volumul propriu al moleculelor în raport cu volumul ocupat de gaz este neglijabil şi
forţele de interacţiune moleculară sunt foarte mici din cauza distanţelor mari dintre
molecule.
Un gaz se comportă ca un gaz real la presiuni mari şi temperaturi scăzute unde nu se
poate neglija volumul propriu al moleculelor şi nici forţele de interacţiune
moleculară.
Ecuaţia de stare pentru gazul ideal scrisă pentru un kilomol de gaz pv = RT ,
devine pentru gazul real:
 a
 p + 2 (v − b ) = RT , (ecuaţia Van de Waals), unde a şi b sunt două constante.
 v 

Gazul real diferă de gazul ideal prin faptul că energia internă a gazului ideal depinde
doar de temperatură, iar energia internă a gazului real depinde şi de volum, deci
U = U(T) - pentru gazul ideal
U = U(T, V) - pentru gazul real
La gazele ideale moleculele nu interacţionează între ele şi energia internă este
formată numai din energia cinetică a moleculelor, care depinde de temperatura
gazului. La gazele reale, energia internă este formată din energia cinetică şi energia
potenţială a moleculelor, datorită faptului că ele interacţionează între ele, iar energia
potenţială depinde de distanţa dintre ele, deci de volumul gazului.

3.4.Amestecuri de gaze perfecte

În cele mai multe instalaţii, agenţii termici gazoşi nu sunt gaze pure, ci amestecuri de
gaze. De exemplu aerul este un amestec de gaze, în principal N 2 + O2 , iar gazele de
ardere sunt alcătuite din CO2 + H 2Ovap + SO2 + O2 + N 2 + CO.....
Un amestec de gaze perfecte se comportă ca un gaz perfect.
pV = mRT
Studiul amestecurilor de gaze se face în două ipoteze:
a) gaze amestecate, moleculele fiecărui gaz răspândindu-se în întreg volumul.

A B C A A B C A B C B
B C B A A B C A B C C
A C B C A B C A
C C B C A
B C A C B B A B
C A B B C A A
B B C A A C B B
C

Fig.6. Amestecul moleculelor în întreg volumul

Fiind date trei gaze diferite A, B şi C cu molecule de mărimi diferite se consideră că
ele ocupă întreg volumul care le este pus la dispoziţie
V A = VB = VC = V
Se consideră temperatura componentelor constantă, egală cu cea a amestecului
T A = TB = TC = T
Presiunea parţială este presiunea pe care un gaz ar exercita-o asupra pereţilor incintei
în situaţia în care ar ocupa singur incinta. Pentru cele trei gaze alese presiunile
parţiale nu sunt egale.
p A ≠ p B ≠ pC - presiuni parţiale
Suma presiunilor parţiale ale gazelor componente este egală cu presiunea
amestecului. p A + p B + pC = p - legea lui Dalton
Suma maselor gazelor componente este egală cu masa amestecului.
m = m A + m B + mC (kg )
Se numesc participaţii (concentraţii) masice rapoartele
n
mA mB mC
gA =
m
gB =
m
gC =
m
∑g
i
i =1

b) gazele componente sunt separate între ele prin pereţi imaginari, fiecare are aceiaşi
presiune p şi temperatură T ca şi amestecul.

C C
A A A B B C C
A B B C C
A B B C C
A A A B B B C C C
B B C

B B

Fig.7. Amestecul moleculelor în volume parţiale, imaginare

Pentru această ipoteză
p A = p B = pC = p
T A = TB = TC = T
V A ≠ V B ≠ VC Volumele parţiale ale componentele diferă fiindcă diferă incintele
parţiale .
Suma volumelor parţiale ale gazelor componente este egală cu volumul amestecului.
VA + VB + VC = V
- legea lui Amagat
Se numesc participaţii (concentraţii) volumice rapoartele

n
VA VB VC
rA =
V
rB =
V
rC =
V
∑r
i
i =1
Proprietăţile amestecurilor de gaze
1. Constanta R a amestecului.
Se consideră amestecul format din gazele A, B şi C în condiţiile a).Pentru fiecare
component se scrie ecuaţia de stare :
p AV = m A R AT
p BV = m B R B T
pCV = mC RC T
Prin însumarea celor trei ecuaţii rezultă:
pV = (m A R A + m B RB + mC RC )T
pV = mRT ecuaţia de stare a amestecului
mR = m A R A + m B RB + mC RC şi prin împărţire cu m rezultă
n
mA m m
R= R A + B RB + C RC = g A R A + g B RB + g C RC = ∑ g i Ri
m m m i

Constanta R a amestecului este egală cu suma constantelor R ale gazelor componente

ponderate cu participaţiile masice .

2.Masa specifică a amestecului ρ

m
ρ= (densitatea)
V
Considerând ipoteza b atunci se poate scrie
m = m A + m B + mC = ρ AV A + ρ BVB + ρ C VC şi prin împărţire la volumul V
n
ρ = rA ρ A + rB ρ B + rC ρ C = ∑i ri ρi
Densitatea ρ a amestecului este egală cu suma densităţilor gazelor componente
ponderate cu participaţiile volumice .

3.Volumul specific v a amestecului

V ∑Vi ∑m v = ∑ g v RiT
v= = = i i
i i în care vi = sunt volumele specifice ale gazelor
m m m p
componente.

4. Masa moleculară a amestecului M

Masa moleculară a amestecului se numeşte aparentă sau convenţională fiindcă nu îi
corespunde în realitate o anumită valoare.
Se consideră expresia densităţii amestecului şi a componentelor
 mi p p
n ρ i = V = R T = R T M i
- ρ = ri ρ i unde 
∑ i i M

i ρ = m = p = p M
 V RT RM T
n
p p
Rezultă egalitatea M = ∑ ri M i ⇒ M = ∑ ri M i
RM T RM T i
Masa moleculară a amestecului M a amestecului este egală cu suma maselor
moleculare ale gazelor componente ponderate cu participaţiile volumice .

5.Presiunile parţiale ale gazelor componente

Pentru componentul i se exprimă ecuaţiile de stare care corespund celor două ipoteze
de studiu ale amestecului, care sunt egalate:
piV = mi Ri T
piVi = mi RiT
V
pi = i p = ri p
V
Presiunea parţială a unui component este egală cu presiunea amestecului p ponderată
cu participaţia volumică a componentului ri.

6.Căldurile specifice ale amestecurilor

Se consideră un amestec care suferă un proces elementar de încălzire la presiune sau
sau volum constant; cantitatea de căldură se exprimă
δQ = mcdt în care c (c p sau cv )
∑ Q primite de gazelecomponente
Q primita =
δ Q = ∑ δQi = ∑ m c dt i i
n n
mi
c= ∑ m c =∑ g c
i
i
i
i i

Similar se demonstrează
cM = ∑r c i Mi

C = ∑ ri Ci

7.Transformarea participaţiilor
Compoziţia amestecurilor este dată prin participaţii volumice sau masice.
mi mi
Prin definiţie: g i = =
m ∑ mi
RM
- în ipoteza b) pVi = mi RiT = mi T
Mi
p
Vi M i
RM T 1
gi =
p
∑
RM T
Vi M i
V

rM
gi = i i
∑
ri M i
Vi V
Prin definiţie: ri = = i
V ∑
Vi
 R M T mi
p Mi 1
ri =
RM T mi m
∑ p Mi
gi
Mi
ri =
gi
∑ Mi
8. Temperatura medie a unui amestec
Se consideră o serie de componente gazoase aflate iniţial la temperaturi diferite şi se
doreşte determinarea temperaturii lor , după amestecare. Din ecuaţia de bilanţ termic
ţinând seama că de exemplu, un component cedează căldură şi celelalte primesc
căldură :
m1c1 (T1 − T ) = m2 c2 (T − T2 ) + m3c3 (T − T3 )
Rezultă temperatura amestecului T
T=
m1c1T1 + m2 c2T2 + m3c3T3
=
∑m c T
i i i

m1c1 + m2 c2 + m3c3 ∑m c i i

Aplicaţie
Se consideră o cantitate de 100 kg de aer, aflat la presiunea atmosferică normală şi la
temperatura de 27°C care este compus din 23 kg de oxigen şi 77 kg de azot. Să se
determine :
a. participaţia masică a componentelor din aer gi
b. constanta aerului R
c. masa molară aparentă M
d. volumul ocupat de cantitatea de aer V
e. volumele parţiale ale componentelor Vi
f. participaţiile volumice ale componentelor ri
g. presiunile parţiale ale componentelor pi
h. fiind date participaţiile volumice să se verifice prin relaţia de transformare a
participaţiilor volumice în participaţii masice, valoarea gi
a.
mO 2 23kg
gO2 = = = 0,23
mO 2 + mN 2 23kg + 79kg

mN 2 79kg
g N2 = = = 0,77
mO 2 + mN 2 23kg + 79kg

mO 2 m n
8314 8314
b. R = RO 2 + N 2 RN 2 = ∑ g i Ri = 0,23 ⋅ + 0,77 ⋅ = 288,4( kJ / kg . K )
m m i 32 28
R 8314
c. M = M = = 28,8( kg / kmol )
R 288,4
 mRT 100 ⋅ 288,4 ⋅ 300
d. V = = = 85,38( m 3 )
p 101325
m R T 23 ⋅ 259,8 ⋅ 300
e. VO 2 = O 2 O 2 = = 17,69( m 3 )
p 101325
m R T 77 ⋅ 296,9 ⋅ 300
VN 2 = N 2 N 2 = = 67,69( m 3 )
p 101325
V 17,69 V 67,69
f. rO 2 = O 2 = = 0,21 rN 2 = N 2 = = 0,79
V 85,38 V 85,38
g. pO 2 = rO 2 ⋅ p = 0,21 ⋅ 101325 = 21278( N / m 2 )

p N 2 = rN 2 ⋅ p = 0,79 ⋅ 101325 = 80046( N / m 2 )

h.
rO 2 M O 2 0,21x 32
gO2 = = = 0,23
ro 2 M o 2 + rN 2 M N 2 0,21x 32 + 0,79 x 28

rN 2 M N 2 0,79 x 28
g N2 = = = 0,77
ro 2 M o 2 + rN 2 M N 2 0,21x 32 + 0,79 x 28

3.5.Procese termodinamice ale gazelor perfecte

În calculul maşinilor termice, procesele reale de încălzire – răcire, comprimare sau

destindere se înlocuiesc prin unul sau mai multe procese termodinamice simple.
- Procesul termodinamic care are loc la volum constant se numeşte transformare
izocoră (V = constant)
- Procesul termodinamic care are loc la presiune constantă se numeşte transformare
izobară (p = constant)
- Procesul termodinamic care are loc la temperatură constantă se numeşte
transformare izotermică sau izotermă (T = constant)
- Procesul termodinamic care are loc fără schimb de căldură cu mediul înconjurător
se numeşte transformare adiabatică (Q =0)
- Procesul termodinamic care are loc cu variaţia tuturor parametrilor, în ipoteza
căldurii specifice a procesului constante (cn =constant) se numeşte transformare
politropică.
Pentru fiecare din aceste transformări se stabileşte ecuaţia transformării, lucrul
mecanic, schimbul de căldură şi reprezentarea grafică în coordonate p-V.

3.5.1.Transformarea izocoră
Transformarea izocoră are loc la volum constant V= constant , m = cons tan t , din
pV
ecuaţia de stare = cons tan t rezultă pentru cazul în care V este constant este
T
p p T
= cons tan t (ecuaţia transformării) şi 2 = 2
T p1 T1
2 2
Lucrul mecanic al transformării izocore este L1−2 = ∫ δL = ∫ pdV = 0 căci V = cons tan t
1 1
2 T2

Schimbul de căldură al transformării izocore este Q1−2 = ∫ δQ = ∫ mcv dt = mcv (T2 − T1 )

m
1 T1

Ecuaţiile calorice de stare:

U 2 − U1 = mcv m (T2 − T1 ) = Q1−2
I 2 − I1 = mc pm (T2 − T1 )
Reprezentarea grafică a transformării în coordonate p-V este conform figurii 8 în
care procesul de trecere din starea 1 în starea 2 este caracterizat de menţinerea
constantă a volumului, adică V1 = V2 = V

p
2
p2
Încălzire
Răcire

p1
1

Fig. 8.Reprezentarea transformării izocore în coordonate p-V

Cum raportul p/T este constant, cu creşterea presiunii de exemplu la trecerea din
starea 1 în starea 2 (p2>p1) are loc o creştere a temperaturii (T2>T1) adică o încălzire a
gazului . Dacă procesul este invers, de la starea 2 la starea 1, odată cu scăderea
presiunii are loc o răcire a gazului .
Modelul fizic al unui sistem termodinamic care suferă o astfel de transformare este al
unui vas umplut cu fluid care are pereţii exteriori ficşi. Prin încălzire la o sursă
exterioară are loc o creştere a temperaturii şi a presiunii din vas.

3.5.2. Transformarea izobară

Transformarea izobară are loc la presiune constantă, p = constant , m = cons tan t , din
pV
ecuaţia de stare = cons tan t rezultă pentru cazul în care p este constant
T
V V T
= cons tan t (ecuaţia transformării) şi 2 = 2
T V1 T1
2 2 2
Lucrul mecanic al transformării izobare este: L1−2 = ∫ δ L = ∫ pdV = p ∫ dV
1 1 1
L1−2 = p(V2 − V1 ) (J )

Schimbul de căldură al transformării izobare cu mediu exterior este

2 2

∫1 ∫1
Q1−2 = δ Q = mc p dT

Q1− 2 = mc pm (T2 − T1 )( J )
Pentru încălzire Q〉 0 , L〉 0
Pentru răcire Q 〈 0 , L〈 0
Variaţia mărimilor calorice de stare este:
U 2 − U 1 = mcvm (T2 − T1 )( J )
I 2 − I1 = mc pm (T2 − T1 ) = Q1− 2
Reprezentarea grafică a transformării în coordonate p-V este conform figurii 9 în
care procesul de trecere din starea 1 în starea 2 este caracterizat de menţinerea
constantă a presiunii, adică p1 = p2 = p

Încălzire

p 1 2

Răcire

V
V1 V2
Fig. 9. Reprezentarea transformării izobare în coordonate p-V

Cum raportul V/T este constant, cu creşterea volumului de exemplu la trecerea din
starea 1 în starea 2 (V2>V1) are loc o creştere a temperaturii (T2>T1) adică o încălzire
a gazului . Dacă procesul este invers, de la starea 2 la starea 1, odată cu scăderea
volumului are loc o răcire a gazului .
Modelul fizic al unui sistem termodinamic care suferă o astfel de transformare este al
unui vas umplut cu fluid care are un perete mobil pe suprafaţa căruia apasă o forţă
constantă, generând o presiune constantă p. Prin încălzire de la o sursă exterioară are
loc o creştere a temperaturii şi a volumului ocupat de gaz.

3.5.3.Transformarea izotermică

Transformarea izotermică are loc la temperatură constantă, T = constant ,

pV
m = cons tan t , din ecuaţia de stare = cons tan t rezultă pentru cazul în care T este
T
constant pV = cons tan t (ecuaţia transformării) sau p1V1 = p2V2

Lucru mecanic al transformării izotermice este:

2 2

∫
L1− 2 = δ L =
1
∫ pdV
1
unde pV = cons tan t = p1V1 = p 2V2
2 2
dV dV V
L1− 2 = ct ∫
1
V
= p1V1
1
∫V
= p1V1 ln 2
V1

V2 p V p
L1−2 = p1V1 ln = p1V1 ln 1 = mRT ln 2 = mRT ln 1 (J )
V1 p2 V1 p2
Schimbul de căldură al transformării izotermice este:
δQ = mcdT dT = 0 δQ ≠ 0
Procesului izotermic îi corespunde o căldură specifică ∞ .Pentru a rezolva această
nedeterminare se apelează la relaţii generale din principiul I:
dU = δQ − pdV = δQ − δL (δL = pdV )

dI = δQ + Vdp = δQ − δLt (δLt = −Vdp )
şi folosind ecuaţii calorice de stare pentru gaze perfecte:
dU = mcv dT

dI = mc p dT
dU = 0
rezultă pentru T = cons tan t  sau Q1−2 = L1−2 (J )
δQ = δL
Numai în transformarea izotermică, Q schimbată de agent cu mediu este
echivalentă cu lucru mecanic efectuat sau consumat de agentul termic în cursul
transformării.
V2 p V p
Q1−2 = p1V1 ln = p1V1 ln 1 = mRT ln 2 = mRT ln 1 (J )
V1 p2 V1 p2
Reprezentarea grafică a transformării în coordonate p-V este conform figurii 10 în
care procesul de trecere din starea 1 în starea 2 este caracterizat de menţinerea
constantă a produsului pV = cons tan t .
 p 1
p1
Destindere

p2 2

Comprimare
e
V1 V2

Fig.10. Reprezentarea transformării izotermice în coordonate p-V

Graficul este un arc de hiperbolă echilateră. În transformarea izotermică:

U 2 − U 1 = mcvm (T2 − T1 ) = 0
I 2 − I1 = mc pm (T2 − T1 ) = 0
Modelul fizic al unui sistem termodinamic care suferă o astfel de transformare este al
unui cilindru al unui motor care schimbă intens căldură mediului exterior. . Prin
mişcarea pistonului, la scăderea volumului are loc o creştere a presiunii şi
temperatura tinde şi ea să crească. Dacă se consideră că pereţii cilindrului permit
eliberarea unei cantităţi de căldură suficient de mari se poate obţine situaţia în care
temperatura gazului din cilindru să se menţină constantă.

3.5.4.Transformarea adiabată

Transformarea adiabată este acea transformare termodinamică în care nu se realizează

schimb de căldură cu mediul exterior δQ = 0 Q1−2 = 0
Parametrii p, T, V sunt variabili şi se doreşte găsirea în aceste condiţii a unei relaţii
care îi leagă .
dU = δQ − pdV
Principiul I: 
dI = δQ + Vdp
dU = mc dT
Ecuaţii calorice de stare:  v

dI = mc p dT
Înlocuind dU, dI şi făcând raportul, rezultă:
cp Vdp cp
=− unde =k
cv pdV cv
k este exponentul adiabatic şi reprezintă raportul căldurilor specifice ale unui gaz în
transformarea la presiune constantă respectiv în transformarea la volum constant.
dp dV
= 0 ecuaţia se integrează şi rezultă ln p + ln (V ) = cons tan t ceea ce conduce la
k
+k
p V
ecuaţia transformării în coordonate p şi V.
pV k = cons tan t sau p1V1k = p2V2 k
Se exprimă ecuaţia de stare sub forma:
pV
= cons tan t se logaritmează şi se diferenţiază
T

 dp dV dT
 p + V = T dT  dV 
 ⇒ + (k − 1) =0
 dp + k dV = 0 T V 
 p V
se integrează rezultând ecuaţia transformării în parametrii T şi V:
k −1
TV = cons tan t T1V1k −1 = T2V2k −1
k −1
T T p  k
Înlocuind V rezultă k −1
= cons tan t sau 2 =  2  ceea ce reprezintă ecuaţia
k
T1  p1 
p
transformării în funcţie de p şi T.
Lucrul mecanic al transformării adiabatice este :
2 2

∫
L1− 2 = δ L =
1
∫ pdV
1
unde pV k = cons tan t = p1V1k = p2V2k

2 2
dV
L1−2 = ct ∫ k = ct ∫ V −k dV
1
V 1

ct
L1−2 =
− k +1
(
V2−k +1 − V1−k +1 )

constanta se înlocuieşte cu p2V2k şi apoi cu p1V1k .

p1V1 − p2V2 mR (T1 − T2 ) mRT1  T2 

L1−2 = sau L1−2 = = 1−
k −1 k −1 k − 1  T1 
 k −1

p1V1   p2  k 
L1−2 = 1−  
k − 1   p1  
 
Schimbul de căldură al transformării adiabatice este δQ = 0 Q1−2 = 0 ceea ce înseamnă
că în această transformare căldura specifică este nulă, deci c ad = 0 .
Variaţia mărimilor calorice de stare este:
U 2 − U1 = mcvm (T2 − T1 )
 unde L1−2 = U 1 − U 2 [J ] Lt = I1 − I 2
 I 2 − I1 = mc pm (T2 − T1 )

pV k = cons tan t
Reprezentarea grafică a transformării în coordonate p-V este conform figurii 11 în
care procesul de trecere din starea 1 în starea 2 este caracterizat de menţinerea
constantă a produsului pV k = cons tan t .

p 1
p1
Destindere

p2 2

Comprimare
e
V1 V2

Fig.11. Reprezentarea transformării adiabatice în coordonate p-V

Graficul este un arc de hiperbolă cu panta mai mare decât hiperbola echilateră,
fiindcă valorile lui k>1.Modelul fizic al unui sistem termodinamic care suferă o astfel
de transformare este cel al unui cilindru al unui motor, perfect izolat termic, care nu
permite nici un fel de schimb de căldură cu exteriorul.

3.5.5.Transformarea politropică

Transformarea politropică este o transformare generală în care variază parametrii

p,T,V , şi se schimbă energia sub formă de Q şi L cu mediu.
Transformarea politropică este un proces în cursul căruia variază toţi parametrii de
stare; pentru ca transformarea să fie definită se acceptă că îi corespunde o anumită
valoare a căldurii specifice (c n ) .
cn = căldură specifică politropică
δQ = mc n dT
Stabilirea ecuaţiilor transformării:
dU = δQ − pdV dU = mcvdT
Principiul I  cu  δQ = mc n dT
dI = δQ + Vdp dI = mc p dT
mc p dT − mcn dT = Vdp c p − cn Vdp c −c
 Raportul =− se notează cu n = p n şi se
mcv dT − mcn dT = − pdV cv − c n pdV cv − c n
numeşte exponent politropic. Se consideră acest raport constant (n=constant ) în
cursul unei transformări politropice.
dp dV
pV n = cons tan t - ecuaţia transformării în p,V sau p1V1 = p 2V2
n n
+n =0
p V
 dp dV dT dp ndV dT  dV 
 + = ; + =0 ⇒ + (n − 1) =0
 p V T p V T V 
TV n −1 = cons tan t -ecuaţia transformării în T,V sau T1V1n−1 = T2V2n −1
n −1
T T p  n
n −1
= cons tan t -ecuaţia transformării în T,p sau 2 =  2 
T1  p1 
p n
2 2
Lucru mecanic al transformării politropice este L1−2 = ∫ δ L = ∫ pdV
1 1
n
pV = ct = p1V1n = p 2V2n
2 2
dV ct p V − p1V1
L1− 2 = ct ∫V n ∫
= ct V − n dV =
− n +1
( )
V2− n+1 − V1−n +1 = 2 2
− n +1
1 1
p V − p 2V2
L1−2 = 1 1
n −1
mR(T1 − T2 ) mRT1  T2 
L1− 2 = = 1 − 
n −1 n − 1  T1 
 n −1 
p  n
= 1 1 1 −  2  
pV
L1− 2
n −1 p
  1  
Schimbul de căldură al transformării politropice este :
δQ = mc n dT
2 2
Q1−2 = ∫ δ Q = ∫ mcn dT = mcnm (T2 − T1 )
1 1

Considerând n constantă, cunoscută, pentru o anumită transformare politropică, se

c p − cn nc − c p c n−k
deduce cn din raportul n = ⇒ cn = v cu p = k cn = cv
cv − cn n −1 cv n −1
n−k
δQ = mcn dT = m cv dT
n −1
n−k
Q1−2 = mcnm (T2 − T1 ) = m cvm (T2 − T1 )
n −1
Se obişnuieşte să se exprime Q1−2 funcţie Lmec
dU = δQ − δL
dL dU mc dT n −1 − k +1
= 1− = 1− v = 1− =
δQ δQ mcn dT n−k n−k
k −n k −n
δQ = δL , iar Q1−2 = L1−2
k −1 k −1
Mărimile calorice de stare ale transformării politropice sunt :
U 2 − U 1 = mcvm (T2 − T1 )
 (J )
 I 2 − I1 = mc pm (T2 − T1 )