REVOLTAŢI-VĂ!

- ACUM ORI NICIODATĂ

1
 Remus Cristy Băisan

REVOLTAŢI-VĂ!

România Modernă și Demnă

 ACUM ORI NICIODATĂ

Sunt fiul unui popor resemnat. Un popor de

supravieţuitori, aşezat sub vremuri, cum spune
Cronicarul. Un popor căruia însă, în clipele de
cumpănă ale istoriei, Dumnezeu i-a pus în mâini -
lângă cruce - şi sabia.
Am avut şansa de a trăi în două lumi, în România
şi în Occident. Am văzut şi am îndurat, m-am
REVOLTAŢI-VĂ! - ACUM ORI NICIODATĂ
prăvălit în prăpastia eşecului şi m-am ridicat pe
culmile izbânzii, până am înţeles.
Am ajuns, cu mintea şi puterile mele, ceea ce
s-ar putea numi un om realizat, dar nu sunt fericit.
România e în genunchi şi moare.
Am privit viermuiala politică de pe trupul acestei
ţări jefuite şi veacuri de resemnare s-au răscolit în
sufletul meu, până când a erupt revolta.
Am fost şi eu în Piaţa Victoriei, rezistând alături
de sute de mii de români care la începutul lui 2017 se
3
 deşteptaseră, aşa cum patetic ne îndemna cântecul
acela paşoptist, adus pe baricadele Revoluţiei din
4

1989 şi care a devenit imnul României.

Din ianuarie 2017 ne-am trezit, dar tot nu ne-am
Remus Cristy Băisan

deşteptat.
Cuvântul de ordine a rămas “Rezistaţi!” –
anticamera resemnării, chiar dacă a unei resemnări
foarte vocale – iar spiritul Pieţelor (a Victoriei şi a
Pieţelor din marile oraşe) s-a risipit în apatie.
Dacă, în vâltoarea protestelor din 2017, cineva
ar fi avut înţelepciunea şi curajul să spună adevărul,
tot adevărul, românii s-ar fi unit de atunci sub
stindardul unui Ideal, ar fi îmbrăţişat o Cauză. S-ar
fi transformat, în sfârşit, dintr-o populaţie într-un
popor.
“Rezistaţi!” e anestezicul cel mai periculos care
li se poate prescrie astăzi românilor.
A trecut vremea romanticului “Rezistaţi!”, a
venit timpul lui “Revoltaţi-vă!”.
“Rezistaţi!” înseamnă o inerţie îndârjită. Nu mai
reprezintă decât lansarea mecanică a unor stoluri
de sloganuri care acoperă realitatea, sfârşind prin
a-şi pierde înţelesul.
“Revoltaţi-vă!” este primul pas spre acţiune.
“Revoltaţi-vă!” transformă “mulţimea solitară”
(oamenii de bună credinţă, care au decis să iasă în
stradă, sătui de minciună şi manipulare, dar pe care
epoca selfie-ului i-a dezobişnuit să fie împreună), o
uneşte şi o însufleţeşte insuflându-i un ţel.
Nu există partide. Există doar găşti politice,
ascunse îndărătul unor sigle bune de ştampilat o
dată la patru ani (PSD, PNL, ALDE, USR, PMP,
UDMR), organizate într-un cartel care îşi împarte
puterea ca pe o pradă.
Nu există doctrine, nu există ideologii, nu există
programe, ci un şuvoi de promisiuni mincinoase,
menit să ne înnece şi ultimul dram de raţiune. La
fiecare scrutin electoral, ne mână ca pe o turmă în
strunga lor politică, să alegem nişte sigle cărora să
ne încredinţăm soarta.
Alungaţi din ţară sau încă prizonieri ai acestui
teritoriu ocupat de strigoii comunismului, am
fost lecuiţi de identitatea naţională ca de o boală
ruşinoasă. Important este să nu mai ştim cine
REVOLTAŢI-VĂ! - ACUM ORI NICIODATĂ
suntem, ca să nu mai fim preocupaţi încotro ne
îndreptăm. Ne-a fost refuzat un Proiect de Ţară,
pentru că nu mai suntem o ţară, ci un rezervor de
resurse şi o piaţă de desfacere. Dovadă stă cea mai
crâncenă aberaţie economică: România, altădată
grânarul Europei, exportă grâul şi îşi îndoapă
cetăţenii cu pâine congelată din import!
Suntem injectaţi sistematic cu entertainment în
suprodoză, îndopaţi cu furaje subculturale. Suntem
cobaii unei propagande odioase care îşi zice presă,
slujnica acestui cartel politic.
5
 Vocea intelectualilor publici a fost sugrumată.
Pe unii i-a sufocat dezgustul. Alţii au fost mituiţi să
6

tacă sau să devină trompetele cleptocraţilor. Celor

puţini, care au măcar curajul să pronunţe cuvintele
Remus Cristy Băisan

prohibite „românism”, „naţiune română”, „ideal

naţional”, „patriotism”, li s-a pus repede căluşul.
Istoria a fost scoasă din şcoli şi înlocuită cu nişte
file cenuşii, peste care a fost aşezat avertismentul:
„Atenţie! Urmează pagini care vă pot afecta
emoţional!”...
Spiritul naţional a fost confiscat de parangheliile
oficiale drapate în costum popular cu sclipici,
ascunse sub fumul grătarelor.
Biserica Ortodoxă Română, Maica Neamului
Românesc, ultimul reper moral, ultima redută
înainte de ştergerea memoriei, este îngropată în
prejudecăţi şi superstiţii. Învăţăturile sale sfinte sunt
„traduse” într-un esperanto spiritual „politically
correct”: una dintre cele trei virtuţi teologale
(credinţa, nădejdea şi dragostea), repectiv nădejdea
– speranţa - a devenit „gândire pozitivă”...
Niciodată ca acum, în Anul Centenarului Marii
Uniri, n-am fost mai dezorientaţi şi, în consecinţă,
mai dezbinaţi, asmuţiţi permanent către ţinte false.
Niciodată ca acum n-am fost mai obosiţi de
noi înşine, mai nevolnici, mai dispuşi să rezistăm,
îndurând.
 Niciodată ca acum n-am fost trădaţi şi vânduţi
pe nimic de prostia şi lăcomia unora care îşi spun
români.
Niciodată ca acum n-am fost mai alături cu
istoria, mai dispreţuiţi de puternicii acestei lumi,
mai nebăgaţi în seamă.
Niciodată ca acum n-am fost mai trişti, ţinuţi mai
departe de noi, în stradă, de spectacole politice care
ne amorţesc orgoliul. Dar rezistenţa prin lozinci
strigate în cor, ca o mantră, rezistenţa prin înjurături
vărsate cu năduf, nu reprezintă decât supapa prin
care, controlat, se scurge revolta. Un cooking show
într-o ţară de lihniţi.
Acum ori niciodată, până când nu se goleşte ţara,
revoltaţi-vă!
Acum ori niciodată, înaintea alegerilor care vor
urma şi care vor fi cele mai costisitoare din istorie,
fiindcă ne vor decide destinul: ori ne luăm viaţa şi REVOLTAŢI-VĂ! - ACUM ORI NICIODATĂ
ţara în propriile mâini, ori aşteptăm victoria lor şi
sfârşitul naţiunii române. Poporul acesta nu va mai
rezista unei noi deziluzii.
Acum ori niciodată, acum când tensiunea unei
mari aşteptări şi-a atins apogeul şi poate lua forma
unei soluţii, primiţi lumina adevărului eliberator.
Revoltaţi-vă!
Revoltaţi-vă pentru că sunteţi minţiţi şi
manipulaţi, de 28 de ani, de un cartel politic care
7

spală creiere, pradă şi umilileşte România!

 Revoltaţi-vă pentru că sunteţi ţinuţi în întunericul
unei democraţii fără meritocraţie. Revoltaţi-
8

vă pentru că cei puşi să vă conducă sunt nişte

semianalfabeţi lacomi.
Remus Cristy Băisan

Revoltaţi-vă pentru că Legislativul e căptuşit cu

indivizi fără de lege.
Revoltaţi-vă pentru că aşa-zisa stângă şi aşa-zisa
dreaptă, socialişti şi liberali, crescuţi din acelaşi
aluat, îşi inventează şi îşi votează cot la cot privilegii,
într-un simulacru penibil de pluripartidism.
Revoltaţi-vă oriunde v-aţi afla – cei alungaţi din
ţară şi cei încă rămaşi acasă.
Revoltaţi-vă împotriva tuturor acelora care nu se
gândesc la următoarele generaţii, ci la următoarele
hoţii electorale.
Revoltaţi-vă şi nu vă lăsaţi prostiţi de protestatari
de profesie, personaje fără cauză, întoarse de
cheiţele unor seifuri cu bani.
Scoateţi-i la lumină, dintre voi, pe cei mai buni.
Gândiţi binele României, fără cârjele mentale ale
propagandei. Curăţaţi prin vot haznaua politică.
Votaţi oameni, nu sigle de partid! Votul e arma
revoltei non-violente.
Aceasta nu este o carte, este un strigăt: revoltaţi-vă!
 ROMÂNIA.
RUINAREA UNEI NAŢIUNI

Ei şi noi: două Românii care nu se vor întâlni

niciodată. Cum nu se pot întâlni niciodată victimele

REVOLTAŢI-VĂ! - ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI

cu călăii, ca să celebreze împreună decapitarea.

Ei şi noi: două Românii în derivă, în Anul

Centenarului Marii Unirii. Ei, partidocraţia, cartelul
politic care a decapitat România, i-a alungat sau
marginalizat elitele, a pârjolit tot. Noi, toleraţi în
propria ţară, zgribuliţi într-o realitate alternativă,
obligaţi să rezistăm.

Ei şi noi: două Românii într-o încleştare dra­

matică. Ei, noii stăpâni, care au depopulat ţara, ca
să le fie mai lesne s-o vândă. Noi, tot mai puţini şi
9

mai dezbinaţi.
 Dumnezeul lor e banul. Crezul lor: furtul şi
10

minciuna. Biserica Ortodoxă Română a devenit

pentru ei un simplu vehicul electoral. Reperele
morale care au zidit şi au susţinut naţiunea română
Remus Cristy Băisan

sunt bine pitite sub pâcla superstiţiilor. A venit

clipa ca Biserica noastră rugătoare, instituţie
divino-umană, să se ridice de sub cizma politicului
şi - prin ierarhii şi preoţii săi – să reaprindă lumina
idealului naţional, ţinută sub obroc vreme de şapte
decenii, sub comunişti şi sub neocomuniştii vopsiţi
în globalişti, uniţi în Internaţionala Hoţiei. Prin
ierarhii şi preoţii săi, Biserica trebuie să renunţe la
principiul capului plecat pe care sabia nu-l taie.

Vremurile s-au schimbat, lumea a intrat într-un

vârtej al prefacerilor care pulverizează echilibrele
geopolitice precare ale Războiului Rece. Fără un
Proiect de Ţară, România e dusă de valul schim­
bărilor, la voia norocului, la mila celor puternici.

Vremea rezistenţei a trecut. Cu aşa-numiţii

“rezistenţi”, cu oameni “căldicei” (vorba Sfântului
Apostol Matei şi a Sfântului Ioan din Patmos) nu se
poate reclădi o ţară. Există în “Divina Comedie” a lui
Dante o scenă cutremurătoare. În pragul Infernului
– “lacrimi şi oftat”, bocete surde, scrâşnete, vaiete.
Autorul îşi întreabă, infricoşat, călăuza, ce se
petrece, care e pricina sfâşietoarei dureri a acelor
oameni. Răspunsul poetului Vergiliu te îngheaţă:
jelesc şi se chinuie moral cei care n-au făcut în
viaţă nici rău, nici bine. Porţile le sunt închise: nu-i
primeşe nici raiul, nu-i primeşte nici iadul.

Biserica strămoşească nu poate păstori credin­

cioşi şovăielnici, nu îşi poate asuma păcatul de a
întoarce privirea de la realităţile socio-politico-
economice, chiar dacă o ridică spre cer.

Poporul român s-a născut creştin şi nu i se poate

smulge această dimensiune fără a-l schilodi sufleteşte.

REVOLTAŢI-VĂ! - ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI

Visul lor, al călăilor noştri, este o Românie fără
Dumnezeu, o ţară în care, parafrazând un mare
clasic, totul să le fie permis.

Ce s-a petrecut în ultimii 28 de ani şi cum am

ajuns aici? O naţiune poate fi distrusă în maximum
30 de ani, cam tot atâţia ani câţi sunt necesari să fie
reconstruită.

Pentru distrugerea României n-a fost nevoie să se

tragă nici o salvă de tun. N-a fost nevoie nici de aşa-
11
 numite “războaie hibride”. O caracatiţă alcătuită din
12

români a confiscat Revoluţia şi ne-a acaparat apoi

în tentaculele sale. O caracatiţă politică a declanşat
exodul românilor - cel mai mare din istoria recentă,
Remus Cristy Băisan

după al sirienilor. Aceia însă fug de spaima morţii,

ai noştri - de spaima vieţii, de foame şi lehamite. Ei,
cei care alcătuiesc acum partidocraţia deghizată în
democraţie, i-au îmbrobodit cu promisiuni electorale
şi sloganuri pe cei rămaşi acasă, i-au legat la ochi, să
nu vadă dezastrul.

Dezlegaţi-vă la ochi! Adunaţi-vă din smârcurile

de la marginea istoriei în care v-au aruncat ei.
Uniţi-vă în Anul Marii Uniri - cei abandonaţi şi
umiliţi acasă cu cei alungaţi şi abandonaţi în afara
graniţelor - uniţi-vă în revolta ultimei şanse.

Revoltă, nu anarhie!

Dezlegaţi-vă la ochi!

Cartea aceasta nu este un îndemn la anarhie, ci

un îndemn la revoltă. La revoltă paşnică, o revoltă
care trezeşte conştiinţe.
 Revolta noastră nu trebuie să fie o emoţie de
moment, o clipă de năduf răcorită cu un potop de
înjurături.

A te revolta prespune întâi de toate a pricepe.

Revolta noastră are nevoie de luciditate. Revolta
noastră are nevoie de o gândire critică şi de un crez.

Arma noastră este adevărul, revoluţia noastră va

fi votul. Un vot dat românilor cinstiţi, cu frică de
Dumnezeu şi dragoste de România.

REVOLTAŢI-VĂ! - ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI

Cei care instigă la violenţă fac jocurile lor.

Revolta noastră nu este distructivă, revolta

noastră este ziditoare de neam şi ţară.

Revolta noastră e menită să ne redea încrederea

în noi. Este revolta celor care îşi iau destinul în
propriile mâini.

Idealul, crezul nostru este unul şi sfânt: România.

Căminul şi crezul nostru - România.
13
 Fitilul timpului se scurtează. Dacă, în alegerile
14

care urmează, nu vom aduce la cârma ţării oameni

integri, care îşi vor asuma misiunea să măture
actuala “elită” politică şi pe clienţii lacomi ai
Remus Cristy Băisan

acesteia, în anul 2019 vom fi martorii vinovaţi ai

sfârşitului unei naţiuni.

Şcolile lor, averile lor, valorile lor, odraslele lor

Există adevăruri pe care nu vi le spune nimeni –

de frică, din interes, din neştiinţă.

Rădăcina tuturor relelor – distrugerea sistemului

de Educaţie - poate fi identificată uşor, nu este
nevoie să fie dezgropată. Ramurile ei stufoase se
văd astăzi, zilnic, şi ne acoperă.

Imediat după Revoluţia din ’89, nomenklaturiştii

Partidului Comunist, securiştii din linia a doua şi
următoarele, mai puţin şi mai superficial şcoliţi,
s-au repezit să pună mâna pe Putere. În ţară sângele
nu se zvântase, morţii încă nu fuseseră îngropaţi,
când ei luau în posesie România ca pe propria lor
feudă.
 Între primele decizii, care prefaţează moral
dezastrul: certificatele de revoluţionar. Naţiunea
trebuia anesteziată repede, mituită, compromisă
moral. Certificatele de revoluţionar au fost prima
expresie majoră a absurdului criminal. Patriotismul
a fost tranzacţionat şi transformat în monedă de
schimb, care să plătească liniştea lor. Să asigure
liniştea atât de necesară Marelui Jaf care a urmat.

Niciodată în istoria unei naţiuni, cetăţenilor

nu li s-au eliberat certificate pentru că şi-au iubit
şi apărat patria. Paşoptiştii n-au stat la coadă la
certificate, eroii Războiului de Independenţă de la

REVOLTAŢI-VĂ! - ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI

1877 nu s-au avântat pe redutele de la Plevna sau
Vidin, ca să-şi ia certificate. A-ţi servi patria e un
privilegiu, o datorie sfântă.

Vă mai amintiţi primii ani de după Revoluţie, când

România abia se mai vedea din fumul lumânărilor,
al nesfârşitelor parastase şi comemorări? Acoperiţi
de fumul acela au început ei confiscarea României.
Certificatele de revoluţionar i-au scutit de remuşcări
pe politrucii a căror conştiinţă avea încă de pe
atunci forma unui portofel.

ŞCOLILE LOR. Cocoţaţi pe toate nivelurile

15

administraţiei, dornici să se valideze şi intelectual,

 au pornit asediul sistemului de educaţie, la
16

vânătoare de diplome. Zăgazurile rigorii s-au rupt,

învăţământul românesc de stat s-a transformat
în fabrică de atestate şi titluri universitare.
Remus Cristy Băisan

Învăţământul particular, care teoretic, conform

modelului occidental, ar fi trebuit să fie fieful
elitelor, s-a înfiinţat când instituţiile şcolare ale
statului n-au mai prididit să livreze pe bandă rulantă
diplome pentru ştabi.

Semănată de ei, a înflorit planta carnivoră a

mentalităţii că nu e nevoie de studiu, de muncă.
Poţi trece prin şcoală “ca gâsca prin apă” - tinerii
au prins repede şmecheria. Treptat, şi dascălii “de
modă veche”, cu vocaţie, cei care altădată făceau din
profesie un apostolat, s-au retras la pensie ori au luat
drumul străinătăţii, înlocuiţi de generaţii de profesori
cu note submediocre la examenele de definitivat.

Odată diplomele de bacalaureat sau de licenţă

luate pe bandă rulantă şi pentru că doctoratul
constituia un criteriu esenţial de promovare şi
bani frumoşi în plus la leafă, nomenklaturiştii şi
securiştii de tip nou au dat buluc să-și ia doctorate.
Cercul se închide: doctoratele achiziţionate atunci
aduc astăzi bani grei la pensie. Ambiţiile academice
urmau abia mai târziu să se nască şi să perpetueze.
 Bomboanele pe coliva sistemului românesc
de învăţământ sunt propriii miniştri. Mulţi dintre
aceştia – umilinţă supremă la care ne-a supus clasa
politică! – sunt semianalfabeţi.

Marea victorie repurtată de şcolile pe care le-

au schimonosit după chipul şi asemănarea lor:
procentul analfabetismului funcţional - 42 la sută,
dublu în comparaţie cu media europeană. Recordul
ne plasează pe un ruşinos loc penultim între ţările
Uniunii Europene, înaintea Bulgariei.

AVERILE LOR. La începutul epocii aşa-

REVOLTAŢI-VĂ! - ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI

numitului capitalism de cumetrie (care nu s-a
încheiat până astăzi şi nu se va încheia câtă
vreme va mai rămâne ceva de furat), în paralel cu
completarea studiilor, ei se preocupau obsesiv de
parvenirea materială.

După ce au confiscat politic România, un timp

le-a fost pur si simplu frică să fure cât şi-ar fi dorit.
Au început cu “găinării”. S-au pus să-şi ridice vile,
un fel de mausolee de un kitsch luxuriant. De la
mobilarea vilelor şi umplerea conturilor a pornit
Marele Jaf.
17
 Dar erau încă stăpâniţi de spaimă. Coşmarul lor
18

cel mai negru s-a numit Legea 18, zisă a ilicitului.

Aşa că au trebuit să găsească repede soluţia de
a-şi pune la adăpost averile care începuseră să
Remus Cristy Băisan

crească şi urmau să se umfle fabulos. Iar soluţia

au plantat-o la vedere, în Constituţia României
(articolul 41, alinatul 7, în Constituţia din 1991,
păstrat identic în Constituţia revizuită din 2003,
articolul 44, aliniatul 8): “Averea dobândită licit
nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii
se prezumă”. Fraza aceasta, care nu există în nici
o Constituţie europeană, cu excepţia, desigur, a
Republicii Moldova – “Caracterul licit al dobândirii
averii se prezumă” – a fost şi a rămas umbrela sub
care operează toţi devalizatorii României. Cu alte
cuvinte, de 27 de ani, ei au ridicat hoţia din averea
ţării la rangul de drept garantat constituţional.
Legea 18, a ilicitului, au declarat-o comunistă.
Foştii nomenklaturişti comunişti se preschimbaseră
peste noapte în cei mai zeloşi anti-comunişti, fără
să ştie că pe lume există ceva şi mai “comunist”
decât Legea 18 – fiscul american.

Asta i-a scutit pe ei să născocească poveşti

cu moşteniri, cu comori găsite în porumbar, cu
câştiguri fabuloase la loz în plic.
 Legea 115/1996, a controlului averii demnitarilor,
magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor per­
soane cu funcţii de conducere a fost ingenios
eludată, când nu a fost transformată în obiect de
şantaj sau chiar în armă de eliminare a adversarilor
politici. Însă şi cei aflaţi sub jurisdicţia acesteia tot
au fost nevoiţi, la un moment dat, să-şi inventeze
câte o mătuşă Tamara.

Japca privatizărilor a desăvârşit dezastrul.

Se spune că primele garnituri de demnitari din

istoria post-revoluţionară a României ştiau să

REVOLTAŢI-VĂ! - ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI

fure cu fereală, să nu golească chiar toată visteria
Statului, ceea ce urmaşilor lor, tot mai flămânzi
şi mai primitivi, nu le-a mai reuşit. Ce a rămas în
toţi anii aceştia şi s-a perfecţionat este “inteligenţa
managerială”, care tradusă din limbajul lor
înseamnă “contracte cu Statul”.

Ne-am bucurat văzând demnitari trimişi în

puşcărie, fie chiar şi printr-o selecţie marcat politică.
Apoi ne-am revoltat că, eliberaţi - unii după câteva
luni - şi-au păstrat miliardele furate.
19
 Prezumţia constituţională de cinste, rod otrăvit
20

al prezumţiei de educaţie, rămâne păcatul originar

al societăţii româneşti de după 1990.
Remus Cristy Băisan

Dispreţul suprem al noilor îmbuibaţi: etalarea

averilor. Cei pe care îi spoliaseră trebuiau umiliţi
până la capăt. Trebuiau să aibă mereu în faţa ochilor
simbolurile puterii: vile-mausoleu, limuzine de sute
de mii de euro, conduse de beizadele care n-au citit
în viaţa lor decât cartea maşinii, eventual o blondă
siliconată şi botoxată pe locul mortului, ceasuri de
lux (care lor nu le măsoară timpul, ci şmecheria)
strălucind pe mâinile obişnuite să intre până la cot
în bugetul Statului.

VALORILE LOR. Sunt momente în care simt că

strig în pustiu. Ghilotina ultimelor statistici cade
necruţător peste fiecare dintre aceste pagini: 22
la sută dintre români n-au citit niciodată o carte.
Şcolile lor au impus valorile lor!

Dacă aş lua alfabetul de la a la zet, tot n-aş epuiza

purcoiul lor de valori. Au inventat cuvinte noi.
Au întors semantica pe dos, născocind cuvintelor
înţelesuri de-a dreptul paradoxale.
 Un singur exemplu, însă fundamental: substan­
tivul “şmecher”. În România construită pe valorile
lor, a fi şmecher este idealul şi elogiul suprem.
Marii şmecheri fac afaceri cu Statul, şmecherii mai
mărunţi fac “combinaţii”. Şcolile lor i-au specializat
în nemuncă, minciună, escrocherie, impostură.
Jocul copilăriei noastre, “Hoţii şi vardiştii”, ar fi
foarte greu de jucat în România de astăzi. Pentru că
“hoţii” au devenit “vardişti”.

Românii cinstiţi sunt priviţi ca nişte neadaptaţi,

ca nişte persoane cu handicap, şi catalogaţi drept
“fraieri”.

REVOLTAŢI-VĂ! - ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI

Fraierii sunt îndopaţi cu promisiuni şi, între
scrutinurile electorale, cu “furaje” alimentare du­
bioase, importate te miri de pe unde.

Sănătatea lor şi-o tratează în spitalele din

Occident, sănătatea noastră e captiva unui sistem
sanitar aflat în pragul colapsului. Gândiţi-vă doar
ce s-ar putea întâmpla dacă partidocraţii s-ar ţine
de cuvânt şi i-ar aduce în ţară pe cei cinci milioane
de români alungaţi!
21
 Miniştrii Bolii, din toate partidele, ne injectează
22

cu cele mai aiuritoare făgăduinţe, dar realitatea

crudă e că, dacă ai curajul să te internezi într-un
spital al Statului, trebuie să fii pregătit să lupţi cu
Remus Cristy Băisan

mizeria şi microbii şi să contractezi afecţiuni noi.

Apropo de microbi. Modelul aspiraţional a

devenit şmecherul. De la adolescentul care copiază
la Bac până la parlamentarul care chiuleşte de la
muncă trei din cinci zile, reuşita în viaţă se măsoară
în şmecherie. Despre aceştia se spune, cu admiraţie,
că “au tupeu” – obrăznicia e altă valoare-cheie în
curriculum-ul şcolilor lor (“curricula”, cum spun
loazele de profesori, cei făcuţi pe pile politice, aşa
cum în perioada stalinistă erau făcuţi pe puncte).

Lipsa de educaţie naşte monştri sociali, şterge

trecutul, năruie prezentul, închide viitorul. Calitatea
elevului e oglinda calităţii profesorului. Însă tot mai
mulţi profesori, plătiţi mizerabil de ei ca nişte slugi
hoaţe, dispreţuiţi, şi-au pierdut profesionalismul
care le oferea nobleţea inconfundabilă. Repetatele
şi ineptele reforme ale Educaţiei i-au transformat
pe profesori în nişte prestatori de servicii pentru
colecţionarii de note şi diplome.
 E de ajuns să deschideţi televizorul sau să intraţi
pe reţelele de socializare şi vă veţi lovi, în toate
mediile, de spectacolul trist al unor personaje
guralive, lipsite de exerciţiul celui mai elementar
raţionament, care nu-şi cunosc limba şi istoria,
deposedate de identitate.

Valorile lor, propagate de şcolile lor, au instituit

în România dictatura mediocrităţii. Au ruinat orice
proiect de democraţie, imposibil fără meritocraţie.

“Dinastiile politice” sunt doar una dintre con­

se­cinţele partidocraţiei, a dictaturii mediocrităţii.

REVOLTAŢI-VĂ! - ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI

Formula, mai mult anecdotică atunci când a fost
inventată – “copiii şefilor noştri vor fi şefii copiilor
noştri” - şi-a găsit cinica, dureroasa concretizare.

Există şi în America, de pildă, dinastii politice,

de la Adams, Roosevelt şi Kennedy până la Bush
şi Clinton. Acolo însă educaţia e temeinică, iar
electorii nu votează pe găleţi, pe galoşi, pe tigăi şi
sticle cu ulei.

Dinastiile politice post-revoluţionare nu sunt

decât concretizarea valorilor fundamentale ale
23

mediocrației – şmecheria şi tupeul.

 Părinţii “ajunşi” şi-au tras după ei odraslele
24

în demnităţi publice, după ce le-au ghiftuit cu

diplome. Nu mai constituie o ciudăţenie tânărul
sau tânăra de 23-27 de ani, care a absolvit câteva
Remus Cristy Băisan

facultăţi (de regulă, cel puţin două), şi-a cumpărat

şi un doctorat, s-a fâţâit eventual şi prin Europa,
de unde a mai agonisit niscaiva certificate, şi a fost
propulsat/propulsată direct în Legislativ sau în
consiliul de administraţie al câtorva firme de Stat
sau consiliază vreun puternic al zilei.

Astfel au fost compromise poziţii în Stat şi profesii.

Unul dintre cazurile de-a dreptul periculoase este
al aşa-zisului consilier (la Parlament, la Guvern, te
miri pe unde). Personajele – de regulă o piţipoancă
de partid sau un cocalar cu părinţi-beton, care
nu se pot consilia nici măcar pe ei înşişi cum să
treacă strada – sunt aciuaţi pe la cabinetul unui
ministru ca să încurce lumea. În fişa postului, cea
mai importantă atribuţie a respectivului e aceea de
a scuti timpul demnitarului în relaţia cu terţi, de a-i
oferi sinteze. Şi “consilierii” se trezesc faţă în faţă
cu probleme pe care nu le pricep, cu interlocutori
din domeniu, cărora nu reuşesc să le trezească
decât o imensă frustrare furioasă. Dovadă că zişii
consilieri habar n-au pe ce lume trăiesc sunt chiar
declaraţiile unora, care te stupefiază. Cu emoţie în
glas, mărturisesc: Este o mândrie să fiu consilierul
lui Cutare, fiindcă voi avea multe de învăţat!

Mă abţin cât pot să dau nume, nu merită

notorietate în plus nişte nulităţi periculoase.

Exemplul cel mai recent, mult mediatizat, a ceea

ce numesc ”odraslele lor” este o tânără năucă, fiică
de fruntaş politic judeţean, putred de bogat, care a
făcut din propria beizadea cel mai tânăr parlamentar
al României şi lider politic “la centru”. Copilandra
aceasta, fidelă valorilor lor, a lansat în spaţiul public
o campanie abjectă sub sloganul “Decreţeii nu sunt

REVOLTAŢI-VĂ! - ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI

funny”, blamând o întreagă generaţie de români,
jignindu-şi părinţii. Nu are nici o vină, sărmana. Ea
e fructul necopt al ignoranţei fudule, al imposturii
şi tupeului. E şmecheră!

Valorile lor au fost mereu plimbate transpartinic,

dreapta-stânga, poleite cu vorbe mari. Însă
solemnitatea sacră a actului de conducere s-a
consumat mereu la nunţi, botezuri, cumetrii şi
în spriţurile de sâmbătă seara. Acolo se pune
ţara la cale, se încing îndrăcite miuţe politice, se
trafichează influenţa, se cumpără clemenţa Justiţiei
şi se vinde ce a mai rămas din România.
25
 Arma letală a propagandei
26

Timpul lor a expirat. Îi mai ţin la putere

Remus Cristy Băisan

#rezistenţa, răbdarea tăbăcită, şovăiala noastră.

Ne-au fluturat ţinte false, ne-au întreţinut
speranţe deşarte, în timp ce ei jecmăneau şi vindeau
una dintre cele mai bogate ţări din Europa.

Astăzi se acuză între ei de înaltă trădare. Gura

păcătoşilor adevăr grăieşte. Numai că îşi aduc
reciproc această grea acuzaţie tot cu scopul de a
ne arunca praf în ochi. Dacă vor fi lăsaţi, se vor
înţelege pe deasupra capetelor noastre şi vor cădea
la pace. Însă, chiar dacă ar scoate din Codul Penal
înalta trădare, nu vor scăpa. Distrugerea unui popor
nu se poate prescrie niciodată. Iar amnistia morală
o dă doar bunul Dumnezeu.

De ce nu are România, nici până în clipa de faţă,

un Proiect de Ţară? Pentru că proiectul lor de ţară
este propriul interes: să nu existe o ţară, ci o colonie
guvernată veşnic de ei şi de ai lor.

Au ridicat interesul lor la rang de “interes

naţional”, construindu-şi propriul limbaj, limbajul
lor, făcut să ne deruteze.
 Minciuna şi manipularea nu au nici culoare
doctrinară, nici culoare ideologică. Nici dreapta,
nici stânga, ci “crezurile” lor vopsite politic după
cum le dictează conştiinţele de tinichea.

Ei compromit tot ce ating şi, mai nou, ca să-şi

găsească o scuză, ca să scape de revolta românilor,
de mânia care într-o bună zi va exploda, au inventat
un ţap ispăşitor: statul paralel. Dar, în spatele
acestei sintagme, nu se ascunde altceva decât
complicitatea lor, a tuturor celor care s-au perindat
la putere din 1990 încoace.

REVOLTAŢI-VĂ! - ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI

Să fim bine înţeleşi: majoritatea politicienilor
de astăzi - fie ei liberali sau conservatori sau
ultraprogresişti sau cum şi-or mai spune - au
ieşit de sub mantaua Partidului Comunist. Vor
transfera puterea urmaşilor lor, educaţi în şcolile
lor, adăpaţi cu valorile lor, tineri croiţi după chipul
şi asemănarea mentorilor lor unşi cu toate alifiile.

Da, PSD este răul absolut, un moloh politic, însă

vinovate pentru ascensiunea acestuia sunt toate
celelalte partide. Prostia şi lenea lor, orgoliile lor
imense de pitici politici, înţelegerile pe sub masă,
dezertările la inamic au lăsat întreaga scenă politică
27

socialiştilor şi unor liberali vopsiţi autointitulaţi

 ALDE. Aşa-zisa Opoziţie nu este decât un spectacol
28

grotesc.
Remus Cristy Băisan

PSD şi ALDE, în coaliţie, creează scenografia

politică, impresia de democraţie care ascunde o
formă originală, neaoşă de dictatură: dictatura
primarilor. Fără primari, la alegeri, partidocraţii
sunt pierduţi.

La ultimele alegeri, românii au dat o şansă

Uniunii Salvaţi România (USR), nume bombastic,
în care - sătui de politicianism şi în absenţa unei
oferte electorale credibile – au crezut că vor găsi
salvarea promisă.

Dezmeticirea a fost amară: tot nişte politruci fără

scrupule, încă şi mai ipocriţi şi mai cabotini. Au
primit puterea, au fost cocoţaţi în Parlament. Dar,
în afară de a compromite ideea de “schimbare” şi
sintagma “altfel de politică”, cu care au defilat în
campania electorală, n-au realizat nimic notabil.
S-au obişnuit cu lefurile grase, cu maşini la scară, cu
două zile de muncă pe săptămână, cu siguranţa unei
pensii în plus şi cu vacanţele lungi. Preocuparea
lor majoră au rămas selfie-urile cu puterea, drept
care, înspăimântaţi că o vor pierde la următoarele
alegeri, au inventat campania “Fără Penali în funcții
publice”. Ce înseamnă cuvântul scris cu majusculă?
Ei bine, “Penali”, chiar ortografiat cu literă mare,
nu înseamnă nimic din punct de vedere juridic.
Este doar un accesoriu de propagandă ieftină, care
speculează josnic setea de dreptate a românilor,
adâncind instrumentarea politică a anti-corupţiei.

Educaţia precară amestecată cu şmecheria au

dat naştere celui mai manipulatoriu slogan politic
- “Fără Penali în funcții publice”. Constituţia
nu poate fi modificată cu formule echivoce, cu
concepte confecţionate ad-hoc, izvorâte dintr-
un soi de exigenţă morală ipocrită, care duce la

REVOLTAŢI-VĂ! - ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI

confecţionarea unor cetăţeni de mâna a doua.
Useriştii vor să fie şi procurori şi judecători, deşi
legea e limpede: instanţa poate decide să pronunţe
pedepse complementare cu interzicerea exercitării,
pe o perioadă determinată, a dreptului de a alege
şi a fi a ales, a dreptului de a ocupa demnităţi
publice. Adevăratul scop al USR este adunarea de
semnături (cele minimum 200.000 necesare intrării
în campanie?), sau/şi încercarea de coagulare a unui
electorat credul alcătuit din analfabeţi funcţional.

Uniunea Salvaţi România şi-a propus, de fapt,

să “salveze” ţara de orice umbră de spirit critic şi
pare greu de oprit. Metoda e străveziu-stalinistă,
29
 chiar dacă odioasa formulă “duşmani ai poporului”
30

a fost înlocuită cu “penali”.

Remus Cristy Băisan

Nu salvezi România întreţinând, în scop electoral,

ambiguitatea între clasa politică şi societatea civilă.
Nu salvezi România distrugând societatea civilă,
deposedând-o de instrumentul său fundamental -
iniţiativa cetăţenească.

Nimeni nu îşi doreşte infractori dovediţi în funcţii

publice, în cele mai înalte demnităţi, cu atât mai puţin
în Legislativ. Însă nici oameni lipsiţi de educaţie,
de discernământ, de caracter, de probitate. Este, pur
şi simplu, o problemă de selecţie. Într-o Românie
politizată până la nivelul directorilor de şcoală rurală,
responsabilitatea selecţiei revine partidelor politice,
începând chiar cu selecţia propriilor membri. Şi nu
vom mai fi obligaţi, în lipsă de alternativă, să punem
ştampila pe “penalii” lor.

Culmea absurdului politic a atins-o însă un

partiduleţ care… nu există. Dotat cu o siglă greu
de pronunţat şi de reţinut, MRÎ (Mişcarea România
Împreună) a ajuns în fruntea sondajelor de opinie,
creditat cu scoruri abracadabrante. Şeful formaţiunii
îşi dăduse măsura incapacităţii ca premier, în anul
2016. Mizând pe memoria scurtă a românilor, pe
sprijinul caselor de sondare a opiniei publice, MRÎ
(fostul Guvern Cioloş şi prietenii) e pregătit să fie
purtat din nou spre putere, ca soluţie politică nouă
şi imaculată. A reuşit să păcălească nişte ONG-uri,
nişte români din diaspora, s-a lipit de protestele
de stradă, aşa inexistent cum este deocamdată.
Modelul clasic de partiduleţ născut la ordin, care -
tot la ordin - va rupe rândurile când îşi va fi încheiat
misiunea diversionistă. Cât despre liderul său, adus
şi susţinut la guvernare de PSD – acesta este un
executant perfect. Şi-a răsplătit sponsorul politic la
ultimele alegeri, când a refuzat să dea o mână de
ajutor PNL-ului aflat, ca acum, în căutare disperată
de lideri.

REVOLTAŢI-VĂ! - ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI

În fine, UDMR este filiala FIDESZ-ului în
România (partidul premierului iliberal Viktor
Orban). Merge cu cine înclină mai mult steagul
inte­re­sului naţional.

Cât despre Partidul Mişcarea Populară, inventat

de fostul preşedinte Băsescu pe post de goarnă
parlamentară, prin care să se ţină şi să şi-i ţină pe ai
lui departe de puşcărie – a dispărut ca şi când n-ar
fi fost.
31
 Dar cel mai mare partid, astăzi, când scriu,
32

este Partidul Pensiilor Speciale. Partidul celor

300.000 de privilegiaţi este opera colectivă a
tuturor partidelor care s-au perindat la guvernare.
Remus Cristy Băisan

Privilegiaţi ai cartelului politic, extenuaţi de

salariile foarte grase, cei 300.000 au fost pensionaţi
după 40 de ani, ca să aibă timp să-şi cheltuiască
pensiile enorme. Gândiţi-vă că fiecare dintre ei
are alături cel puţin zece atârnători de lux şi veţi
înţelege că, la alegeri, 3.000.000 de votanţi vor da
năvală la urne şi vor alege, ca o armată electorală
disciplinată, pe cei care le vor garanta în continuare
privilegiile.

Românii - din ţară şi din afara graniţelor -

dezorientaţi, învrăjbiţi unii împotriva celorlalţi,
sunt mânaţi, în luna mai a anului viitor, într-un nou
ciclu electoral. Informaţiile credibile lipsesc, ţara
pluteşte într-un balon de minciună - presa a fost
transformată într-un redutabil, odios instrument de
propagandă, la cheremul partidocraţiei. Jurnaliştii
au devenit activişti fanatici ai partidelor. Până şi
buletinul meteorologic a ajuns să fie puternic
politizat.

Jocurile sunt făcute.

 UN PICIOR ÎN PRAGUL ISTORIEI

Alţii decât noi fac mereu jocurile, dacă nu

suntem vigilenţi.

REVOLTAŢI-VĂ! - UN PICIOR ÎN PRAGUL ISTORIEI

Ni se inoculează ideea că România progresează,
deci e pe calea cea bună. Minciună sfruntată!
Progresul nu este rezultatul unor schimbări mici şi
continue. Scrutând istoria omenirii, constatăm că
progresul n-a fost rezultatul unor prefaceri minore,
ci al unor salturi de anvergură. Lumea noastră nu
mai înaintează demult ”pas cu pas”.

Sunt momente când trebuie să punem piciorul

în pragul istoriei, cât nu e prea târziu. Altfel, ne
trezim duşi de valul unor schimbări pe care le-au
pregătit ei pentru noi. Interesele lor ne transformă
33

în spectatori ai propriilor destine. Pentru ei nu

 suntem decât nişte cifre în statistici, nişte voturi
34

aruncate în urne.
Remus Cristy Băisan

Dacă nu punem piciorul în pragul istoriei, vom

rămâne cum doresc ei să fim - mereu căldicei, ţinuţi
la margine, uitaţi între porţi, între rai şi iad.

Vă spun toate acestea ca unul care a pătimit să

le înţeleagă. Ca un om care a trăit în două lumi, cu
ochii larg deschişi. Am văzut fundul prăpastiei, am
urcat pe creasta succesului.

La 19 ani, când mi-a murit tatăl, am simţit ce

înseamnă revolta. A fost însă o revoltă difuză,
copilărească, mai degrabă un scâncet urmat de
un scrâşnet. “Rezist!” mi-am spus, dar am înţeles
repede că e nevoie de mai mult decât atât. Primul
meu proiect a fost să scot capul la suprafaţă, să
ajung cineva. În orăşelul meu buimac, “să ajungi
cineva” însemna să pleci, să te salvezi. Au rămas
pe loc amăgitorii şi amăgiţii, jefuitorii şi jefuiţii,
călăii şi victimele, într-un dans grotesc. Nimeni,
până astăzi, n-a oprit muzica, aşa că dansează în
continuare. S-au obişnuit unii cu alţii, şmecherii cu
fraierii, pentru cei din urmă s-a instalat sindromul
Stockholm: îşi votează cu entuziasm călăii.
 Mi-am luat viaţa în cârcă şi am plecat în Marea
Britanie, fără să privesc înapoi. Nu m-a mai
interesat cine sunt, m-a interesat ce am, ce reuşesc
să agonisesc. Am muncit, mi-am plătit studiile şi
abia când am găsit un răgaz să-mi trag sufletul, mi-
am pus întrebările fundamentale: cine sunt şi care
e misiunea mea?

Velierul numit România

Am început să privesc cu atenţie România, care

se pierduse în zare. Stăteam pe malul lumii şi mă
gândeam la patria mea ca la o barcă cu pânze.

REVOLTAŢI-VĂ! - UN PICIOR ÎN PRAGUL ISTORIEI

Teritoriul ţării e corpul bărcii. Un corp mai mare
e totdeauna mai performant, doar că o dimensiune
crescută lucrează în detrimentul manevrabilităţii,
schimbarea direcţiei de mers nu se mai realizează
cu aceeaşi uşurinţă (una e să întorci o barcă cu
vâsle, altceva să întorci un vapor). Pe de altă parte,
un corp mai mare se comportă mult mai bine în
furtună. E motivul pentru care şi România rezistă
de 28 de ani în condiţii extreme. “Corpul de barcă”
al României, nici prea mare, nici prea mic, o poate
face oricând uşor manevrabilă.
35
 … Pe punte – oameni vlăguiţi, dezorientaţi, cu
36

velele sus în căutarea vântului, cu speranţa că vor

ajunge la destinaţie…
Remus Cristy Băisan

Materialele şi tehnologia de fabricaţie asigură

robusteţea şi performanţa în deplasare. Ele
pot fi asimilate resurselor noastre naturale şi
infrastructurii.

Cât despre pânze, despre vele – fără ele nu există

deplasare. În cazul României, velele simbolizează
populaţia. Cu cât suprafaţa velică e mai mare, cu
atât viteza de deplasare e mai mare. Cu cât velele
sunt mai noi, alcătuite din materiale mai robuste,
cu tehnologii mai moderne, cu atât sunt mai
performante. O populaţie tânără, cu o fibră identitară
puternică, bine educată, ar reprezenta pentru
România velele ideale. (Velele rupte, reparate şi
cârpite vor încetini întotdeauna deplasarea).

… Caut astăzi pe punte căpitanul. A coborât

sub punte să se relaxeze, indiferent la nevoile
echipajului şi la traseul spre destinaţie.

O barcă fără un căpitan responsabil, căruia să-i

pese de barcă şi de echipaj, e oricând în pericol
să eşueze sau să se scufunde. Pe o mare aparent
liniştită, pericolele vor veni totdeauna din adâncuri.

Velierul numit “România mea” e într-o deplasare

haotică, expus pericolelor mării…

Ce pot face eu pentru România? Întrebarea şi-au

pus-o, în momentul maturităţii lor, toţi românii din
ţară şi de pretutindeni. Pe unii viaţa nu i-a lăsat să
adâncească gândul acesta, alţii n-au găsit răspunsul
la întrebare. Şi nu puţini au încercat din răsputeri
să întreprindă ceva, dar s-au izbit de acelaşi zid:
şcolile lor, averile lor, valorile lor, odraselele lor.
S-au izbit de barajul României lor, în care, orice ai

REVOLTAŢI-VĂ! - UN PICIOR ÎN PRAGUL ISTORIEI

face, faci pentru ei, în care energia ta se scurge într-
un singur sens: să-i ţină la putere.

Când m-am decis să mă întorc în ţară, am pus

piciorul în pragul destinului meu, încredinţat că
am misiunea de a dărui ce dobândisem: educaţie
şi experienţă. M-am întors cu un fel de entuziasm
adolescentin, nu mult deosebit de cel cu care
plecasem. Am găsit o Românie tristă şi resemnată,
captiva lor. O Românie pustiită, minţită. Barca
mea cu vele, la care visasem ca la prima dragoste,
intrase pe mâna piraţilor. Se îndepărta în orizont,
37

fără azimut.
 M-am apucat să fac ce ştiam mai bine – business
38

management. Primii ani ai întoarcerii au fost

asemenea unei călătorii iniţiatice într-o lume a
răului absolut. Un slalom printre piedici drăceşti de
Remus Cristy Băisan

tot felul, cărora nici un MBA (Master of Business

Administration) de pe lumea asta nu te învaţă să le
faci faţă. Am câştigat pariul cu mine însumi că nu
voi face nici un fel de compromisuri. Am reuşit,
însă cu preţul dobândirii statutului de marginal
ciudat, într-o Românie care mergea după valorile
impuse de ei – şmecheria, lenea, prostirea.

Căderea în sus

“Dacă vrei să schimbi ceva în România, trebuie

să intri în politică”, m-au sfătuit toţi. Nu poţi
rămâne în afara sistemului politic, contemplându-l
cu detaşat dispreţ. Trebuie să intri în mecanism,
să-i înţelegi funcţionarea, să-l repari din interior.

Am intrat în politică, cu demnitatea unui om

care îşi construise averea prin muncă cinstită. Îmi
făcusem suma, era timpul să îmi fac datoria. Nu
am intrat ca un profitor, să mă îmbogăţesc. Am
intrat încredinţat că ştiu şi pot. Unde în altă parte
aş fi putut să mă aşez doctrinar decât pe dreapta?
Întreaga mea existenţă fusese clădită pe principiile
dreptei. Nu aveam de unde să ştiu că pe meleagurile
noastre dreapta şi stânga sunt nişte mofturi, sunt
feţele aceleiaşi sinistre realităţi politice.

Un an în Partidul Naţional Liberal mi-a fost

de ajuns să simt pe propria mea piele toate tarele
politicianismului românesc: ignoranţa agresivă,
ipocrizia, minciuna, hoţia. Am înţeles adevărul
dureros că PNL este un PSD galben.

Nu mă puteam da bătut, în primul rând în faţa

propriei mele conştiinţe, în faţa celor care crezuseră

REVOLTAŢI-VĂ! - UN PICIOR ÎN PRAGUL ISTORIEI

în mine, în ideile mele.

Am făcut atunci ceea ce învăţasem şi experi­

mentasem de câteva ori în viaţă: să renunţ la
avantaje şi s-o iau de la capăt, să cobor ca să pot
urca din nou, pe un alt versant, spre alte provocări.
În limbajul psihosociologilor, demersul se nu­
meşte downshifting (o reîntoarcere la valorile
funda­mentale şi re-asimilarea lor în vederea unui
nou început). L-am definit, cu un aparent paradox
care mi s-a părut că îi cuprinde înţelesurile adânci:
“căderea în sus”. Sau drumul către lumină.
39
 M-am decis să investesc, material şi moral,
40

în oameni, în idei, în proiecte pentru ţară. Am

construit o formaţiune politică, în care mi-am pus
visele şi o parte din bani - România Modernă şi
Remus Cristy Băisan

Demnă - îmbinând în cochilia sonoră a acestui nume

pragmatism şi idealism. Convingerea noastră este
că prin modernism vom avea acces la un standard
superior de viaţă, iar prin demnitate - la conştiinţa
identitară, la idealul naţional.

România Modernă şi Demnă şi-a luat puterea şi

de la sutele de mii de oameni care au ieşit în stradă
la începutul anului 2017. A decantat într-un crez
trăirile şi năzuinţele exprimate atunci, care ne-au
adus respectul unei lumi întregi.

România Modernă şi Demnă a dorit să păstreze

viu spiritul revoltei de atunci, să-i ofere sens şi
soluţii. S-o ferească de tentaţia anarhiei. Am dorit
să trecem de la lozincile rezistenţei, care se goliseră
de conţinut, la acţiune; din stradă, în arena politică.
Am oferit compatrioţilor noştri singura alternativă
raţională şi paşnică - revoluţia prin vot.

România Modernă şi Demnă le-a propus

oamenilor cinstiţi din ţara aceasta să pună piciorul
în pragul istoriei şi să schimbe regulile jocului. Cu
alte cuvinte, să se implice.

Ştiind bine că, vorba înţelepţilor, pentru a-ţi

împlini visele trebuie mai întâi să te trezeşti, am
construit un program în 25 de soluţii şi l-am propus
spre reflecţie societăţii româneşti:

1. România va fi a cetățenilor ei, nu prizoniera

unui cartel politic.
2. Modificarea articolului 44, aliniat 8 din
Constituţie. Confiscarea averilor dobândite
ilicit, corelarea patrimoniului deținut cu
obligațiile fiscale și interzicerea acțiunilor la

REVOLTAŢI-VĂ! - UN PICIOR ÎN PRAGUL ISTORIEI

purtător.
3. Renaţionalizarea întreprinderilor a căror
folosință a fost deturnată în primii 10 ani de
la privatizare şi recuperarea prejudiciilor.
4. Închisoare pe viață și confiscarea integrală a
averii pentru fapte de subminare a economiei
naționale și înaltă trădare.
5. Oprirea privatizării și jefuirii resurselor de
interes național şi actualizarea sistemului de
redevenţe.
41
 6. Politicile de protecție a mediului și de
42

gestionare a resurselor naturale vor intra sub

autoritatea CSAT.
Remus Cristy Băisan

7. Impunerea unei conduite unitare cu practicile

occidentale a multinaţionalelor, în România.
8. Sancțiuni financiare și penale pentru cei care
se fac responsabili de întârzierea proiectelor
de infrastructură mare.
9. Statul trebuie să se transforme din jandarmul
în partenerul mediului antreprenorial.
10. Stimularea natalităţii prin creşterea calităţii
serviciilor sociale pentru mamă și copil, și
locuințe subvenționate pentru familiile cu
trei sau mai mulți copii.
11. Pensia minimă - garantată la nivelul sala­
riului minim pe economie.
12. Șomajul, protecția socială și ajutoarele
sociale - acordate pe perioadele de eligibi­
litate la nivelul salariului minim pe economie.
13. Parlament unicameral cu maximum 300 de
membri.
14. Spor de 4 ani la pedeapsă pentru încălcarea
legii de către cei care au depus jurământ de
credință pe perioada mandatului lor.
15. Excluderea de la finanțare a formațiunilor și
alianțelor politice care au în componență, la
 orice nivel, membri cu dosare penale pe rol
sau condamnări.
16. Modificarea Legii finanţării partidelor poli­
tice, astfel încât acestea să fie finanţate în
funcţie de procentul participării la vot,
suma de bani rămasă urmând a fi alocată
consolidării democraţiei în România.
17. Interzicerea participării la alegeri a
organizațiilor constituite pe criterii etnice.
18. Niciun parlamentar în Guvern – separarea
puterilor legislativă şi executivă.
19. Avocatul Poporului – fără apartenenţă
politică, ales prin vot direct de cetăţeni.
20. Scoaterea sistemelor vitale de Sănătate

REVOLTAŢI-VĂ! - UN PICIOR ÎN PRAGUL ISTORIEI

și Educație de sub tutela politicului și
asigurarea independenței acestora.
21. Selecţia și evaluarea funcţionarilor adminis­
trației publice - făcută exclusiv de agenții de
recrutare private.
22. Fiscalitate zero pe o perioada de 3 ani pentru
românii care revin în țară după o ședere de
mai mult de 5 ani în afara țării.
23. ­Toți aleșii locali și naționali - angajați cu
normă întreagă în activitatea de reprezentare
a cetățenilor.
43
 24. Biserica Ortodoxă Română, Maica Neamului
44

Românesc - sprijinită să-și recâștige rolul de

arbitru moral în arena vieţii publice.
Remus Cristy Băisan

25. Regionalizare, nu enclavizare.

Imediat, barajul mediatic s-a ridicat implacabil,

din stânga, din drepata, de la centru.

Glasul unei formaţiuni emergente - mai mult

decât un partid, o misiune! - cu un crez naţional,
trebuia acoperit de zgomotul neobositei demagogii,
de grimasele entertainment-ului politic, de sfârâitul
micilor şi gâlgâitul berii oferite cu dărnicie pe
la chermeze ideologice, de frazeologia ineptă
a aceloraşi “comunicatori” aruncaţi pe sticla
televizoarelor.

Devenise clar că trebuie să o luăm pe un

drum propriu. Dacă am fi încercat să mimăm
comportamentul partidocraţilor, rezultatele ar fi
fost cele impuse de ei. În plus, am fi dezamăgit.

Nu ne-am dat bătuţi şi pentru un timp am

încercat să navigăm cu ideile noastre pe reţelele de
socializare. Lucru deloc facil, într-un spaţiu eclectic,
unde oamenii, când nu vin să se relaxeze, vin să
primească semi-preparate politice, să-şi însuşească
sintagme gata mestecate. Un spaţiu al indignării,
al resentimentului de dragul resentimentului,
al modelor şi modelelor, al exaltărilor patetice.
Nu aparţineam acelui spaţiu. Ideile noastre erau
limpezi şi aplicate.

Un îndemn profetic al venerabilului intelectual

Ion Vianu (unul dintre puţinii dizidenţi ai
regimului Ceauşescu, o conştiinţă) ”Găsiţi o mână
de patrioţi şi se va întoarce ţara!” ne-a dat ideea
de a organiza Gărzile Democraţiei. Un răspuns nu
doar la barajul mediatic, ci o formă de organizare
civică, un proiect menit să demonstreze că, dacă
în România mai există 18.000 de oameni demni

REVOLTAŢI-VĂ! - UN PICIOR ÎN PRAGUL ISTORIEI

(câte circumscripţii de vot există), nu e încă totul
pierdut. Oamenii aceştia pot pune piciorul în pragul
istoriei, o pot scrie prin faptele lor. Patrioţii aceştia
pot fi eroii revoluţiei prin vot. Patrioţii aceştia pot
opri continua tranzacţionare a puterii de la stânga
la dreapta. Pot opri hoţia electorală. Pot schimba
România în bine.
45
 Iată cum sună Decalogul Gărzilor Democraţiei:
46

1. Raţiunea noastră de a fi este ROMÂNIA.

Remus Cristy Băisan

2. Locul României este în Europa, dar nu ca ţară

de rangul doi.
3. Arma noastră este ADEVĂRUL.
4. Misiunea noastră este APĂRAREA DEMO­
CRAŢIEI.
5. Crezul nostru este SCHIMBAREA PRIN VOT.
6. Cartea noastră de vizită este ONOAREA.
7. Sistemul de selecţie în care credem este
MERITOCRAŢIA.
8. Morala noastră este ZERO COMPROMISURI.
9. Idealul nostru este O ROMÂNIE MODERNĂ
ŞI DEMNĂ.
10. Convingerea noastră este că VOM RIDICA
ROMÂNIA DIN GENUNCHI.
N-am spus şi nu voi spune niciodată ”Urmaţi-mă!”.
Nu cred că mai există astăzi oameni providenţiali
şi dacă există nu sunt eu acela. Spun ”Uniţi-vă în
jurul unui crez, al unui ideal şi urmaţi-l!” . Spun
”Sunt alături de toţi cei care vor binele României!”.
Spun ”Ieşiţi din zodia rezistenţei, încetaţi această
jelanie defetistă!”. Strig: ”Revoltaţi-vă!”.
 NE VOR SĂRACI

Cartelul politic care ne conduce – partidocraţia

– n-are nici un interes ca România să aibă, în
sfârşit, o strategie de dezvoltare la nivel naţional,
croită de experţi. Ne mint de 28 de ani că strategia
economică e apanajul politrucilor. În nici o
ţară democratică partidele nu decid destinele
economiei. Se succed la guvernare şi, în funcţie REVOLTAŢI-VĂ! - NE VOR SĂRACI

de orientare, aplică un program politic: liberalii

se prefac că scad taxele, socialiştii se prefac că se
ocupă de protecţia socială.
Pe noi, partidocraţia care şi-a tranzacţionat
puterea ne-a împins spre dezastru economic. Ne
vor săraci, ca să ne ţină captivi, dependenţi de
pomenile lor, numind cu dispreţ pomeni salariile
sau pensiile.
47
 Antreprenorii autentici, câţi au mai rămas, s-au
48

săturat să fie abuzaţi şi căpuşaţi politic. De altfel,

numărul firmelor din România este de trei ori mai
mic, raportat la populaţie, comparativ cu al statelor
Remus Cristy Băisan

care au un mediu concurenţial autentic. Dacă la asta

adăugăm faptul că între firmele deja existente foarte
multe aparţin partidocraţiei sau sunt inactive, avem
cu până la de cinci ori mai puţine firme funcţionale
în piaţă decât ar trebui.
Antreprenorii care ar putea deschide afaceri
noi în România sunt tocmai românii alungaţi din
ţară. Deficitul de firme fiind de 1,2-1,5 milioane,
dacă luăm în calcul numărul românilor alungaţi,
putem spune ca o mare parte din acest deficit poate
fi acoperit prin revenirea în ţară a românilor, fără
ca Statul să trebuiască să creeze locuri de muncă
pentru ei.
Recordul lor absolut în materie de economie
este că, în ultimii zece ani, partidocraţii în blană
de democraţi au reuşit, cu costuri exorbitante,
să creeze 300.000 de locuri de muncă şi să ofere
clientelei politice 300.000 de pensii speciale.
Când au aruncat întreprinderile la fier vechi,
n-au avut măcar bunul simţ să topească fierul vechi
în România...
Prosperitatea noastră – la cheremul altora

O economie fundamentată pe producţie are

câteva componente esenţiale: energia, infrastructura
(agricolă sau industrială), tehnologia şi forţa de
muncă.
Partea cea mai dificil de gestionat în dezvoltarea
unei economii reuşiserăm să o asigurăm în ultimii
50 de ani. Am devenit independenţi energetic, am
calificat o forţă de muncă şi am construit marea
infrastructură, sub diverse forme: platforme indus­
triale, sistem de irigatii etc. Economia Romaniei
folosea întreaga energie pe care o producea în acel
moment ţara. E drept, tehnologiile erau depăşite,
ceea ce conducea la costuri mari de producţie şi, în
unele domenii, afecta calitatea produsului final. Dar,
într-o piaţă în care costul energiei nu era liberalizat,
costurile mari de producţie nu erau esen­ţiale.
Calitatea, în schimb, era o problemă. România avea
REVOLTAŢI-VĂ! - NE VOR SĂRACI

o industrie energofagă - siderurgie, chimie, sticlărie.

O retehnolgizare a economiei româneşti în anii
’90 ne-ar fi transformat, din punctul de vedere al
capacităţii de producţie, în China Europei! Procesul
de retehnologizare era în desfăşurare, dar a fost
oprit brusc. Nu s-a mai dorit. Cine n-a mai dorit să
fim o putere economică regională? Ei bine, aceasta
e una dintre întrebările la care nimeni n-a răspuns.
Încă.
49
 Când ei, cleptocraţii, au trecut la procesul de
50

”privatizare”, prin diferite metode experimentale,

nu economia a fost privatizată, ci infrastructura
acesteia a fost transferată în proprietatea lor.
Remus Cristy Băisan

Noua nomenklatură trebuia hrănită copios. În

mod excepţional, au existat şi situaţii în care
producţia a continuat. Dar nu producţia era miza, ci
infrastructura, terenul, cantitatea de fier. Şi, în loc
să menţină trei dintre cele patru componente-cheie
care fundamentează o economie şi să înlocuiască
doar tehnologia, politrucii au decis să privatizeze
strict “infrastructura”, din interese pur financiare,
şi să distrugă restul. Întreaga economie a fost
aruncată la fier vechi, iar forţa de muncă – azvârlită
în şomaj.
Cum a fost posibilă o astfel de eroare? Cum a
fost posibil să fie distrus tot ce poporul român a
construit în aproape o jumătate de secol? Pot exista
multe raspunsuri, toate valide, dar dintre toate cel
mai important este unul singur: lipsa de patriotism
a noilor stăpâni ai României. Dacă la lipsa de
patriotism adăugăm slaba pregătire profesională şi
absenţa viziunii, constatăm că interesul lor a fost
aşezat mult deasupra interesului nostru, deasupra
interesului naţional.
Consecinţa lipsei lor de viziune, precum şi
refuzul de a accepta consultanţă economică (cum
au procedat, de pildă, polonezii), au distrus cu
sălbăticie bunul cel mai de preţ cu care am ieşit
din comunism: economia. România n-a mai avut
o strategie de dezvoltare economică. Nu are nici
acum o strategie de relansare.
Pe măsură ce economia noastră a produs din ce în
ce mai puţin, românii şi-au alimentat consumul din
producţia altora. Ne-am transformat cu paşi repezi
în ceea ce suntem astăzi – o piaţă de desfacere
pentru economiile altora.
Specialiştii noştri, forţa noastră calificată de
muncă nu şi-au mai găsit cadenţa într-o economie
distrusă. Proiectele mari de infrastructură dispă­
ruseră, se transformaseră toate în... studii de feza­
bilitate. Planurile de dezvoltare economică pe
termen mediu şi lung, așișderea. Când, în anii ’90,
în universitatea din Marea Britanie, profesorii mei
îmi explicau cât de important este să ai o strategie şi
un plan naţional de dezvoltare pe termen mediu şi
lung, şi cum politicul nu are dreptul să intervină în
acest plan, am înţeles pentru prima oară cu adevărat REVOLTAŢI-VĂ! - NE VOR SĂRACI
ce pierduse România: viziunea economică.
Prosperitatea, sănătatea, pensiile românilor sunt
direct legate de bunul mers al economiei. Pierzând
viziunea unei dezvoltări economice, ne-am pierdut
şansa la prosperitate şi la un trai mai bun. Când
scriu aceste rânduri, 82 la sută din capital nu le
mai aparţine românilor. Prosperitatea noastră e la
cheremul altora. Între timp, ei, partidocraţii, au pus
mâna pe mare parte din cei 18 la sută care au mai
51

rămas. Prosperitatea le este asigurată!

 Noi, românii, trebuie să acceptăm cu supunere să
52

fim făcuţi leneşi şi proşti în propria ţară. Altfel spus

- neproductivi. Cu acestă minciună suntem ţinuți
săraci la noi acasă. Sărăcia a alungat din România
Remus Cristy Băisan

jumătate din forţa de muncă activă, aproape 5

milioane de oameni. Abia afară au descoperit că nu
sunt nici leneşi şi nici proşti, că pot câştiga cinstit,
pe efortul lor şi pe cunoştinţele lor.

Noi, cei mai prost plătiţi salariaţi din Europa

Ne vor săraci! Românii au ajuns cei mai prost

plătiţi salariaţi din Europa.
Am intrat în 2007 în Uniunea Europeană, cu
entuziasm şi cu demnitate. Ne-am străduit să
îndeplinim criteriile, am dat curs solicitărilor,
chiar dacă, de cele mai multe ori, ar fi putut să
fie negociate mai bine. Am plătit preţul cel mai
mare pe care l-a plătit o naţiune vreodată, ca să
participăm la un experiment. Pentru că suntem
cobaii unui experiment. Costul integrării noastre
în structurile europene - fiindcă în Europa eram
deja, dintotdeauna - este unul fabulos. Fiecare
român în parte a acceptat să plătească, în termeni
nominali, 100.000 de euro. O familie cu doi copii,
de exemplu, a plătit 400.000 de euro pentru ca
România să intre în UE. Bătrânii pensionari au
plătit, la rândul lor, acest preţ. Am plătit enorm,
sperând că ne va fi mai bine. Nu ne este nici pe
departe mai bine, ci tot mai rău. Noi, românii, am
fost de bună credinţă şi am acceptat. Partidocraţia,
în schimb, ne-a tranzacţionat barbar, pentru a-i fi
ei bine. Alte ţări vecine au avut şansa unor lideri
patrioţi, noi nu.
Să mai spunem câtorva lucruri pe nume. Dis­
trugerea economiei româneşti n-a fost doar opera
unei clase politice lipsite de patriotism şi depăşite
profesional. Foarte grav este că dezastrul s-a produs
cu binecuvântarea celor care trebuiau să vegheze
să nu se întâmple - Serviciile numite Inteligente.
Au fost nu doar complice, ci şi beneficiare directe,
prin căpuşarea unor sectoare-cheie din economie.
Şi sunt în continuare. Serviciile Secrete poartă vina
morală cea mai mare.
Aşa cum, politic, Statul român mimează demo­
craţia, din punct de vedere economic mimează REVOLTAŢI-VĂ! - NE VOR SĂRACI
economia de piaţă liberă, concurenţială. După
modelul politic, şi economia are o arhitectură
monopolistă. Trăim în continuare într-o Românie
în care Statul este cel mai mare client. Trăim într-o
Românie unde un procent de 92 la sută din Produsul
Intern Brut este realizat de 4 la sută dintre firme,
deci într-un mediu monopolist.
Dacă la distrugerea economiei adăugăm pier­
derea resurselor noastre naturale (energie, petrol
53

etc.), concomitent cu pierderea sistemului bancar

 şi a desfacerii de tip retail, vom conştientiza gravi­
54

tatea situaţei în care ne-au adus. Nu doar că suntem

un popor ţinut în sărăcie; am devenit un popor care
nici să-şi dorească să scape de sărăcie n-ar mai avea
Remus Cristy Băisan

cum, dacă nu punem piciorul în prag. România a

fost cucerită. Suntem prizonierii lor.
Între timp, partidocraţia ne-a dezbinat pe cei
rămaşi acasă, iar pe restul i-a alungat din ţară.
Bogaţii lor nu mai trebuie să îşi justifice averile.
S-au pus la adăpostul Constituţiei. Noi trebuie
să stăm la cozi ca să ne plătim taxele. O facem
pentru ca ei să-şi poată colecta viitoarea pradă.
O colectează cu sistem, prin contracte încheiate
cu Statul, prin Ordonanţe de Urgenţă, prin hoţii
legiferate în Parlamentul României.
Am ajuns să deţinem cele mai triste recorduri
mondiale. Inclusiv la capitolul economic. Avem
o clasă politică alcătuită din ”oameni de afaceri”
de succes. Şi încă ce succes! Ei cu soţiile lor, cu
odraslele lor, cu finii, verii, cuscrii şi cumetrii lor,
au reuşit să redefinească antreprenoriatul. Toţi au
firme. Firme de apartament, cu cel mult un angajat,
derulează contracte de milioane de euro cu Statul,
având o profitabilitate care i-ar face invidioşi şi
pe cei mai străluciţi antreprenori de pe planetă. În
plus - nepotisme, abuzuri, evaziune şi toate cele
înrudite.
 Iminenta sosire a investitorilor străini, cu care
suntem îmbrobodiţi zi de zi, nu este decât un mit.
Orice investitor străin are nevoie de câteva condiţii,
care trebuie îndeplinite concomitent: existenţa unei
infrastructuri adecvate, a unui cadru fiscal favorabil,
a unui lanţ de furnizori locali şi de forţă de muncă
calificată. Oricare dintre condiţii ar lipsi, investiţia
nu mai rentează. Lăsând toate celelalte la o parte,
e suficient să constatăm că forţa de muncă, pe care
orice investitor o caută, lipseşte cu desăvârşire. În
aceste condiţii, orice investiţie străină în perioada
imediat următoare rămâne, după caz, o minciună
sau o dorinţă pioasă.
Puţinele firme româneşti - ridicate de antrepenori
autentici, pe care îi apreciez şi îi respect - gâfâie,
sunt sleite de puteri, sunt în prag de colaps.
Din spate nu vine nimic care să înlocuiască
antreprenoriatul pe care îl vom pierde curând.
Lipsa unui mediu concurenţial, comportamentul REVOLTAŢI-VĂ! - NE VOR SĂRACI
abuziv şi discriminatoriu al Statului, coroborate cu
un deficit din ce în ce mai mare al forţei de muncă,
fac ca în economia reală să nu mai existe nici
urmă de entuziasm, de încredere. La baza oricărei
economii performante stau încrederea şi mediul
concurenţial. Dacă acestea nu există, performanţa
dispare.
În economia românească a anului 2018 angajaţii
sunt plătiţi de 6-8 ori mai puţin decât li se cuvine
55
 şi obligaţi să consume la preţuri de câteva ori mai
56

mari decât cele practicate în Occident.

Experimentul UE are la bază principiul solida­
rităţii. Unde este solidaritatea în ce priveşte prezenţa
Remus Cristy Băisan

României în acest experiment? Pentru cele 28 de

miliarde de euro, de care am beneficiat haotic în
cei 11 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, noi,
românii, am plătit cu mult peste 2.000 de miliarde.
Deci, de aproape zece ori mai mult. UE are menirea
de a echilibra lucrurile în interiorul comunităţii,
nicidecum de a deschide decalaje atât de mari.
Totuşi, asistăm de peste 10 ani la deschiderea unor
decalaje de nesurmontat în viitor.
Economia României continuă să crească statistic.
Şi nu orice fel de creştere, ci una dintre cele mai
mari din Europa. Asta în contextul în care mai mult
de jumătate din forţa noastră de muncă nu mai
produce în PIB-ul României. Întrebaţi-vă care ar fi
fost potenţialul de creştere al economiei româneşti,
dacă am fi beneficiat la noi acasă de toată forţa de
muncă!
Din România se exportă Produs Intern Brut, şi
nu puţin. Despre asta nu se vorbeşte deloc. Parte
din PIB-ul României îl regăsim în PIB-ul altor
state. Toate se întâmplă la vedere, prin inginerii
financiare cu aparenţă de legalitate.
Continuăm cu îndârjire să şcolarizăm pe banii
Statului român forţă de muncă pentru alte state.
Investiţia Statului în educaţia copiilor şi tinerilor
nu va fi niciodată recuperată, dacă vor fi, pe mai
departe, alungaţi din ţară. Despre aceste pierderi ale
României nu vorbeşte nimeni, iar cei responsabili
nu iau măsuri pentru a fi stopate.
Multinaţionalele prezente în România au un
comportament total inadecvat în relaţie cu Statul,
cu angajaţii, cu mediul înconjurător şi cu societatea.
Noi acceptăm. Tolerăm. Însă, în țările lor de origine,
acest tip de comportament este de neconceput.

40 de miliarde pentru demnitatea românilor

Odată cu distrugerea economiei, s-a distrus şi

sistemul de pensii. Trebuia distrus şi jefuit - erau
mulţi bani acolo, acumulaţi în timp.
REVOLTAŢI-VĂ! - NE VOR SĂRACI
Adevărul crud este că astăzi nu mai putem vorbi
în România, cum o fac manipulatorii, despre un
sistem de pensii. Fondul acela nu mai există. Câtă
vreme Statul distribuie, sub forma pensiilor, banii
colectaţi de la contribuabili prin taxe şi impozite şi
nu bani dintr-un fond acumulat în timp, nu putem
vorbi despre pensie, ci despre protecție socială. E
important să înţeleagă acest adevăr toţi pensionarii.
La fel de important este să înţelegem cu toţii
57

faptul că astăzi aproape 5 milioane de români îşi

 varsă contribuţiile sociale pentru bunăstarea şi
58

prosperitatea altora.
România va trebui să îşi reconstruiască un sistem
de pensii, iar demersul se poate realiza în nu mai
Remus Cristy Băisan

puţin de 20-30 de ani. Între timp însă, trebuie să

admitem că sistem de pensii nu mai există. Când
vom avea curajul să privim adevărul în faţă, ne vom
ajusta şi comportamentul în relaţie cu problematica
pensiilor, pentru că - într-un program de protecție
socială - nu pot fi create diferenţe semnificative
între beneficiari, cum e cazul astăzi, când raportul
între pensia cea mai mică şi pensia cea mai mare
ajunge să fie de aproape 100 de ori.
Pensiile speciale, inventate şi întreţinute de toate
partidele care s-au succedat la putere în ultimii 28
de ani, ne aruncă într-un paradox ruşinos: oamenii
care au construit marea infrastructură a României,
în condiţii foarte grele, sunt bătaia de joc a actualului
sistem de pensii. Bătaia de joc a partidocraţilor! În
schimb, oameni care nu au produs nimic dar au
aparţinut ”sistemului”, cei 300.000 de ”speciali”,
sunt beneficiarii acestei sfidări.
Articolul 22 din Declarația Universală a
Drepturilor Omului vorbeşte despre ”dreptul la
securitate socială”, nicidecum la pensie. Pensie
plătesc statele care au un fond de pensii funcţional.
Restul statelor sunt obligate să asigure asistenţa
socială.
 România nu poate face excepţie, atunci când
o nouă guvernare, a demnităţii naţionale, va
mătura incompetenţii şi jefuitorii care ne conduc.
O guvernare a demnităţii naţionale va trebui să le
redea respectul pensionarilor care, cu sacrificii şi
cu eroism, au construit România. Celor care mai
avem şansa să fie printre noi trebuie să le asigurăm
liniştea şi confortul binemeritate.
Un Proiect de Ţară e obligatoriu să ţină seama de
aceste realităţi şi să îşi asume datoria de onoare faţă
de cei care au ajuns batjocura unui cartel politic
cinic şi corupt, lipsit de compasiune. Partidocraţia
îi ţine captivi în sărăcie, ca să-şi rezolve interesele
electorale. La ora când scriu, actualul ministru PSD
al Muncii şantajează ordinar bătrâni fără apărare:
nu ne votaţi, nu vă mai mărim pensiile!
Avem, ca popor, datoria morală să nu ne lăsăm
bătrânii să se zbată în mizerie, numărându-şi
pensia amărâtă, obligaţi să opteze între pâine şi REVOLTAŢI-VĂ! - NE VOR SĂRACI
medicamente. Indiferența noastră condamnă la
moarte.
România mai este o ţară bogată. Nu mai trebuie
să existe nici o pensie sub salariul minim pe
economie. Chiar dacă pentru asta va trebui să ne
împrumutăm. Timp de douăzeci de ani, ţara a făcut
datorii de 90 de miliarde pentru privilegiile lor, ale
partidocraţilor. 40 de miliarde nu e un preţ prea
mare ca să le putem oferi părinţilor şi bunicilor
59

noştri respectul şi preţuirea. Să facem din aceasta o

 misiune. 40 de miliarde este costul real al unui trai
60

decent pentru pensionari, până când vom reconstrui

sistemul de pensii care a fost prădat.
România Modernă şi Demnă la care aspirăm nu
Remus Cristy Băisan

îşi poate trăda crezul şi valorile.

 ROMANIA FIRST

România lor nu este o ţară, ci o cârdăşie.

România lor nu este o patrie, ci un cartel. România
lor miroase a puşcărie, transpiră ură şi spaimă.
România noastră are astăzi forma unei imense
urne de vot, sub care ne-au prins ca pe nişte procente
într-o statistică. Prin găurile acestei urne de carton REVOLTAŢI-VĂ! - ROMANIA FIRST
ar trebui să privim cerul, să primim cuminecătura
adevărului, să slăvim libertatea.
Ei ne privesc de sus, din România lor ca o bulă
de privilegii. Ei, care se vor dumnezeii noştri
- şmecheri, tâlhari, semianalfabeţi, profitori –
numărându-şi arginţii trădării.
Au golit cuvintele de sens şi ni le-au aruncat
înapoi, ca să nu mai pricepem nimic: naţiune,
demnitate, interes naţional, credinţă, patriotism,
61

speranţă, solidaritate.
 Scopul lor a fost să ne facă să uităm că suntem
62

români.
Ca să ne întoarcem la reperul sădit în noi –
românismul – trebuie să săpăm adânc în suflete, să
Remus Cristy Băisan

reînvăţăm alfabetul spiritual: naţiune, demnitate,

interes naţional, credinţă, patriotism, speranţă,
soli­daritate.

Pâine cu adevăr

Pe unii i-au alungat şi continuă să-i alunge,

pentru că România lor trebuie să ajungă o ţară de
asistaţi. I-au obligat pe refugiaţii de pace să fugă
de spaima vieţii, cum refugiaţii de război fug
de spaima morţii. Le-au dat un nume mincinos,
”diaspora”, ca să-i fixeze acolo, să nu se mai
întoarcă. Dar diaspora e comunitatea românilor
aşezată în lume şi adaptată ţărilor de adopţie, pe
când cei aproape cinci milioane de români nu sunt
nici migranţi, nici exilaţi, ci izgoniţii României lor,
alungaţii care trimit bani şi aşteaptă un semn să se
reîntoarcă acasă. Așteaptă pâine cu adevăr!
Cum ar putea să celebreze România lor Marea
Unire, când ei sunt artizanii Marii Dezbinări?
Ei sunt cei care i-au dezţărat şi pe românii din
ţară, ascunzându-le identitatea naţională – limbă,
cultură, civilizaţie - ca pe o boală ruşinoasă, sub
pretextul că trebuie ”să intrăm în Europa”, noi,
europeni prin naştere, prin fibră. S-au străduit să ne
şteargă memoria, în numele aceluiaşi europenism
prost înţeles, apoi în numele globalismului. Ca să
ne poată transforma în turmă, să ne mâne mai lesne,
s-au străduit să ne şteargă memoria, să nu mai ştim
cine suntem şi de unde venim.
Ne-au schimonosit limba, o limbă-martir, care
stătuse o jumătate de veac sub rindeaua propagandei
comuniste. După Revoluţia din decembrie, au
adunat aşchiile limbii de lemn într-un idiom
grotesc – instrument pentru a imita, a maimuţări
modele străine de sufletul românesc, pretextând
”modernizarea”. Însă modernizarea, în accepţiunea
lor, nu e decât ruinarea unei naţiuni.
României noastre i-a fost topit liantul –
încrederea.
REVOLTAŢI-VĂ! - ROMANIA FIRST
României noastre i-a fost furat idealul.
Nu poate exista unitate decât în jurul unui
crez, iar politrucii nu oferă crezuri, ci promisiuni
mincinoase prezentate ca programe.
Nici unul dintre preşedinţii României ultimilor
28 de ani nu le-a oferit românilor un ideal, un crez
care să-i adune, să-i unească. Proiectul de Ţară
promis de actualul preşedinte a fost tot o amăgire
electoralistă.
63
 Un Proiect de Ţară conţine miezul unui ideal,
64

un Proiect de Ţară ar fi oprit România din deriva

geopolitică şi economică în care se zbate. Un
Proiect de Ţară ar fi dat glas României în lume.
Remus Cristy Băisan

Un proiect de Ţară ar fi aşezat România unde îi

este locul – între primele şapte ţări ale Europei. Un
Proiect de Ţară ar fi rezumat un ideal pe care doar
lor, politrucilor noştri, le este teamă să-l exprime:
Romania first, interesul naţional înainte de toate.
Însă pentru a ne exprima interesul naţional,
cum o fac toate ţările civilizate, cum a declarat-o
explicit preşedintele celei mai mari democraţii a
lumii, Donald J. Trump, trebuie să ne dezgropăm,
cu ghearele şi cu dinţii, valorile, după cutremurul
social care le-a îngropat. Adică după aproape o
jumătate de secol de comunism internaţionalist şi
28 de ani de tranziţie spre niciunde.
Partidocraţia care se pretinde democraţie şi care
a ocupat România ascunsă sub diverse sigle de
partid ne-a vopsit în culorile unui internaţionalism
găunos. Globalizarea, cu noile sale tehnologii care
au ”micşorat” planeta, n-a înseamnat nicăieri în
lume renunţarea la fiinţa naţională, uitarea de sine.
Deviza partidocraţiei fără patrie este ”Alungă-i şi
dezbină-i, ca să poţi domina!”.
Regăsirea identităţii – fermentul renaşterii
neamului

Acum ori niciodată, să ne ştergem obrazul şi să

ne regăsim identitatea naţională fără de care nu
putem intra în universalitate.
Adunaţi sub crezul României Moderne şi Demne
propunem Academiei Române (instituţie care are
nevoie, la rându-i, să se deştepte) proiectul unei
Strategii pentru Apărarea Identităţii Naţionale, mai
necesară şi mai puternică decât orice scut defensiv.
Fermentul renaşterii neamului stă în regăsirea
identităţii.
Resursa fundamentală a unei naţiuni, după ce
resursele naturale i-au fost înstrăinate, este – ca
perla în scoică – în sufletul oamenilor. Numai
revolta noastră o va smulge din întuneric şi din
amorţeală, numai revolta o va scoate la suprafaţă. REVOLTAŢI-VĂ! - ROMANIA FIRST

Marea Unire se lămureşte în revoltă, cum se

lămureşte aurul în foc.
Ieşiţi din urna de vot în care vă ţin captivi, ca să-
şi perpetueze privilegiile!
Acum ori niciodată, să ieşim la lumină! Cu
identitatea noastră, cu demnitate - în lumina acestei
lumi la a cărei prefacere geniul românesc trebuie să
contribuie.
65
 Abia când vom înţelege românismul, când vom
66

înţelege patriotismul nu ca pe ură faţă de alţii, ci

ca pe dragostea pentru ceea ce suntem, abia atunci
vom putea pune România pe primul loc, abia atunci
Remus Cristy Băisan

vom conta.
Primul pas este acceptarea realităţii. Urmează
trezirea conştiinţei naţionale şi revoluţia prin vot.
Treziţi-vă! Întrebarea ”cu cine votez?” aparţine
unor minţi turmentate. Există destui români - acasă
şi pretutindeni în lume – care să alcătuiască o elită
conducătoare. Refuzaţi să mai votaţi sigle şi liste,
votaţi oameni!
Dinamitaţi-le prin vot instrumentele prin care se
perpetuează la putere.
România e în genunchi şi moare. Hotărâţi-vă cât
nu e prea târziu: redevenim o ţară sau rămânem un
teritoriu?
 NU AŞTEPTAŢI MIRACOLE!

REVOLTAŢI-VĂ! - NU AŞTEPTAŢI MIRACOLE! MIRACOLUL PUTEŢI FI CHIAR VOI

MIRACOLUL PUTEŢI FI CHIAR VOI

Există de ceva vreme în societate tensiunea

unei mari aşteptări. Tot mai mulţi români speră
într-un miracol care să măture partidocraţia şi s-o
înlocuiască, în sfârşit, cu democraţia.
Unii aşteaptă un Tătuc, alţii – un Om Providen­
ţial. Tătucii au umplut tomberonul istoriei. Oameni
Providenţiali, lideri mesianici nu mai există.
În faţa destinului României suntem singuri cu
conştiinţa noastră.
Miracolul în care sperăm nu putem fi decât noi.
Nu mai ştampilaţi sigle, lăsând siglele să vă
decidă soarta. Siglele sunt chipurile vopsite ale
67

partidocraţiei. Votaţi oameni!

 Votaţi oameni pe care îi respectaţi, cărora le
68

admiraţi ţinuta intelectuală şi morală. Votaţi

oameni cărora le pasă de România.
Remus Cristy Băisan

Construiţi-vă partide politice, altfel n-aveţi

nici o şansă. Însă nu lăsaţi partidele voastre noi,
curate, să fie înghiţite sau maculate de partidocraţi.
Oricât aţi fi de săraci, nu vă vindeţi! Orice poate
fi tranzacţionat, idealul naţional – niciodată. Dacă
până la europarlamentarele din luna mai anul viitor
nu reuşiţi, România Modernă şi Demnă (prmd.ro) vă
stă la dispoziţie. E mai mult decât un partid, este o
misiune. L-am gândit ca pe o arcă a tuturor celor
care, de bună credinţă, vor şi pot să se unească şi să
schimbe România.
România Modernă şi Demnă este o arcă
menită să-i adăpostească pe toţi cei care înţeleg
că, dacă n-o vom face acum, n-o vom mai putea
face niciodată. Dacă partidocraţia va cuceri din
nou puterea, vom fi martorii vinovaţi, complicii
dispariţiei unei naţiuni. Ţara se va goli. Vor rămâne
asistaţii social, cărora ei, jupânii politici absoluţi,
le vor arunca o bucată de pâine, ca la câini, în
timp ce ei îşi vor umfla averile din banii încasaţi
după vinderea ultimului fir de iarbă. Ar fi tragic să
vină ziua când să-i dăm dreptate unui mare patriot
polonez, martir al puşcăriilor comuniste, Adam
Michnik, în faţa căruia intelighentia românească
(ipocrită şi atârnătoare a puterii sau a pseudo-
opoziţiei), ar trebui să roşească de ruşine: marile
naţiuni se hrănesc din stârvurile celor mici.
Nu suntem o naţiune mică. Suntem a şaptea
naţiune a unei Europe care astăzi nu găseşte nici
un motiv să ne respecte.
Ca să ne facem auziţi şi respectaţi trebuie să
ne regăsim demnitatea. Să nu acceptăm târgul
mârşav pe care ni-l propun politrucii, invocând

REVOLTAŢI-VĂ! - NU AŞTEPTAŢI MIRACOLE! MIRACOLUL PUTEŢI FI CHIAR VOI

cu ipocrizie Anul Centenarului: ”un moment zero
pentru ţară”, în care ei, jefuitorii României, să fie
amnistiaţi, să nu mai şadă în huzurul lor cu spaima
puşcăriei şi noi, jefuiţii, să-i îmbrăţişăm frăţeşte şi
să ne împăcăm. Ar fi o conciliere josnică între hoţi
şi păgubiţi. Ei cu profitul, noi cu paguba, cum ne-
au obişnuit.

Nu e de-ajuns că v-aţi trezit. Deşteptaţi-vă!

Nu e de ajuns să vă ascundeţi într-o rezistenţă

fără leac, fără orizont. Revoltaţi-vă! Nu vă mai
lăsaţi umiliţi, minţiţi, manipulaţi, dispreţuiţi.

Cât mai există oameni cinstiţi şi competenţi,

putem opri prăbuşirea României.
69
 Noi împărtăşim idei, ei îşi împart privilegii. Ei
70

trebuie să devină trecutul întunecat al României,

noi suntem viitorul ei.
Remus Cristy Băisan

Acum ori niciodată, revoltaţi-vă! Puneţi

piciorul în pragul istoriei, încetaţi să mai fiţi
spectatorii ei ”rezistenţi”.
Revoltaţi-vă! Dezlegaţi prin vot destinul demo­
cratic al României de interesele egoiste ale parti­
docraţiei.
Lumea se află în durerile facerii unei noi ordini
mondiale, se reîmpart sferele de influenţă, naţiunile
caută să-şi găsească un loc strategic la masa tra­
tativelor. Diplomaţia lipsită de viziune, de reperele
unui Proiect de Ţară, incompetentă şi obedientă,
scoate România din joc, pecetluindu-i soarta pe
multe decenii de acum înainte, aruncând-o în
marginalizare şi mediocritate. Demnitatea noastră,
mândria noastră naţională nu poate accepta asta
fără să se revolte!
Revoltaţi-vă şi nu vă temeţi! În momentele de
cumpănă, o mână de patrioţi vizionari au schimbat
mereu cursul istoriei noastre.
Ştiu că nu va fi uşor, că partidocraţia nu va
renunţa la privilegii fără luptă. Partidocraţia
deţine pârgiile pentru a ne pune pumnul în gură,
pentru a ne risipi, pentru a ne dezbina, pentru a
ne încăiera pe unii cu alţii. Forţa noastră: cinstea,
adevărul şi votul.
Nu vom îngenunchea decât în faţa lui
Dumnezeu.
Cartea aceasta poate fi topită sau arsă. Dar, nu
vă temeţi, adevărul renaşte, încăpăţânat, iarăşi şi
iarăşi, din propria cenuşă.
Strigătul meu va ajunge până la voi, de-ar fi să

REVOLTAŢI-VĂ! - NU AŞTEPTAŢI MIRACOLE! MIRACOLUL PUTEŢI FI CHIAR VOI

treacă prin foc: revoltaţi-vă!
Ideile nu pot fi niciodată mistuite de flăcări.

71
Remus Cristy Băisan 72
CUPRINS

ACUM ORI NICIODATĂ........................................... 3

ROMÂNIA. RUINAREA UNEI NAŢIUNI................ 9
Revoltă, nu anarhie!........................................................12
Şcolile lor, averile lor, valorile lor, odraslele lor............14
Arma letală a propagandei.............................................25
UN PICIOR ÎN PRAGUL ISTORIEI.........................33
Velierul numit România...................................................35
Căderea în sus.................................................................38
NE VOR SĂRACI . ...................................................... 47
Prosperitatea noastră – la cheremul altora....................49
Noi, cei mai prost plătiţi angajaţi din Europa................52
40 de miliarde pentru demnitatea românilor..................57
ROMANIA FIRST........................................................61
Pâine cu adevăr..............................................................62
CUPRINS

Regăsirea identităţii – fermentul renaşterii neamului......65

NU AŞTEPTAŢI MIRACOLE!
MIRACOLUL SUNTETI CHIAR VOI ...............67
73
Remus Cristy Băisan 74
Remus Cristy Băisan – PROFIL

Data naşterii: 18 noiembrie 1967

Starea civilă: căsătorit, doi copii
Naţionalitatea: română şi britanică

Studii
 tudent la Universitatea Ovidius, specializarea Teologie
S
Pastorală – 09/2017 – în prezent
 BA (Master of Business Administration) - Portsmouth
M
University – 09/1999 – 07/2001
 ND (Higher National Diploma) - Business and
H
Marketing, Portsmouth University – 09/1996 – 07/1998
Şcoala de ofiţeri în rezervă – Câmpina – 10/1988 – 12/1988
 iploma de Bacalaureat – Liceul Henri Coandă, Bacău
D
– 09/1982 – 07/1986

Cariera
PROFIL

 irector General – Marinetek BSM - România

D
– 02/2012 – 04/2018
 irector General – Black Sea Magic - România
D
– 08/2004 – 01/2012
75
  lobal Business Manager (USA) – OK International -
G
USA – 08/2003 – 06/2004
76

 usiness Development Manager (Europe) – OK

B
International - UK – 06/2002 – 07/2003
Remus Cristy Băisan

 ector Marketing & Business Development Manager -

S
APW - UK – 08/2000 – 10/2001
 uropean Sales & Marketing Manager – Centronic - UK
E
– 11/1997 – 11/1999

Cursuri si specializari
 achting Coastal Skipper – Club Nautique San Francisco
Y
05/2004
 uilding High Performance Teams – Corporate Training
B
05/1999
Managing Performance - Corporate Training 06/1999
 roblem Solving & Decision Making – Corporate Training
P
09/1999

Afilieri
 embru Fondator al României Moderne şi Demne – 2017
M
- prezent
Membru PNL şi Consilier judeţean 2016-2017
 embru si Vicepreşedinte al Yacht Club Regal Român
M
2004-2006
Membru al Round Table în UK – 1995-2003
Membru al comunității Mânăstirii Sinaia – 1990-1991
78
Remus Cristy Băisan

România Modernă şi Demnă