Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Maritimă Constanţa

Cursul 5

5.4. Indicatori şi norme pentru impulsuri de tensiune (supratensiuni)

Prin impuls de tensiune se înţelege o creştere bruscă a tensiunii, pe un interval de timp de la câteva
microsecunde la zeci de milisecunde, după care urmează restabilirea tensiunii la nivelul iniţial.
Problema considerării unor indicatori privind impulsurile de tensiune printre indicatorii calităţii
energiei electrice este deocamdată mai puţin studiată.
Supratensiunile sunt abordate în legătură cu probleme de alegere şi coordonare a izolaţiei, având
drept scop reducerea deteriorărilor provocate de solicitările dielectrice aplicate echipamentelor
electrice şi deci creşterea siguranţei în funcţionare a instalaţiilor.
Un echipament electric este proiectat, din punct de vedere al izolaţiei, să funcţioneze la o tensiune
maximă admisibilă, care este cea mai mare valoare efectivă a tensiunii între faze pentru care este
proiectat să funcţioneze echipamentul din punct de vedere al izolaţiei acestuia şi al altor
caracteristici care pot fi legate de această tensiune. Această tensiune trebuie însă să fie cel puţin
egală cu valoarea maximă a tensiunii de serviciu a reţelei în care va fi utilizat echipamentul, în
condiţii normale de exploatare.
Supratensiunile care apar într-un punct al reţelei pot fi:
• de trăsnet: care apar datorită unei descărcări atmosferice sau a unei alte cauze fiind de
obicei de o singură polaritate şi de durată foarte scurtă (au amplitudinea de ordinul miilor de
kV şi durata de ordinul microsecundelor,
• de comutaţie: care apar datorită unei operaţii de comutare, a unui defect sau a altor cauze
fiind d obicei puternic amortizate (de 1,5-3 ori valoarea de vârf a tensiunii de linie sau de
fază) şi de scurtă durată (jumătate de undă la frecvenţa reţelei),
• temporare: care sunt provocate de comutaţii (deconectarea bruscă a unei sarcini
importante), de apariţia unor defecte (de exemplu monofazate) sau de unele fenomene
neliniare (ferorezonanţă, armonici) fiind oscilaţi neamortizate sau slab amortizate fază-
pământ sau între faze, cu durată relativ mare.
Supratensiunile fiind întotdeauna fenomene tranzitorii, ele se pot împărţii în două categorii:
• puternic amortizate şi de durată relativ scurtă,
• neamortizate sau slab amortizate şi de durată relativ lungă.
Supratensiunile se pot datora unor fenomene atmosferice sau unor manevre de comutaţie pe partea
furnizorului a căror valoare depind de caracteristicile tehnice ale descărcătoarelor şi de distanţa
dintre echipamentul studiat şi descărcătoare sau au sediul în instalaţiile utilizatorului fiind
provocate de condiţii meteorologice locale, de comutaţia unor sarcini sau de eliminarea unui defect
putând avea valori destul de însemnate.
Printre indicatorii de apreciere a supratensiunilor, în scopul studierii coordonării izolaţiei, se
numără:
• valoarea în unităţi relative a supratensiunii fază – pământ: care reprezintă raportul
dintre valoarea de vârf a unei supratensiuni între fază şi pământ şi valoarea tensiunii fază –
pământ, corespunzătoare tensiunii celei mai ridicate a reţelei,
• valoarea în unităţi relative a supratensiunii între faze : care reprezintă raportul dintre
valoarea de vârf a unei supratensiuni între faze şi valoarea tensiunii fază – pământ,
corespunzătoare tensiunii celei mai ridicate a reţelei.

1 Calitatea energiei electrice


Universitatea Maritimă Constanţa

Unii autori consideră că normarea unor indicatori pentru impulsurile de tensiune şi mai ales
garantarea lor în punctele de livrare nu este posibilă fiindcă:
• nu există suficiente date cu privire la impulsurile de tensiune (mai ales pentru reţele aeriene
de 0,4 kV), iar datele existente nu sunt suficient de reprezentative pentru a constitui o bază
de normare,
• impulsurile de tensiune garantate la punctul de livrare a energiei electrice nu pot fi mai mici
ca tensiunea de străpungere a descărcătorului, iar normele determinate de rigiditatea
dielectrică a izolaţiei nu pot fi eficient utilizate pentru aprecierea calităţii energiei electrice.
Exemplu: impulsurile de trăsnet în reţelele aeriene de 220/380 V sunt limitate de descărcătoare la
10 – 12 kV, iar cele de comutaţie la 4,5 kV în timp ce compatibilitatea electromagnetică a unor
echipamente electronice se asigură pentru impulsuri de cel mult 500 – 1000 V, valori care nu pot fi
garantate de furnizor, deci nu pot fi înscrise într-un standard al calităţii energiei electrice, dar nici
frecvenţa impulsurilor de trăsnet nu poate fi normată.

5.5. Indicatori şi valori normate pentru aprecierea nesimetriei unui sistem trifazat de tensiuni

Regimul nesimetric poate fi:


• temporar, produs de defecte ca de exemplu scurtcircuite nesimetrice, funcţionarea în două
faze a liniilor electrice aeriene,
• permanent, produs de
 sarcinile dezechilibrate pe cele trei faze ale reţelei de alimentare de curent
alternativ trifazat,
 receptoarele monofazate,
 receptoare trifazate (cuptoare electrice cu arc),
 nesimetria impedanţelor reţelelor electrice pe cele trei faze.
Cele mai răspândite metode pentru calculul regimurilor trifazate nesimetrice ale unor circuite
liniare sunt cele care utilizează ca mărimi de calcul auxiliare componentele simetrice.
Controlul calităţii energiei electrice într-un anumit nod al sistemului electroenergetic presupune
estimarea unor indicatori ai regimului nesimetric în nodul respectiv şi compararea acestora cu
valori normate.

5.5.1. Indicatori pentru aprecierea regimurilor nesimetrice


În majoritatea ţărilor, nesimetria unui sistem trifazat de tensiune se apreciază prin coeficienţi care
exprimă procentual raportul dintre componenta de succesiune (secvenţă) inversă şi/sau homopolară
a tensiunii, pe de o parte şi tensiunea nominală sau componenta de succesiune directă, pe de altă
parte.
5.5.1.1. Coeficienţi de disimetrie şi asimetrie
Conform normelor CEI, de care s-a ţinut seama şi la elaborarea normelor româneşti, caracterizarea
mărimilor nesimetrice într-un nod al sistemului electroenergetic se face cu următorii indicatori:
• coeficientul de disimetrie
A
kd = i , (5.19)
Ad
unde Ai reprezintă componenta de succesiune inversă (denumită în unele norme de secvenţă
negativă) a tensiunii sau a curentului, iar Ad este componenta de succesiune directă (denumită în
unele norme de secvenţă pozitivă) a tensiunii/a curentului.

2 Calitatea energiei electrice


Universitatea Maritimă Constanţa

Estimarea coeficientului de disimetrie se poate face prin măsurători sau se pot folosi relaţii
aproximative. Pentru nodurile în care se racordează consumatori monofazaţi şi care sunt relativ
depărtate de generatoare electrice de mare putere (deci pentru reţelede medie tensiune) se poate
folosi relaţia aproximativă:
Ui S Nmf
kd = 100 ≈ 100 [ %] , (5.20)
Ud S sc
unde SNmf reprezintă puterea nominală a sarcinii monofazate, iar Ssc - puterea de scurtcircuit trifazat
a reţelei în nodul de racordare a sarcinii monofazate.
Dezechilibrul tensiunilor poate fi măsurat cu trei voltmetre, care transmit informaţii la un calculator
numeric. Conform recomandărilor internaţionale, măsurătorile de evaluare a indicatorilor de
calitate a energiei electrice pot fi efectuate la următoarele intervale de timp:
 interval foarte scurt (very short interval), TVS=3 secunde,
 interval scurt (short interval), TSH=10 minute,
 interval lung (long interval) , TL=1 oră,
 zilnic (one day interval), TD=24 ore,
 săptămânal (one week interval), TWk=7 zile.
Pentru aprecierea regimului nesimetric, pe fiecare interval de timp considerat, se măsoară N valori
ale coeficientului de disimetrie iar pe baza acestor date se determină valoarea medie pătratică a
coeficientului de disimetrie, corespunzătoare intervalului de timp considerat.
În cazul când se apreciază nesimetria unui sistem trifazat de tensiuni, coeficientul de disimetrie
poate fi calculat pentru fiecare prelevare de date cu relaţia :
1 − 3 − 6β
kd = , (5.21)
1 + 3 − 6β
unde:
4
U RS + U ST
4
+ U TR
4
β= , (5.22)
(U 2
+ U ST
RS
2 2 2
+ U TR )
în care URS,UST,UTR sunt tensiunile între faze.
Relaţia (5.21) poate fi utilizată şi pentru calculul nesimetriei unui sistem trifazat de curenţi,
înlocuind în relaţia (5.22) tensiunile U prin curenţii I corespunzători.
Valoarea medie pătratică a coeficientului de disimetrie pentru intervalul de timp foarte scurt (3
secunde) se determină cu relaţia:
 N 2
 ∑ k dj 
 . (5.23)
k d ( vs ) =  j =1 
N
Valoarea medie pătratică pe interval scurt k d ( sh ) , (10 minute), se calculează cu o relaţie de forma
celei (5.23), luând în considerare toate valorile k d ( sh ) , j, care au fost înregistrate pe durata de 10
minute.

Cei mai importanţi indicatori care trebuie reţinuţi la sfârşitul fiecărei zile sunt următorii:
 kd(vs) max, kd(sh) max – valoarea cea mai mare dintre toate valorile medii
pătratice determinate pe intervale foarte scurte (3 sec), respectiv scurte (10 min),

3 Calitatea energiei electrice


Universitatea Maritimă Constanţa

 kd(vs)(95%) – valoarea medie pătratică în intervalul de o zi, corespunzătoare


probabilităţii cumulate de 95% (adică valoarea care este depăşită numai în 5% din
intervalele de 3 sec.),
 kd(vs)(99%) - valoarea medie pătratică în intervalul de o zi, corespunzătoare
probabilităţii cumulate de 99% (adică valoarea care este depăşită numai în 1% din
intervalele de 3 sec.).
Estimarea nesimetriei tensiunii prin valoarea medie pătratică a indicatorilor de regim
nesimetric este utilă doar pentru estimarea pierderilor medii de putere şi energie datorate
nesimetriilor şi răspunde doar parţial necesităţii de evidenţiere a implicaţiilor tehnico-economice
ale nesimetriilor în instalaţiile electriice.
• Coeficientul de asimetrie
A
ka = h , (5.24)
Ad
unde Ad este componenta de succesiune directă (de secvenţă pozitivă) a tensiunii sau a curentului,
Ah este componenta de succesiune homopolară (de secvenţă zero) a tensiunii sau a curentului.
5.5.1.2. Coeficienţii de succesiune inversă, respectiv homopolară
În unele norme utilizate pentru aprecierea nesimetriei se definesc coeficienţii de succesiune inversă,
respectiv homopolară, care se determină cu relaţii asemănătoare cu cele prezentate în paragraful
anterior, dar diferă modul de calcul.
a) Coeficientul de succesiune inversă
U
k i = i 100 [ %] , (5.25)
UN
unde Ui reprezintă valoarea efectivă [kV] a tensiunii de succesiune inversă pentru frecvenţa
fundamentală a sistemului trifazat de tensiuni, UN – valoarea nominală a tensiunii de linie a reţelei,
în kV.
Calculul valorii efective a tensiunii de succesiune inversă se face cu relaţia:
 2 
2
2
1   U ST − U TR
2 2
   U ST2
− U TR
2
 
Ui = 3U RS − 4U ST − 
2
+ U RS   +    , (5.26.a)
12   U RS    U RS 
  
sau, acceptând o eroare de maxim 8%, cu relaţia:
U i = 0,62 U max − U min , (5.26.b)
în care URS,UST,UTR reprezintă valorile efective ale tensiunii de linie de frecvenţa fundamentalei, în
kV, Umax – cea mai mare valoare efectivă a tensiunii de linie, dintre cele trei tensiuni de frecvenţă
fundamentală, în kV, Umin – cea mai mică valoare efectivă a tensiunii de linie, dintre cele trei
tensiuni de frecvenţă fundamentală, în kV.
b) Coeficientul de succesiune homopolară
În reţele trifazate cu conductor neutru, acest coeficient se calculează cu relaţia:
U
k h = h 100 [ %] , (5.27)
U Nf
unde Uh reprezintă valoarea efectivă a tensiunii de succesiune homopolară pentru frecvenţa
fundamentală, în kV, iar UNf – valoarea nominală a tensiunii de fază a reţelei, în kV.
Pentru calculul valorii efective a tensiunii de succesiune homopolară se poate utiliza relaţia:

4 Calitatea energiei electrice


Universitatea Maritimă Constanţa

1
Uh = 2
U hA + U hB
2
, (5.28.a)
6
în care:
2
U ST − U TR
2
U S2 − U R2
U hA = −3 ,
U RS U RS
2 2
 U 2 − U TR
2
  U 2 − U R2 
U hB = 4U −  ST
2
ST + U RS  − 3 4U S2 −  S + U RS  ,
 U RS   U RS 
sau, acceptând o eroare de maxim ±10%, cu relaţia:
U h = 0,62 U f ,max − U f ,min , (5.28.b)
unde: URS,UST şi UTR reprezintă valorile efective ale tensiunii de linie de frecvenţă fundamentală,
în kV, UR, US şi UT reprezintă valorile efective ale tensiunii de fază de frecvenţă fundamentală, în
kV, Uf,max – cea mai mare valoare efectivă dintre cele trei tensiuni de fază de frecvenţă
fundamentală, în kV, Uf,min cea mai mică valoare efectivă dintre cele trei tensiuni de fază de
frecvenţă fundamentală, în kV.

5.5.2. Valori normate pentru nesimetrie


Pentru limitarea efectelor negative ale nesimetriei sistemelor trifazate, în standarde şi/sau
prescripţii, se indică valori maxime admisibile pentru unii dintre indicatori de apreciere a
nesimetriei.
Atât în cazul normelor pentru regim nesimetric, ca şi în cazul altor indicatori de calitate a tensiunii,
trebuie precizat în mod obligatoriu punctul de valabilitate al normelor:
• la bornele receptoarelor de un anumit tip,
• la punctul de delimitare a reţelei furnizorului de cea a consumatorului de energie electrică,
• în punctul comun de racord cu reţeaua publică şi/sau cu alţi consumatori.

5.5.2.1. Normarea tensiunii de succesiune invers
Curenţii de succesiune inversă pot influenţa negativ productivitatea şi randamentul receptoarelor
electrice şi datorită faptului că se repartizează, pe sursele din reţeaua de alimentare, în raport invers
cu impedanţa acestora, în reţeaua respectivă de alimentare pot apărea:
• pierderi suplimentare importante în rotoarele generatoarelor şi motoarelor sincrone prin
curenţi Foucault,
• pierderi în motoare electrice, încălziri locale, cupluri pulsatorii suplimentare de frecvenţă
ridicată, ce pot provoca vibraţii puternice ale maşinilor şi diminuarea randamentului
motoarelor,
• influenţe asupra liniilor de telecomunicaţii.
Conform normelor stabilite de CEI, pentru punctele de racord din mediu industrial, se recomandă
următoarele niveluri de compatibilitate referitoare la nesimetria tensiunii:
 instalaţii de clasă 1 şi 2: Ui/Ud<2%,
 instalaţii de clasă 3: Ui/Ud<3%.

În România:

5 Calitatea energiei electrice


Universitatea Maritimă Constanţa

• valoarea coeficientului de disimetrie kd(vs) 95%, estimată prin măsurători, să fie cel mult
2% pentru reţele de joasă tensiune şi de medie tensiune, şi de cel mult 1% pentru reţele de
înaltă tensiune,
• într-un nod de reţea în care se racordează o substaţie electrică de cale ferată, coeficientul de
disimetrie trebuie să fie cel mult 2%,
• tensiunea de alimentare a transformatoarelor (STAS 1703) se consideră practic simetrică
atunci când componentele inversă şi homopolară ale sistemului de tensiuni nu depăşesc 2%
din componenta directă a tensiunii,
• tensiunea de alimentare a maşinilor electrice (STAS 1893) se consideră practic simetrică
atunci când componenta inversă a sistemului de tensiuni nu depăşeşte 1% din componenta
directă a tensiunii pe o perioadă de timp îndelungată, sau 1,5% pe o perioadă de timp de
câteva minute, iar componenta homopolară a sistemului de tensiuni nu depăşeşte 1% din
componenta directă a tensiunii. În locul componentei inverse a sistemului de tensiuni poate
fi măsurată componenta inversă a sistemului de curenţi, care trebuie să fie sub 2,5% din
componenta directă a sistemului de curenţi. În prezenţa unor curenţi de succesiune inversă
în înfăşurările statorice, motoarele asincrone sunt supuse unui câmp magnetic învârtitor de
sens invers, care se suprapune peste cel normal şi ale cărui efecte sunt:
 reducerea cuplului dezvoltat de motor,
 creşterea curentului statoric,
 inducerea în rotor a unor curenţi având frecvenţa dublă faţă de frecvenţa
nominală, care provoacă încălziri suplimentare.
Tabelul 5.1.
Condiţii de funcţionare dezechilibrată pentru maşini sincrone
Fucţionare permanentă Defect
Tipul maşinii sincrone
Ii/IN (Ii/IN)2t
Cu poli aparenţi
• răcire indirectă:
- motoare +compensatoare, 0,1 20
- generatoare 0,08 20
• răcire directă a statorului şi/sau a excitaţiei
- motoare +compensatoare, 0,08 15
- generatoare 0,05 15
Cu poli înecaţi
• răcire indirectă
- cu aer, 0,1 15
- cu hidrogen. 0,1 10
• Răcire directă (internă) a rotorului:
- <350 MVA, 0,08 8
- >350 MVA<900 MVA * **
- >900 MVA<1250 MVA, * 5
- >1250 MVA<1600 MVA 0,05 5
Notă:
S − 350
* Ii/IN = 0,08 − N , ** (Ii/IN)2t =8 − 0,00545( S N − 350 ) , unde SN reprezintă puterea
30000
aparentă nominală, în MVA.

6 Calitatea energiei electrice


Universitatea Maritimă Constanţa

• maşinile sincrone (CEI şi STAS 1893/1-87) pot funcţiona în permanenţă pe o reţea


nesimetrică dacă nici unul din curenţii de fază nu depăşesc curentul nominal, iar raportul
dintre componenta inversă a sistemului de curenţi şi curentul nominal să nu depăşească
valorile din tabelul 5.1. În caz de defect, produsul dintre raportul ( I i / I N ) şi timpul t , în
2

secunde, să nu depăşească valorile din tabelul 5.1.

5.5.2.2. Normarea tensiunii de succesiune homopolară


Normarea tensiunii de succesiune homopolară este dificilă, fiindcă nu există suficiente informaţii
cu privire la efectele pe care le exercită acest indicator asupra echipamentelor.
Generatoarele mai mici sunt legate de regulă direct la sistem, fără intermediul unor transformatoare
de bloc, astfel încât defectele de punere la pământ apărute în generator sau în sistem vor produce în
generator, pe lângă curenţii de succesiune directă şi inversă, şi curenţi de succesiune homopolară.
În acest caz, fluxurile produse de curenţii homopolari nu vor urma traseele normale şi datorită
faptului că aceşti curenţi sunt sinfazici, nefiind defazaţi între ei cu 120 grade, fluxurile produse de
înfăşurări vor fi şi ele tot sinfazice şi vor induce fluxuri, în buclă închisă, trecând însă din exteriorul
spre interiorul rotorului şi apoi longitudinal, prin lagăre, etanşările de hidrogen şi carcasă. În unele
cazuri, se poate produce o magnetizare longitudinală destul de mare şi pot apărea curenţi turbionari,
care pot provoca deteriorări în lagăre şi în etanşările de hidrogen.
Conform standardelor româneşti, sistemul tensiunilor de alimentare a transformatoarelor electrice
este considerat practic simetric dacă componenta homopolară este sub 2% din cea de succesiune
directă, iar în cazul maşinilor electrice sub 1%.

7 Calitatea energiei electrice