VII.

ELEMENTE DE OPTICA

1. INTRODUCERE
Optica este ramura fizicii care descrie comportarea şi proprietăţile
luminii şi interacţiunea acesteia cu materia. În mod usual optica se studiază
fenomenele specifice undelor electromagnetice din spectrele vizibil, dar si
infraroşu, respectiv ultraviolet.
De notat că fenomene similare apar şi pentru razele-X, microunde şi
alte unde electromagnetice.

În plus fenomene analoage apar şi în cazul fasciculelor de particule

de dimensiuni subatomice ( studiate în cadrul fizicii cuantice).

Din cauza gamei largi de aplicaţii ale opticii au apărut mai multe
ramuri de inginerie precum şi conexiuni importante cu discipline ca arhitectura,
psihologia şi medicina (în particular oftalmologia şi optometria).

Din punct de vedere fizic, fenomenele optice sunt studiate in cadrul a

doua mari ramuri ale opticii:
- optica clasică, bazată pe teoria clasică a undelor electromagnetice;
- optica cuantică, bazata pe natura fotonică (cuantică) a luminii.
VII. ELEMENTE DE OPTICA
Optica clasică se divide în trei ramuri principale :
- Optica geometrică
- Optica fizică şi
- Fotometria.

1) Optica geometrică descrie propagarea luminii în termenii “razelor

luminoase” care sunt concepte abstracte referitoare la direcţiile perpendiculare
pe fronturile de undă ale undelor optice. Ea oferă o bună aproximaţie a
fenomenelor reale doar când lungimea de undă a luminii este foarte mică
comparativ cu dimensiunile structurilor cu care interacţionează lumina.
Optica geometrica se ocupa in principal cu studiul formarii de imagini cu
ajutorul lentilelor (convergente sau divergente) si al oglinzilor (convexe sau
concave).

2) Optica fizică (sau ondulatorie)se bazează pe principiul lui Huygens şi

studiază propagarea luminii prin sisteme de dimensiuni comparabile cu lungimea
de undă, prin luarea în considerare atât a amplitudinii cât şi a fazei undei
luminoase. Principalele fenomene abordate în maniera amintită sunt :
interferenţa , reflexia, refractia, difracţia şi polarizarea care se regăsesc în
numeroase aplicaţii
VII. ELEMENTE DE OPTICA
3) Fotometria este ramura opticii care studiază caracteristicile energetice ale
luminii şi senzaţiile luminoase produse de aceasta. Ea stă la baza tehnicii
iluminatului şi a măsurătorilor fotometrice.
FACULTATIV:
În sens mai larg, fotometria include atât măsurătorile efectuate în domeniul
vizibil, cât şi în domeniul ultraviolet şi în cel infraroşu.
Fotometria operază cu două sisteme de mărimi şi unităţi:
- mărimi şi unităţi energetice, care caracterizează lumina din punctul de
vedere al energiei transportate;
- mărimi şi unităţi fotometrice, care caracterizează lumina din punctul de
vedere al senzaţiei luminoase pe care aceasta o produce.
Metodele de măsurare ale mărimilor cu care operează fotometria se împart şi ele
în două categorii:
- metode subiective – când receptorul de radiaţii luminoase este ochiul uman;
- metode obiective – când se folosesc alţi receptori fotosensibili (emulsii
fotosensibile, fotoelemente, termoelemente, etc.)
Senzaţia de luminozitate produsă de lumină asupra ochiului se manifestă prin:
- senzaţia de intensitate, care este dependentă de energia care cade pe
unitatea de suprafaţă a retinei;
- senzaţia de culoare – ochiul percepe diferit radiaţiile monocromatice
diferite, adică are o sensibilitate spectrală.
VII. ELEMENTE DE OPTICA
S-a constatat că ochiul uman prezintă o sensibilitate maximă la radiaţia vizibilă
cu lungimea de undă 0 = 555 nm pentru vederea diurnă. În cazul vederii
crepusculare, această valoare se deplasează spre lungimi de undă mai mici ~ 500
nm).
Sensibilitatea diferită a ochiului uman la radiaţii de lungimi de undă diferite se
poate exprima printr-o mărime fizică numită sensibilitate spectrală relativă egala
cu raportul dintre fluxul energetic al radiaţiei de referinţă, de lungime de undă 0
= 555 nm (Φe0 ), la care ochiul prezintă sensibilitatea spectrală maximă şi fluxul
energetic al unei radiaţii de lungime de undă  (Φeλ) care produce aceeaşi
senzaţie vizuală luminoasă ca şi pentru fluxul energetic al radiaţiei de referinţă:
 e0
V  1
 e V 1,0

Din Fig.1, se constată că pentru vederea diurna 0,8

sau de zi (curba continua) sensibilitatea 0,6
ochiului este maximă pentru lungimea de undă
0= 555 nm (culoarea vede-gălbui). Curba 0,4
punctată reprezintă sensibilitatea spectrală 0,2
relativă a ochiului la vederea crepusculară,
pentru care maximul sensibilităţii se deplasează 400 500 600 700 [nm]
spre lungimi de undă mai mici.
Fig.1
VII. ELEMENTE DE OPTICA
Marimi si unităţi photometrice în SI

Mărimi fotometrice Simbol Unitatea SI Abbr.

Intensitatea luminoasa I candela cd

Flux luminos Φ lumen (= cd·sr) lm
Energie luminoasă, cantitate
Q lumen·secunda lm·s
de lumină
Iluminare luminoasa (a unui
E lux (= lm/m2) lx
receptor)
Luminanata luminoasa (a candela per metru
L nit (cd/m2)
unei surse de lumina) pătrat
Emittanţa luminoasa (a unei
M lux (= lm/m2) lx
surse de lumina)
VII. ELEMENTE DE OPTICA
2. Optica ondulatorie
2.1. Reflexia si refractia luminii
În Fig.2 s-a considerat o undă luminoasa care cade sub unghiul de
incidenţă i faţă de normalele N, N`, la suprafaţa de separaţie  dintre două medii
diferite cu indici de refractie n1 şi n2, prin care unda se propagă, respectiv, cu
vitezele v1, v2.
O parte din energia undei este reflectată, sub unghiul de reflexie i',
cealaltă parte este refractată, sub unghiul de refracţie r.
Fenomenele de reflexie si refractie a luminii pot fi explicate cu ajutorul
principiului lui Huygens – Fresnel:
B
A1 “Lumina se propaga din aproape in aproape
si fiecare punct al unui front de unda devine
A N N'
B1 sursa secundara de lumină, care emite o
n1 i i' i i' unde sferica. Undele secundare sunt
 coerente si prin suprapunerea (interferenta)
n2
r r lor rezulta o unda care se propaga cu
intensitate maxima pe directia initiala si nula
A2 B2
pe directie perpendiculara pe aceasta”.
Fig.6
Fig.2
VII. ELEMENTE DE OPTICA
2.2.1. Reflexia luminii. Legile reflexiei
Se numeşte reflexie a luminii fenomenul de schimbare a direcţiei de
propagare şi de întoarcere a undei luminoase în mediul din care provine la
întâlnirea unei suprafeţe de separaţie cu un mediu diferit (Fig.2, razele A1 si B1).
Reflexia luminii verifică următoarele 2 legi:
I.Raza undei luminoase reflectată se află în totdeauna în planul de
incidenţă, determinat de direcţia undei incidente şi normala la suprafaţa de
separaţie.
II.Unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incidenţă: i’ = i . (2)

2.2.2. Refracţia luminii. Legile refracţiei.

Se numeşte refracţie a luminii fenomenul de schimbare a direcţiei
de propagare la trecerea unei unde luminoase prin suprafaţa de separaţie
dintre două medii diferite (Fig.2, razele A2 si B2).
Refractia luminii verifică următoarele 2 legi:
I.Raza undei luminoase refractată se află întotdeauna în planul de incidenţă,
determinat de direcţia undei incidente şi normala la suprafaţa de separaţie.
II.Când undele luminoase trec dintr-un mediu în altul raportul dintre sinusul
unghiului de incidenţă şi sinusul unghiului de refracţie este egal cu raportul
vitezelor de propagare ale undei în cele două medii , respectiv cu indicele de
refracţie relativ al mediului al doilea faţă de primul
VII. ELEMENTE DE OPTICA
sini v1 n2
   n21 (3) 9 
sin r v2 n1
Aplicatie: Reflexia totala

Fig. 3

În Fig.12 s-a considerat suprafaţa de separaţie dintre două medii având indicii de refracţie
absoluţi n2 < n1 (apă - aer, de exemplu). Conform celei de a doua legi a refracţiei, refracţia
are loc cu îndepărtarea razei refractate de normală. Îndepărtarea acesteia creşte pe
măsură ce unghiul de incidenţă creşte. Există un unghi, numit unghiul de incidenţă limită
(i = l) , pentru care raza refractată iese razant, pe direcţia suprafeţei de separaţie
(r=π/2). Valoarea unghiului l este specifică celor două medii, fiind definit prin relaţia:
sin l n 1
 sin l  2  (4)10 
sin  / 2 n1 n
VII. ELEMENTE DE OPTICA

2.1. Interferenţă luminii

Interferenţa luminii este fenomenul de suprapunere a două sau mai multe
unde luminoase (electromagnetice) într-o anumită zonă din spaţiu ce are ca
efect obţinerea unui tablou staţionar de franje de interferenta luminoase si
intunecate alternative.
Doua unde luminoase interfera doar daca sunt coerente.
Conditiile de coerenta a undelor luminoase sunt:
1)sa aiba aceeaşi frecvenţă
2)sa fie polarizate identic (vectorii E si H sa oscileze in plane paralele
3)diferenta de faza sa ramana constanta in timp

Nota. De gradul de coerenţă al undelor care interferă depinde

staţionaritatea şi contrastul tabloului de interferenţă.
VII. ELEMENTE DE OPTICA
2.1.1. Teoria generala a interferenţei luminii
Datorită caracterului liniar al ecuaţiei diferenţiale generale a undelor
electromagnetice, dacă mai multe funcţii de undă sunt soluţii ale acestei ecuaţii
şi suma lor este va fi o soluţie a respectivei ecuatii.
In consecinta, la suprapunerea a 2 unde luminoase se poate aplica principiul
superpoziţiei şi funcţia de undă rezultantă se poate obţine prin însumarea
funcţiilor de undă ale undelor care se suprapun.
Fie 2 unde luminoase coerente de ecuatii:

 E1  r ,t   E01 cos   t  k  r1 
  2
 (5)
 E2  r ,t   E02 cos   t  k  r2 
  3
care se suprapun intr-un puct P din spatiu. Unda rezultanta va avea ecuatia:
E  E1  E2  E01 cos   t  k  r1   E02 cos   t  k  r2  (6)
 4
de unde:

E  E  (7)
5
2
E 2
 1 2  E12  E22  2 E1E2
VII. ELEMENTE DE OPTICA
Rezulta:
E02  E012  E022  2E01E02 cos k  r2  r1  7
(8)
Cum I ~ E02 si Ii ~ E02i , se obtine pentru intensitatea undei rezultante expresia
I  I1  I 2  2 I1 I 2 cos k  r2  r1   8
(9)

Din (8) rezulta ca I=ct pentru r2  r  ct. Pe de alta 2parte, se obtin:

1) Franje luminoase de intensitate I  I1  I 2 , daca: 
2
cos k  r2  r1   1,  r2  r1   2m ,  m  0,  1,  2,...

respectiv pentru : 
r  r2  r1  2m 9
(10)
2

  , daca:
2
1) Franje intunecate de intensitate I  I1  I 2
2
cos k  r2  r1   1,  r2  r1    2m  1  ,  m  0,  1,  2,...

respectiv pentru :

r  r2  r1   2m  1 10
(11)
2
VII. ELEMENTE DE OPTICA
2.1.2. Interferenţă cu franje nelocalizate. Dispozitive
de interferenta
Primul dispozitiv de interferenta cu franje nelocalizate a fost realizat
pentru prima data de către Thomas Young (1801) si a pus bazele teoriei
ondulatorie a luminii.
O sursa S0 ilumineaza ecranul “B” (Fig.4a) in care sunt practicate doua
fante liniare S1 şi S2 , situate la distanta d, ce devin surse coerente de lumina. La
distanta D de ecranul B este situat un ecran “E”, pe care se vor observa,
alternativ, franje liniare de interferenţă luminoase si intunecate (Fig.4b).

α
α

(a) (b)
Fig.4
VII. ELEMENTE DE OPTICA
Analizam starea de interferenţă într-un punct P, aflat la distanţa zk, de axa
dispozitivului. Notam cu r1 , respectiv cu r2 , distantele punctului P în raport cu
sursele coerente S1 şi S2.
Notam cu k diferenţa de drum optic dintre cele două unde.
Pentru distanţe mici faţă de mediatoarea segmentului ce uneste sursele coerente,
unghiul α este mic si se poate scrie
k
 (12)
11
zk
sin   tg 
d D
unde  kM  k  ,  k  0,  1,  2,... , pentru franje lu min oase


 km   2k  1  ,  k  0,  1,  2,... , pentru franje int unecate



Rezulta
zkM  k dD , pentru franje lu minoase

zkm ( 2 k 1 ) 2Dd , pentru franje int unecate

Distanţa dintre două maxime sau două franje luminoase sau intunecate pe ecranul
de observaţie se numeşte interfranjă (i) şi are expresia:

i  z k 1M  zkM  dD 12 

(13)
VII. ELEMENTE DE OPTICA
Alte dispozitive de interferenta cu franje nelocalizate:

- Biprisma Fresnel

Fig.5

- Bilentila Billet

Fig. 6
VII. ELEMENTE DE OPTICA
2.1.2. Interferenţă cu franje localizate în spaţiu
Surse coerente se obtin prin divizarea în amplitudine prin reflexie şi
refracţiei
Franjele colorate observate pe baloanele de săpun, pe petele de
ulei aflate pe suprafaţa apei, sau pe alte pelicule subţiri transparente sunt
rezultatul interferenţei cu franje localizate.
Exemple :
-interferenţa cu franje de egală înclinare;
-interferenţa cu franje de egală grosime.

a) Interferenţă cu franje de egală înclinare (interferenţa produsă pe

pelicule subţiri)
Acest tip de interferenţă se realizează prin interferenţa razelor
reflectate de cele două suprafeţe plan-paralele ale lamele de grosime
constanta sau prin interferenţa razelor transmise (refractate).
Franjele sunt localizate la infinit
VII. ELEMENTE DE OPTICA
Se consideră o lamă S1 S P1

transparentă de grosime d, cu feţe plan

paralele, de indice de refracţie n, aflată 1 R1 L1
în aer, iluminata de catre o sursă R2

monocromatică întinsă S, ce emite aer (n0=1) i i E

radiaţii luminoase de lungime de undă, d n

A
r rr rr
C

în aer, 0 (Fig.7). F

Diferenţa de drum optic între R1 aer (n0=1) B G T2 L2

T1
şi R2, va fi:
 r  n  AB  BC    AE  2  1(14)
 P2

Cu notatiile din Fig.7 se pot deduce relatiile:


 AB  BC  d
cos r  2
(15)
Fig.7Fig.1

 3
 AE  AC sini  2d  tgr  sini (16)

Rezulta:
- Pentru undele reflectate (R):  r  2nd cos r  2  2d n2  sin 2 i  2  
4
(17)

- Pentru undele refractate (T):  t  2d n2  sin2 i  

5
(18)
VII. ELEMENTE DE OPTICA
Surse punctuale diferite de pe sursa întinsă S care trimit raze sub acelaşi
unghi i faţă de normala la stratul pelicular, vor da naştere, atât în lumină
reflectată, cât şi în lumină transmisă, la stări interferenţiale identice. De aceea
acest tip de interferenţă se numeşte cu franje de egală înclinare.
Franjele de interferenta vot fi cercuri concentrice pe normala la peliculă, de
raze diferite aflate în focarul principal imagine al sistemelor convergente L1 şi L2.
si se numesc inelele lui Heidenger (Fig.6).
Acestea vor fi de maxim sau de minim de intensitate luminoasă după cum
diferenţa de drum optic este un număr par, respectiv, impar de semilungimi de
undă.

Fig.8
VII. ELEMENTE DE OPTICA
b). Interferenţa cu franje de egală grosime
- Pana optică (Fig.9)
Dacă cele două feţe ale stratului pelicular tratat la paragraful anterior fac un
unghi foarte mic între ele, ia naştere o pană optică.
Considerăm o pană optică de unghi α, care cuprinde între cele două feţe un
mediu transparent de indice de refracţie n. Pana este plasată într-un mediu
transparent de indice de refracţie n’ < n.

n‘< n

n
Fig.9

Pentru incidenţă normală (i=0 => r=0), condiţia pentru maximul de

interferenţă de ordinul k de interferenţă, devine: 
 k  2ndk  2  k   d k   2k  1 6
(19)
4n
Pentru un unghi al penei foarte mic (α<<1), dk 1  dk  
2n 7
 tg  i   i (20)

si mărimea interfranjei va fi: i  8
(21)
2n
VII. ELEMENTE DE OPTICA
Interferenţa pe lame subţiri se obţine în natură cu
surse de lumină nepunctiforme, întinse. Deşi razele de
lumină provin din puncte diferite ale sursei, interferenţa
se va produce totuşi datorită grosimiii reduse a
peliculelor subţiri cum ar fi petele de ulei, sau benzină
pe suprafaţa apei, sau a caldarâmului după ploaie
(Fig.10).
Interferometria optică are foarte multe aplicaţii
tehnice şi industriale. Principiul penei optice, de Fig.10
exemplu, este folosit pentru verificarea planeităţii
obţinute prin şlefuire a suprafeţelor optice. În acest
scop (Fig.11), se formează o pană de aer între o
suprafaţă transparenta perfect plană (ex. sticla) şi
suprafaţa supusă verificării.
Atunci când aceasta din urmă prezintă abateri de
planeitate (asperităţi sau defecte de prelucrare a
planeităţii), franjele de interferenţă fiind de egală
grosime, vor modela, la o scară mai mare defectele
existente, reproducând forma defectelor întâlnite.

Fig.11
VII. ELEMENTE DE OPTICA
Imagini de interferenta cu franje de egala grosime

(a) (b) (c)

(d) Fig.12 (e)