ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARĂ

Ce este informaţia economică?

Informaţia economică reprezintă una din formele de bază ale informaţiei în general, iar pentru analiza
economico-financiară, aceasta constituie materia primă de bază deoarece analiza se bazează pe informaţii şi
furnizează informaţii ce stau la baza desfăşurării întregii activităţi a firmei. Informaţia economică reprezintă
un ansamblu de indicatori care constituie setul de date necesare organizării şi conducerii activităţii
economice.
Informaţia economică, la nivelul unei firme, îmbracă forma de:
- factor de producţie; resursă intangibilă a firmei; suport în procesele de analiză, decizie şi control; formă
specifică de reprezentare, capitalizare, şi a cunoaşterii organizaţionale; mediu al integrării şi operării
organizaţionale.
Întreprinderea apare în triplă ipostază: generator de informaţie, consumator de informaţie, purtător de
informaţie.

Informaţia economică este un ansamblu de indicatori care constituie setul de date necesare organizării
şi conducerii activităţii economice.

În ce ipostaze poate aparea întreprinderea în relaţie cu informaţia economică?

Prin participarea firmei la activitatea economică, prin comportamentul său, prin produsele şi serviciile pe
care le creează şi le desface pe piaţă, firma este un generator de informaţii, informaţii ce pot fi grupate astfel:
- informaţii despre starea de ansamblu a firmei; informaţii despre activităţile şi proiectele individualizate;
- informaţii destinate instituţiilor din afara firmei, cu atribuţii în evidenţă, urmărire şi control; informaţii
destinate acţionarilor privind activitatea firmei; informaţii destinate potenţialilor clienţi.
Ca receptor de informaţii, firma trebuie să fie interesată să-şi asigure un flux constant de informaţii despre
evoluţia domeniului principal în care activează.
Calitatea firmei de purtător de informaţii rezultă din însăşi apartenenţa firmei la mediul economic care
generează un ansamblu de relaţii juridice de evidenţă şi care angajează responsabilităţi patrimoniale şi
comerciale.

În relaţie cu informaţia economică, întreprinderea apare în triplă ipostază: ca generator de informaţie,

ca şi consumator de informaţie şi ca purtător de informaţie.

Ce reprezintă analiza economico-financiară?

Analiza economico-financiară reprezintă un instrument esenţial ce trebuie utilizat de managerii
firmelor şi care are ca rezultat formularea unor aprecieri calitative şi cantitative despre starea, evoluţia şi
perspectivele unei întreprinderi. Informaţiile obţinute în analiză stau la baza elaborării diagnosticului
economico financiar necesar în studiile de fezabilitate, în evaluarea întreprinderii etc.

Analiza economico-financiară reprezintă un instrument esenţial ce trebuie utilizat de managerii

firmelor şi care are ca rezultat formularea unor aprecieri calitative şi cantitative despre starea, evoluţia şi
perspectivele unei întreprinderi.

Care sunt etapele analizei economico-financiare?

Principalele etape ale demersului metodologic de realizare a analizei economico-financiare sunt:
determinarea obiectului supus diagnosticului economico-financiar, construirea bazei informaţionale necesare
diagnosticului, verificarea şi prelucrarea bazei informaţionale, efectuarea analizei propriu-zise, formularea
concluziilor, aplicarea măsurilor şi monitorizarea rezultatelor obţinute, precum şi efectuarea corecţiilor.

1
 Ce criterii de clasificare a analizei economico financiare cunoașteti?
Criteriile de clasificare a analizei sunt: nivelul la care se desfăşoară analiza, studierea şi determinarea
în timp a fenomenelor şi proceselor economice, orizontul temporal în care se desfăşoară analiza şi cel al
desfăşurării fenomenului, natura însuşirilor fenomenului analizat.

Criterii de clasificare a analizei:

Tipologia analizei economico-financiare este vastă şi utilizează mai multe criterii dintre care se pot
menţiona:
1. Nivelul la care se desfăşoară analiza:
analiza microeconomică ; analiză macroeconomică.
2. Studierea şi determinarea în timp a fenomenelor şi proceselor economice:
analiza statică; analiza dinamică
3. Orizontul temporal în care se desfăşoară analiza şi cel al desfăşurării fenomenului:
analiză post-factum (analiză operativă); analiza previzională (analiză prospectivă).
4. Natura însuşirilor fenomenului analizat:
analiză calitativă; analiza cantitativă.

Ce reprezintă metodologia analizei activităţii economico-financiare?

Metoda se poate folosi pentru calcularea influenţelor factorilor, în cazul relaţiei de produs sau raport între
factori, când aceştia sunt exprimaţi, fie în mărimi absolute, fie în mărimi relative (sub formă de indici).

Metoda balanţieră se foloseşte în analiza economică pentru elaborarea programelor privind activitatea
curentă şi viitoare a firmelor. Aplicarea metodei balanţiere este posibilă când între elementele fenomenului
analizat există relaţii de sumă sau diferenţă.
Această metodă este aplicabilă numai în cazul unor analize economico-financiare de tip structural,
explicaţia variaţiei fenomenului economico-financiar supus investigării fiind făcută prin prisma acţiunii
elementelor sale componente care reprezintă o balanţă.

Metoda analizei regresionale se utilizează în cazul în care între fenomenul analizat şi factorii săi există
legături de tip stocastic. Acest tip de legătură se întâlneşte atunci când pentru fiecare valoare a variabilei
independente sau factoriale se obţin mai multe valori pentru variabila dependentă sau rezultativă eşalonate
într-o zonă de probabilitate cu o limită minimă şi una maximă.

Metoda ratelor utilizarea în analiza activităţii unei întreprinderi reprezintă un instrument necesar
pentru evaluarea performanţelor şi disfuncţionalităţilor apărute şi permite realizarea unor studii comparative
în timp şi spatiu determinante în reglarea activităţii.
Rata reprezintă un raport între două mărimi comparabile ce are o valoare informaţională mai mare decât
a fiecărui indicator judecat separat. În funcţie de conţinutul lor ratele pot fi de structură, de gestiune, de
echilibru, de eficienţă.

Metodologia analizei activităţii economico-financiare reprezintă ansamblul metodelor folosite de

această disciplină ştiinţifică, metoda arătând calea ce trebuie să o urmeze gândirea în cercetarea realităţii şi
în formularea rezultatelor.

Cum este definit mediul concurenţial al firmei?

Mediul concurenţial poate fi definit ca ansamblul tuturor componentelor externe ale întreprinderii care
influenţează în mod direct sau indirect activitatea. Putem spune că mediul reprezintă un cumul al barierelor,
forţelor şi deciziilor externe firmei

2
 Mediul concurenţial poate fi definit ca ansamblul tuturor componentelor externe ale întreprinderii care
influenţează în mod direct sau indirect activitatea.

Exemplificaţi componentele mediului concurenţial al firmei.

Componentele mediului concurenţial al firmei pot fi sintetizate astfel:
Mediul geografic; Mediul economic; Mediul tehnologic; Mediul politic şi juridic; Mediul socio-cultural.

Componentele mediului concurenţial sunt: mediul geografic, mediul economic, mediul tehnologic,
mediul politic şi juridic, mediul sociocultural.

Care sunt indicatorii care determină poziţionarea unei firme într-un anumit sector de activitate?

Indicatorii utilizaţi în aprecierea poziţiei unei firme într-un anumit sector de activitate sunt:
Cota de piaţă absolută (Cpa) se determină ca raport între vânzările unei firme (CAi) şi vânzările totale ale
sectorului respectiv (ΣiCA).
𝑪𝑨
Cpa = 𝒊 ∗ 𝟏𝟎𝟎
∑𝑪𝑨𝒊
Cota de piaţă specifică (Cps) se determină ca un raport între vânzările firmei analizate (CAi) şi vânzările
firmei cu cea mai bună poziţie pe piaţă (CAb).

𝑪𝑨
Cps = 𝑪𝑨 𝒊 ∗ 𝟏𝟎𝟎
𝒃

Apropierea de zero a acestui indicator arată că firma are o poziţie nesemnificativă pe piaţă, iar
apropierea de 100% relevă poziţia de lider a firmei respective.
Determinarea cotei de piaţă este necesară şi trebuie căutate cauzele care duc la variaţia acesteia, cauze
care pot fi dependente sau independente de activitatea firmei.

Care sunt indicatorii care determină poziţionarea unei firme într-un anumit sector de activitate?
Indicatorii care determină poziţionarea unei firme într-un anumit sector de activitate sunt cota de
piaţă absolută şi cota de piaţă absolută.
Enumeraţi indicatorii care caracterizează cifra de afaceri?
Se poate spune că cifra de afaceri poate fi caracterizată de o serie de indicatori:
• Cifra de afaceri totală (CAt);
• Cifra de afaceri netă (CAn);
• Cifra de afaceri medie ( );
• Cifra de afaceri marginală (CAmg);
• Cifra de afaceri minimă (CAmin).
Indicatorii care caracterizează cifra de afaceri sunt cifra de afaceri totală, cifra de afaceri netă, cifra
de afaceri medie, cifra de afaceri marginală, cifra de afaceri minimă.

Care sunt modalităţile de analiză structurală?

În analiza evoluţiei cifrei de afaceri se utilizează mărimile de dinamică
(indici, ritmuri de creştere).
Modalităţile de analiză structurală sunt mărimile relative de structură, coeficientul de concentrare
Gini-Struck, indicele Herfindhal şi metoda ABC.
Modalităţile de analiză structurală sunt:
• mărimile relative de structură:
𝑪𝑨
g = ∑𝑪𝑨𝒊 ∗ 𝟏𝟎𝟎
• coeficientul de concentrare Gini-Struck (G);
• indicele Herfindhal (H);
• metoda ABC.

3
 Ce este valoarea adăugată?
Valoarea adăugată reprezină unul dintre cei mai importanţi indicatori ce reflectă performanţele unei
firme şi exprimă dimensiunea valorii realizate în activitatea firmei, respectiv plusul de valoare (de bogăţie),
ca urmare a utilizării eficiente a potenţialului de care dispune aceasta, peste valoarea consumurilor provenite
de la terţi.
Valoarea adăugată reprezină unul dintre cei mai importanţi indicatori ce reflectă performanţele unei
firme şi exprimă plusul de valoare (de bogăţie), ca urmare a utilizării eficiente a potenţialului de care
dispune.

Care sunt ratele valorii adăugate?

Ratele valorii adăugate sunt rata medie a valorii adăugate şi ratele de rmunerare.
Ratele valorii adăugate pot fi enunţate astfel:
• rata medie a valorii adăugate
• ratele de remunerare ale valorii adăugate (ratele de structură) servesc la efectuarea de comparaţii între
sectoare şi între perioade şi se determină prin raportarea fiecărui element la totalul valorii adăugate.

Ce conţine matricea BCG?

Analiza corelată a aspectelor privind rata de creştere a sectorului de activitate analizat şi poziţia concurenţială a
firmei se face prin intermediul matricei strategice BCG. Se obţine astfel o matrice de analiză unde sunt
poziţionate toate domeniile de activitate strategică în patru categorii:
vedete;vacile cu lapte; dilemele; poverile.

Matricea BCG conţine rubricile: vedete, vacile cu lapte, dilemele, poverile.

Care sunt criteriile fundamentale ale modelului Arthur D. Little?

Modelul ADL are la bază constituirea unei matrici care combină două criterii fundamentale: poziţia
concurenţială şi evoluţia activităţii sau a firmei.

Criteriile fundamentale ale modelului Arthur D. Little sunt poziţia concurenţială şi evoluţia
activităţii a firmei.

Ce reprezintă Modelul McKinsey?

Modelul McKinsey reprezintă un model intermediar de analiză strategică care se bazează pe două
criterii: valoarea sectorului şi poziţia concurenţială.

Modelul McKinsey reprezintă un model intermediar de analiză strategică care se bazează pe două
criterii: valoarea sectorului şi poziţia concurenţială.

Care sunt variabilele care acţionează asupra performanţelor firmei?

Principalele variabile care acţionează asupra performanţelor firmei pot fi grupate astfel:
variabile ce ţin de poziţia concurenţială; variabile ce ţin de caracteristicile sectorului; variabile ce ţin de
structura capitalului şi a producţiei; variabile ce ţin de mediul economic şi piaţă.

Variabilele care acţionează asupra performanţelor firmei sunt: variabile ce ţin de poziţia
concurenţială, variabile ce ţin de caracteristicile sectorului, variabile ce ţin de structura capitalului şi a
producţiei, variabile ce ţin de mediul economic şi piaţă.

Care sunt principalii indicatori ai activităţii unei firmei?

Principalii indicatori utilizaţi sunt:
Cifra de afaceri (CA) - reprezintă suma veniturilor realizate din vânzări de bunuri, de mărfuri, executarea de
lucrări şi prestarea de servicii, mai puţin rebuturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.

4
 Principalii indicatori ai activităţii unei firmei sunt: cifra de afaceri, producţia marfă fabricată,
valoarea adăugată, producţia globală.

Ce reprezintă cifra de afaceri?

Producţia marfă fabricată (Pmf) - caracterizează volumul rezultatelor activităţii industriale şi include
produsele finite, semifabricatele destinate vânzării, valoarea lucrărilor executate pentru terţi, valoarea
serviciilor prestate.

Cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor realizate din vânzări de bunuri, vânzări de mărfuri,
executarea de lucrări şi prestarea de servicii, mai puţin rebuturile, remizele şi alte reduceri acordate
clienţilor.

Care este scopul analizei rapoartelor statice dintre indicatorii valorici?

Pe baza indicatorilor valorici ai activităţii de producţie şi comercializare, analiza poate fi completată cu
rapoartele statice.
Analiza rapoartelor statice permite caracterizarea dinamicii elementelor care diferenţiază indicatorii
valorici ai activităţii de producţie şi comercializare, de exemplu, raportul dintre producţia marfă fabricată şi
producţia globală caracterizează evoluţia stocurilor de producţie neterminată şi a consumului intern
productiv

Rapoartele statice au drept scop caracterizarea dinamicii elementelor care diferenţiază indicatorii
valorici ai activităţii de producţie şi comercializare.

Care este scopul analizei rapoartelor dinamice?comercializare, se analizează şi rapoartele dinamice.

Analiza rapoartelor dinamice se realizează pe baza indicatorilor cu bază fixă şi caracterizează evoluţia
comparativă a indicatorilor valorici faţă de un anumit criteriu.
Rapoartele dinamice au drept scop evidenţierea evoluţiei indicatorilor valorici faţă de un anumit
criteriu.

Care sunt modalităţile de analiză a programului de producţie?

Urmărirea operativă a producţiei are în vedere modul de realizare a programului de fabricaţie pe secţii,
echipe, respectiv pe subdiviziuni organizatorice. Se calculează zilnic şi se cumulează pe luni, trimestre,
an. Pentru caracterizarea îndeplinirii programului de fabricaţie, se pot utiliza:
• indicii individuali de îndeplinire a programului de producţie;
• ponderile sau greutăţile specifice;
• coeficientul mediu de sortiment;
• coeficientul de nomenclatură
Pentru caracterizarea îndeplinirii programului de fabricaţie, se pot utiliza: indicii individuali de
îndeplinire a programului de producţie, ponderile sau greutăţile specifice, coeficientul mediu de sortiment,
coeficientul de nomenclatură.
Care sunt procedeele de analiză a structurii producţiei?
Programul de producţie pe sortimente este realizat în proporţii diferite, ceea ce conduce la modificări în
structura producţiei, respectiv modificări în ponderile pe care le deţin diferitele sortimente din nomenclatorul
de fabricaţie.
Procedeele specifice de analiză a structurii producţiei sunt:
• ponderile (greutăţile specifice);
• coeficientul mediu de structură
Procedeele specifice de analiză a structurii producţiei sunt: ponderile (greutăţile specifice),
coeficientul mediu de structură.

5
 Care sunt modalităţile de caracterizare a calităţii produselor şi serviciilor?
Modalităţile de caracterizare a calităţii produselor şi serviciilor sunt următoarele:
a) Parametrul echivalenţei tehnice.
b) Parametrul de exploatare.
c) Parametrul calităţii medii
d) Procedeul preţului mediu
e) Alte procedee:
- dinamica refuzurilor din partea beneficiarilor, folosind ca indicator ponderea produselor refuzate din
totalul produselor;
- dinamica reclamaţiilor din partea beneficiarilor, folosindu-se numărul de reclamaţii, valoarea
produselor reclamate,numărul de reclamaţii la 1000 livrări;
- indicatorii tehnico-economici specifici fiecărei ramuri (viteza de lucru, puterea maşinilor, consumul de
materii prime în procesul de exploatare).
Modalităţile de caracterizare a calităţii produselor şi serviciilor sunt: parametrul echivalenţei
tehnice, parametrul de exploatare, parametrul calităţii medii, procedeul preţului mediu şi alte procedee.
Care este scopul analizei ritmicităţii activităţii de producţie?
Analiza ritmicităţii are menirea să precizeze cauzele nerespectării ritmicităţii, consecinţele economice
ale acesteia şi stabilirea programelor care să contribuie la reglarea ritmicităţii.
Analiza ritmicităţii are drept scop identificarea cauzelor nerespectării ritmicităţii, consecinţele
economice ale acestor abateri şi stabilirea programelor care să contribuie la reglarea ritmicităţii.
Cum definiţi costul de producţie?
Costul de producţie este un indicator economic care cuprinde ansamblul consumurilor de muncă vie şi
materializată exprimate în formă bănească, efectuate sau care urmează a fi efectuate pentru procurarea,
producerea sau desfacerea unei unităţi de bunuri economice, lucrări executate sau servicii prestate de
întreprindere.
Caracterizaţi metoda costului ţintă?
Metoda ABC vizează pe de o parte calculul şi analiza costurilor, iar pe de cealaltă parte poate fi privită ca un
instrument de măsură a performanţelor întreprinderii.
Costurile ţintă se bazează pe regula potrivit căreia piaţa dictează preţurile de vânzare şi nu costurile
întreprinderii. Metoda reprezintă un program complex de reducere a costurilor pe toată durata ciclului de viaţă al
produsului fără să fie afectată calitatea produselor.
Metoda costului ţintă este un concept ce a fost aplicat şi dezvoltat de către întreprinderile japoneze
fiind utilizat, în special, în cazul produselor industriale şi se caracterizează prin aceea că la calcularea
costului produsului contribuie în mod evident factorii exogeni

Cum este definită rentabilitatea firmei?

Performanţa firmei are în vedere, printre altele şi rezultatele obţinute prin utilizarea factorilor de
producţie, respectiv cele recunoscute şi prezentate în contul de profit şi pierdere.
Rentabilitatea reprezintă una din formele de manifestare a eficienţei activităţii economico-financiare ale
unei firme, respectiv a utilizării mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă în toate stadiile circuitului
economic (aprovizionare, producţie, desfacere) şi utilizează două tipuri de indicatori: profitul şi ratele
de rentabilitate.
Analiza rentabilităţii porneşte de la contul de profit şi pierdere şi de la indicatorii economico-financiari, care
se pot construi plecând de la informaţiile furnizate de acesta împreună cu bilanţul şi notele explicative ale
situaţiilor financiare.
Rentabilitatea reprezintă eficienţa utilizării mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă în toate
stadiile circuitului economic.

6
 Definiţi soldurile intermediare de gestiune.
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori parţiali realizaţi pe construcţia în trepte pornind de la
cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului + adaosul comercial) şi încheind cu cel mai sintetic (profitul net
al exerciţiului).
Soldurile intermediare de gestiune au ca sursă de informaţii tabloul a cărui întocmire, chiar dacă nu este
obligatorie, oferă date utile proceselor decizionale.
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori parţiali realizaţi pe construcţia în trepte pornind de
la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului + adaosul comercial) şi încheind cu cel mai sintetic (profitul
net al exerciţiului).
Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici de eficienţă a activităţii întreprinderii.

Cum definiţi capacitatea de autofinanţare?

Capacitatea de autofinanţare exprimă în termeni monetari capacitatea firmei de a-şi dezvolta activitatea prin
mijloace financiare proprii. Prin urmare, „aceasta reflectă potenţialul financiar de creştere economică a firmei,
respectiv sursa financiară, generată de activitatea industrială şi comercială a firmei după scăderea tuturor
cheltuielilor plătibile la o anumită scadenţă.”
Altfel spus, capacitatea de autofinanţare reprezintă posibilitatea firmei de a creşte necesarul de fond de
rulment, investiţiile şi de a rambursa datoriile, de a finanţa anumite nevoi de gestiune curentă, de a remunera
capitalurile investite.
Capacitatea de autofinanţare exprimă în termeni monetari capacitatea firmei de a-şi dezvolta
activitatea prin mijloace financiare proprii.

Care sunt metodele utilizate in calculul capacităţii de autofinanţare?

Modelul ce poate fi folosit în analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri (Pf) este
următorul:
q - cantitatea de produse sau servicii realizate de către firmă;
p - preţurile de vânzare ale produselor sau serviciilor;
c - costurile unitare de producţie ale produselor
Pf =∑q * p - ∑q * c = ∑q ( p - c)

U 10

Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici de eficienţă a activităţii întreprinderii, sunt mărimi
relative care se determină ca raport între indicatori de efect (rezultat) şi indicatori care reflectă un flux de
activitate sau un „stoc”.

Analiza financiară are ca scop definirea unui diagnostic asupra situaţiei financiare a agentului
economic axat pe caracterizarea echilibrului financiar, a gradului de solvabilitate şi a nivelului de
rentabilitate

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datoriile şi
capitalul propriu ale persoanei juridice la încheierea exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii
prevăzute de lege.

Scopul analizei structurii bilanţiere este acela de a identifica modificările structurale din cadrul
activităţilor, precum şi de a facilita comparaţiile între firme.

Ratele de structură cunoscute sunt rata imobilizărilor, rata activelor circulante, rata autonomiei
financiare la termen, rata de îndatorare globală şi rata de îndatorare la termen.

7
 Ratele utilizate în analiza financiară sunt: indicatorii de lichiditate, indicatorii de risc, indicatorii de
activitate şi indicatorii de profitabilitate.

Metoda scorurilor reprezintă o metodă de analiză care se bazează pe detectarea şi interpretarea riscului
la care este supus creditorul firmei, dar şi activitatea viitoare a acesteia şi se bazează pe metoda statistică a
analizei discriminante a trăsăturilor firmelor eficiente, competitive şi a celor aflate în dificultate de natură
economică şi financiară.

Aprovizionarea reprezintă un proces complex prin care agenţii economici îşi asigură în mod direct, în
condiţii de piaţă liberă, resursele de materii prime, materiale, servicii, etc. necesare pentru desfăşurarea
neîntreruptă a activităţii lor, cu cheltuieli cât mai reduse şi cu un profit cât mai mare.

Stocurile din reţeaua comercială reprezintă cantităţi de materiale şi produse stocate de agenţii
comerciali în depozitele şi magaziile proprii de desfacere în scopul revânzării lor pentru a obţine profit, prin
această operaţie.

Principalele modalităţi de sporire a productivităţii muncii în comerţ sunt: promovarea progresului

tehnic, modernizarea şi dezvoltarea bazei tehnico-materiale, o altă cale de creştere a productivităţii muncii,
analiza modalităţilor legate de acţiunea factorilor biologici, psihosociologici, etc.

Indicatorii folosiţi în analiza cheltuielilor de circulaţie sunt volumul absolut al cheltuielilor de

circilaţie, nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie, volumul absolut al economiilor sau al depăşirilor
obţinute la cheltuielile de circulaţie programate, costul marginal în activitatea comercială, cheltuielile cu
transportul mărfurilor şi Cheltuielile cu chiria pentru spaţii comerciale.

Adaosul comercial reprezintă suma cuprinsă între preţul cu amănuntul şi preţul cu ridicata.

Formula de transformare a cotei de adaos comercial în cotă de rabat comercial este:

𝟏𝟎𝟎 ∗ 𝑲𝒂
𝑲𝒓 =
𝟏𝟎𝟎 + 𝑲𝒂

Explicaţi conţinutul indicatorilor activităţii de producţie şi comercializare şi relaţiile dintre

aceştia
Cifra de afaceri (CA) - reprezintă suma veniturilor realizate din vânzări de bunuri, de mărfuri,
executarea de lucrări şi prestarea de servicii, mai puţin rebuturile, remizele şi alte reduceri acordate
clienţilor.

8
 Lucrare de verificare

Prezentaţi succint care sunt beneficiarii analizei economico-financiare.

Clienţii şi furnizorii sunt interesaţi de sănătatea financiară a firmei, întrucât o eventuală încetare a
plăţilor este generatoare de pierderi şi pentru unii şi pentru ceilalţi. Analiza are rol şi în cunoaşterea situaţiei
diverselor întreprinderi în cazul acordării unui sprijin sau anulării unei subvenţii, informaţiile astfel obţinute
fiind importante pentru organele administraţiei locale sau centrale. Tribunalele utilizează analiza pentru
declanşarea procedurilor de redresare sau lichidare judiciară. De asemenea, deciziile privind investiţiile
financiare, fuzionările, participaţiile etc. luate de către investitorii potenţiali au la bază diagnosticuri
desfăşurate în scopul cunoaşterii situaţiei diferitelor firme. Un element important într-o economie
concurenţială îl constituie identificarea de către firmele concurente a stării întreprinderilor care fac parte din
aceeaşi ramură, precum şi a punctelor lor forte şi slabe, în vederea definirii strategiei şi fundamentării
deciziei privind portofoliul de produse şi activităţi. Şi salariaţii, la rândul lor, sunt interesaţi de o situaţie
economico-financiară sănătoasă a firmei prin cunoaşterea evoluţiei şi viabilităţii întreprinderii, aceasta fiind
premisa păstrării locului de muncă şi a părţii ce li se cuvine din bogăţia creată. Diagnosticul firmei este
utilizat ca un instrument de lucru de către consultanţi şi auditori pentru informarea şi protecţia furnizorilor
de fonduri şi a creditorilor.

Care sunt particularităţile metodei substituţiei în lanţ?

9
 Metoda substituirilor în lanţ permite măsurarea contribuţiei diferiţilor factori la formarea sau
modificarea rezultatului faţă de nivelul de bază. Se aplică în cazul în care relaţiile de tip determinist dintre
factorii de influenţă au forma de produs sau raport. Aplicarea corectă a metodei necesită respectarea
următoarelor criterii de ordin procedural: - substituirea factorilor se face, obligatoriu, în ordinea
condiţionării lor economice: întâi factorii cantitativi, apoi factorii cu rol structural iar în final factorii cu rol
calitativ; - operaţiunile de substituire se fac succesiv, nu simultan; - un factor substituit rămâne în această
poziţie şi în operaţiile ulterioare. a) Utilizarea metodei substituirilor în lanţ când între factorii care
influenţează asupra unui fenomen sunt relaţii de tip produs. Considerăm pentru exemplificare un model de
trei factori dat de: F = a + b - c
F - fenomenul analizat;
a, b, c - elementele care influenţează asupra fenomenului analizat.
Analiza fenomenului (F) o putem efectua atât în mărimi absolute, cât şi în mărimi relative.

Enumeraţi elementele componente ale mediului concurenţial al firmei?

Cum se determină cota de absolută?
Cota de piaţă absolută (Cpa) se determină ca raport între vânzările unei firme (CAi) şi vânzările totale
ale sectorului respectiv (ΣiCA).
𝑪𝑨
Cpa = ∑𝑪𝑨𝒊 ∗ 100
𝒊
Cum se determină cota de piaţă specifică?
Cota de piaţă specifică (Cps) se determină ca un raport între vânzările firmei analizate (CAi) şi vânzările
firmei cu cea mai bună poziţie pe piaţă (CAb).
𝑪𝑨
Cps = 𝑪𝑨 𝒊 ∗ 𝟏𝟎𝟎
𝒃

Care sunt strategiile matricei McKinsey?

Matricea McKinsey dezvoltă trei tipuri de strategii:strategia de retragere din zonele negative;
strategia de menţinere în zonele medii; strategia de dezvoltare în zonele favorabile.

Ce urmăreşte analiza în cadrul modelului PIMS?

Această metodă se bazează pe analiza unei baze de date informatizate la care participă câteva sute de
firme şi de grupuri care-şi desfăşoară activitatea în diverse domenii.
Firmele furnizează informaţii legate de obiectul de activitate, structura organizatorică, relaţiile cu
mediul intern şi extern, informaţii privind indicatorii de performanţă, informaţii privind piaţa şi concurenţa,
precum şi diverse informaţii previzionale.
În schimb, firmele primesc informaţii legate de sectorul unde-şi desfăşoară activitatea sau în care ar dori
să pătrundă.
Prin prelucrarea acestor informaţii s-a ajuns la concluzia că 30 de variabile strategice determină 70%
din performanţele unei întreprinderi, restul de 30% fiind explicate prin aspectele unei mai bune gestiuni sau
prin elemente aleatoare

Care sunt criteriile de analiză conform modelului BCG?

Modelul a fost elaborat la sfârşitul anilor ’60, se numeşte şi “Modelul Curbei de Experienţă” şi constă în
reprezentarea pe o matrice a activităţilor unei firme luând în considerare două criterii:
- rata de creştere a sectorului de activitate analizat (atracţia domeniului de activitate);
- poziţia concurenţială a firmei (calculată prin raportarea la activitatea concurentului principal).

Cum este definită producţia fizică?

Producţia fizică este constituită din totalitatea valorilor de întrebuinţare rezultate din activitatea industrial-
productivă.
Care sunt modalităţile de analiză a producţiei fizice?
10
Programul de producţie pe sortimente este realizat în proporţii diferite, ceea ce conduce la modificări în
structura producţiei, respectiv modificări în ponderile pe care le deţin diferitele sortimente din nomenclatorul
de fabricaţie.
Care sunt modalităţile de caracterizare a calităţii produselor şi serviciilor?
Modalităţile de caracterizare a calităţii produselor şi serviciilor sunturmătoarele:
a) Parametrul echivalenţei tehnice.
b) Parametrul de exploatare.
c) Parametrul calităţii medii
d) Procedeul preţului mediu
e) Alte procedee:
- dinamica refuzurilor din partea beneficiarilor, folosind ca
indicator ponderea produselor refuzate din totalul produselor;
- dinamica reclamaţiilor din partea beneficiarilor, folosindu-se
numărul de reclamaţii, valoarea produselor reclamate,
numărul de reclamaţii la 1000 livrări;
- indicatorii tehnico-economici specifici fiecărei ramuri (viteza
de lucru, puterea maşinilor, consumul de materii prime în
procesul de exploatare).

Ce procedee de caracterizare a ritmicităţii fabricării producţiei cunoaşteţi?

Caracterizarea ritmicităţii fabricării producţiei, se poate realiza prin folosirea mai multor procedee:
• indicele de realizare a programului pe diviziuni de timp;
• coeficientul de ritmicitate;
• coeficientul de aritmicitate;
• coeficientul de variaţie.

Prezentaţi modalităţile de analiză a cifrei de afaceri.

Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie şi cererea de mărfuri. Se utilizează în acest
sens o serie de indicatori:
- gradul de utilizare a capacităţii de producţie (Gp):

𝐏𝐦𝐟
Gp = ∗ 𝟏𝟎𝟎
𝐊𝐩
unde:
Pmf = Producţia marfă fabricată
Kp = Capacitatea de producţie
- gradul de satisfacere a cererii estimate (Gc) :

𝐂𝐀
𝐆𝐜 = ∗ 𝟏𝟎𝟎
𝐂𝐞
unde:
Ce = Cererea estimată
- gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată (Gmf) :

Prezentaţi modalităţile de analiză a valorii adăugate

Analiza structurii şi dinamicii valorii adăugate:
Analiza structurală a cifrei de afaceri se poate realiza cu ajutorul metodei balanţiere, informaţiile necesare
putând fi structurate astfel:
1. cheltuieli cu salariile personalului;
2. cheltuieli privind asigurările şi protecţie socială;
3. cheltuieli cu personalul (1 + 2 = 3);
4. cheltuieli cu amortizările şi provizioanele;

11
5. cheltuieli cu impozite, taxe, vărsăminte asimilate (exclusiv impozitul pe profit);
6. cheltuieli privind dobânzile;
7. rezultatul exploatării recalculat (exclusiv cheltuielile financiare cu dobânzile şi rezultatul din alte
operaţiuni decât cifra de afaceri);
8. valoarea adăugată (3 + 4 + 5 + 6 + 7).

Analizaţi costurile prin toate metodele cunoscute.

Modalităţile de analiză a costurilor sunt următoarele:
a) Analiza structurală a costului de producţie;
b) Analiza factorială a cheltuielilor;
c) Analiza cheltuielilor prin metoda indicelui ratei de eficienţă a cheltuielilor;
d) Metoda de analiză a costurilor bazată pe activităţi (Activity Based Costing-ABC);
e) Metoda costului ţintă (Target-Costing);
f) Analiza costurilor calităţii.

Caracterizaţi contul de profit şi pierdere.

Performanţa firmei are în vedere, printre altele şi rezultatele obţinute prin utilizarea factorilor de
producţie, respectiv cele recunoscute şi prezentate în contul de profit şi pierdere.
Rentabilitatea reprezintă una din formele de manifestare a eficienţei activităţii economico-financiare ale
unei firme, respectiv a utilizării mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă în toate stadiile circuitului
economic (aprovizionare, producţie, desfacere) şi utilizează două tipuri de indicatori: profitul şi ratele de
rentabilitate.

Care sunt indicatorii parţiali ai rentabilităţii?

În urma analizei informaţiilor rezultate din cele trei tipuri de activităţi,
se pot calcula trei indicatori parţiali ai rentabilităţii:
- rezultatul exploatării;
- rezultatul financiar;
- rezultatul extraordinar.
Informaţiile rezultate din analiza contului de profit şi pierdere sunt
utilizate de acţionari, creditori, salariaţi, manageri, stat.

Ce reflectă soldurile intermediare de gestiune?

Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori parţiali realizaţi pe construcţia în trepte pornind de la
cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului + adaosul comercial) şi încheind cu cel mai sintetic (profitul net
al exerciţiului).
Soldurile intermediare de gestiune au ca sursă de informaţii tabloul a cărui întocmire, chiar dacă nu este
obligatorie, oferă date utile proceselor decizionale.

12