Limba română și educația interculturală

Conform Constituției, ,,În România, limba oficială este limba

română”. (Art. 13). Limba română este vorbită de aproximativ 90%
din populația țării, dar există și alte limbi minoritare importante.
Comunitățile etnice1 sunt: maghiari, romi, ucrainieni, germani,
rusi-lipoveni, germani, turci, tătari, sârbi, slovaci, bulgari, croați,
greci, evrei, cehi, polonezi, italieni, chinezi, armeni, ceangăi,
mecedoneni. Cele mai importante minorităti de pe teritoriul
României si cele pe care le vom avea în discutie sunt comunitatea
maghiară si comunitatea romă.
La nivel european, tematica minorităților este un important
pilon al interculturalității alături de cultură, migrație, religie,
multilingvism, etc. România pune accept pe recunoasterea
reciprocă de valori, fiind recunoscută, la nivel internațional,
preocuparea autorităților române pentru mintoritățile naționale.
Multiculturalitatea si în special drepturile minorităților implică
recunoasterea identității si varietății culturale a minorităților.
Vorbitorii de limbă maghiară sunt aproximativ 1.23 milioane
de locuitori, iar de limbă romani de 0,62 milioane locuitori. Cele
două minorități constituie peste 80% din totalul de minoritari de
pe teritoriul României.
Comunitatea maghiară beneficiază de instituții de
învățământ preuniversitar si universitar în limba maternă.
Învățământul cu predare în limba maghiară reprezintă un sistem
foarte bine organizat rezultatal unui trecut îndelungat cu tradiții
formate în domeniul învățământului.De asemenea, postul public
de televiziune emite numeroase emisiuni dedicate minorității

1 Horváth István, Tódor Erika Mária, Limbă, identitate, multilingvism și politici educaționale, Cluj-
Napoca, Editura Institutului pentru studierea problemelor minorităților naționale, ediție tradusă
de Nastasă-Kovács Annamária, 2010, p. 64-67.
maghiare. Din punct de vedere politic, Uniunea Democrată a
Maghiarilor din România reprezintă comunitatea maghiară în
parlament.
Drepturile lingvistice pot fi exercitate în domeniul
învățământului, administrației publice, justiției, mass-media,
economie, viața socială si în domeniul relațiilor externe. Date
fiind aceste drepturi, locuitorii județelor cu o pondere mare de
minoritari maghiari, spre exemplu Covasna, Harghita, au dreptul
să folosească limba maternă în instituțiile de stat cu scopul de a
comunica oral sau scris, pe inscripțiile publice, cu precizarea ca
acestea să fie bilingve. De foarte multe ori, aceste drepturi ale
minoritarilor maghiari au lezat spiritul patriotic al cetățeanului
român care, pornind de la conflicte vechi, refuză să le accepte. Pe
de cealaltă parte, minoritarii maghiari abuzează de aceste
drepturi folosind limba maghiară ca limbă oficială si omit
bilingvismul.
Toate aceste conflicte, culminând cu lupta partidului
maghiar în parlamentul României pentru oficializarea limbii
maghiare ori pentru a câstiga noi drepturi pentru membrii
comunității maghiare aprind si întreți conflicte între minoritari si
majoritari.
Minoritatea romă cunoaste o crestere continuă pe teritoriul
României, la recensământul din 2011 fiind aproximativ 620.000
de locuitori romi.
După căderea comunismului în 1989 are loc în România
explozie a miscării romilor si a limbii romani. Dacă la început
puțini romi vorbeau limba romani, în prezent aceasta este
standardizată, se studiează în scoli si la universități, este utlizată
în cultură si mass media, ca si celelalte limbi ale minoritătilor
naționale.
Limba romani este predată de aproximativ 450 de cadre
didactice si se studiează în 41 din cele 42 de județe ale României,
dar cu toate astea membrii minorității rome sunt încă victime ale
discriminării, fiind unul dintre motivele care îi împierdică să fie
corect scolarizați si integrați în societate.
Problema integrării romilor 2 în procesul de educație este o
provocare serioasă pentru scoala românească, dar si pentru
societate. Scoala actuală nu este pregătită pentru a primi si a
oferi o educație eficientă grupurilor minoritare, iar romi sunt
deseori victime ale etichetării si stereotipiilor ce conduc la
atitudini rasiste si discriminatorii la adresa populației de romi. La
nivelul instituției scolare, respingerea minoritarilor romi în opinia
publică, ia forme concrete. Romii se confruntă cu refuzul unor
directori, profesori, părinți sau elevi de a accepta în mediul lor
copiii romi, ori dacă acestia sunt acceptați, sunt de cele mai
multe ori izolați în clase speciale, sau în spatele clasei.
Pe de altă parte, din punctul de vedere al romilor,
frecventarea scolii este un proces dificil, care nu înlesneste
succesful în viață ci îl îngreunează. Scolarizarea este percepută
ca inutilă si ineficientă, în principal pentru că îi reține pe copii de
a treburile pe care acestia le practică, sau trebuie să le învețe, în
cadrul familiei.
Educația interculturală poate să conducă la atenuarea
conflictelor, minimalizarea violenței în scoli. Adaptarea la mutația
si diveristatea culturală este necesară atât pentru minoritarii
țării, cât si pentru majoritaii acesteia, în interactiunile prezente si
viitoare. Printr-o educație interculturală se pot pregăti indivizi si
societăți în a-si concentra atenția mai atent la dimensiunea
culturală a existenței lor. Prin educație intercultrală se vizează
devoltarea unei educații pentru toți în spiritul recunoasterii
diferențelor ce există în interioriul aceleasi societăți si se referă
mai puțin la realizarea unei educații pentru culturi diferite.
Educația interculturală privilegiează interacțiunea si dialogul,
curajul de a iesi din sine si dorința de proiecție în celalalt.
Comunicarea interculturală cere timp si răbdare din partea

2 https://www.romaeducationfund.org/sites/default/files/publications/web_romania_report_romanian.pdf
protagonistilor.Cu cât cunoasterea unei culturi străine creste, atât
viitoare descoperiri se întrevăd. Învățarea interculturală
constituie o coordonată importantă a unui program de educație
optim.
România, asa cum este ea, este o țară liberă unde fiecare
cetățean3, fie el majoritar sau minoritar, are dreptul la cultura
proprie, la educație potrivită si la păstrarea propriei identități. Din
acest punct de vedere, țara noastra este într-o continuă
îmbunătățire a relației interculturale între toți locuitorii
teritoriului, oferind minoritătilor drepturi si oportunități, dar cu
toate aceste drepturi, cu respectarea programului european de a
integra minoritățile cu probleme în societate, România are nevoie
de oameni corecți care să ajute la dezvoltarea si implementarea
programelor de ajutorare a celor care au nevoie. Pe de cealaltă
parte, pentru o bună conviețuire este nevoie constantă de
toleranță si înțelegere, iar toate acestea se câstigă prin educație
si prin înțelegerea faptului că fiecare cultură este diferită.

Bibliografie

 István, Horváth, Tódor Erika Mária, Limbă, identitate, multilingvism

și politici educaționale, Cluj-Napoca, Editura Institutului pentru studierea
problemelor minorităților naționale, ediție tradusă de Nastasă-Kovács
Annamária, 2010.
 https://www.romaeducationfund.org/sites/default/files/publications/web_roma
nia_report_romanian.pdf
 http://arps.ro/documente/studiu_privind_fenomenul_imigratiei.pdf

3 http://arps.ro/documente/studiu_privind_fenomenul_imigratiei.pdf
Bogdan Păunescu, Iris Alexe, Studiu aspupra fenomenului de imigrație în România. Integrarea străinilor în
societatea românească, ediție electronică, p. 23-25.
 Bogdan Păunescu, Iris Alexe, Studiu aspupra fenomenului de imigrație în România.
Integrarea străinilor în societatea românească, ediție electronică.