Sunteți pe pagina 1din 11

CONTRACTUL DE MANDAT

Art.2009-2042 Cod civil

I. MANDATUL CU REPREZENTARE

1. Noțiune
Contractul de mandat este acel contract prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie
unul sau mai multe acte juridice în numele și pe seama celeilalte părți, numită mandant.
Contractul de mandat mai este denumit și procură, împuternicire sau delegație.

2. Caracterele juridice
a. Mandatul este un contract consensual. Mandatul poate fi și tacit.
b. Mandatul este un contract intuitu personae, (= în considerarea persoanei) deoarece el se bazează
esențialmente pe încrederea pe care mandantul o are în mandatar.
c. Contractul de mandat poate fi atât cu titlu gratuit, cât și cu titlu oneros.
Contractul de mandat încheiat între două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit.
Dacă mandatul este dat pentru acte de exercitare a profesiei, acesta se prezumă a fi cu titlu
oneros.
d. Contractul de mandat este unilateral atunci când este stipulat cu titlu gratuit; dacă mandatarul
primește o remunerație contractul de mandat este sinalagmatic (bilateral).

3. Comparație între contractul de mandat și alte contracte civile


a. Contractul de mandat și contractul de antrepriză - deosebiri:
- mandatarul este însărcinat cu încheierea de acte juridice pe seama și în numele mandantului;
antreprenorul se obligă să execute acte materiale pentru beneficiari (de exemplu, construirea unei
case);
- mandantul este obligat de actele pe care mandatarul le-a încheiat cu terții; în cazul antreprizei,
beneficiarul nu răspunde pentru actele încheiate de antreprenor cu terții;
- răspunderea mandatarului este supusă unor reguli diferite de cele prin care este reglementată
răspunderea antreprenorului.

1
b. Contractul de mandat și contractul de muncă - deosebiri:
- mandatarul are calitatea de reprezentant al mandantului, pe când salariatul nu este reprezentantul
angajatorului;
- angajatul nu poate fi reprezentat, el trebuind să presteze personal munca la care s-a obligat, pe
când mandatarul își poate substitui o altă persoana care să îndeplinească unele din actele juridice
la care s-a obligat;
- mandatarul este însărcinat să încheie acte juridice, pe când salariatul realizează, în principiu, acte
materiale;
- între salariat și angajator există un raport de subordonare (de prepușenie), raport care nu se
regăsește în cazul mandatului.

4. Conditiile de validitate ale contractului de mandat


A. Capacitatea părților
Mandatarul trebuie sa aibă capacitate de exercițiu deplină.
Mandantul trebuie să fie el însuși capabil să încheie personal actul pentru care l-a împuternicit
pe mandatar, întrucât respectivul act juridic îi va profita și va suporta toate consecințele juridice
ale acestuia. Așadar, capacitatea mandantului se va aprecia în raport de natura actului juridic care
face obiectul contractului. Dacă, mandatul este cu titlu oneros, mandantul trebuie să aibă, în toate
situațiile, capacitate deplină de exercițiu.
B. Consimțământul părților trebuie să fie liber exprimat, neafectat de vreun viciu, în caz contrar
contractul fiind lovit de nulitate relativă.
C. Obiectul contractului de mandat îl reprezintă încheierea de acte juridice.
Obiectul trebuie sa fie determinat sau cel puțin determinabil, să fie licit, moral si posibil. Există
o serie de acte juridice strict personale care nu pot fi făcute prin mandatar (de exemplu, testamentul,
căsătoria sau divorțul).
În raport de întinderea obiectului, mandatul poate fi:
- general = mandatarul a fost împuternicit să încheie orice acte juridice pe seama și în numele
mandantului;
- special = mandatarul a primit însărcinarea de a încheia un act juridic determinat sau mai multe
acte juridice precis determinate.
D. Cauza contractului de mandat trebuie sa fie posibilă, licită și morală.

2
E. Forma contractului de mandat
Mandatul poate fi dat în formă scrisă sau verbală, putând fii și tacit. În cazul în care actul juridic
care urmează să fie încheiat de către mandatar trebuie să îmbrace forma autentică, ad validitatem,
și procura trebuie dată în această formă (regula simetriei de formă).
F. Dovada contractului de mandat
În principiu, indiferent de valoarea și de obiectul său, dovada mandatului se face prin însăși
executarea sa. În ceea ce îi privește pe terți, ei pot face dovada mandatului prin orice mijloace de
probă, întrucât pentru ei contractul este un fapt juridic.
G. Durata mandatului
Dacă în contract nu se prevede un termen, mandatul încetează în termen de 3 ani de la data
încheierii lui.

5. Efectele contractului de mandat


A. Efectele contractului între părți
I. Obligațiile mandatarului
1. Obligația de a executa mandatul primit
Principala obligație a mandatarului este de a executa mandatul (obligație de a face) în limitele
și cu respectarea împuternicirii pe care a primit-o de la mandant. Mandatarul se poate abate de la
instrucțiunile primite, dacă îi este imposibil să îl înștiințeze în prealabil pe mandant și se poate
prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările care o justifică. În acest
caz, mandatarul este obligat să îl înștiințeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse
executării mandatului.
Obligația mandatarului de a îndeplini mandatul este una de mijloace (de diligență) și nu de
rezultat.
Culpa mandatarului în executarea mandatului va fi apreciată diferit, în raport de natura
contractului:
- dacă mandatul este cu titlu oneros, vina mandatarului va fi apreciată mai sever (in abstracto),
avându-se în vedere criteriul abstract al persoanei prudente și diligente, el trebuind să execute
mandatul cu diligența unui bun proprietar.
- dacă mandatul este gratuit, vina mandatarului va fi apreciată cu îngăduință (in concreto), prin
raportare la diligența pe care acesta o dovedește față de propriile afaceri.

3
2. Obligația de a da socoteala mandantului despre îndeplinirea mandatului
Mandatarul este dator să dea socoteală mandantului despre gestiunea sa și să remită acestuia
tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce ar fi primit nu ar fi fost cuvenit
mandantului. Prevederile se explica prin faptul ca mandatul este dat, de regulă, în interesul
mandantului.
Cu privire la bunurile primite în temeiul mandatului, mandatarul are obligația de a le conserva.
De asemenea, dacă mandatarul a încasat în numele mandantului sume de bani pe care le-a
folosit în interes propriu, el datorează dobânzi la aceste sume de bani din ziua întrebuințării, iar
pentru sumele neîntrebuințate, dar nepredate mandantului, din ziua în care a fost pus în întârziere.
3. Obligația de a răspunde pentru persoana substituită în executarea mandatului
Fiind un contract intuitu personae, în principiu, mandatul trebuie să fie executat personal de
către mandatar. Totuși, prin clauză expresă, părțile pot stabili posibilitatea mandatarului să își
substituie o altă persoană în îndeplinirea obligațiilor, caz în care mandatarul nu va fi ținut să
răspundă pentru faptele persoanei substituite, ci doar pentru grija cu care a ales persoana
substituită.
Dacă nu a avut acordul mandantului, mandatarul va răspunde pentru toate faptele substituitului
ca și cum le-ar fi îndeplinit el însuși.
II. Obligațiile mandantului
1. Obligația de a-l dezdăuna pe mandatar pentru toate cheltuielile făcute cu îndeplinirea mandatului
Mandantul este obligat să pună la dispoziția mandatarului toate mijloacele necesare aducerii la
îndeplinire a mandatului.
De asemenea, mandantul este obligat să restituie mandatarului toate cheltuielile avansate de
către acesta din urmă pentru executarea mandatului, împreună cu dobânzi calculate din ziua în care
aceste cheltuieli au fost făcute. Mandantul este obligat să repare toate pierderile suferite de
mandatar în cursul executării contractului, evident, dacă acestea nu se datorează culpei acestuia
din urma.
2. Obligația de plată a retribuției, atunci când mandatul este cu titlu oneros
Obligația mandatarului fiind una de diligență, mandantul este obligat la plata onorariului convenit
chiar dacă mandatul nu a fost finalizat, cu excepția cazului când i se poate imputa vreo culpă.

4
B. Efectele contractului față de terți
a. Efectele care se produc între mandant și terți.
Efectele actelor încheiate de mandatar cu terții se vor produce între aceștia din urmă și
mandant, deoarece mandatarul acționează ca simplu reprezentant al celui din urmă.
Mandantul va fi obligat să execute obligațiile contractate în numele sau de către mandatar,
dacă acesta a acționat în limitele împuternicirii conferite. În aceeași măsura, el va răspunde și
pentru actele încheiate cu terții de către persoana care l-a substituit pe mandatar.
b. Efectele care se produc între mandatar și terți.
Dacă mandatarul își respectă limitele împuternicirii, între acesta și terți nu se naște nici un
raport juridic. În schimb, dacă a contractat cu terții, depășindu-și atribuțiile, între mandatar și terți
se formează un raport juridic, astfel încât primul va fi ținut să garanteze ultimilor validitatea actelor
încheiate.

6. Incetarea contractului de mandat


Contractul de mandat încetează ca urmare a intervenției a două categorii de cauze:
- cauze generale: executarea contractului, ajungerea la termen etc.
- cauze specifice: revocarea mandatarului de către mandant, renunțarea mandatarului la mandat,
moartea uneia dintre părți, precum și punerea sub interdicție, insolvabilitatea sau falimentul
mandatarului sau mandantului.
a. Revocarea mandatarului de către mandant
Mandatul fiind dat în folosul mandantului, acesta poate să-l revoce ori de câte ori consideră că
interesele sale sunt lezate sau nu sunt urmărite în mod corespunzător, indiferent de forma în care
a fost încheiat mandatul și chiar dacă acesta a fost declarat de părți ca fiind irevocabil.
Revocarea poate fi:
- expresă (de exemplu, solicitarea restituirii procurii) sau
- tacită, când rezultă din faptele mandantului, care exprimă neechivoc intenția de revocare a
mandatului (de exemplu, numirea altui mandatar pentru încheierea aceluiași act).
În cazul în care sunt mai mulți mandanți revocarea contractului se poate face numai cu acordul
tuturor mandanților.

5
Dacă mandantul a fost încheiat în formă autentică, revocarea se va face în formă autentică,
notarul public urmând să o înscrie în registrul național notarial ținut în format electronic, în vederea
informării terților.
Toate actele încheiate de mandatar înainte de a avea cunoștință despre revocarea mandatului
sunt valabile și îl obligă pe mandant.
b. Renunțarea mandatarului la mandat
În cazul în care mandatarul nu înțelege să continue executarea contractului, renunțând la acesta,
el are obligația de a notifica intenția sa mandantului. Mandatarul va fi obligat să repare eventualul
prejudiciu pe care l-a cauzat mandantului prin renunțarea intempestivă la mandat, cu excepția
cazului în care demonstrează că dacă ar continua contractul, aceasta împrejurare i-ar produce
pagube importante, care nu puteau fi prevăzute la data acceptării mandatului.
c. Moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre părți
Fiind un contract intuitu personae, mandatul încetează, în principiu, prin moartea,
incapacitatea sau falimentul uneia dintre părți. În această situație, moștenitorii sau reprezentanții
acesteia au obligația de informa de îndată cealaltă parte.
Mandatarul, moștenitorii sau reprezentanții săi au obligația de a continua executarea
mandatului dacă întârzierea în executare ar cauza prejudicii mandantului sau moștenitorilor
acestuia.
În situația în care moare mandantul, dar mandatarul nu cunoaște această împrejurare și
contractează cu terții, obligațiile care rezultă din actele juridice încheiate sunt valabile.

6
II. MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE

Mandatul fără reprezentare este contractul în temeiul căruia o parte, numită mandatar, încheie
acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părți, numită mandant, și își asumă față de
terți obligațiile care rezultă din aceste acte, chiar dacă terții aveau cunoștință despre mandat.
Între terți și mandant nu se naște nici un fel de raport juridic. În schimb, mandantul,
substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanță născute din executarea
contractului, dacă și-a executat propriile sale obligații față de mandatar.
În ceea ce privește bunurile dobândite de mandatar, dar pe seama mandantului, se face
distincție după cum aceste bunuri sunt mobile sau imobile.
- mandantul poate revendica bunurilor mobile, cu excepția bunurilor dobândite de terți prin efectul
posesiei de bună-credință.
- mandatarul este obligat să predea mandantului bunurile imobile. În caz de refuz, mandantul are
dreptul de a se adresa instanței de judecată pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act de
transmitere a bunurilor dobândite.
Creditorii mandatarului nu pot urmări bunurile dobândite de acesta în nume propriu dar pe
seama mandantului, dacă mandatul fără reprezentare are dată certă anterioară luării oricărei măsuri
asigurătorii sau de executare.

7
CONTRACTUL DE COMISION
Art.2043-2053 Cod civil

1.Noțiune
Contractul de comision este o specie de mandat fără reprezentare prin care o persoană denumită
comisionar, care acționează cu titlu profesional, încheie în nume propriu dar pe seama celeilalte
persoane denumită comitent acte juridice prin care se achiziționează sau se vând bunuri ori se
prestează servicii, în schimbul unei remunerații numite comision.

2. Forma contractului.
Contractul de comision se încheie în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată,
necesară pentru dovada contractului, dacă legea nu prevede altfel. Prin urmare, forma contractului
este lăsată la aprecierea părților contractante.
Însă dacă legea impune o anumită formă pentru actul juridic pe care îl încheie comisionarul cu
terțul, pentru identitate de rațiune contractul de comision trebuie să îmbrace și el aceeași formă.

3. Părțile contractului de comision


Părțile contractului de comision sunt comitentul și comisionarul.
 Capacitatea părților
Comitentul trebuie să aibă capacitatea de a încheia el însuşi actele juridice pe care le încheie
comisionarul cu terţul. Aceasta deoarece actele juridice se încheie de către comisionar pe seama
comitentului. Comisionarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, pentru că el încheie
actele juridice în nume propriu.
Comisionarul trebuie să fie profesionist, el achiziționează sau vinde bunuri, ori prestează
servicii cu titlu profesional, adică cu caracter de continuitate, sub forma exploatării unei
întreprinderi în sensul prevederilor art.3 din Codul Civil. În tăcerea legii, rezultă că poate activa în
calitate de comisionar atât o persoană fizică cât şi o persoană juridică.

4. Efectele contractului de comision


Contractul de comision generează două categorii de raporturi juridice:

8
A. între comitent și comisionar și
B. între comisionar și terț.

A. Efectele contractului de comision între comitent și comisionar


Efectele contractului de comision sunt asemănătoare cu cele ale contractului de mandat, cu regulile
speciale prevăzute de reglementările Codului civil.
A.1. Obligațiile comisionarului
Obligațiile comisionarului sunt cele specifice mandatarului, la care se adaugă obligațiile
reglementate de normele Codului civil privind contractul de comision.
- Comisionarul trebuie să execute mandatul încredințat de comitent, respectiv să încheie actele
juridice cu bună-credință și diligența unui profesionist.
- Comisionarul are obligația să respecte întocmai instrucțiunile exprese primite de la comitent.
În cazul în care comisionarul săvârșește o operațiune cu încălcarea sau cu depășirea puterilor
primite devine direct răspunzător, dacă nu este ratificată de comitent; fiind obligat și la plata de
daune-interese față de comitent. În situația în care comisionarul nu a respectat instrucțiunile
primite este obligat să îl înștiințeze pe comitent imediat ce este posibil.
Pe cale de excepție, comisionarul se poate abate de la instrucțiunile primite de la comitent
numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:
a) nu este suficient timp pentru a se obține autorizarea sa prealabilă în raport cu natura afacerii;
b) se poate considera în mod rezonabil că acesta, cunoscând împrejurările schimbate, și-ar fi dat
autorizarea; și
c) abaterea de la instrucțiuni nu schimbă fundamental natura și scopul sau condițiile economice
ale împuternicirii primite.
- Comisionarul poate să vândă pe credit, dar numai dacă a fost autorizat în acest sens.
Comisionarul care vinde pe credit, fără autorizarea comitentului, răspunde personal, fiind ținut,
la cererea comitentului, să plătească de îndată creditele acordate împreună cu dobânzile și alte
foloase ce ar rezulta. În acest caz, comisionarul este obligat să îl înștiințeze de îndată pe comitent,
arătându-i persoana cumpărătorului și termenul acordat; în caz contrar, se presupune ca
operațiunile s-au făcut pe bani gata, proba contrară nefiind admisă.
- Comisionarul poate să vândă sau să cumpere titluri de credit care circulă în comerț sau a altor
mărfuri cotate pe piețe reglementate. În acest caz, comisionarul poate să procure titlurile de credit

9
comitentului la prețul cerut, ca vânzător, sau să le cumpere sau să le rețină pentru sine la prețul
curent, în calitate de cumpărător. Comitentul care se comportă el însuși ca vânzător sau cumpărător
are dreptul la comision. Dacă în acest caz, comisionarul nu face cunoscută comitentului persoana
cu care a contractant după îndeplinirea însărcinării sale, comitentul are dreptul să considere că
vânzarea sau cumpărarea s-a făcut în contul său și să ceară de la comisionar executarea
contractului.
A.2. Obligațiile comitentului
- Comitentul trebuie să plătească o sumă de bani cu titlu de comision atunci când terțul execută
întocmai contractul încheiat de comisionar cu respectarea împuternicirii primite. Comisionul se
datorează chiar dacă terțul nu-și execută obligațiile sau invocă excepția de neexecutare a
contractului.
Dacă părțile nu au stabilit cuantumul comisionului, acest comision se va determina potrivit
prevederilor legale sau în raport cu efortul depus de comisionar.
În situația în care pentru vânzarea unui imobil a fost împuternicit un comisionar, proprietarul
comitent este obligat să plătească acest comision chiar dacă vânzarea s-a făcut direct de proprietar
sau prin intermediul unui terț.
- Comitentul trebuie să restituie cheltuielilor făcute de comisionar, în îndeplinirea însărcinării
primite. Comitentul este obligat să acopere şi eventualele prejudicii pe care le-a suferit
comisionarul cu prilejul încheierii actelor juridice cu terţii.
 Comisionarul are un drept de retenție asupra bunurilor comitentului pe care le deține,
pentru creanțele sale ce-i sunt datorate de comitent. Comisionarul se bucură de preferință
în raport cu vânzătorul care nu și-a primit prețul.

B. Efectele contractului de comision între comisionar și terț


- Terțul contractant este ținut direct răspunzător față de comisionar pentru obligațiile sale.
Comisionarul nu răspunde faţă de comitent în cazul în care terţul nu îşi execută obligaţiile
decurgând din actul încheiat cu acesta, întucât el este însărcinat numai cu încheierea actelor
juridice.
Astfel, în cazul în care terțul nu-și execută obligațiile, comisionarul poate acționa împotriva
terțului. Acţiunea în răspundere contra terţului poate fi cedată de către comisionar comitentului, la
cererea acestuia din urmă, printr-un act de cesiune sub semnătură privată, fără nicio contraprestație

10
din partea comitentului. Comisionarul răspunde pentru daunele cauzate comitentului, prin refuzul
sau întârzierea cedării acțiunilor împotriva terțului.
În mod excepțional, comisionarul îşi poate lua expres obligaţia de a garanta pe comitent pentru
executarea obligaţiilor asumate de către terţ decurgând din act. În acest caz, în lipsă de stipulație
contrară, comitentul va plăti comisionarului un comision special „pentru garanție” sau „pentru
credit” ori un alt asemenea comision stabilit prin convenția lor, sau, în lipsă, de către instanță, care
va ține cont de împrejurări și de valoarea obligației garantate.
Pentru atragerea răspunderii comisionarului pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare a obligaţiilor de către terţi, trebuie să existe o clauză specială în acest sens.

5. Încetarea contractului de comision


Contractul de comision încetează în următoarele cazuri: revocarea împuternicirii, renunţarea
la împuternicirea primită, moartea, interdicţia, insolvabilitatea ori falimentul comitentului sau
comisionarului.
Dintre toate cazurile de încetare a contactului de comision, Codul civil se preocupă doar de
revocarea împuternicirii comisionarului. Comitentul poate revoca împuternicirea data
comisionarului până în momentul în care acesta a încheiat actul cu terțul. În acest caz, comisionarul
are dreptul la o parte din comision, care se determină ținând cont de diligențele depuse și de
cheltuielile efectuate cu privire la îndeplinirea împuternicirii până în momentul revocării.

11