LISTA FIGURILOR ŞI A TABELELOR

Schema 1. - Locul şi rolul managerului financiar în cadrul organizaţiei - pg 12

Schema 2. - Funcţiile Managementului Financiar- pg 15
Figura II.1. – Piramida informaţională - pg 22
Figura II.2. – Arhitectura funcţională a sistemului informaţional - pg 23
Figura II.3. – Viziunea sistemică asupra întreprinderii - pg 24
Figura II.4. – Niveluri de management - pg 25
Figura II.5. – Componenţa nivelurilor de management, modalităţile de comunicare inter-niveluri şi
în cadrul fiecărui nivel - pg 26
Figura II.6. – Rolul central al sistemului informaţional financiar-contabil - pg 27
Figura II.7. – Contextul în care funcţionează sistemul informaţional financiar-contabil - pg 28
Figura II.8. – Arhitectura activităţilor desfăşurate în cadrul sistemului informaţional financiar-
contabil - pg 29
Figura II.9. – Arhitectura funcţională a sistemului informaţional financiar-contabil - pg 31
Fig.III.1. - Forma principală a SI Finanţe - pg 42
Fig.III.2. - Forma de introducere a unei instituţii noi- pg 43
Fig. III.3. - Forma de vizualizare a unei instituţii bugetare- pg 44
Fig.III.4. - Forma de vizualizare a unor bănci- pg 44
 2

CUPRINS
Declaraţia privind propria răspundere……………………………………………………….......…2
Lista figurilor şi a tabelelor……………………………………………………………..…….......….3
Introducere…………………………………………………………………………………………....5
I. Definirea, obiectivele şi domeniile de abordare ale managementului financiar-contabil….......7
I.1. Conceptul de management....................................................................................................7
I.2. Obiectivele şi domeniile de abordare............................................................,,......................8
I.3. Tipologia deciziilor financiar manageriale.........................................................................10
I.4. Locul şi rolul managementului financiar-contabil..............................................................11
I.5. Fondul de informaţii al managementului financiar-contabil...............................................13
I.6. Atributele sau funcţiile managementului financiar.............................................................15
II. Structura subsistemului informatic financiar-contabil..............................................................22
II.1. Date, informaţii, cunoştinţe...............................................................................................22
II.2. Locul şi rolul subsistemului informaţional financiar-contabil în cadrul firmei.................24
II.3. Arhitectura subsistemului informaţional financiar-contabil..............................................28
II.4. Analiza sistemului informatic existent la ÎS Fintehinform ...............................................32
II.5. Justificarea necesităţii şi oportunităţii realizării subsistemului informatic........................34
III. Proiectarea de ansamblu şi detaliu a subsistemului informatic………………..……...……..36
III.1. Obiectivele subsistemului informatic proiectat…………………………………………36
III.2. Definirea ieşirilor şi a intrărilor…………………………………….....……..…….....…37
III.3. Sistemul de clasificare şi codificare utilizat…………………………....…….……....…40
III.4. Realizarea programelor………………………...............…………................….....……42
III.5. Procesul tehnologic de prelucrare....................................................................................45
III.6. Estimarea necesarului de resurse hard şi soft…………………………....…….………..47
III.7. Metodologia de evaluare a eficienţei…………………………………...….....……...….48
Concluzii şi recomandări………………………………………...…………….………....…….……..50
Bibliografie…………………………………………………………………….………...….………..53
Adnotare (în română)............................................................................................................................54
Adnotare (în engleză)............................................................................................................................55
Anexe………………………………………………………………………………….……...………56
 3

INTRODUCERE

“Managementul financiar este o artă nu o ştiinţă exactă,

ceea ce explică de ce unii oameni sunt capabili să o facă, iar alţii nu”.
David Davies

Elaborarea subsistemelor informatice constituie o activitate complexă care, presupune

îmbinarea strânsă a cunoştinţelor economice de specialitate cu cele privind arhitectura, programarea
şi utilizarea calculatoarelor electronice. În ciclul de dezvoltare a subsistemului informaţional sunt
implicate o serie de unităţi organizaţionale ca de exemplu, conducerea, utilizatorul, proiectantul,
unităţi informatice, ce îndeplinesc diferite funcţii de analiză, evaluare, proiectare şi exploatare.
Perfecţionarea continue a activităţii economico - sociale impune folosirea pe scară largă a celor mai
noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii moderne. În acest cadru, dezvoltarea şi diversificarea producţiei de
tehnica de calcul şi a sistemelor de operare conduc la un proces continuu de extindere şi perfecţionare
a subsistemului informatic la toate sferele economiei naţionale.
Teza de master are ca temă: „Elaborarea unui subsistem informatic în managementul
financiar-contabil” şi cuprinde 3 capitole.
În capitolul I – Definirea, obiectivele şi domeniile de abordare ale managementului financiar-
contabil este definit conceptul de management, care sunt obiectivele, rolul şi domeniile de abordare
ale managementului, precum şi clasificarea deciziilor de ordin financiar managerial .
Capitolul II – Structura subsistemului informatic financiar-contabil vorbeşte despre structura
unui subsistem, ce constă din date, informaţii şi cunoştinţe, arhitectura şi care e rolul subsistemului
informaţional în cadrul unei firme. În final se face o analiză de ansamblu a subsistemului existent la
ÎS Fintehinform.
Capitolul III - Proiectarea de ansamblu şi detaliu a subsistemului informatic sunt descrise
obiectivele de bază ce stau la baza funcţionării subsistemului informatic, în ce constă proiectarea
intrărilor şi ieşirilor, cum se clasifică şi codifică informaţia, desfăşurarea procesului tehnologic de
prelucrare şi care ar fi echipamentele şi produse de program necesare în desfăşurarea unei activităţi.
Obiectivul fundamental al Subsistemului Informatic pentru Managementul Financiar-
contabil constă în furnizarea de informaţii corecte, relevante şi în timp real la toate nivelele
decizionale corespunzătoare sistemelor operante unde este utilizat, în scopul creşterii
performanţelor gestiunii financiar-bancare.
Pentru atingerea acestui obiectiv o condiţie de bază este creşterea calităţii
informaţiilor contabile astfel încât să se asigure cunoaşterea în detaliu a proceselor
 4

economice legate de tehnica operaţiunilor de decontare, a fluxurilor băneşti vehiculate,

precum şi a rezultatelor financiare obţinute.
Realizarea şi implementarea acestui subsistem informatic pentru managementul
financiar-contabil creează condiţii pentru utilizarea unor metode moderne, eficiente de
preluare, urmărire şi control a întregii activităţi care se desfăşoară.
Obiectivul fundamental, enunţat mai sus, influenţează direct celelalte obiective cu
caracter managerial şi funcţional.
Obiectivele manageriale constau în realizarea preluării decontărilor în aşa fel încât
fiecare unitate operaţională din sistem să cunoască cu exactitate rezultatele economice şi să
poată beneficia de efectele sistemului informatic în activitatea de zi cu zi.
Obiectivele manageriale şi funcţionale ale subsistemului informatic pentru
managementul financiar-contabil pot surprinde şi alte aspecte ce decurg din: volumul
operaţiunilor de decontare şi gama instrumentelor de decontare folosită.
Pentru a răspunde cât mai bine cerinţelor diverse de prelucrarea şi posibilităţilor multiple de
gestiune a datelor, metodologia prezentată în această lucrare permite abordarea proiectării generale a
unui subsistem informatic, independent de sistemul electronic de calcul sau sistemul de gestiune, prin
elaborarea modelului conceptual a viitorului sistem pe criterii funcţionale. Această soluţie asigură
definirea conţinutului şi structurii bazei informaţionale specifice viitorului sistem prin aplicarea
tehnicilor de modelare de tip „entitate – atribut - corespondenţă”, inclusiv cadrul general
organizatoric de realizare a sistemului proiectat.
Avantajul creării unui astfel de subsistem informatic constă în creşterea vitezei de obţinere a
informaţiei utile pentru luarea deciziilor privind activitatea în perspectivă a unei instituţii, diminuarea
timpului de răspuns al sistemului, îmbunătăţirea calităţii informaţiei (exactitate, grad superior de
prelucrare, etc.), utilizarea unor modele de optimizare, prognoză şi estimare a resurselor pentru
activitatea economico-socială, îmbunătăţirea formei de prezentare a informaţiei creşterea
productivităţii muncii în activitatea de conducere, informaţional şi operaţional.
 5

I. DEFINIREA, OBIECTIVELE ŞI DOMENIILE DE ABORDARE ALE

MANAGEMENTULUI FINANCIAR – CONTABIL
I.1. Conceptul de management
Conceptul de management are semnificaţii multiple atât în teorie cât şi în practică. Procesul de
management, ca rezultat al evoluţiei gândirii şi practicii umane, are ca obiect primordial instruirea şi
orientarea oamenilor în cadrul unui sistem organizat. Printre cele mai vechi definiri ale
managementului ca ştiinţă se remarcă cele ale lui F.W.Taylor şi H. Fayol.
F.W.Taylor defineşte managementul în cartea sa Shop Management (1903) astfel: “Managementul
înseamnă a şti exact ce doresc să facă oamenii şi a-i supraveghea ca ei să realizeze aceasta pe calea
cea mai bună şi mai ieftină ”. În cartea Administration industrielle et generale (1916), H. Fayol
defineşte managementul prin precizarea funcţiilor de bază “a coordona şi a controla”, definiţie
valabilă şi astăzi [2].
Dintre definiţiile de ordin pragmatic ale managementului cele mai răspândite sunt ale lui
Reece B. şi O’Grady J. (1984) - “managementul este un proces de coordonare a resurselor umane,
informaţionale, fizice şi financiare în vederea realizării scopurilor organizaţiei”. Matsushita K. ,
directorul firmei cu acelaşi nume arată că “managementul este arta de a mobiliza şi combina
inteligenţa tututror în serviciul întreprinderii”, iar specialiştii din domeniul comportamentului
organizaţional definesc managementul ca “arta de a lucra cu şi prin alţii pentru a atinge obiectivele
organizaţiei în condiţii de eficacitate, eficientă şi etică” (Kreitner K., Kinichi M. 1999). Pornind de
la rolul şi importanţa managementului P.F.Druker (1993) îl prezintă ca pe un eveniment esenţial al
istoriei sociale care [2]:
 Va rămâne atât timp cât va supravieţui civilizaţia însăşi;
 Exprimă convingerile esenţiale ale societăţiii moderne;
 Are sarcina să facă productive resursele (se ocupă în primul rând de inpu-uri: resurse
materiale, potenţialul uman, tehnologii);
 Nu se adaptează pur şi simplu la forţele pieţeii, ci le creează propria acţiune.
P.F. Druker defineşte managementul “ca o sumă de principiu, puţin dar important” şi anume:
 Managementul se referă la oameni: aceştia trebuie să lucreze eficient, fapt ce determină
modalităţi de organizare şi conducere;
 Managementul este strâns legat de cultură: conţinutul muncii manageriale este acelaşi în
diferite ţări indiferent de nivelul de dezoltare, dar pentru a construi un sistem de management
efcient trebuie găsite şi identificate elementele tradiţiei, istoriei şi culturii;
 În fiecare firmă întregul personal trebuie să îşi asume angajamentul de respectare a
 6

obiectivelor şi valurilor comune: sarcina managementului este să analizeze, stabilească şi să

exemplifice aceste obiective, valori şi cauze.
În concepţia lui P. F. Druker Managementul nu este o creaţie a economiei este însă un creator
care stăpâneşte circumstanţele economice şi le modifică prin acţiune conştientă. Sănătatea economică
depinde de performanţele managementului, cu toate acestea managementul este cea mai puţin
înţeleasă dintre instituţiile noastre esenţiale. Pornind de la aceste definiţii putem afirma că
managementul firmei are ca scop studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul ei,
conceperea de noi sisteme, metode, tehnici şi instrumente de management în vederea realizării
obiectivelor acesteia, în condiţii de eficacitate şi eficienţă. Procesul de management cuprinde
totalitatea activităţilor şi fazelor prin care se determină obiectivele firmei şi ale subsistemelor aceteia,
resursele fizice, umane, financiare, informaţionale şi procesele necesare realizării lor, modul de
integrare şi control a muncii personalului.

I.2. Obiectivele şi domeniile de abordare

Managementul financiar contabil se defineşte ca o funcţie al cărei scop constă în asigurarea
permanentă a întreprinderii cu fondurile necesare, înregistrarea şi evidenţa valorică a resurselor
financiare şi materiale şi controlul cu privire la rentabilitatea operaţiunilor angajate cu aceste fonduri.
Obiectivul managementului financiar contabil urmăreşte realizarea obiectivelor fundamentale
ale societăţii, obiective ce se canalizează în două direcţii [14]:
1. maximizarea profiturilor:
 este obiectivul predominant al managerilor firmei;
 toate deciziile ce se dispun trebuie să urmărească acest obiectiv;
 trebuie definit ce anume se maximizează: masa profitului sau rata profitului;
 realizarea obiectivului nu ia în consideraţie riscul deciziilor alternative, managerul trebuie să
ţină seama de gradul de risc în alocarea resurselor societăţii.
2. maximizarea valorii întreprinderii:
 valoarea întreprinderii este dată de pieţele financiare pentru societăţile cotate la bursă;
 managementul firmei trebuie să caute investiţiile şi mijloacele de finanţare care permit
obţinerea valorii celei mai ridicate pentru întreprindere;
 valoarea întreprinderii variază în funcţie de modul cum sunt cotate acţiunile pe piaţa bursieră
şi managerul trebuie să evalueze şi să estimeze impactul deciziilor sale asupra cursului
acţiunilor.
Domeniile de abordare ale managementului financiar contabil, cuprind următoarele activităţi:
 7

1. activitatea financiară se referă la:

 politica financiară;
 planificarea financiară;
 capital şi fondurile societăţii;
 politica preţurilor şi a tarifelor;
 relaţiile societăţii cu bugetul statului.
2. activitatea contabilă:
 gestiunea financiară a patrimoniului;
 contabilitatea analitică şi sintetică a patrimoniului;
 întocmirea bilanţului şi determinarea rezultatelor întreprinderii.
3. controlul financiar:
 respectarea normelor legale privind existenţa, integritatea, utilizarea şi păstrarea valorilor
materiale şi băneşti;
 prevenirea, descoperirea şi recuperarea pagubelor;
Obiectivele funcţionale presupun:
- preluarea facilă a informaţiilor din documentele de operaţiuni prin intermediul
dispozitivelor de intrare şi tipărirea acestora în documente de ieşire;
- editarea de rapoarte zilnice cât mai sintetice care prin utilitatea sporită, uşurează
activitatea departamentului contabil, şi totodată reduce costul informaţiei;
- asigurarea unei interfeţe utilizator prietenoasă cu posibilitatea obţinerii la cerere a
unor informaţii suplimentare.
Un obiectiv derivat este acela de a da posibilitatea factorilor decizionali să cunoască
în orice moment nivelul decontărilor pentru facilitarea luării deciziilor, aplicarea deciziilor
în practică cât şi urmărirea efectelor acestora.
Obiectivele manageriale şi funcţionale ale subsistemului informatic pentru
managementul financiar-contabil pot surprinde şi alte aspecte ce decurg din: volumul
operaţiunilor de decontare şi gama instrumentelor de decontare folosită.
 8

I.3. Tipologia deciziilor financiar manageriale

Pentru a-şi îndeplini misiunea la nivel microeconomic, managementul financiar se bazează pe
un ansamblu divesificat de decizii financiare. Acestea reprezintă produsul final al procesului de
conducere înfăptuit în planul acţiunilor financiare ale întreprinderii şi se iau în funcţie de situaţiile
concrete care apar în planul vieţii cotidiene. Decizia financiară necesită un efort de gândire din partea
managerilor cu astfel de responsabilităţi, pentru a alege cea mai bună variantă de acţiune din mai
multe posibile. Decizia fianaciară necesită un efort de gândire al managerilor cu astfel de
responsabilităţi, pentru a alege o variantă preferabilă de acţiune, din mai multe posibile, prin care să
se asigure adaptarea sistemului “întreprindere la mediu”. În consecinţă putem vorbi de existenţa a trei
tipuri de decizii financiar manageriale, delimitate ca atare [5].
Decizii de rutină: Putem identifica deci un prim câmp, cel al deciziilor financiare de rutină
care au în vedere probleme de rezolvat “bine definite”, cunoscute şi pentru care există o soluţie
alternativă cunoscută. Astfel de problemă se rezolva uşor şi apare cu foarte mare frecvenţă în munca
managerului financiar. Ca urmare aceste decizii nu prezintă un caracter complex, se iau în condiţii de
certitudine, implică un efort de gândire minim, paşii logici ai identificării procedeelor adoptării
deciziei de rutină, parcurgându-se cu o foarte mare rapiditate.
Decizii adaptive: Ele au un spectru mai larg, sunt mai complexe şi prezintă drept
caracteristică de bază faptul că presupun un anumit grad de incertitudine în privinţa apariţiei
fenomenelor sau stărilor preconizate ce se doresc a avea loc în viitor. Natura acestui tip de decizie
este generată de faptul că deşi problema este oarecum cunoscută din experienţele anterioare, ea va fi
rezolvată pentru un orizont de timp imediat următor fiind pusă în cu totul alte condiţii.
Decizii inovative: Ele apar mai rar, sunt cele mai dificile şi sunt legate de manevre strategice
de anvergura ale întreprinderii şi au un orizont de timp, termene mai îndepărtate. Aceste decizii
implică într-o proporţie considerabilă incertitudinea şi riscul. De cele mai multe ori, sunt decizii
unice, care implică o problemă ce nu a a mai fost întâlnită şi pentru care rezolvarea presupune o
soluţie aparte. În acest context se înscriu deciziile ce privesc adoptarea unor proiecte de investiţii ce
se exclude reciproc sau a proiectelor considerate abandonabile, înfăptuirea unor operaţiuni
speculative pe piaţa de capital.
 9

I.4. Locul şi rolul managementului financiar-contabil

Specialistul în management financiar trebuie să aibă o altă viziune, atât teoretic, cât şi
pragmatic, o viziune mult mai largă asupra activităţii organizaţiei. Toate deciziile trebuie să aibă ca
obiectiv esenţial reducerea eforturilor financiare şi maximizarea profiturilor şi valorii pe termen lung.
În această viziune complexă şi de perspectivă trebuie structurată şi asigurată administrarea
numerarului, apelându-se la metode moderne (sisteme de plată la distanţă, încasări cu cheie,
combinaţii de concentrare bancară etc.), care trebuie să-şi găsească loc în arsenalul metodologic al
tranzacţiilor comerciale (modalităţile de plăţi vor fi foarte diferite şi cu implicaţii multiple şi mari).
În procesul investiţional sunt, de asemenea, mutaţii de proporţii, selecţia dintre multitudinea de
proiecte ce se oferă şi posibilităţile de finanţare, precum şi finalitatea lor nu se mai poate face doar pe
baza „ratei rentabilităţii“ şi a „perioadei de recuperare“, ci trebuie să se intervină cu tehnicile bazate
pe valoarea în timp a banilor, adică cu sistemele de analiză a fluxurilor de numerar actualizate.
Mutaţiile care trebuie să se producă în managementul general al organizaţiei, apoi, trebuie să se
regăsească în utilizarea instrumentarului financiar pe care îl înglobează conducerea prin bugete
(bugetul investiţiilor, al salarizării, bugetul de achiziţii şi procedurile de control al stocurilor, bugetele
de costuri de fabricaţie, bugetele de regie generală, bugetele de vânzări, marketing şi promovare,
bugetele de recrutare şi instruire, controlul general prin bugete, planul de profituri etc.) care
proiectează o altă imagine asupra structurării şi realizării funcţiunilor organizaţiei.
Iată, de ce, unii specialişti definesc managementul financiar ca fiind activitatea de achiziţionare,
finanţare şi manageriat a activelor în vederea atingerii scopului propus (profitul, valoarea şi un loc
sigur şi bun pe piaţă). Aceşti specialişti consideră că managerul financiar trebuie să se implice, cu
toată competenţa şi activitatea, cel puţin în următoarele trei domenii [13]:
 în investiţii (este cea mai dificilă şi importantă decizie);
 în finanţare;
 în managementul activelor.
Două sunt deciziile de maximă importanţă ale managerului financiar:
 cum şi de unde să obţină organizaţia fondurile şi
 cum să utilizeze organizaţia fondurile pentru a da satisfacţie acţionarilor, salariaţilor şi
societăţii.
Rolul lui rezidă şi din faptul că valoarea unei organizaţii este direct proporţională cu
rentabilitatea viitoare şi invers proporţională cu riscurile potenţiale.
Sintetizând cele expuse, redăm, în schema de mai jos, locul şi rolul managementului financiar
într-o firmă din ţările cu economie de piaţă şi un stat de drept consolidate:
 10

Schema 1. Locul şi rolul managerului financiar în cadrul organizaţiei

În cadrul societăţilor comerciale, aplicarea în practică a managementului financiar-contabil

vizează asigurarea condiţiilor actului decizional cel mai bun, pentru aceasta fiind necesare [17]:
a) organizarea optimă a fluxului informaţional (documente financiar-contabile şi informaţii
economice);
b) analiza economico-financiară a rezultatelor perioadei curente şi luarea unor măsuri
imediate;
c) fixarea unor limite minime de profit şi rată a profitului sau, dacă nu există soluţii de
rentabilizare, activităţile trebuie desfiinţate şi mijloacele financiare îndreptate spre alte activităţi,
rentabile;
d) inventarierea tuturor elementelor ce pot împiedica sau favoriza rentabilizarea unora sau
altora dintre activităţi;
e) cunoaşterea elementelor fundamentale ale cererii şi aplicarea în practică a principiului
profitului maxim în funcţie de specificul local;
f) respectarea prevederilor statutar-organizatorice.
 11

Managementul financiar-contabil este chemat să contureze, în vederea adoptării şi să

urmărească cu consecvenţă aplicarea în practică , a politicilor de finanţare pe termen lung, implicit a
stării de credibilitate vis-a-vis de solvabilitatea firmei, a politicilor de împrumut (de îndatorare pe
termen scurt), a politicilor de credit comercial, de distribuire a profitului şi dividende a firmei.
Managementul financiar este chemat ca prin acţiunile managerilor financiari să influenţeze în
sens crescător valoarea de piaţă a firmei cu scopul realizării unei stări financiare corespunzătoare
prosperitatea actionarilor firmei.
Pentru a se înfăptui acţiuni în domeniul managementului financiar este necesar ca firma să
deţină personal competent în posturi ce reclamă competenţe decizionale. Nu se poate spune că numai
personalul lucrător din compartimentul financiar realizează acţiuni specifice managementului
financiar-contabil, prin implicaţiile şi efectele de natură financiară pe care le reclamă orice acţiune
din domeniul tehnic, comercial, aprovizionare-expediţie, a personalului lucrător, face ca diferiţi
decidenţi din diferite centre de responsabilitate să se implice în acelaşi tip de management.

I.5. Fondul de informaţii al managementului financiar-contabil

Managementul financiar-contabil se referă la sistemele legale şi administrative, precum şi la
procedurile stabilite pentru a permite entităţilor să conducă activităţile, astfel încât să asigure
utilizarea corectă a fondurilor, în conformitate cu standardele definite de probitate şi regularitate.
Aceste activităţi includ creşterea venitului, managementul cheltuielilor, contabilitatea financiară şi
managementul activelor. Managementul financiar eficient presupune actualitatea şi legitimitatea
cheltuielilor, dirijarea cheltuielilor în concordanţă cu regulamentele, luarea măsurilor necesare pentru
a preveni şi pedepsi orice încălcare a legii şi a recupera orice pagubă provocată de nereguli sau
neglijenţă. Un concept-cheie în teoria şi practica managementului modern îl constituie
responsabilitatea. Managerii sunt obligaţi să ducă la îndeplinire un set definit de sarcini, în
conformitate cu regulile şi standardele aplicabile posturilor lor. Persoană sau organismul căruia
managerul trebuie să-i raporteze şi faţă de care răspunde pentru acţiunile sale este explicit indicată şi
managerul trebuie recompensat, pentru performanţe bune, să suporte consecinţele unei prestaţii
inadecvate [16].
Managerul unei unităţi organizaţionale trebuie să răspundă şi pentru acţiunile personalului din
subordine. Managementul modern presupune să se asigure o mai mare flexibilitate şi autonomie
managerilor, în scopul îmbunătăţirii eficienţei şi efectivităţii opţiunilor lor. Deoarece acest lucru
conferă managerului mai mari puteri în a lua decizii, un mai mare accent se cere pus pe
 12

responsabilitate, ca instrument pentru echilibrarea şi controlul exerciţiului acestor puteri. În raport cu

munca desfăşurată, responsabilitatea poate fi:
- internă, la un nivel ridicat al managementului, în care activitatea managerilor este evaluată
după regulile de bază, în funcţie de modul cum şi-au îndeplinit sarcinile cuprinse în fişa postului, cu
creşteri salariale şi/ sau perspective de promovare, în raport cu rezultatul unor asemenea evaluări
(evaluarea performanţei). Fişa postului reprezintă un set de sarcini sau activităţi care trebuie realizate
de o persoană şi prin care este delimitat postul ocupat de acesta;
- externă, în funcţie de prevederile în domeniu adoptate de Parlament, de agenţii publice şi
centrale, instituţii supreme de audit etc.
Managementul financiar-contabil pune accent pe controlul managerial, respectiv pe controlul
intern.
Controlul managerial implică organizarea politicilor şi procedurilor utilizate pentru a se
asigura că [10]:
- programele îşi ating scopurile;
- resursele utilizate pentru realizarea programelor sunt în concordanţă cu scopurile şi
obiectivele entităţii;
- programele sunt protejate împotriva fraudei şi proastei gestiuni;
- informaţiile sunt obţinute la timp şi utilizate în procesul decizional.
Responsabilitatea de a stabili şi monitoriza sistemele de control managerial revine conducerii
entităţii respective. Pentru management şi administraţie, controlul este un sistem de mecanisme şi
mijloace de ghidare, autoreglare sau constrângere, folosit cu scopul de a preveni.
A controla înseamnă a verifica şi analiza, a avea o imagine clară a conturilor. Controlul
contabil constă în proceduri şi documentări focalizate pe protejarea patrimoniului, conducerea şi
înregistrarea tranzacţiilor financiare şi conformitatea documentelor financiare. Procedurile sunt
frecvent bazate pe standardele internaţionale şi naţionale, pentru a se asigura uniformitatea practicilor
contabile.
În activitatea lor, managerii sunt asistaţi de un fond de informaţii constituit din documente
justificative, registre şi situaţii financiare. Sistemele de informaţii pentru managementul financiar-
contabil au menirea de a asigura o mai bună gestionare a resurselor. De asemenea, aceste sisteme pot
contribui la evaluarea performanţei programelor, la planificarea atribuţiilor şi la monitorizarea
progresului înregistrat, conform obiectivelor propuse. Sistemele de informaţie managerială formează
un element-cheie al controlului managerial. Creşterea rolului contabilităţii în procesul de sintetizare şi
control asupra activităţii economico-financiare necesită perfecţionarea continuă a normelor sale
metodologice, folosirea mijloacelor moderne de calcul şi evidenţă, precum şi organizarea sa în mod
 13

raţional, pe baze ştiinţifice.

Evidentă este esenţială în managementul activităţii economico-sociale bazate pe criteriul de
profit, întrucât implică ordine şi disciplină economică şi financiară. Managementul raţional şi clar al
evidenţei asigură disciplina economică, contractuală, gestionară şi financiară. Pentru a obţine o
imagine fidelă a activităţii economice şi financiare, este necesar ca informaţiile cuprinse în situaţiile
financiare să fie reale, legale, corecte şi de înaltă calitate. Managementul financiar-contabil are
menirea să asigure întocmirea documentelor primare cu respectarea condiţiilor de formă şi de
conţinut, organizarea evidenţei tehnicoperative şi contabile cu respectarea normelor metodologice şi a
reglementărilor armonizate cu cele ale Comunităţii Economice Europene [12]. Informaţiile
consemnate în documentele primare, în evidenţă tehnic-operativă şi contabilă, în situaţiile financiare
au cea mai largă utilizare în managementul financiar-contabil, întrucât acestea reflectă activitatea
economică, financiară şi gestionară a unităţilor patrimoniale.

I.6. Atributele sau funcţiile managementului financiar

Managementul financiar-contabil, în majoritate recunosc ca atribute:
 previziunea;
 organizarea;
 coordonarea;
 antrenarea;
 control evaluarea.

Schema 2 : Funcţiile Managementului Financiar

 14

Previziunea constă în ansamblul proceselor de muncă prin care se determină principalele

obiective ale firmei, resursele şi principalele mijloace pentru realizarea lor.
Previziunea financiară este o componentă a previziunii generale a întreprinderii, completează
şi concretizează politica financiară.
Politica şi previziunea financiară au caracteristici distincte, astfel ele sunt inconfundabile şi
nesubstituibile.
Managementul firmei trebuie să transpună orice obiectiv strategic, chiar deciziile tactice în
venituri şi cheltuieli, încasări şi plăţi.
Previziunea financiară este o activitate complexă şi laborioasă.
Totodată, este o profesie prin care specialistul realizează o sinteză a întregii activităţi de
previziune a firmei şi o ierarhizare a obiectivelor în funcţie de resurse şi de profitul potenţial.
Activitatea de previziune este laborioasă, pentru că include cel puţin următoarele activităţi şi
instrumente:
- prognoze financiare;
- politici financiare;
- strategii financiare;
- planuri financiare;
- bugete de venituri şi cheltuieli etc.
Previziunea financiară are două componente distincte [8]:
 pe de o parte, în prima fază este o prelungire şi o concretizare a previziunii de ansamblu a
firmei, prelungire care reprezintă, în fapt, cuantificarea în resurse financiare necesare realizării
programelor firmei: produse, servicii, stocuri, investiţii, cercetare, rezerve de risc etc., toate
cuantificate şi evaluate cu ajutorul indicatorilor de sinteză (şi de performanţă): cifra de afaceri –
costuri – profit; încasări, împrumuturi, plăţi etc.;
 pe de altă parte, sarcina specialistului în previziunea financiară abia acum începe să se
manifeste, prin aceea că el trebuie să propună selecţia obiectivelor în funcţie de sursele de
finanţare (proprii, ale firmei, sau/şi împrumutate), alegere care, prin abilitatea sa, poate
aduce avantaje considerabile pe planul profitabilităţii activităţii firmei, în mod deosebit
prin:
 asigurarea finanţării obiectivelor cele mai performante ca profit şi piaţă;
 apelarea la sursele de finanţare cele mai ieftine;
 valorificarea profitabilă, temporară a resurselor financiare proprii disponibile
(cumpărări de acţiuni şi de alte titluri de valoare sau prin alte plasamente);
 15

 programarea utilizării cu eficienţă maximă a resurselor financiare proprii şi

împrumutate, apelând la metode de analiză şi control adecvate etc.
Previziunea financiară este o prelungire şi o concretizare a previziunii de ansamblu a
întreprinderii şi asigură cu ajutorul indicatorilor de sinteză (cifra de afaceri, cost, profit, încasări, plăţi
etc.), o cuantificare în resurse financiare;
Specialistul în previziunea financiară trebuie să propună o selectarea a obiectivelor în funcţie
de sursele de finanţare. În funcţie de abilitatea specialistului pot fi antrenate avantaje pe planul
profitabilităţii activităţii firmei, prin [6]:
- asigurarea finanţărilor obiectivelor cele mai performante ca profit şi piaţă;
- utilizarea celor mai ieftine resurse de finanţare;
- valorificarea profitabilă, temporară disponibilităţilor;
- utilizarea resurselor financiare proprii pe baza metodelor de analiză şi control
corespunzătoare.
Previziunea financiară nu este o reflectare pasivă a celorlalte activităţi ale întreprinderii, ci
este un instrument de promovare a eficienţei utilizării resurselor financiare, a rentabilităţii, lichidităţii,
echilibrelor financiare şi de ţinere sub control al riscului de firmă.
Organizarea desemnează ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc şi se
delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală, precum şi componentele lor. Cuprinde atât
organizarea de ansamblu a întreprinderii, cât şi organizarea principalelor sale componente.
Organizarea determină structurarea resurselor, structura organizatorică, structura funcţională,
sistemul informaţional.
Organizarea financiară cuprinde ansamblul activităţilor necesare îndeplinirii obiectivelor
financiare ale firmei, locul pe care îl ocupă, ca responsabilităţi, pe salariaţi, structuri organizatorice şi
statuarea acestora într-un cadru precis conturat de luare şi de urmărire a deciziilor.
În fiecare componentă trebuie să se asigure baza adecvată de informaţii cu caracter financiar,
care să permită managerilor acelei structuri ca, prin utilizarea indicatorilor economico-financiari de
performanţă, să-şi poată organiza activitatea, astfel încât să poată realiza acea determinare absolut
necesară: diferenţa dintre eforturi şi efecte. Fără a îndeplini această cerinţă, actul managerial rămâne
la nivelul unui deziderat, nedefinit şi încărcat de riscuri.
Prin intermediul acestui atribut se armonizează resursele necesare desfăşurării în bune condiţii
a activităţii şi se stabilesc raporturi optime între obiective şi resurse.
În domeniul financiar se realizează activităţile de cea mai mare importanţă pentru
întreprindere, pentru acţionari, clienţi, ca de exemplu :
 bugetul firmei;
 16

 bilanţul contabil;
 contul de profit şi pierdere;
 evaluarea firmei;
 stabilirea preţurilor şi tarifelor;
 asigurarea capacităţii de plată a întreprinderii;
 organizarea şi exercitarea controlului şi auditului financiar,
 relaţiile întreprinderii cu bugetul public naţional;
 relaţiile întreprinderii cu acţionarii, băncile, piaţa financiară etc.
Coordonarea constă în ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile şi
acţiunile personalului firmei şi ale subsistemelor sale în cadrul previziunilor şi sistemului
organizatoric fiind de fapt o organizare în dinamică, pentru că asigură dinamismul necesar
îndeplinirii prevederilor, în cadrul organizatoric stabilit. O coordonare performantă trebuie să ducă la
creşterea efectului de sinergie, atât de important în activităţile umane [14].
Activităţile care formează funcţia de coordonare sunt multiple şi complexe. Pentru a fi mai uşor
înţelese, organizate şi realizate, ele se împart în două mari grupe:
 activităţi de coordonare bilaterală;
 activităţi de coordonare multilaterală.
Se ştie că în cea de-a doua grupă se concentrează activităţile cele mai complexe, mai
pretenţioase şi cu rezonanţele cele mai ample şi mai profunde pe toate planurile activităţii
organizaţiei, mai cu seamă a activităţii de „producere a profitului“ şi ,, de creştere a valorii”.
Calitatea coordonării depinde, nemijlocit şi determinant, de calitatea comunicării – forma concretă
prin care se realizează coordonarea unui grup de oameni la toate nivelurile structurilor organizaţiei – care,
la rândul ei, este condiţionată de calitatea actului managerial, în ansamblu.
Nu mai este pentru nimeni un secret, comunicarea este principala calitate a unui manager, pentru
că, dacă nu se face înţeles şi nu poate convinge, nu are nici o şansă să-şi realizeze misiunea.
Comunicarea este, în primul rând, un transfer de informaţii, transfer care trebuie să aibă
aceleaşi conotaţii atât la emitent, cât şi la destinatar.
Coordonarea înseamnă unire, unirea devine forţă, iar forţa are efecte multiplicate care, prin
efectul sinergic, dacă sunt bine realizate, înseamnă mai mult decât simpla adiţionare a forţelor. Toate,
dacă avem în vedere că la originea lor sunt bani, fonduri, costuri, au ca efect multiplicator profitul,
valoarea şi economia relativă sau absolută de fonduri şi de resurse, în general .
Efectele coordonării se regăsesc stimulativ sau restrictiv, în funcţie de calitatea ei, în gradul de
flexibilitate şi adaptabilitate a organizaţiei, în modul de stimulare şi valorificare a potenţialului
 17

creativ şi de iniţiativă al oamenilor. Deci se observă ce spectru larg are impactul (pozitiv sau negativ)
al comunicării.
Comunicarea financiară trebuie dezbrăcată de orice formalism gratuit şi costisitor, pentru că
altfel, dintr-un instrument eficace de management devine o frână, dintr-o acţiune profitabilă se
transformă într-una bugetofagă, dintr-un instrument de propagare a ordinii în unul al dezordinii şi
lipsei de răspundere. Coordonarea şi, implicit, comunicarea, mai cu seamă în domeniul financiar, trebuie
să fie controlabile şi controlate. De aceea, la construcţia sistemului de comunicaţii cu caracter financiar,
trebuie să funcţioneze ireproşabil acel „feed-back“, indispensabil, de altfel, în procesul de management.
Antrenarea încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul
firmei să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor.
Esenţa, motorul acţiunilor de antrenare îl formează motivarea personalului, adică împletirea
armonioasă a intereselor organizaţiei cu cele ale personalului (înţeles în sens larg: salariaţi, experţi,
acţionari etc.).
Se ştie că motivarea poate fi pozitivă, adică derivată din concordanţa acceptată între rezultatele
muncii şi avantajele personale obţinute, şi negativă, adică impusă, prin ameninţarea cu reducerea
avantajelor personale, dacă nu se realizează obiectivele fixate [7].
Este un lucru evident că în cea mai mare parte (în special sub aspectul lor materializat),
avantajele personale care constituie suportul motivaţiei pozitive vizează domeniul financiar atât ca
resursă de acoperire (costul, profitul, valoarea), cât şi ca finalitate (majorarea cifrei de afaceri,
reducerea fondurilor angajate şi a costurilor, creşterea profitului şi, deci, a valorii organizaţiei).
Toate aceste aspecte, pentru a fi percepute şi însuşite de către personalul organizaţiei ca
motivaţie, trebuie demonstrate cu calcule, cu soluţii, cu strategii, cu proceduri tactice bine conturate,
cu gradul de certitudine a deciziilor etc. şi nu doar declarate (cum, din păcate, se întâmplă, frecvent,
generând exact contrariul motivaţiei).
În ceea ce îi priveşte pe manageri şi, în general, pe cei care urmează să ocupe anumite posturi
sau funcţii în cadrul organizaţiilor, motivaţia trebuie sa fie şi mai puternică, să fie corespunzătoare
răspunderilor şi riscurilor pe care aceştia urmează să şi le asume. Altfel, de ce să şi le asume?
Motivarea, indiferent de natura ei, ca tipologie, trebuie să respecte unele cerinţe şi principii
generale, şi anume :
- motivarea să fie complexă, adică o combinaţie a tuturor posibilităţilor de motivare
existente(materiale, morale, etc), un auxiliar important , sub acest aspect este Piramida Motivaţională
a lui Maslov;
- să fie diferenţiată, adică să ţină seama de contribuţia fiecărei persoane şi a colectivului, la
rezultatele obţinute;
 18

- să fie graduală, adică să fie, firesc, corelată cu rezultatele obţinute.

Control evaluarea este definită ca ansamblul proceselor prin care performanţele firmei,
subsistemelor şi componentelor acesteia sunt măsurate şi comparate cu obiectivele stabilite iniţial în
vederea eliminării diferenţelor constatate şi integrării abaterilor pozitive [9].
Această funcţie închide un ciclu al procesului managerial şi pregăteşte fundamentarea şi
demararea ciclului următor. Prin realizarea acestei funcţii se cuantifică finalitatea modului de
realizare a celorlalte atribute ale actului managerial (previziunea, organizarea, coordonarea şi
antrenarea), iar prin compararea rezultatelor obţinute cu parametrii prestabiliţi se cuantifică abaterile
şi se stabilesc cauzele care le-au determinat, punctele forte şi slabe, oportunităţile şi riscurile
organizaţiei, precum şi măsurile care se impun pentru îndreptarea lucrurilor, prevenirea repetării
fenomenelor negative şi pentru stimularea extinderii ariei de manifestare a efectelor fenomenelor
pozitive apărute, pentru optimizarea activităţii organizaţiei în general. De asemenea, prin
instrumentarul acestei funcţii se realizează evaluarea organizaţiei în ansamblu şi pe elemente
patrimoniale.
Această funcţie are deci valoarea ei teoretică şi practică în toate activităţile manageriale, însă, atunci
când este vorba de utilizarea fondurilor financiare, importanţa ei, a modului în care este concepută şi
realizată, îmbracă aspecte cu totul deosebite, abordarea ei trebuind să se realizeze ca un corolar al întregii
activităţi economice şi manageriale din cadrul organizaţiei.
În toate domeniile de activitate supuse reformei şi tranziţiei s-au elaborat sau sunt în curs de
elaborare strategii adecvate, care să eficientizeze procesele economice şi să le aşeze în cadrul
relaţiilor statului de drept şi al principiilor economiei de piaţă.
Abordarea problematicii controlului economic şi financiar în această perspectivă este de mare
actualitate, întrucât controlul trebuie conceput, structurat şi exercitat în condiţii de autonomie,
libertate, democraţie, de respectare riguroasă a drepturilor omului, de descentra-lizare a deciziilor etc.
De asemenea, este actuală întrucât vizează un control care se efectuează în entităţi economice cu o
nouă structură şi funcţionalitate.
În legătură cu rolul şi sarcinile controlului, subliniem necesitatea ca acesta să elucideze toate
problemele care ţin de corectitudinea gestiunii economico-financiare a organizaţiei, sub toate
aspectele ei şi mai cu seamă:
 constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor;
 modul de întocmire şi realizare a bugetelor;
 modul de elaborare şi de realizare a bugetelor trezoreriei;
 politica şi gestiunea stocurilor;
 19

 gestiunea ciclului de exploatare;

 gestiunea clienţilor;
 strategia financiară;
 procesul investiţional;
 evaluarea riscului şi a provizioanelor etc.
Evident, toate cerinţele referitoare la funcţia de control şi evaluare fac din control o activitate
pluridisciplinară, realizarea acestuia impunând să se apeleze la conceptele şi instrumentarul mai
multor discipline: management, finanţe, analiză economică, planificare, investiţii, statistică etc. şi, nu
în ultimul rând, drept, legislaţie economico-financiară.
 20

II. STRUCTURA SUBSISTEMULUI INFORMATIC FINANCIAR-

II.1. Date, informaţii, cunoştinţe
În prezent, aproape în orice firmă, nevoia de cunoaştere şi comunicare este mai acută ca
oricând, indiferent de domeniul de activitate, datorită tendinţelor actuale manifestate pe piaţă. Toate
activităţile de comunicare, schimbul de cunoştinţe între oameni şi/sau echipamente se realizează cu
ajutorul unui element esenţial: informaţia.
Conceptul de dată, poate fi înţeles ca un aspect măsurabil al unor acţiuni, procese sau
fenomene. În contextul prelucrării automate a datelor, conceptul de dată poate fi caracterizat printr-un
identificator, caracteristici proprii şi o anumită valoare.
Informaţia este un mijloc de comunicare (mesaj) între oameni, oameni-echipamente sau între
echipamente şi reprezintă un mod de prezentare a cunoştinţelor din toate domeniile.
Cunoştinţele se pot defini ca un ansamblu de informaţii,
dobândite de-a lungul timpului. Cunoştinţele reprezintă
nivelul cel mai înalt de rafinare a datelor, respectiv a
informaţiilor. Cele trei concepte, privite prin prisma
modului de obţinere a fiecăruia, alcătuiesc aşa-numita
piramidă informaţională (figura II.1). Aşa cum se observă
şi din Figura II.1, cunoştinţele reprezintă nivelul cel mai
înalt de rafinare a datelor, respectiv a informaţiilor, şi
orice cerere de informaţii sau date se poate obţine plecând de la
cunoştinţe. Direcţionarea operativă a informaţiilor (inclusiv calitatea acestora) între compartimentele
unei firme este esenţială, mai ales spre şi dinspre compartimentele manageriale, ea asigurând
desfăşurarea, din punct de vedere informaţional, a unei activităţi eficiente.
Subsistemul informaţional al unei firme poate fi definit ca ansamblul tuturor componentelor
(umane, materiale, virtuale) implicate în procesul de colectare, preluare, transmitere, furnizare de
informaţii. În cadrul acestor procese, se regăsesc: informaţia vehiculată, personalul firmei,
documentele cu informaţii, mijloacele de transmitere a informaţiilor, sistemele automatizate sau
manuale pentru prelucrarea informaţiilor, etc.
Aproape toate procesele desfăşurate în cadrul sistemului informaţional al unei firme se pot
automatiza cu ajutorul echipamentelor de calcul, efectul cel mai vizibil al utilizării unor astfel de
echipamente fiind reducerea timpilor de realizare a unei operaţii, cu implicaţii directe asupra
costurilor, etc. Culegerea, prelucrarea, transmiterea, furnizarea informaţiilor pe cale electronică, fac
parte din sistemul informatic al unei firme. Acesta include calculatoare, software, programatori,
 21

personal de exploatare, datele procesate, reţele de calculatoare, alte componente hardware, etc.
Sistemul informatic este o componentă de bază a sistemului informaţional al unei firme.
În prezent, în literatura de specialitate străină, datorită gradului foarte înalt de informatizare a
sistemului informaţional existent în firmele occidentale, există tendinţa de a unifica noţiunile de
sistem informatic şi sistem informaţional. Sistemul informaţional al unei firme nu trebuie gândit
neapărat în legătură cu prelucrarea automată a datelor, pentru că sunt firme care nu dispun de
asemenea mijloace. Indiferent de modul de culegere, transmitere, prelucrare a informaţiilor (manual,
automat, semiautomat), acestea pot îmbrăca mai multe forme, din punctul de vedere al modului de
percepţie de către om: text, imagine statică, imagine video, secvenţe audio, etc.

Datorită specificului activităţii fiecărei firme şi a cerinţelor impuse de piaţă există mari
diferenţe între sistemele informaţionale implementate, din punct de vedere al complexităţii acestora şi
al activităţii desfăşurate. Complexitatea şi calitatea unui sistem informaţional implementat într-o
firmă depind foarte mult şi de tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, disponibile la un
moment dat, dar şi de posibilităţile financiare ale firmei. Tehnologiile informaţionale permit
colectarea, transportul, memorarea, regăsirea informaţiei, în orice format - audio, video, grafică, text,
etc. Aceste operaţii pot fi efectuate între oameni, echipamente electronice sau între oameni şi
echipamente [4].
Componenta cea mai importantă din sistemul informaţional al unei firme este componenta
financiar-contabilă, cu alte cuvinte, sistemul informaţional financiar-contabil. Această structură
 22

informaţională din cadrul unei firme gestionează informaţii de bază din activitatea unei firme, cum ar
fi: informaţii despre producţia fabricată, volumul şi ritmicitatea vânzărilor, respectarea contractelor,
ritmicitatea aprovizionării cu materii prime, încasări, plăţi, înregistrarea permanentă a operaţiilor
contabile, etc.

II.2. Locul şi rolul subsistemului informaţional financiar-contabil în cadrul firmei

Conform viziunii sistemice asupra organizării unei întreprinderi, prezentă în literatura de
specialitate în cadrul multor lucrări de referinţă, structura organizatorică este formată din trei
subsisteme, aşa cum relevă Figura II. 3.

Cele trei subsisteme interacţionează cu mediul exterior şi fiecare subsistem vehiculează cele
trei entităţi surprinse în cadrul piramidei informaţionale, prezentate în Figura II. 1. Aşa cum se poate
remarca din Figura II.3., subsistemul informaţional financiar-contabil face parte din subsistemul
informaţional al firmei (cel care operează în principal cu informaţii), iar sistemul informatic
financiar-contabil face parte din categoria subsistemului operaţional al firmei, unde se operează în
principal cu date. Nivelul cel mai înalt de rafinare a datelor şi informaţiilor - cunoştinţele - se
regăsesc în subsistemul decisional [10]. Pe baza cunoştinţelor şi a informaţiilor se iau deciziile care
afectează subsistemul informaţional şi a celui operaţional, subsistemului informaţional al firmei
 23

revenindu-i un loc central, acesta asigurând practic comunicarea între subsistemul decizional şi cel
operaţional.
Conform viziunii tradiţionale asupra unei firme, prezentată şi în Figura II. 4, deciziile din
cadrul unei firme, pot fi clasificate în trei categorii: decizii strategice, decizii tactice, decizii
operative.
Deciziile strategice - sunt deciziile care au implicaţii pe termen lung asupra viitorului firmei;
Deciziile tactice - sunt cele care au implicaţii pe termen mediu;
Deciziile operative - sunt cele care au implicaţii pe termen scurt sau efecte imediate asupra
subsistemelor firmei;

Ultimul nivel cuprinde personalul fără atribuţii de conducere din cadrul firmei, practice
personalul care respectă deciziile adoptate în celelalte niveluri. Schimburile de informaţii în cadrul
sistemului informaţional al firmei, aşa cum se observă şi din Figura II. 5, pot fi :
Pe verticală - sunt bidirecţionale, în sensul fundamentării deciziilor dintr-un nivel pe baza
elementelor culese din nivelurile inferioare, şi invers, furnizarea acestor decizii şi directive, către
aceste niveluri;
Pe orizontală - se referă la fluxurile de informaţii dintre componentele unui nivel;
 24

Oblice - se referă la fluxurile de informaţii/decizii, de pe niveluri diferite, dar între care nu

există o relaţie directă de subordonare. Aşa cum s-a remarcat anterior, componenta informaţională din
cadrul firmei are un rol strategic, ea funcţionând ca o zonă tampon între subsistemul decizional şi cel
operativ. De asemenea, la acest nivel se realizează şi comunicarea informaţională cu mediul exterior.
Această componentă este furnizorul principal de informaţii pentru echipa managerială, dar
asigură şi legătura între componenta decizională şi cea operativă din cadrul firmei. În ceea ce priveşte
rolul componentei financiar-contabile, aceasta este cea mai importantă din cadrul sistemului
informaţional al firmei pe considerentul că furnizează informaţii importante componentei decizionale,
referitoare la [5]:
Urmărirea clienţilor ;
Serviciul datoriilor;
Dinamica încasărilor şi plăţilor;
Calculaţia costurilor;
Cheltuieli;
Venituri;
Starea capitalurilor, etc.
Informaţiile sunt furnizate, atât conducerii, cât şi mediului exterior, prin intermediul unor
situaţii de raportare finale, printre care:

Bilanţul contabil;
Contul de profit şi pierdere;
 25

Situaţia patrimoniului ;
Indicatori;
Situaţii financiare.
De asemenea, subsistemul informaţional financiar-contabil se constituie şi ca o sursă de
informaţii pentru diverse analize economico-financiare, utile factorilor de decizie, acţionarilor,
asociaţilor sau unor agenţi din afara firmei, cum ar fi: bănci, societăţi de asigurări, evaluatori, etc. La
rândul său, sistemul informaţional financiar-contabil utilizează informaţii provenite din alte sfere
informaţionale ale firmei: vânzări, producţie, aprovizionare, personal, financiar, etc. [11].
Componenta informatică din cadrul subsistemului informaţional financiar-contabil are rolul de
a furniza şi prelucra informaţii exacte, în timp util, pentru toţi utilizatorii autorizaţi din cadrul unei
firme, indiferent dacă aceştia sunt factori de decizie sau nu. Subsistemul informatic financiar-contabil
trebuie să fie capabil să preia automat date din cadrul celorlalte sisteme.
 26

II.3. Arhitectura subsistemului informaţional financiar-contabil

Abordarea arhitecturii unui sistem informaţional financiar-contabil trebuie să includă în mod
obligatoriu anumite elemente:
• analiza activităţilor care se desfăşoară în cadrul acestui sistem;
• modalităţile de aprovizionare cu informaţii;
• destinatarii informaţiilor furnizate de sistemul informaţional financiar-contabil, etc.
Schema de principiu a contextului în care funcţionează sistemul informaţional financiar-
contabil este prezentată în Figura II. 7.

În ceea ce priveşte activităţile desfăşurate în cadrul sistemului financiar-contabil, acestea sunt

numeroase şi complexe, aşa cum se poate remarca şi din Figura II. 8, care prezintă o variantă
simplificată. Majoritatea activităţilor desfăşurate în cadrul acestui sistem informaţional gravitează în
jurul operaţiilor contabile, acestea fiind entitatea de bază a acestui sistem. Operaţiile contabile
constituie viziunea financiară asupra activităţii firmei, prin intermediul conturilor contabile, aproape
toate informaţiile rezultate din acest sistem informaţional fiind obţinute din preluarea/procurarea
informaţiilor din conturile contabile. Operaţiile contabile pot fi [4]:
- Operaţii pe bază de documente justificative (facturi, extrase de cont, chitanţe, etc.);
- Operaţii generate cu ocazia închiderilor lunare/anuale a anumitor conturi.
În contextul existenţei unui sistem informatic integrat, anumite operaţii contabile pot fi
generate automat sau semiautomat, prin preluarea din celelalte sisteme informatice existente în cadrul
firmei: S.I. producţie, S.I. aprovizionare, S.I. vânzări, S.I. resurse umane, etc.
Oricum, pentru a dispune de un sistem informatic financiar-contabil performant, acesta trebuie
 27

analizat, proiectat şi implementat numai împreună cu celelalte componente cu care interacţionează:

aprovizionare, desfacere, personal, mijloace fixe, etc., pentru a evita redundanţele inerente unei alte
abordări.
 28

Finalitatea înregistrării operaţiilor contabile se regăseşte în următoarele categorii de ieşiri

informaţionale:

- Rapoarte de bază ale contabilităţii financiare: fişe de cont (şah, analitice, sintetice), cartea
mare, balanţa de verificare (sintetică şi analitică), jurnalul de operaţii, situaţii ale veniturilor şi
cheltuielilor; fluxurile de numerar plătite şi încasate; sistemul informaţional trebuie să fie astfel
organizat, încât aceste rapoarte să fie disponibile în orice moment, şi pe orice perioadă;
- Raportări financiar-contabile de sinteză: bilanţ, cont de profit şi pierdere, note explicative,
situaţii financiare;
- Rapoarte întocmite cu ocazia închiderilor lunare, trimestriale, anuale ale anumitor conturi:
declaraţii de TVA, declaraţii de impozit pe profit, alte declaraţii privitoare la datorii către stat
(asigurări sociale, fond şomaj, asigurări de sănătate, etc.)
- Grafice privind dinamica cheltuielilor, veniturilor şi a altor componente contabile care se
pretează la reprezentări grafice;
- Analize ale conturilor, pentru a surprinde anumite stări ale unor indicatori economico-
financiari;
Alte analize şi rapoarte.
În ceea ce priveşte arhitectura funcţională a sistemului informaţional financiar-contabil,
aceasta cuprinde trei mari componente, aşa cum se poate remarca şi în Figura II. 9, unde este
prezentată o schemă simplificată:
Contabilitatea generală - înregistrează sub formă de operaţii contabile, aşa cum s-a prezentat
anterior, toate tranzacţiile efectuate în cadrul firmei, grupate în următoarele categorii [7]:
- Contabilitatea aprovizionărilor şi a furnizorilor ;
- Contabilitatea vânzărilor şi a clienţilor;
- Contabilitatea cheltuielilor;
- Contabilitatea veniturilor;
- Contabilitatea datoriilor;
- Contabilitatea creanţelor;
- Contabilitatea stocurilor şi a obiectelor de inventar;
- Contabilitatea mijloacelor fixe;
- Contabilitatea operaţiunilor de capital;
- Contabilitatea salariilor;
- Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli.
 29

Subsistemul informaţional financiar (gestiunea financiară) - reprezintă acea parte a

sistemului informaţional financiar-contabil care se ocupă cu gestiunea tranzacţiilor financiare din
cadrul firmei. Tranzacţiile financiare sunt importante pentru orice firmă, fie şi datorită faptului că
totul se evaluează în unităţi monetare: încasările şi plăţile, câştigul şi pierderea, cumpărările şi
vânzările, etc. Aproape toate elementele gestiunii financiare sunt evidenţiate în contabilitatea firmei,
astfel că aceasta se constituie ca o sursă principală de informaţii pentru gestiunea financiară. În cadrul
gestiunii financiare a firmei, pot fi identificate mai multe componente [17]:
- Trezoreria - este elementul central al gestiunii financiare a firmei. Este reprezentată, în
principal, de lichidităţile băneşti şi de activele financiare de trezorerie, în partea de activ, de creditele
de trezorerie şi creditele de scont, în pasiv;
 30

- Investiţiile financiare - diverse forme de plasament financiar, cum ar fi: acţiuni, părţi
sociale, obligaţiuni, la alte societăţi;
- Finanţările - sunt reprezentate de formele de finanţare la care apelează firma (credite,
vânzarea de acţiuni, emisiunea de obligaţiuni, majorări de capital, etc.).
Sistemul informaţional financiar gestionează mai multe categorii de tranzacţii, din care se pot
aminti:
• Încasările de la clienţi, ca efect al vânzărilor către aceştia;
• Plăţile către furnizori, ca efect al achiziţiilor de la aceştia;
• Evidenţierea lichidităţilor;
• Evidenţierea creditelor şi a altor forme de finanţare;
• Evidenţierea plasamentelor de capital (pe termen scurt, mediu şi lung) şi a fluxurilor de
numerar, aduse de acestea;
• Plata impozitelor şi taxelor;
• Plata dobânzilor bancare şi a altor cheltuieli asociate;
• Urmărirea creanţelor şi datoriilor, etc.
Controlul prin bugete - presupune elaborarea anticipată de bugete de venituri şi cheltuieli,
precum şi urmărirea respectării acestora. Urmărirea acestora se concretizează în calculul unor
indicatori care să evidenţieze abaterile de la bugete, dar şi fenomenele pozitive legate de acestea, cum
ar fi: cheltuieli mai mici decât cele previzionate, venituri mai mari decât cele anticipate, etc.
Urmărirea bugetelor se realizează tot cu ajutorul contabilităţii generale, aceasta fiind furnizorul
informaţiilor reale, cu care se compară previziunile realizate prin intermediul bugetelor.

II.4. Analiza sistemului informatic existent la ÎS Fintehinform

Etapa de studiu şi analiză a sistemului informaţional existent are ca obiectiv cunoaşterea
specificului activităţii de bază, a mecanismelor de conducere şi a modului în care sistemul
informaţional satisface cerinţele informaţionale ale managementului firmei.
Prin sistemul informaţional se înţelege ansamblul datelor, informaţiilor, circuitelor
informaţionale, fluxurilor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor, care
au drept scop să contribuie la fundamentarea, stabilirea şi realizarea obiectivelor întreprinderii.
Rolul sistemului informaţional este de a transmite informaţia între diferite elemente. La
Întreprinderea de Stat „Fintehinform” rolul sistemului informaţional este de a asigura persoanele din
conducere cu informaţii necesare pentru luarea diferitelor decizii economice sau de altă natură.
 31

În sistemul informaţional se regăsesc: informaţia vehiculată, documentele purtătoare de

informaţii, personalul, mijloace de comunicare, sisteme de prelucrare a informaţiei. Printre activităţile
desfaşurate în acest sistem, pot fi enumerate: achiziţionarea de informaţii din sistemul de bază,
completarea documentelor şi transferul acestora între diferite compartimente, centralizarea datelor,
etc.
Avînd în vedere că cerinţa de bază care stă în faţa oricărui sistem informatic este de a
asigura informarea corectă în timp util a tuturor factorilor de decizie dintr-o societate economica,
activitatea de realizare a sistemelor informatice acceptată de ÎS „Fintehinform” are loc prin prisma
utilizării tehnicii de calcul pe două planuri:
 Utilizarea calculatoarelor electronice ca instrumente de lucru în activitatea de
elaborare si administrare a sistemelor informatice;
 Folosirea echipamentelor de calcul ca instrumente de lucru în cadrul componentelor
informatice ale sistemelor informaţionale.
Întreprinderea de Stat „Fintehinform” se caracterizează prin satisfacerea necesităţilor cerute
de viziunea integratoare care trebuie avută asupra activităţii unei intreprinderi. În acest sens, ÎS
„Fintehinform”dispune de 25 calculatoare (procesor Intel Pentium 4, placa de bază ASUS, HDD
160GB; monitor Samsung, rezoluţie 1280x1024 pixeli. Software: Windows XP Professional dotat cu
programul de contabilitate 1C) şi 10 imprimante matriciale (Epson LQ590, viteza de tipărire de 529
linii pe minut).
La ÎS „Fintehinform” sistemul informaţional, tinde spre creşterea ponderii sistemului
informatic, asigurînd întreprinderea cu informaţia necesară pentru realizarea corespunzătoare a
proceselor de management şi de execuţie. Aici sistemul informaţional, îndeplineşte următoarele
funcţii: decizionale, operaţionale şi de documentare. Pentru ca sistemul informaţional să funcţioneze
în condiţii bune trebuie asigurată prevenirea unor deficienţe care pot apărea în timpul culegerii,
prelucrării şi transmiterii informaţiilor de la emiţător la destinatar, aşa ca: distorsiunea, filtrajul,
supraîncărcarea, prin raţionalizarea acestora, ţinand seama de o serie de principii: corelarea
sistemului informaţional cu obiectivele organizaţiei, cu funcţiunile organizaţiei şi cu structura
organizatorică, concentrarea informaţiilor asupra domeniilor cheie şi eficienţa.
În timp ce sistemul informaţional este mult mai cuprinzător, sistemul informatic se rezumă,
la culegerea, transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor. Astfel, în cadrul ÎS
„Fintehinform”, se poate spune că sistemul informatic îndeplineşte cerinţele formulate de către
conducere, cu ajutorul acestui sistem putîndu-se obţine balanţa de verificare, registrul analitic şi
sintetic, fişa de cont etc. Rezultatele se obţin rapid, întrucît, la elaborarea sistemului s-a ţinut cont de
logica specifică contabilului.
 32

Astfel, de aici putem deduce că, la ÎS „Fintehinform” sistemul informaţional existent

îndeplineşte toate cerinţele atît din punct de vedere al necesităţilor informaţionale, cît şi din punctul
de vedere al securităţii şi uşurinţei în exploatare.

II.5 Justificarea necesităţii şi oportunităţii realizării subsistemului

informatic
Evaluarea critică a întregului sistem informaţional existent ne furnizează informaţia despre
elementele necesare direcţiilor de perfecţionare a actualului sistem şi oportunitatea proiectării şi
realizării unui nou sistem informatic. Pentru a justifica necesitatea şi oportunitatea unui nou sistem
este necesar de a evalua sistemul existent şi a stabili punctele tari şi slabe ale lui.
În condiţiile prelucrării manuale a datelor, utilizatorul informaţiei cu privire la analiza
economico-financiară pe segmentele ale acesteia, nu beneficiază de posibilitatea „glisării” de la
analitic la sintetic şi invers, condiţia esenţială pentru o cunoaştere mai bună a situaţiei reale din
Întreprindere şi pentru luarea unor decizii bine fundamentate.
În cazul nostru informaţiile sintetice cu privire la construcţiile capitale, puse la dispoziţia
organelor de conducere trebuie să fie însoţite, la cerere, de informaţii de detaliu cu privire la evidenţa
acestor activităţi a organizaţiilor în cadrul fiecărui teritoriu în parte.
În plus utilizatorul este cel care precizează momentul când se impune furnizarea informaţiilor
de detaliu şi natura acestora. El este cel care consideră că pentru o mai bună cunoaştere a situaţiei din
întreprindere are sau nu nevoie de informaţii de detaliu. Natura acestor informaţii este dependentă în
cazul analizat.
Astfel în cazul nerealizării planului pentru un careva indicator este important să se cunoască
cauzele care au determinat nerealizarea, produsele la care nu s-a realizat planul, implicaţiile
economico-financiare ale nerealizării planului (eventual pentru anumite cauze), informaţiile
complementare din care să rezulte măsurile ce se impun.
În urma analizei particularităţilor organizării procesului existent de prelucrare a datelor
economico - financiare s-au evidenţiat un şir de neajunsuri, principalele dintre care ar fi:
 volumul mare de informaţie care este prelucrat manual şi necesită o perioadă de
timp mai îndelungată;
 documentele folosite necesită multă hârtie, ceia ce este în contradicţie cu tendinţele
dezvoltării tehnologiilor informaţionale neformulariste, adică minimizarea folosirii
hârtiei în calitate de suport a informaţiei;
 33

 este necesar mult timp la căutarea unor date din documentele existente ceia ce duce la
micşorarea operativităţii datelor – un criteriu important de estimare a calităţii
informaţiilor;
 se comit un număr imens de erori ceia ce duce la micşorarea exactităţii datelor.
Însă, principalul neajuns al sistemului informaţional existent este însuşi principiul de organizare
al lui, adică prelucrarea manuală a datelor. Pe lângă faptul că termenele de soluţionare a problemei se
măresc, din cauza volumului mare de date de prelucrat, are de suferit şi exactitatea informaţiei. Toate
cele expuse mai sus demonstrează că este necesar o perfecţionare a analizei indicatorilor statistici, a
însuşi sistemului existent de prelucrare a informaţiei.
Înlăturarea unor asemenea neajunsuri care revin activităţii practice de analiză economico-
financiară nu este posibilă decât în condiţii de realizare a unui sistem informatic care soluţionează
problema analizei economico – financiare.
Ca efecte ale implementării unui subsistem informatic vom avea un circuit mai redus de
documente pe suporţi de hârtie, posibilităţi sporite de transferare a datelor. Păstrarea datelor şi deci
analiza acestora se va efectua pentru termene mai îndelungate de timp.
Darea în exploatare a unui subsistem informatic va elibera timpul necesar personalului calificat
pentru activităţi de analiză şi minimizarea considerabilă a timpului cheltuit pentru activităţi de rutină.
Acest timp va fi utilizat de aceştia pentru a efectua unele lucrări creative de cercetare şi analiză la
nivelele inferioare ale Întreprinderii ceea ce va permite ca aceştia să se ocupe de problemele locale.
 34

III. PROIECTAREA DE ANSAMBLU ŞI DETALIU A SUBSISTEMULUI

INFORMATIC
III.1. Obiectivele subsistemului informatic proiectat
Proiectarea generală are ca obiectiv elaborarea concepţiei logice definită structural prin
stabilirea componentelor de sistem, a legăturilor dintre acestea şi al funcţionării structurii sale pentru
a asigura eficienţa subsistemului proiectat. Subsistemul informatic realizează prin funcţiile sale
procese de prelucrare, care asigură transformarea intrărilor în ieşiri prin componentele sale, inclusiv
legăturile dintre acestea. Relaţiile dintre componentele sistemului informatic sunt asigurate prin
intermediul unei baze informaţionale ce urmează a fi transformată în colecţii omogene de date ce pot
fi organizate în baza de date sau fişiere în funcţie de sistemul specific de gestiune a datelor.
Subsistemul informatic preconizat va ocupa o poziţie centrală în cadrul sistemului informaţional al ÎS
„Fintehinform” prin faptul, că va oferi informaţii necesare la timpul oportun şi va urmări sistematic
realizarea programelor de dezvoltare economico-socială a ÎS „Fintehinform”.
Obiectivele subsistemului informatic preconizat reies din scopurile perfecţionării activităţii
economice şi de conducere, în vederea ridicării nivelului de informare operativă şi previzională a
structurilor organizatorice, a perfecţionării metodelor şi proceselor tehnico-informaţionale şi de
conducere pentru asigurarea maximizării eficienţei economice. Obiectivele subsistemului proiectat va
permite sporirea capacităţii de prelucrare şi obţinerea informaţiei mai corectă şi mai operativă,
furnizarea de informaţii corecte, relevante şi la timp atât conducerii, cât şi consultanţilor şi
specialiştilor principali ai ÎS „Fintehinform” în vederea îmbunătăţirii activităţii şi creşterii eficienţei
economice. Subsistemul informatic de analiză şi evidenţă a documentelor are ca scop evaluarea
automatizată a stării documentelor utilizând tehnica şi tehnologiile de calcul.
Obiectivele unui sistem informatic pot fi detaliate în:
 Obiective generale;
 Obiective specifice;
Obiectivele generale ale sistemului informatic urmăresc soluţionarea problemelor cu caracter
global ale conducerii unităţii economice şi structurale specifice compartimentelor funcţionale, în
scopul realizării atributelor conducerii şi ale funcţiilor unităţii.
Obiectivele specifice ale sistemului informatic urmăresc rezolvarea unor probleme dependente
strict de activitatea de bază şi de cea auxiliară, în raport de funcţiile de cercetare şi producţie.
Subsistemul informatic privind evidenţa activităţilor economico-financiare are stabilite
următoarele obiective specifice:
 asigurarea flexibilităţii subsistemului şi posibilităţii modificării lui;
 35

 posibilitatea dezvoltării subsistemului în perspectivă;

 simplitatea însuşirii procesului tehnologic informaţional;
 punerea la dispoziţie a posibilităţilor comode de utilizare a informaţiei necesare;
 asigurarea autorităţilor administraţiei publice cu informaţii complete şi veridice ;
 efectuarea unor analize suplimentare a indicatorilor economici în baza interpelărilor şi
reprezentarea clară a secvenţelor acestor analize;

III.2. Definirea ieşirilor şi a intrărilor

Din punct de vedere structural, ieşirile subsistemului informatic reprezintă cea de-a treia
componentă ce caracterizează structura generală a oricărui tip de sistem:
Ieşirile pot fi caracterizate din punct de vedere funcţional şi tipologic.
Din punct de vedere funcţional, ieşirile subsistemului informatic concentrează obiectivele
generale şi specifice ale subsistemului proiectat
Din punct de vedere tipologic, ieşirile subsistemului informatic abordat pot fi redate sub formă
de :
 indicatori sintetici, determină starea şi rezultatele activităţii economico - financiare;
 liste /situaţii, de ieşire, include indicatorii analitici ai stării şi rezultatelor activităţii
economico – financiare;
 grafice, care redau sub formă sinoptică starea şi evoluţia indicatorilor economico –
financiari;
 ieşiri către alte sisteme informatice, care pot fi transmise în direct (off - line) prin
intermediul suporturilor tehnici, sau direct (on - line) prin intermediul unei reţele locale
de calculatoare.
Documentele rezultative prin structura şi conţinutul lor reflectă esenţa sarcinii, fără de
care procesul de luare a deciziilor este imposibil. Structura documentelor rezultative prin
simplitatea şi claritatea sa trebuie să favorizeze înţelegerea rapidă şi deplină a lor pentru a fi
ulterior analizate.
După modul de obţinere a listelor de ieşire, se vor obţine la imprimantă şi la video terminal. În
utilizarea acestui criteriu s-a ţinut seama de lungimea în caractere a unui rând în situaţie, volumul
datelor, modul de păstrare a situaţiei, necesitatea efectuării operative a unor corecţii în conţinutul
bazei de date. Listele/situaţiilor de ieşire care se vor utiliza ca acte justificative în gestiunea
patrimoniului şi se arhivează după consultarea datelor conţinute. Structura situaţiilor de ieşire se
realizează în funcţie de următoarele criterii:
 36

 specificul funcţiilor generale ale unităţii economice, se are în vedere natura activităţii, adică
activitatea de comerţ;
 destinaţia listelor /situaţiilor de ieşire adică liste /situaţii sunt destinate unităţii economice,
ceea ce cuprind informaţii necesare atât compartimentelor funcţionale pentru urmărirea
curentă a desfăşurării activităţilor proprii cât şi informaţii destinate organelor de conducere
pentru urmărirea şi controlul desfăşurării de ansamblu a întregii activităţi.
Subsistemul de evidenţă activităţilor economico-financiare are drept ieşiri informatice
următoarele tip – liste/situaţii de ieşire şi anume:
1. Indicatori, care conţine următoarele:
- agenţi economici;
- instituţii bugetare;
- clasificatorul bancilor;
- clasificaţia economico-bugetară;
- programe;
- sursele de finanţare;
- destinaţia plăţii;
- conturi trezoreriale;
- conturi bancare.
2. Documente de plată, care conţine următoarele:
- ordin de plată;
- ordin de plată generalizator;
- cec de numerar;
- cec de numerar în suma totală;
- nota de transfer;
- nota de transfer generalizator;
- borderoul documentelor de plată;
- căutarea documentelor.
3. Bugetul local:
- rapoarte financiare;
- rapoarte analitice
- planuri;
- contracte.
4. Servis:
- reindexarea tabelelor;
 37

- setări;
- arhivarea informaţiei;
- restabilirea informaţiei din arhivă;
- despachetarea poştei
Adaptarea documentelor de intrare la cerinţele subsistemului informatic este o fază importantă
în cadrul proiectării generale, deoarece în aceste documente se consemnează starea şi dinamica
fenomenelor şi proceselor desfăşurate în cadrul unităţii economice. Documentele în care sunt
consemnate operaţiile economice reprezintă documentele de intrare. Intrările subsistemului
informatic reprezintă totalitatea datelor primare necesare obţinerii informaţiilor de ieşire ale
subsistemului. Datele primare reflectă starea şi dinamica fenomenelor şi proceselor economice din
unitatea beneficiară şi care sunt necesare creării şi actualizării bazei de date şi obţinerii listelor /
situaţiilor de ieşire.
Adaptarea documentelor de intrare la cerinţele sistemului informatic privind registrul
documentelor normative se desfăşoară în trei faze:

 scopul adaptării documentelor de intrare;

 tipul documentelor de intrare;
 modificările de conţinut şi format ale documentelor de intrare.
Scopul adaptării documentelor de intrare la cerinţele sistemului informatic se concretizează în
următoarele:

 utilizarea codurilor proiectate pentru sistemul informatic în structura informaţională a

documentelor de intrare;
 simplificarea şi perfecţionarea sistemului de evidenţă prin utilizarea unui număr minim
de documente de intrare;
 caracteristica dinamică a operaţiilor economice desfăşurate în unitatea beneficiară pentru
crearea iniţială şi actualizarea periodică a colecţiilor de date;
După tipul de documente ele pot fi structurate în funcţie de: sferă, frecvenţa de utilizare regimul
de gestionare, tipurile tranzacţiilor externe, formatul de prezentare.
În funcţie de importanţa documentului se va alege tipul de hârtie corespunzător, iar caracterele
din interiorul lui vor fi tipărite în forme variate: caractere îngroşate, linii mai pronunţate, culori
diferite. Părţile lui trebuie să fie marcate distinct şi în concordanţă cu standardele existente.
 38

Modificările de conţinut realizează:

 adăugarea în conţinut a rubricilor pentru coduri când acestea nu sunt prevăzute;

 eliminarea atributelor ce se obţin prin calcule;
 regruparea şi modificarea rubricilor aferente atributelor ce vor conţine date care să se
introducă în sistemul informatic în aşa fel, încât acesta să se găsească în acelaşi loc în toate
documentele.
Modificările de format conţin :

 gruparea în cadrul documentelor de intrare a tuturor atributelor care urmează a fi introduse de

la videoterminal în aşa fel, încât rubricile corespunzătoare să nu fie dispersate pe întreaga
suprafaţă a documentului;
 evidenţa în cadrul documentelor de intrare a numărului maxim de caractere specificate pentru
fiecare atribut, inclusiv precizarea poziţiei punctului zecimal, separatorului de mii, data;
 ordinea atributelor în cadrul documentelor de intrare trebuie să asigure prezenţa atributelor de
identificare, urmate de cele informative şi terminând cu cele cantitativ-valorice.

III.3. Sistemul de clasificare şi codificare utilizat

Necesitatea codificării atributelor este impusă de cerinţele de grupare şi ierarhizare a atributelor
care oferă multiple posibilităţi de prelucrare a colecţiilor de date în care va fi transpusă baza
informaţională. Codificarea atributelor conduce la utilizarea intensivă a suportului direct adresabil şi
a memoriei interne, ceea ce permite optimizarea accesului la diverse valori a atributelor componente
cu minimizarea timpului de prelucrare a valorilor colecţiilor de date.
Codificarea atributului trebuie să realizeze o corelaţie directă între semantica atributelor
existente în baza informaţională de intrare şi mulţimea de simboluri acordate acestora (codul
sistemului informatic) în concordanţă cu cerinţele şi funcţiile specifice codurilor.
Pentru a facilita lucrul operatorului, adică a persoanei responsabile de evidenţa activităţilor
economico-financiare la întreprindere se folosesc clasificatoarele.

Clasificatoarele reprezintă un sistem informaţional de căutare automatizat.

Clasificatorul angajaţilor conţine:

 cod bancă;
 cont bancar ;
 cod fiscal ,
 39

 cont trezorerial;
 codul instituţiei;
 denumire;
 articol;
 alineat;
 nr.contract;
 nr.borderou;
 sursa;
 suma;
 data borderou;
 luna;
 perioada;
 instituţie.
Deci, codificarea atributelor şi a unor elemente componente a subsistemului a dus la o serie
de avantaje ca reducerea erorilor prin folosirea codurilor care înlocuiesc utilizarea explicită a
valorilor atributelor.
 40

III.4. Realizarea programelor

SI Finanţe a fost elaborat în Microsoft Visual FoxPro.
La lansarea subsistemului apare forma principală:

Fig.III.1. Forma principală a SI Finanţe

Pentru introducerea unor coduri fiscale/bancare a agenţilor economici apare forma, unde se
vizualizează toată lista de organizaţii:
 41

Fig.III.2. Forma de introducere a unei instituţii noi

 42

Pentru vizualizarea unei anumite instituţii bugetare apare forma :

Fig. III.3. Forma de vizualizare a unei instituţii bugetare

Pentru vizualizarea clasificatorilor băncilor apare forma :

Fig.III.4. Forma de vizualizare a unor bănci

 43

III.5. Procesul tehnologic de prelucrare

Procesul tehnologic de prelucrare a informaţiei economice prezintă un ansamblu de operaţii
realizate într-o continuitate strict determinată din momentul apariţiei datelor, până la primirea
rezultatelor finale. Schemele tehnologice dau posibilitatea de a prezenta cât mai evident caracterul
operaţiilor efectuate şi legătura lor reciprocă. Pe schemă se arată locul efectuării operaţiilor,
mijloacele de transmitere a datelor, mijloacele tehnice, care se folosesc.
Procesul tehnologic informaţional, necesar pentru rezolvarea problemei date de evidentă a
activităţii economico-financiare a întreprinderii este divizat in următoarele etape:
 primară;
 pregătitoare;
 de baza;
 finală.
La fiecare etapă se îndeplinesc un şir de operaţii şi anume:
La etapa primară are loc colectarea datelor iniţiale, înregistrarea lor şi transmiterea la centrul
de calcul.
La etapa pregătitoare include operaţiile de primire, control şi înregistrarea informaţiei de
intrare şi de transferarea a ei pe suporţi tehnici.
Etapa de bază asigură prelucrarea informaţiei la computer, adică are loc formarea fişierelor şi
formarea informaţiei rezultative.
La etapa finală se realizează controlul, emiterea şi transmiterea informaţiei rezultative
utilizatorului.
Procesul tehnologic de prelucrare a datelor conform complexului program va include
următoarele etape:
1. Primirea rapoartelor primare de la organizaţiile gospodăreşti;
2. Pregătirea informaţiei pentru prelucrarea la calculator:
2.1. Actualizarea informaţiei;
2.2. Afişarea rapoartelor statistice;
3. Introducerea informaţiei în calculator;
4. Controlul informaţiei introduse;
5. Corectarea informaţiei introduse;
6. Prelucrarea informaţiei;
7. Formarea tabelelor de ieşire şi imprimarea lor.
 44

La prelucrarea informaţiei este necesar de a verifica starea informaţiei normative, de introdus

corectările necesare conform catalogului şi nomenclatorului respectiv.
Pentru efectuarea prelucrării informaţiei la calculator, mai întâi trebuie se efectuează
următoarele operaţii care constau din regimurile:
“Reglarea” - urmăreşte introducerea perioadei de prelucrare a datelor.
„Reînnoirea valorilor” - această operaţie se efectuează o singură dată până la introducerea
informaţiei, pentru ca la prelucrarea informaţiei din anul curent să nu nimerească informaţie din anul
trecut.
“Indexarea” - indexarea se efectuează de asemenea numai o dată până la introducerea
informaţiei, în caz de eşec “Indexarea” se repetă.
Regimul de introducere trebuie să ofere posibilitatea ca în caz de eroare la introducere să revină
în meniul respectiv şi să se corecteze erorile până la salvarea datelor.
Procesul tehnologic de prelucrare a datelor prevede controlul informaţiei. Este necesar de a
efectua toate tipurile de control (controlul după nomenclator, controlul logic, controlul după rândurile
duble), în cazul nerespectării unuia din controalele respective duce la încălcarea procesului
tehnologic. Ca rezultat, are loc denaturarea datelor la ieşire. Deci, controlul după nomenclator include
controlul informaţiei introduse în nomenclator în conformitate cu clasificatoarele. În regimul
controlului logic are loc verificarea informaţiei introduse după legăturile logice în document,
prevăzute în sarcina tehnică. Controlul rândurilor duble urmăreşte existenţa informaţiei introduse.
Complexul program prevede două regimuri de protocoale cu rezultatele obţinute în urma
efectuării controlului: pe hârtie sau pe ecran.
Pentru efectuarea modificărilor în urma efectuării controlului trebuie de prevăzut regimul
“Corectarea”. Acest regim afişează informaţia introdusă. Informaţia poate fi corectată, adăugată şi
eliminată. După efectuarea modificărilor, legate cu controlul informaţiei introduse se urmăreşte iarăşi
toate tipurile de control, după care s-a efectuat anterior. Regimul “Control” şi “Corectare” se
realizează până când toată informaţia introdusă este corectă.
Pentru obţinerea tabelelor de ieşire conform procesului tehnologic este necesar de a realiza
regimul “Prelucrare” în acea ordine care prevede “Instrucţiunea complexului de exploatare” încadrată
în documentaţia de elaborare a proiectului.
Tabelele de ieşire obţinute în urma prelucrării datelor necesită o analiză asupra rezultatelor
obţinute. Datele tabelei trebuie să corespundă legăturilor logice, din sarcina tehnică. În caz, că datele
nu corespund, economistul depistează erorile respective. După depistarea cauzelor este necesar de
enumerat tabelele. Controlul informaţiei se efectuează până la pregătirea fişierelor pentru imprimare.
 45

Pentru imprimarea informaţiei prelucrate, se pregătesc fişierele care conţin tabelele de ieşire
apoi se poate imprima tabelele de ieşire respective.
În cazul transmiterii datelor de la nivel teritorial la nivel republican utilizatorii reţelei
electronice sunt obligaţi să facă cunoştinţă cu documentaţia normativă, care include:
1. Situaţia privind reţeaua electronică, referitor la primirea şi transmiterea informaţiei
statistice;
2. Conducerea abonatului;
3. Recomandările utilizatorului;
4. Obligaţiunile administratorului de reţea.

III.6. Estimarea necesarului de resurse hard şi soft

Necesitatea resurselor hard şi soft se explică prin simplul fapt că pentru elaborarea, analiza şi
în primul rând programarea sistemului informatic dat este nevoie de un limbaj informatic performant
pentru a primi un rezultat eficient. Pentru elaborarea sistemului actual s-a utilizat următoarele
resurse:

 Microsoft Access 2003;

 Microsoft Word 2003;
Limbajul Microsoft Access 2003 este folosit foarte eficient pentru formarea şi programarea
bazei de date, care este o componentă esenţială a sistemului informatic dat.
Limbajul Microsoft Word 2003 este folosit ca limbaj textual ce are, desigur, mai multe funcţii
eficiente necesare, dar, cea mai importantă din ele fiind cea textuală prin intermediul căreia se scrie şi
se face orice document textual. La evaluarea necesarului de calculatoare au influenţat aşa factori ca:
 obiectivele şi performanţele stabilite SSI;
 soluţia aleasă pentru prelucrarea datelor;
 asigurarea compatibilităţii cu o eventuală dotare existentă;
 volumul fondurilor pentru dotare şi posibilitatea procurării echipamentelor.
Serverul trebuie să aibă o astfel de configuraţie încât să asigure păstrarea, accesarea şi utilizarea
rapidă a bazei de date. Configuraţia actuală a serverului este următoarea:
 microprocesor Intel Pentium 4 CPU 1,7 GHz, memorie RAM 523,760 KB;
 sistem de operare Microsoft Windows XP;
Necesarul echipamentelor pentru culegerea, prelucrarea şi controlul informaţiei, se estimează
pornind de la volumul datelor de intrare, frecvenţa actualizărilor, cerinţe faţă de operativitate.
 46

III.7. Metodologia de evaluare a eficienţei

Eficienţa economică a unui sistem proiectat poate şi trebuie evaluată prin compararea efectelor
cu valoarea resurselor alocate pentru realizarea sa.
Eficienţa economică a sistemului informatic presupune cuantificarea cheltuielilor pentru
proiectarea şi realizarea sistemului şi cuantificarea efectelor economice.
În timpul proiectării subsistemului se determină conceptul de eficienţă economică, care
presupune pe de o parte, minimizarea cheltuielilor depuse pentru proiectarea şi realizarea lui, iar pe
de altă parte maximul efectelor economice reale. Estimarea eficacităţii subsistemului informatic
proiectat este faza finală a procesului de proiectare. Momentul principal al căreia este alegerea
corectă a principiilor conceptuale şi a criteriilor de estimare a eficacităţii.
Din punct de vedere conceptual, pot fi evidenţiate următoarele metode de estimare a eficacităţii:
 se determină criteriile posibile de estimare a eficacităţii reieşind din specificul problemei
concrete, care apoi se analizează pentru determinarea unui criteriu, care s-ar considera mai
important. Eficacitatea sistemului se estimează reieşind din acest criteriu.
 alegerea criteriilor posibile de estimare a eficacităţii. Estimarea importanţei unuia din aceste
criterii analogic cu metoda precedentă, numai că acest criteriu se consideră o „funcţie” care
trebuie minimizată sau maximizată în dependenţă de criteriul ales. Celelalte criterii se
consideră „restricţii”. Această metodă mai veridic exprimă eficacitatea estimată. Dar totodată
este prezent aspectul subiectiv în alegerea criteriului „funcţie”.
Subsistemul informatic poate fi caracterizat printr-o multitudine de caracteristici funcţionale
şi economice, care să ateste eficienţa economică şi utilizarea lor.

Caracteristicile funcţionale redau capacitatea subsistemului informatic de a răspunde rapid şi

eficient la cerinţele informaţionale necesare pentru asigurarea optimului economic.
Caracteristicile economice reflectă efectele rezultate din funcţionarea subsistemului informatic
proiectat.
La proiectarea subsistemului informatic este necesar să se fundamenteze un sistem de indicatori
a eficienţei economice, care va permite compararea tuturor variantelor posibile de realizare în raport
cu resursele informatice existente. Aceşti indicatori vor fi determinaţi pe bază de calcule estimative,
iar în faza de exploatare curentă a sistemului prin observări şi măsurări concrete.
Efectele economice sunt datorate unor factori, dintre care cei mai importanţi sunt:
 modernizarea procesului de conducere tactică, strategică şi operativă;
 furnizarea automată a deciziilor pentru conducere;
 alegerea soluţiilor optime de decizie prin modele matematice;
 47

 minimizarea timpului de răspuns pentru sistemul proiectat;

 mărirea gradului de informatizare a activităţilor principale şi auxiliare;
 utilizarea transmisiei, teleprelucrării, prelucrărilor în timp real şi distribuit.
Eficienţa economică a subsistemului informatic este bazată pe următoarele condiţii:
 asigurarea conducerii compartimentelor funcţionale cu informaţie optimă, inclusiv pentru
organismele economice externe unităţii economice;
 conducerea unităţii trebuie să dispună de informaţii reale corespunzătoare cantitativ şi
calitativ necesare pentru luarea deciziilor tactice, strategice şi curente;
 utilizarea unui volum minim de resurse financiare, umane şi materiale.
Pentru a alege cea mai eficientă variantă de soluţionare a problemei în cauză, este necesar de
determinat cheltuielile financiare şi timpul de muncă pentru efectuarea tuturor operaţiilor procesului
tehnologic de prelucrare a informaţiei economice şi de calculat indicatorii eficacităţii economice
directe a variantelor de prelucrare ce se compară.
În consecinţă, aspectele de eficienţă economică nu se referă numai la resursele şi efectele
imediate ale realizării unei investiţii prin evaluarea cheltuielilor necesare şi al efectelor directe şi
indirecte obţinute, ele includ şi urmărirea amortizării acesteia, precum şi a fiabilităţii investiţiei după
starea ei în exploatare.
 48

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Lucrarea şi-a propus să ofere o imagine de ansamblu asupra subsistemului informaţional
financiar-contabil al întreprinderii moderne, asupra utilizării produselor informatice în domeniul
contabilităţii şi a evaluării sistemelor şi produselor informatice.
În acest scop, lucrarea este structurată pe trei capitole, ce se referă la obiectivele şi domeniile
de abordare ale managementului financiar-contabil, structura subsistemului informatic şi proiectarea
de ansamblu şi detaliu a subsistemului informatic financiar-contabil.
Sistemul informaţional al unei firme este un ansamblu complex, din care se detaşează
componenta financiar-contabilă, aceasta ocupând un loc şi rol central în cadrul acestuia, fiind
furnizorul informaţional principal pentru toate nivelurile de management: operaţional, tactic şi
strategic. Un contextul fără precedent a atins gradul de informatizare al sistemelor informaţionale de
la toate nivelurile informaţionale ale firmelor din occident, aproape că s-a ajuns la confundarea
sistemului informaţional cu sistemul informatic.
Având în vedere acest fenomen, se impune alegerea cu atenţie a strategiei care se urmează în
dezvoltarea aplicaţiilor financiar-contabile, a metodelor de analiză şi proiectare, a limbajelor de
programare utilizate, şi a soluţiilor de stocare a datelor. În ceea ce priveşte analiza şi proiectarea
aplicaţiilor financiar-contabile, deşi există mai multe posibilităţi, majoritatea se axează pe unul din
cele două demersuri principale, arhicunoscute:
• Demersul sistemic - susţinut de mai multe metode, cum sunt Merise, Information
Engineering, AXIAL, etc.;
• Demersul orientat obiect - unde capul de afiş în prezent este reprezentat de UML, dar
fără a uita altele: Object Oriented Design, Object Oriented Analysis, Object Oriented Software
Engineering, etc.
Sigur că alegerea unuia din cele două demersuri, aparţine în ultimă instanţă echipei de
dezvoltare, însă avantajele sensibile oferite de abordarea orientată obiect, poate constitui un criteriu
hotărâtor pentru obţinerea unei aplicaţii financiar-contabile care să satisfacă cele mai exigente cerinţe
ale utilizatorilor, în cazul de faţă, funcţionari ai compartimentelor de contabilitate, salarii, producţie,
desfacere, aprovizionare, conducere, etc.
Asigurarea evoluţiei în timp a unei aplicaţii financiar-contabile, trebuie să fie luată în calcul
cu cea mai mare seriozitate, atunci când se optează pentru un demers sau altul, deoarece este
cunoscut faptul că domeniul financiar-contabil este unul dintre cele mai dinamice, din punct
de vedere al schimbărilor care afectează latura informaţională, în special schimbările generate de
factori de natură legislativă.
 49

Metodologiile de dezvoltare a aplicaţiilor financiar-contabile, sunt şi ele destul de numeroase,

în "vogă" fiind cele care susţin procesul de dezvoltare al unui produs informatic în mai multe iteraţii,
care tind să se impună în faţa metodologiilor bazate pe modelul clasic în cascadă şi a celor bazate pe
alte modele.
Abordarea unei aplicaţii financiar-contabile în iteraţii aduce avantaje majore, în afară de faptul
că după fiecare iteraţie se obţine un produs informatic palpabil, sistemul informaţional al unei firme,
putând fi lejer împărţit în pachete de probleme, care să fie tratate în iteraţii: contabilitate financiară,
salarii, producţie, aprovizionare, desfacere, mijloace fixe etc. Însăşi contabilitatea, ca instrument
financiar centralizator al informaţiilor din toate subsistemele informaţionale ale firmei, oferă
premisele unei asemenea abordări, fiind organizată în mai multe componente: contabilitatea
capitalurilor, contabilitatea decontărilor cu personalul, contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs,
contabilitatea decontărilor cu terţii, etc.
Integrarea aplicaţiilor financiar-contabile, cu WEB-ul este o necesitate care nu mai este pusă
la îndoială de nimeni. Sintagma "nu eşti pe internet, deci nu exişti", afectează sistemul informaţional
al unei firme, sub toate aspectele de comunicare cu, spre, şi dinspre acesta. Informaţia cu caracter
financiar-contabil, oferită în anumite limite pe WEB, capătă noi valenţe, în condiţiile în care clienţii
îşi pot vedea singuri oferta curentă de produse care li se adresează, îşi pot verifica singuri tranzacţiile
efectuate cu o anumită firmă, pot efectua comenzi on-line, pot plăţi on-line, etc.
Integrarea aplicaţiilor financiar-contabile cu WEB-ul, nu trebuie privită numai din punct de
vedere al relaţiei cu exteriorul firmei, ci şi cu latura internă a sistemului informaţional propriu. O
firmă care are dezvoltat un Intranet bine pus la punct, îşi poate porta o parte din aplicaţii în Intranet,
iar dacă firma are şi filiale distribuite în teritoriu, avantajele unei asemenea abordări sunt clare.
Integrarea aplicaţiilor cu WEB-ul poate fi privită şi din perspectiva câştigării de noi clienţi, pieţe de
desfacere, publicitate cu costuri scăzute, etc.
Indiferent de limbajul de programare ales pentru implementarea aplicaţiilor financiar bancare,
obiectivele de bază ale tuturor echipelor de programare sunt acelaşi:
o Scrierea cât mai rapidă a codului - instrumentele CASE care generează cod sunt o soluţie,
chiar dacă nu au cum să genereze tot codul aplicaţiei;
o Scrierea o singură dată a secvenţelor de program care se repetă - programarea orientată pe
componente, reutilizabile, permite satisfacerea acestui deziderat cu succes, mai ales în condiţiile
utilizării unui limbaj de programare orientat obiect;
o Obţinerea unui cod de calitate simplu şi concis - prin stabilirea unor norme de codaj (jargon) pe
care să le respecte toţi membrii echipei de programare.
Se poate spune, că exploatarea curentă a noului sistem informatic se încredinţează
 50

compartimentelor funcţionale care folosesc anumite componente din sistemul proiectat care răspunde
de efectuarea tuturor operaţiilor ce se realizează de la introducerea datelor până la obţinerea situaţiilor
de ieşire.
Exploatarea curentă a sistemului informatic presupune menţinerea acestuia într-o stare
permanentă de funcţionare, prin care se folosesc în mod practic baza de programe şi baza de date.
Concluzionând, este indiscutabil faptul că obţinerea unei aplicaţii financiar-contabile care să
"trăiască" cât mai mult în timp şi care să satisfacă cele mai exigente cerinţe ale utilizatorilor, nu se
poate face decât prin utilizarea unor metodologii de dezvoltare care utilizează cele mai bune practici
în domeniu, a unor limbaje de programare de ultimă generaţie, orientate obiect şi prin luarea în
considerare a aspectului comunicării cu alte aplicaţii, cu WEB-ul, în toate formele de manifestare -
Internet, Intranet, Extranet - încă de la început, din faza de iniţiere, tatonare a acesteia.
 51

BIBLIOGRAFIE
Costaş I. Tehnologia prelucrării automatizate a informaţiei economice – Chişinău: Editura ASEM,
1993;
Roşca I., Macovei E., Davidescu N., Răileanu V. Proiectarea sistemelorfinanciar-contabile –
Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică, 1993;
Ion Bolun, Ion Covalenco, Bazele Informaticii Aplicate – Chişinău: Editura ASEM, 2001;
Dumitru Oprea, Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice – Iaşi: Editura
POLIROM, 1999;
Ursăcescu M., Sisteme informatice. O abordare între clasic şi modern – Bucureşti: Editura
Economică, 2002;
Lungu I. , Sabău Gh. ş. a. Sisteme informatice pentru conducere – Bucureşti: SIAJ, 1994;
F.Albescu, Sisteme expert pentru contabilitatea financiară – Sofitech, 1997;
N.Davidescu, Sisteme informatice financiar-bancare, concepte fundamentale – All Beck, 1998;
Alexandru Al. Ţugui, Produse informatice generalizate pentru contabilitate, , Editura CECCAR,
Bucureşti, 2003;
Davidescu, N. D., Tratat de contabilitate informatizată - Bucureşti, 2001;
Rusu I., Sisteme informaţionale de gestiune, Editura Fundaţiei Ştefan Lupaşcu, Iaşi, 2007;
Ţugui, A., Necesitatea utilizării tehnologiilor informaţionale în activităţile profesionoştilor contabili
din România - Bucureşti, 2002;
Feleagă N, Tratat de contabilitate financiară, vol. I, II, Ed. Economică, 1998;
Meşniţă, G. Sisteme informaţionale contabile în contextul globalizării, Editura Junimea, Iaşi, 2002;
Dumitru, F., Sistemul informaţional contabil în întreprinderea modernă, Editura Junimea, Iaşi, 2001;
Ionescu B., Modele informatice de asistare a deciziei financiar-contabile, Info Mega, 2002;
Lungu I., Sisteme informatice. Analiză, proiectare şi implementare – Ed. Economică, 2003;
www.statistica.md;
www.ciel.ro
http://sunset.usc.edu/research/cocomosuite/index.html.;
 52

ADNOTARE
La teza de master „Elaborarea unui subsistem informatic în managementul financiar-
contabil” a studentului gr.MI-101 m, specialitatea „Management informaţional .
Teza de master cuprinde preliminarii, 3 capitole, concluzii generale, bibliografie din 20
titluri, 13 figuri, 6 anexe, pe 55 pagini de text.

Cuvinte-cheie: managementul financiar-contabil, manager, informaţie, subsistem informatic,

program, resurse tehnice, aplicaţii, tehnologii informaţionale, activitate economico-financiară,
responsabilitate, corectitudine, aptitudini, capacităţi intelectuale de muncă.

Domeniu de studiu – informatică.

Scopul şi obiectivele lucrării rezidă în elucidarea aspectului activităţii manageriale în cadrul

unei instituţii financiare, elaborarea unor programe ce facilitează evidenţa activităţilor economico-
financiare în cadrul anumitor instituţii.

Noutatea şi originalitatea lucrării este determinată de problemele ce ţin de dezvoltarea

subsistemelor informaţionale financiar-contabile, de metodele şi etapele de realizare ale acestora.
Printre ele enumerăm: elaborarea unui program ce ar facilita procesul activităţilor economico-
financiare. Sistemul informatic elaborat poate fi folosit la fundamentarea deciziilor investiţionale în
anumite condiţii de incertitudine.
 53

ADNOTARE
The master thesis "Development of a sub-accounting information in financial
management" of the student gr.MI-101 m, specialty "Information Management", .
Thesis includes preliminary, 3 chapters, conclusions, bibliography of 20 titles, 13 figures,
6 annexes, the 55 pages of text.

Keywords: accounting management, manager, information, subsystem information, software,

technical resources, applications, information technology, financial and economic activity,
responsibility, fairness, skills, intellectual abilities work.
Field of study – computer science.

The purpose and objectives of the paper lies in elucidating appearance management
activities within a financial institution, develop programs that facilitate economic activities and
financial records in some institutions.

Novelty and originality of the work is driven by issues related to financial and accounting
information subsystem development, methods and steps for achieving them. Among them are:
developing a program that would facilitate economic and financial activities. The computer system
developed can be used to substantiate investment decisions under certain conditions of uncertainty.
 54

ANEXA nr.2
Structura organizatorică şi de conducere
a ÎS Fintehinform
 55

ANEXA nr.3
Ordin de plată
 56

ANEXA nr.4
Cec de numerar
 57

ANEXA nr.5
Nota de transfer
 58

ANEXA nr.6
Căutarea documentelor
 59

ANEXA nr.7
Plan de finanţare