Tu n-ai la uşa ta zăvor,

Nici lacăt n-ai la tindă,

Tu n-ai la uşa ta zăvor
Când eu, ca hoţii, mă strecor,
Şi bietul suflet călător,
La pragul tău colindă.

Tu mă auzi şi mă-nţelegi
Şi-acelaşi vis ne poartă,
Tu mă auzi şi mă-nţelegi,
Dar popi, cu cartea lor de legi,
Şi pravilele lumii-ntregi,
Îţi străjuie la poartă.
(O. Goga, Cântece)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile fragmentului, comentând rolul utilizării

lirismului subiectiv.

Dintr-o pânză străvezie

De păianjen vreau să-ţi fac
Un aerian hamac,
Plutitoare să te ţie
Între vârfuri de copac.

Către tine doar să suie

Gândul vis şi gândul viu,
Trup de fum trandafiriu,
Între ce e şi ce nu e
Că te am – atât să ştiu.
(N. Crainic, Trup de fum)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile fragmentului, comentând relaţia dintre

semnificaţii şi mijloacele artistice.

Ruga mea e fara cuvinte,

Si cantul, Doamne, imi e fara glas.
Nu-ti cer nimic. Nimic ti-aduc aminte.
Din vesnicia ta nu sunt macar un ceas.

Nici rugaciunea, poate, nu mi-e rugaciune,

Nici omul meu nu-i, poate, omenesc.
Ard catre tine-ncet, ca un taciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gandesc.

(Tudor Arghezi, Psalm)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile fragmentului, comentând valoarea

expresivă a indicativului prezent.

O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă,

Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.
(L. Blaga, Psalm)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile fragmentului, comentând valoarea

expresivă a monologului adresat.

Izvorului asemeni sunt si eu

Cutremurat sub stelele de vara
Cu cat e cerul mai fara de vant
Cu-atat launtrurile mele se-nfioara.

Din ce in ce sunt cercuri mai adanci

Si mai departe horele pe ape
S-a desteptat in mine un izvor
Ce nu-l mai pot cuprinde si incape.
(Ioan Alexandru, Izvor)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile fragmentului, comentând două elemente

ale nivelului prozodic.

Iată, cocorii trădează, copacii renunţă,

Înţelepciunea se-ntinde,
Prevăzătorul meu tată.
Vei fi mulţumit?
Iată, vorbă cu vorbă
Să nu vorbesc am fost învăţată.
Dar, Doamne, îmi făgăduieşti
Că în tăcerea aceasta
Îmi vei păstra nemoarte cuvintele.
(Ana Blandiana, Psalm)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile fragmentului, evidenţiind două elemente

ale esteticii neomoderniste.