Sunteți pe pagina 1din 1

Genul dramatic

Fragmentul x aparține genului dramatic având în vedere faptul că autorul își exprimă în mod indirect
gânduri, idei și sentimente prin intermediul acțiunii și al personajelor.

Astfel fragmentul surprinde un schimb de replici/monolog, personajele implicate fiind

O altă trăsătură ce atestă apartenența la genul dramatic este prezența didascaliilor sau a indicațiilor
scenice.

Dialogul ca mod de expunere, structurarea pe acte și scene, modul de redactare specific, toate acestea
atestă apartenența la genul dramatic.

Rolul didascaliilor :
Didascaliile sunt singurele intervenții ale autorului în textul dramatic având un dublu rol.

Pe de o parte poate avea rol regizoral oferind indicații despre jocul scenic, decor (ex: de o parte și de
alta a scenei un pat de culcare), recuzită, etc.

Pe de altă parte indicațiile scenice constituie un mijloc de caracterizare directă (ex : furioasă) și
indirectă (gesturi, atitudine, ex : cu gravitate).

Rolul dialogului :
În textul dramatic dialogul are un dublu rol.

Pe de o parte are funcție fals narativă, acțiunea înaintând prin replicile personajelor.

Pe de altă parte constituie un mijloc de caracterizare, personajele caracterizându-se și ărin felul în


care vorbesc, reiesind conflicte dramatice generate de situațiile în care acestea acestea se găsesc, relațiile
dintre aceștia, etc.

Caracterizarea personajelor :
Rolul dialogului + rolul didascaliilor

Exemplu (Suflete tari p 80) :


Fragmentul ,,Suflete tari’’ aparține genului dramatic având în vedere faptul că își exprimă în mod
indirect gânduri, idei și sentimente prin intermediul acțiunii și al personajelor.

Astfel, fragmentul surprinde un schimb de replici între Culai și Andrei (iubirea pătimașă lui Andrei).

O altă trăsătură care atestă apartenența la genul dramatic este prezența indicațiilor șcenice (,,repede,
fără să ... ce e’’, ,,calm’’, ,,simplu’’, ,,mânios’’).

De asemenea dialogul ca mod de expunere, modul de redactare specific atestă apartenența la genul
dramatic.

Didascaliile sunt singurele intervenții ale autorului în textul dramatic având un dublu rol.

Pe de o parte poate avea rol regizoral oferind indicații despre jocul scenic, decor, recuzită, etc.