Sunteți pe pagina 1din 23

1.

Perioada de incubatie in hepatita virala acuta B este de:4


2. Pentru perioada prodromala a hepatitei virale acute B nu este caracteristic care
sindrom:e
3. In infectia cu virusul hepatic B, rolul protector il au:Anti-HBs
4. Vaccinul antihepatic B se administreaza la urmatoarele intervale de timp:0,1
5. Infectia cu virusul hepatic B se transmite prin urmatoarele cai cu exceptia:a
6. In transmiterea perinatala, care dintre virusurile hepatice este predominant:B
7. Urmatoarele simptome se pot intilni in perioada prodromala a hepatitelor virale acute
cu exceptia:i
8. Perioada de incubatie in hepatita acuta virala D coinfectie este ca si in:B
9. Perioada de incubatie in hepatita acuta virala D suprainfectie este de:3
10. Virusul hepatic D utilizeaza ca invelis extern anvelopa carui virus:B
11. Indicati afirmatiile false privitoare la simptomatologia prodromala in hepatita acuta
virala D coinfectie:fa
12. Durata perioadei prodromale (preicterice) in hepatita acuta virala D coinfectie este
de:14
13. Durata perioadei prodromale (preicterice) in hepatita acuta virala D suprainfectie este
de:3
14. Care afirmatie este falsa in simptomatologia perioadei icterice a HVD coinfectie:st
15. Infectia produsa de virusul hepatic C evolueaza spre cronizare in procent de:50
16. Perioada de incubatie in HVC acuta este de:7
17. Perioada preicterica (prodromala) in hepatita acuta cu virusul hepatic C dureaza:15
18. Indicati care afirmatie este falsa in simptomatologia perioadei prodromale in HVC
acuta:39
19. Care afirmatie este falsa in tabloul clinic al perioadei icterice in hepatita acuta cu
virusul hepatic C:5
20. Precizati care din urmatoarele afirmatii pentru virusul hepatic B sunt adevarate:este
AND,I,A
21. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la hepatita acuta B sunt adevarate:per 50,
E,S
22. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la hepatita acuta virala D coinfectie sunt
adevarate:per 50, ev 20, 3
23. Care din afirmatiile referitoare la HVD coinfectie sunt adevarate:dur,I,deb
24. Care din urmatoarele afirmatii referitor la perioada preicterica in hepatita virala acuta
D suprainfectie sunt adevarate:P,38,S
25. Care din urmatoarele afirmatii referitor la perioada icterica in hepatita virala acuta D
suprainfectie sunt adevarate:ev ond,P,F
26. Care din urmatoarele afirmatii referitor la epidemiologia hepatitei acute virale D sunt
adevarate: A,D,R
27. Care din afirmatiile despre epidemiologia hepatitei virale acute C sunt
adevarate:P,C,T
28. Care din afirmatiile despre perioada prodromala a HVC acute sunt adevarate: P,deb
lent,S
29. Perioada icterica in HVC acuta se caracterizeaza prin:P,U,S
30.
31. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru tabloul clinic in HVC acuta:P,H,f ac
32. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la hepatita virala acuta C sunt
adevarate:P,A,50
33. Manifestarile extrahepatice in hepatita cu virusul hepatic B sunt:M,af gl,V

34. Manifestarile extrahepatice in hepatita cu virusul C sunt:R,H,O


35. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la hepatita virala B la gravide sunt
adevarate:R,I,G
36. Cantitatea de lichid necesara pentru rehidratare in salmoneloza forma
gastrointestinala este in functie de:G
37. Forma gastroenteritica de salmoneloza necesita o diferentiere cu:T
38. Caracterizati scaunul in forma gastroenterocolitica a salmonelozei: lich cu muc
39. Scaunul apos, spumos si cu miros fetid se intalneste mai frecvent in urmatoarea forma
de salmoneloza:gastroenteritica
40. Aspectul scaunelor in salmoneloza gestrointestinala poate fi:R,A,L
41. Starea de portaj in salmoneloza poate fi:A,C,T
42. Forma gastroenterocolitica de salmoneloza se caracterizeaza prin:H,G,sc lich verz
43. Afectarea sistemului cardiovascular in salmoneloza se manifesta prin:hipo,T,C
44. Forma gastrointestinala de salmoneloza se va diferentia de:I,A
45. Caracteristica generala a virusului HIV:T
46. Particularitatile retrovirusurilor, inclusiv si HIV: S
47. Celulele tinta susceptibile infectiei HIV: CD4
48. Virusul in doza infectabila se contine in fluidele biologice in afara de:saliva
49. Virusul HIV este sensibil la urmatoarele substante dezinfectante:A,A,hipocl de Na
50. Ca sursa de infectie pot fi bolnavii de HIV infectie in:I
51. Calea principala de transmitere a HIV infectiei este:I
52. Calea de transmitere verticala a HIV are loc:in toate
53. Cauzele care determina imunodeficienta in HIV infectie sunt in afara de:act, for de
aut, D
54. Pentru forma acuta a HIV infectiei este caracteristic:V,R,T
55. Sunt maladii oportuniste in stadiul SIDA al infectiei HIV:I,tox,S
56. Bolile "Indicatoare" pentru SIDA sunt:C,P,T
57. Care agenti provoaca infectii oportuniste in stadiul SIDA al infectiei HIV:vir h,P,T
58. Simptomele caracteristice pentru complexul SIDA asociat sunt:feb 2,D,pier
59. In raspunsul imun celular in infectia HIV sunt implicate celulele:L,L,L
60. Metodele de diagnostic in infectia HIV sunt:det anti sp,det and,I
61. Boala diareica in infectia HIV se manifesta prin:S,S,A
62. Infectiile oportuniste ale sistemului nervos central in infectia HIV sunt provocate
de:T,M,C
63. Infectiile oportuniste ale sistemului digestiv in infectia HIV sunt:C,I,I
64. Categoria A a infectiei cu HIV cuprinde:L,I,I
65. Categoria clinico-imunologica B a infectiei HIV cuprinde:cand or,H,F
66. Suferintele indicatoare de SIDA sunt:pneu,T,L
67. Indicati agentii cauzali ai toxiinfectiilor alimentare:B
68. Care din agentii cauzali provoaca toxiinfectii alimentare cele mai frecvente:sal
69. Calea de transmitere a toxiinfectiilor alimentare este:al
70. Metodele de diagnostic specific al toxiinfectiilor alimentare sunt::inv a mas,inv a
mas,inv ser
71. Ca sursa de infectie in toxiinfectiile alimentare pot fi:A,P,P
72. In toxiinfectiile alimentare cel mai frecvent sunt contaminate alimentele:C,lap,O
73. Tabloul clinic in toxiinfectiile alimentare determinate de stafilococi se manifesta
prin:sub,V,D
74. Materialele prelevate pentru examenul bacteriologic in toxiinfectiile alimentare
sunt:L,M,M
75. Caracteristic pentru toxiinfectiile alimentare este:per 48,E,reg rap
76. Urmatoarele bacterii pot produce toxiinfectii alimentare:S,S,B
77. Care germeni sunt cel mai frecvent implicati in producerea toxiinfectiilor
alimentare:P,S,S
78. Toxiinfectia alimentara su Salmonella se caracterizeaza prin:D,G,sca
79. Principiile de tratament ale toxiinfectiilor alimentare formele comune sunt:I,S,P
80. Calea principală de transmitere a adenovirozei este:aer
81. Perioada de incubaţie a adenovirozei este:5
82. Forma clinică a adenovirozei:F
83. Complicaţia în infecţia adenovirala :pn
84. Semnele caracteristice pentru adenovirozâ sunt:conj,H,T
85. Prin ce se caracterizează infecţia adenovirala:A,A,S
86. Profilaxia dizenteriei prevede: resp
87. Sursă de infecţie în dizenterie poate fi:O
88. Care este receptivitatea şi ce imunitate se formează în dizenterie:P
89. Caracterizaţi scaunul dizenteric în ziua a 3-4 de boală:sc
90. Focarul tipic de multiplicare a şighelelor este:M
91. Cel mai mult în dizenterie este afectat:sigm
92. Sursa de infecţie în dizenterie este:O
93. Semn clinic al dizenteriei:sc lich
94. Următoarele afirmaţii sunt corecte pentru dizenteria bacteriană:T,sc afec,sigm
95. Siptomele dizenteriei acute, varianta colitică:F,D,sc lich
96. Sursă de infecţie în dizenterie pot fi:B,B,E
97. Variantele clinice ale dizenteriei bacteriene:gastroenteritica,C,gastroenterocol
98. Pentru evoluţia uşoară a variantei colitice de dizenterie acută sunt caracteristice:T,D,sc
fec cu am
99. Pentru evoluţia medie a variantei colitice de dizenterie acută sunt caracteristice:T,sc fec
muc,D
100. Pentru evoluţia gravă a variantei colitice de dizenterie acută sunt caracteristice:T,sc
afec,D
101. Semnele principale în debutul acut al variantei colitice de dizenterie, forma
semigravă, sunt: stinga, striatii,10/tenesme/temper febrila
102.
103.
104.
105.
106. Recunoaşterea variantei colitice a dizenterie cu evoluţie uşoară se bazează pe:sc
cu muc,sigm,temp sub
107.
108. Virusul gripal are tropism predominant faţă de:cel epit
109. Mecanizmul de transmitere a virusului gripal:R
110. Tratamentul etiologic al gripei se efectuiază cu: R
111. Preparatul etiotrop intranazal în gripa: I
112. Sindroamele în gripă sunt, cu excepţia:R,I,I
113. Sindroamele în gripă sunt:N,C,de
114. Manifestările tipice în gripă sunt:deb ac,F,F
115. Eliminările nazale în gripă se caracterizează prin:ap de,sunt ser,sunt ne
116. Care sindrom stă la baza clasificării holerei după gradul de gravitate:de desh
117. Care este mecanismul afoniei în holeră:D
118. În holera cu gradul II de deshidratare frecvent se întâlnesc simptomele:V
119. Cauza principală a morţii în holeră mai frecvent este:soc hipo
120. În favoarea holerei mai frecvent pledează simptomele:A,O,hipo
121. Pentru holeră formă semigravă mai frecvent pledează semnele:V,S,T
122. În forma uşoară de holeră frecvent se întâlnesc semnele clinice:C,S,V
123. În forma gravă de holeră frecvent se întâlnesc semnele:S,V,I
124. Virusul respirator sinciţial afectează preponderent:br term
125. Care este agentul patogen al infecţiei cu virus respirator sinciţial:vir resp
126. Mecanizmul de transmitere a virusului respirator sinciţial este:A
127. Sindroamele clinice predominante în infecţia cu virusul repirator sinciţial
sunt:D,D,F
128. Semnele clinice obiective în infecţia cu virusul repirator sinciţial sunt:P,B,disp
129. Sursa de infecţie în mononucleoza infecţioasă o prezintă:om cu for acut
130. Mononucleoza infecţioasă se consideră o afecţiune a:A
131. Durata perioadei de incubaţie (în zile) în mononucleoza infecţioasă este de:20
132. Virusul Epştein-Barr determină :M,S,C
133. Mononucleoza infecţioasă este o boală infecţioasă:A,B,cu
134. În mononucleoza infecţioasă sunt caracteristice:ang ,L,H
135. Ganglionii limfatici, afectaţi în mononucleoza infecţioasă, sunt :U,M,fara
136. Angina caracteristică pentru mononucleoza infecţioasă este:F,L,F
137. Pentru mononucleoza infecţioasă sunt valabile următoarele afirmaţii:D,P,I
138. Agentul etiologic în paragripă:vir para
139. Mecanizmul de transmitere a virusului paragripal:A
140. Care parte a tractului respirator este afectată preponderent de către virusul
paragripal:P
141. Simptomul de bază caracteristic pentru paragripă:T
142. Clinic infecţia paragripală se caracterizează prin:voce,T,F
143. Semnele obiective caracteristice pentru paragripă sunt următoarele, cu
excepţia:H,L,C
144. Complicaţiile ce pot surveni în urma infecţiei paragripale:P,C,A
145. Morfologic crupul se manifestă prin:E,A,S
146. Diagnosticul în paragripă se bazează pe următoarele semne clinice:V,S,F
147. La infecţiile respiratorii acute se referă:A
148. Agentul patogen al infecţiei rinovirale face parte din genul:rota
149. În cadrul infecţiei rinovirale, virusul se conţine în:nazal
150. Mecanismul de transmitere a infecţiei rinovirale:A
151. Manifestările clinice ale infecţiei rinovirale:temp mai mica,S
152. In infecţia rinovirală mucoasa nazală se caracterizează prin:T,R,hiper
153. Clinica infecţiei rinovirale include:T,rin ab, rin ser
154. La infecţii respiratorii virale acute se referă:A,G,R
155. În difteria faringiană tipică inflamaţia are un caracter:F
156. Terapia specifică a difteriei se face cu:S
157. Cel mai important (decisiv) semn care permite diferenţierea rapidă a difteriei
toxice şi oreionului (parotidita bilaterală pronunţată) este:A
158. Membranele false (difterice) sunt:dure
159. Care dintre următoarele acţiuni va preveni decesul în difterie:I
160. În difteria faringiană toxică, spre deosebire de mononucleoza infecţioasă, este
prezentă:A
161. Semnele generale de toxemie din perioada de stare a difteriei nu includ:H
162. Edemul faringian (al uvulei şi pilierilor) apare în:ang fibr
163. Crupul difteric reprezintă localizarea infecţiei difterice la nivel:L
164. O complicaţie nervoasă a difteriei este:P
165. Pronosticul difteriei depinde de:P
166. Cele mai frecvente localizări ale difteriei sunt:
i. Difteria laringiană
ii. Difteria orofaringiană
iii. Difteria nazală
iv. Difteria genitală
v. Difteria cutanată
167. Membranele false răspândite pe amigdale şi mucoasele învecinate pot fi observate
în:
i. Difteria faringiană răspândită
ii. Difteria faringiană toxică
iii. Difteria faringiană localizată
iv. Difteria nazală
v. Difteria faringiană toxică + difteria laringiană

168. Edemul cervical apare în:


i. Difteria faringiană răspândită
ii. Difteria faringiană subtoxică
iii. Difteria faringiană localizată
iv. Difteria faringiană toxică
v. Difteria faringiană hipertoxică

169. Bolnavul cu difterie faringiană toxică prezintă:


i. Apatie, adinamie, paliditate
ii. Faţă congestionată
iii. Respiraţie nazală îngreunată
iv. Edem cervical
v. Ochi înfundaţi

170. În difteria laringiană se instalează stenoza laringiană. Care dintre următoarele


171. semne indică prezenţa ei?
i. Febră, semne de intoxicaţie gravă
ii. Insuficienţă respiratorie
iii. Tuse lătrătoare
iv. Voce răguşită
v. Tahicardie

172. Membranele false pe amigdale în difterie:


i. Se desprind uşor.
ii. Sunt de culoare alb-surie.
iii. La detaşarea lor forţată mucoasa sângerează.
iv. Nu se distrug între două lame.
v. Plutesc în apă.

173. În difteria faringiană hipertoxică sunt prezente:


i. Febra
ii. Convulsiile
iii. Hipertensiunea arterială
iv. Tulburările de conştiintă
v. Erupţiile cutanate

174. Care semne clinice caracterizează difteria faringiană localizată membranoasă


i. Febra (39º-40ºC)
ii. Dureri pronunţate în deglutiţie
iii. Membranele false pe amigdale
iv. Hiperemia faringiană moderată
v. Ganglionii limfatici submandibulari tumefiaţi

175. Difteriei faringeane toxice nu îi este caracteristic:


i. Edemul faringian
ii. Dureri mari în deglutiţie
iii. Edemul cervical
iv. Membrane false numai pe amigdale
v. Tumefierea ganglionilor limfatici cervicali posteriori şi occipitali

176. Care afirmaţie referitoare la angina Simanovski-Vincent este incorectă?


i. Este o angină ulceronecrotică.
ii. Prezintă un mare grad de contagiozitate.
iii. Este bilaterală de la început.
iv. Agenţii cauzali sunt bacili gram-negativi, fusiformi, asociaţi cu spirile
177. gram-pozitive.
i. Nerespectarea igienei joacă un rol important în apariţia bolii.

178. Cauza cea mai frecventă a anginei cu Candida albicans este:


i. Tratamentul cu nistatină
ii. Tratamentul cu eubiotice
iii. Vitaminoterapia
iv. Tratamentul cu hemostatice
v. Tratamentul cu antibiotic

179. Angina ulceronecrotică Simanovski -Wincent este:


i. Angină secundară
ii. Angină lacunară
iii. Angină primară
iv. O complicaţie a altor boli
v. Angină necrotică

180. În care angină se întâlneşte limfomonocitoza?


i. Difterică
ii. În mononucleoza infecţioasă
iii. Lacunară
iv. Scarlatinoasă
v. Herpetică

181. Cea mai frecventă cauză a leziunilor orofaringiene recidivante este:


i. Stomatita gangrenoasă
ii. Angina fungică
iii. Stomatita în rujeolă
iv. Stomatita în infecţia cu virusul Herpes simplex
v. Herpangina enterovirală

182. Pentru angina herpetică sunt specifice:


i. Depuneri alb-gălbui în lacune şi pe amigdale
ii. Membrane fibrinoase ce acoperă amigdalele şi se detaşează greu, lăsând
mucoasa sângerândă
iii. Depuneri albicioase pe amigdale şi pe mucoasa bucală, ce se detaşează
183. uşor
i. Folicule proeminente, roşii, eroziuni pe mucoasa hiperemiată a
amigdalelor, uvulă, pilieri
ii. Depuneri gălbui, murdare pe amigdale, uvulă, pilieri, ce se detaşează uşor
şi lasă mucoasa sângerândă
184. Angina produsă de adenovirusuri nu are ca manifestare principală:
i. Hiperemie faringiană difuză
ii. Disfagie şi odinofagie
iii. Tuse iritativă
iv. Febră
v. Zone extinse de ulceraţii ale vălului palatin

185. Care simptom confirmă diagnosticul de angină adenovirală şi nu se întâlneşte în


186. angină în mononucleoza infecţioasă?
i. Adenopatia multiplă
ii. Hepatosplenomegalia
iii. Angina
iv. Febra
v. Conjunctivita membranoasă

187. Angina în infecţia cu HIV:


i. Are o perioadă de incubaţie de 3–5 săptămâni.
ii. Se asociază cu mialgii, artralgii şi, uneori, cu erupţii maculopapuloase
188. nepruriginoase.
i. Se caracterizează prin hiperemie faringiană, ulceraţii ale mucoasei şi
189. absenţa exsudatului.
i. Prezintă semnul Koplik.
ii. Este produsul coinfecţiei cu enterovirusuri.

190. Angine ulceroase sunt:


i. Angina din infecţia cu HIV
ii. Angina herpetică (cu virusul Herpes simplex)
iii. Angina Simanovski-Vincent
iv. Angina adenovirală
v. Angina difterică

191. În angina produsă de virusul Herpes simplex, leziunile sunt localizate


predominant pe:
i. Palatul dur
ii. Amigdale
iii. Palatul moale
iv. Pilieri
v. Planşeul cavităţii bucale

192. Angina difterică (difteria faringiană membranoasă localizată) se caracterizează


prin:
i. Febră cu frisoane
ii. Pseudo membrane cu extindere rapidă pe suprafaţa amigdalelor
iii. Sângerare la detaşarea pseudomembranelor
iv. Edem faringian
v. Leucocitoză cu neutrofilie

193. Indicaţi complicaţiile tardive în anginele streptococice:


i. Flegmonul periamigdalian
ii. Limfadenita cervicală
iii. Reumatismul
iv. Glomerulonefrita difuză acută
v. Eritemul polimorf sau nodos

194. Pentru angina bacteriană sunt caracteristice:


i. Debutul treptat
ii. Prezenţa exsudatului purulent pe amigdale
iii. Tumefierea amigdalelor
iv. Adenita cervicală dureroasă
v. Leucopenia

195. Complicaţiile precoce de vecinătate în anginele bacteriene sunt:


i. Flegmonul periamigdalian
ii. Flegmonul planşeului bucal
iii. Limfadenita cervicală
iv. Paroditita
v. Laringita stenozantă

196. Angine primare sunt:


i. Necrotică
ii. Catarală
iii. Lacunară
iv. Flegmonoasă
v. Ulceromembranoasă Simanovski-Vincent

197. Anginele secundare se dezvoltă în:


i. Adenoviroze
ii. Febra tifoidă
iii. Mononucleoza infecţioasă
iv. Pneumonie
v. Leucemia acută

198. Care dintre maladiile enumerate mai jos evoluează cu angină?


i. Meningita meningococică
ii. Rubeola
iii. Scarlatina
iv. Difteria
v. Mononucleoza infecţioasă

199. Care dintre următoarele manifestări clinice sunt caracteristice anginei


200. scarlatinoase?
i. Angina eritematoasă „în flăcari” delimitată sau eritemopultacee
ii. Enantemul
iii. Microabcesele sublinguale
iv. Poliadenopatia
v. Limfadenita regional

201. Angine veziculoase sunt:


i. Angina herpetică
ii. Angina difterică
iii. Angina micotică
iv. Herpes zoster faringian
v. Herpes simplex faringian
202. Alegeţi trei semne comune pentru angina adenovirală şi angina în mononucleoza
infecţioasă:
i. Febra
ii. Adenopatia
iii. Hepatosplenomegalia
iv. Rinita pronunţată
v. Conjunctivita

203. În scarlatină este caracteristic:


i. Faciesul „plâns”
ii. Faciesul Cushingoid
iii. Faciesul adenoidian
iv. Faciesul Filatov („pălmuit”)
v. Faciesul „încruntat”, cu conjunctive injectate

204. Enantemul în scarlatină prezintă:


i. Semnul Filatov-Koplik
ii. Angină eritematoasă sau eritemopultacee „în flăcări”, delimitată
iii. Microabcese sublinguale
iv. Hiperemia şi tumefacţia orificiului canalului Stenon
v. Stomatită aftoasă

205. Semnul Pastia este reprezentat de:


i. Zone eritematoase circumscrise, situate la extremităţi
ii. Pete lenticulare în flancuri
iii. Adenopatii axilare şi inghinale
iv. Linii hemoragice orizontale la nivelul zonelor de flexie
v. Micropapule situate la nivelul extremităţilor

206. În scarlatină, erupţii caracteristice sunt:


i. Macule
ii. Papule
iii. Rozeole punctiforme
iv. Vezicule
v. Pustule

207. Pentru scarlatină nu este caracteristic:


i. Faciesul edemaţiat, obrajii congestionaţi
ii. Conjunctivita
iii. Limba zmeurie
iv. Paloarea circumorală
v. Angulus infecţiosus (zabăluţe)

208. Pentru debutul scarlatinei nu pledează:


i. Febra (39–40°C) şi frisoanele
ii. Cefaleea
iii. Dureri în gât
iv. Vărsăturile
v. Tusea

209. În scarlatină se înregistrează neapărat:


i. Tusea
ii. Angina
iii. Erupţii maculopapuloase
iv. Scaune diareice
v. Limfoadenopatia

210. De regulă, în scarlatină apar:


i. Erupţii maculopapuloase
ii. Hiperemie difuză faringiană
iii. Tumefierea ganglionilor limfatici laterocervicali
iv. Erupţii punctiforme
v. Tuse

211. Izolarea cărui agent cauzal confirmă scarlatina?


i. Str. agalactiae
ii. Str. viridans
iii. Str. pyogenes
iv. Str. salivarius
v. Str. Pneumonia

212. Semnul Pastia se întâlneşte în:


i. Rujeolă
ii. Rubeolă
iii. Varicelă
iv. Scarlatină
v. Dermatita toxialergică

213. Limba zmeurie în scarlatină apare în ziua:


i. 1–2
ii. 5–6
iii. 10–12
iv. 15–17
v. 19–21

214. Istmul „în flăcări” cu hiperemie delimitată se întâlneşte în:


i. Rujeolă
ii. Scarlatină
iii. Difterie
iv. Mononucleoza infecţioasă
v. Infecţia meningococică

215. Descuamaţia pielii în lambouri este caracteristică pentru:


i. Rujeolă
ii. Scarlatină
iii. Rubeolă
iv. Varicelă
v. Infecţia herpetică

216. Angina în scarlatină poate lipsi în forma:


i. Septică
ii. Extrafaringiană
iii. Toxică
iv. Hemoragică
v. Hipertoxică

217. Sindromul clinic de bază în scarlatină caracteristic pentru toate formele clinice:
i. Abdominal
ii. Respirator
iii. Angina
iv. Hemoragic
v. Septic

218. Precizaţi semnele clinice caracteristice scarlatinei:


i. Scaune diareice
ii. Adenopatia submandibulară
iii. Herpesul labial
iv. Limba saburală cu marginile şi vârful roşii
v. Angina eritematoasă „în flăcări”

219. Exantemul scarlatinos prezintă următoarele caracteristici:


i. Apare după 24–36 ore de la debutul bolii.
ii. Debutează pe gât şi torace şi se generalizează rapid în 24 ore.
iii. Este un eritem difuz, aspru, punctat cu mici papule roşii.
iv. Are aspect de erupţie ulceroveziculoasă.
v. Confluează în pete mari.

220. Ciclul lingual în scarlatină include următoarele aspecte ale limbii:


i. Limba saburală
ii. Limba fuliginoasă
iii. Limba „zmeurie”
iv. Limba „de pisică”
v. Limba „geografică”

221. În forma toxică a scarlatinei se înregistrează:


i. Angina necrotică
ii. Convulsii
iii. Erupţii maculopapuloase
iv. Şoc toxiinfecţios
v. Miocardita

222. În forma septică a scarlatinei sunt prezente:


i. Pneumonia
ii. Febra continuă sau intermitentă
iii. Convulsii
iv. Angina necrotică
v. Limfadenita cervical

223. Descuamaţia în scarlatină:


i. Apare în primele zile ale bolii
ii. Debutează pe gât şi subunghial, la pulpa degetelor
iii. Apare după 7–15 zile de la debutul bolii
iv. Este masivă, cu detaşarea de lambouri pe palme şi tălpi în absenţa
tratamentului etiotrop
v. Rămâne discretă în cazul tratamentului cu peniciline
224. Pentru scarlatină sunt caracteristice:
i. Faciesul edemaţiat
ii. Conjunctivita
iii. Obraji congestionaţi
iv. Paloare circumorală
v. „Zăbăluţe”

225. Angina în scarlatină poate fi:


i. Ulceronecrotică
ii. Eritematoasă
iii. Necrotică
iv. Fibrinoasă
v. Lacunară

226. Sindroamele de bază în scarlatină sunt:


i. Respirator
ii. Angina
iii. Convulsiv
iv. Eruptiv
v. Toxic

227. Angina în scarlatină se caracterizează prin:


i. Istm în flăcări delimitat
ii. Prezenţa pseudomembranelor
iii. Limfadenită regională dureroasă
iv. Ulceraţie unilaterală
v. Febră

228. Debutul bolii în scarlatină este cu:


i. Tuse, guturai
ii. Cefalee, vome (1–2 ori)
iii. Dureri la deglutiţie
iv. Conjunctivită, sclerită
v. Brusc, cu febră
229. Forma toxică a scarlatinei se manifestă prin:
i. Semne catarale pronunţate
ii. Debut brusc, febră (39–40ºC)
iii. Diaree frecventă
iv. Erupţie cutanată intensă, frecvent hemoragică
v. Vome repetate, simptome neuropsihice (agitaţie, delir, convulsii)

230. Forma septică a scarlatinei se caracterizează prin:


i. Angină necrotică
ii. Tuse lătrătoare
iii. Metastaze septice (adenite, otite etc.)
iv. Diaree
v. Febră continuă sau intermitentă

231. Forma tipică uşoară a scarlatinei se caracterizează prin:


i. Debut acut, febră (38–38,5ºC)
ii. Tuse, obstrucţie nazală
iii. Angină eritematoasă
iv. Erupţii rozeoloase punctiforme
v. Vome, diaree

232. Forma medie a scarlatinei evoluează cu:


i. Convulsii
ii. Debut acut, febră (39–40ºC)
iii. Angină lacunară, foliculară
iv. Erupţii hemoragice
v. Limfadenită regionară manifestă

233. Curba febrilă în rujeolă are caracter:


i. Ondulant
ii. Bifazic
iii. Intermitent
iv. În platou
v. Pusee febrile

234. Semnul Filatov-Koplik este patognomonic în:


i. Rubeolă
ii. Scarlatină
iii. Varicelă
iv. Rujeolă
v. Mononucleoza infecţioasă

235. Care dintre erupţiile enumerate mai jos pot fi în rujeolă?


i. Peteşii
ii. Vezicule
iii. Pustule
iv. Macule-papule
v. Micromacule punctiforme

236. Exantemul în rujeolă se caracterizează prin:


i. Apare în ziua 1–2 de boală
ii. Apare de jos în sus (de la picioare)
iii. Apare de sus în jos pe parcursul a 24 ore
iv. Apare de sus în jos pe parcursul a 3 zile
v. Nu lasă pigmentaţie

237. Care semn clinic nu este caracteristic pentru rujeolă?


i. Conjunctivită
ii. Gingiostomatită
iii. Febră
iv. Angina membranoasă
v. Erupţii maculopapuloase

238. Unul din următoarele semne nu este caracteristic pentru rujeolă:


i. Edem palpebral
ii. Tuse
iii. Gingivită, stomatită
iv. Erupţii maculopapuloase
v. Hepatosplenomegalie
239. În rujeolă, perioada prodromală este caracterizată prin următoarele semne, în afară
de:
i. Erupţie maculopapuloasă, abundentă pe faţă, gât
ii. Conjunctivită
iii. Semnul Filatov-Koplik
iv. Gingivită
v. Tuse

240. Semnul Filatov-Koplik în rujeolă apare în:


i. Perioada de incubaţie
ii. 1-a 2-a zi a bolii
iii. A 4-a–a 5-a zi a bolii
iv. Perioada de pigmentare
v. Perioada de convalescenţă

241. Exantemul rujeolic este caracterizat prin:


i. Apariţia la 1-a 2-a zi a bolii
ii. Macule-papule abundente
iii. Apariţie în etape, pe parcursul a 3 zile
iv. Pigmentare
v. Abundenţă pe părţile flexorii ale corpului, în pliuri

242. Semnele comune în rujeolă şi adenoviroze sunt:


i. Stomatita, gingivita
ii. Febra
iii. Catarul căilor respiratorii
iv. Conjunctivita
v. Erupţiile maculopapuloase abundente

243. Exantemul în rujeolă prezintă următoarele caracteristici:


i. Este maculoveziculos
ii. Abundent
iii. Confluent
iv. Fără pigmentaţie în convalescenţă
v. Descuamativ
244. Forma severă a rujeolei se caracterizează prin:
i. Erupţii maculopapuloase abundente
ii. Dispnee accentuată
iii. Hipertermie
iv. Erupţii hemoragice
v. Semne catarale pronunţate

245. Indicaţi semnele comune în rujeolă şi erupţiile alergice:


i. Febra
ii. Erupţii maculopapuloase frecvente
iii. Semne respiratorii
iv. Stomatita, gingivita
v. Poliadenopatia

246. Semnul Filatov-Koplik în rujeolă se distinge prin:


i. Apare în 1-a 2-a zi de boală şi persistă 2–3 zile
ii. Apare în ziua a 4-a–a 5-a de boală şi persistă 4–5 zile
iii. Este de culoare albă pe mucoasa obrajilor
iv. Este de culoare roşie pe palatul moale
v. Petele nu sunt confluente

247. Indicaţi perioadele clinice ale rujeolei:


i. Prodromală (preeruptivă)
ii. Eruptivă
iii. De incubaţie
iv. Spasmodică
v. Convalescenţă (pigmentare, descuamare)

248. Numiţi 3 semne comune în rujeolă şi gripă:


i. Febra
ii. Enantemul
iii. Rinita
iv. Dureri abdominale
v. Tusea

249. Conjunctivita în rujeolă se caracterizează prin:


i. Apare în a 3-a–a 4-a zi de boală
ii. Conjunctive hiperemiate
iii. Edem palpebral
iv. Fotofobie, lacrimare
v. Membrane fibrinoase pe conjunctive

250. Catarul respirator în rujeola tipică se manifestă prin:


i. Laringită (laringotraheită), uneori stenozantă
ii. Rinită cu secreţii nazale abundente seroase
iii. Tuse uscată, uneori chinuitoare, lătrătoare
iv. Slab pronunţat
v. Depuneri pe amigdale

251. Perioada de stare (eruptivă) în rujeolă se manifestă prin:


i. Febră
ii. Progresarea semnelor catarale
iii. Erupţii cutanate maculopapuloase
iv. Hepatosplenomegalie
v. Limfoadenopatie generalizată

252. Perioada prodromală (de invazie) în rujeolă se caracterizează prin:


i. Febră moderată
ii. Erupţii maculopapuloase pe faţă, gât
iii. Tuse uscată
iv. Rinită
v. Hepatomegalie

253. Semnul Filatov-Koplik în rujeolă apare pe:


i. Pielea obrajilor
ii. Mucoasa bucală
iii. Mucoasa buzei inferioare
iv. Caruncula lacrimală
v. Conjunctive

254. Perioada de convalescenţă în rujeolă va fi însoţită de:


i. Pigmentarea pielii
ii. Hepatomegalie
iii. Descuamarea tărâţoasă
iv. Dismicrobism intestinal
v. Imunitate compromisă

255. Numiţi semnul dominant şi persistent în rubeolă:


i. Febra
ii. Enantemul
iii. Poliadenopatia
iv. Exantemul
v. Catarul respirator

256. Sindromul patognomonic al rubeolei este:


i. Cataral
ii. Poliadenopatia
iii. Hepatosplenomegalia
iv. Neurotoxicoza
v. Hemoragic

257. Rubeola este provocată de:


i. Bacterii
ii. Enterovirusuri
iii. Virus familia Togoviridae, ARN
iv. Micoplasmă
v. Candida

258. Erupţia în rubeolă apare:


i. Timp de 3 zile, cu pigmentare ulterioară
ii. Într-o zi, dispare fără urme în 2–3 zile
iii. În câteva ore, cu caracter hemoragic
iv. În puseuri, vezicule
v. Într-o zi, dispare în 4–5 zile cu descuamare
259. Indicaţi maladia infecţioasă, în care adenopatia generalizată constituie „primul şi
ultimul semn al bolii”:
i. Rujeola
ii. Scarlatina
iii. Tusea convulsivă
iv. Rubeola
v. Varicela

260. Evoluţia rubeolei este mai severă la:


i. Sugari
ii. Preşcolari
iii. Şcolari
iv. Copiii de genul masculin
v. Adulţi

261. Virusul rubeolic, în caz de viremie maternă, poate fi izolat de la făt din:
i. Sânge
ii. LCR
iii. Urină
iv. Orice ţesut sau organ
v. Creier

262. Calendarul constituirii malformaţiilor congenitale rubeolice este în strânsă


legătură cu:
i. Perioada sarcinii
ii. Evoluţia rubeolei la gravidă
iii. Starea generală a gravidei
iv. Virulenţa virusului
v. Tratamentul

263. Malformaţiile auditive ale rubeolei congenitale apar atunci când rubeola survine:
i. În I lună de sarcină
ii. În lunile a 2-a şi a 3-a de sarcină
iii. Cu o lună înaintea sarcinii
iv. La 16–20 săptămâni de graviditate
v. Cu o lună înaintea naşterii

264. Virusul rubeolic este:


i. Neurotrop
ii. Dermotrop
iii. Epiteliotrop
iv. Pneumotrop
v. Limfotrop

265. Cel mai frecvent şi constant semn al rubeolei este:


i. Febra
ii. Adenopatia
iii. Conjunctivita
iv. Exantemul
v. Catarul respirator

266. Rubeola nu va fi însoţită de:


i. Angină cu depuneri membranoase
ii. Febră moderată
iii. Faringită uşoară
iv. Exantem
v. Poliadenopatie

267. Identificaţi afirmaţia incorectă privind adenopatia în rubeolă.


i. Sunt afectaţi în special ganglionii limfatici occipitali.
ii. Ganglionii limfatici afectaţi sunt elastici şi uşor sensibili.
iii. Supuraţia ganglionilor limfatici se întâlneşte frecvent.
iv. Adenopatia apare cu 4–10 zile înaintea erupţiei.
v. Tumefacţiile ganglionare pot persista 2–6 săptămâni după apariţia
268. erupţiei.

269. În cazul rubeolei apărute la gravidă în primele trei luni de sarcină este indicat:
i. Vaccinarea antirubeolică
ii. Avortul terapeutic
iii. Antibioterapia
iv. Corticoterapia
v. Antivirale

270. Infecţia rubeolică intrauterină poate avea următoarele consecinţe:


i. Avort spontan
ii. Naşterea unui făt mort
iii. Naşterea unui copil sănătos
iv. Naşterea unui copil cu erupţii veziculare, cicatrice cutanate
v. Naşterea unui copil cu fibroelastoză a miocardului

271. Rubeola la adolescenţi şi adulţi se deosebeşte prin:


i. Evoluţie uşoară
ii. Evoluţie mai severă decât la copii
iii. Erupţie maculoasă abundentă sau/şi hemoragică
iv. Perioada prodromală prelungită
v. Afebrilitate

272. Exantemul apare într-un singur val eruptiv în următoarele maladii:


i. Scarlatină
ii. Infecţia meningococică
iii. Rubeolă
iv. Infecţia herpetică
v. Dermatita toxicoalergică

273. Rubeola asociată cu sarcina:


i. Poate fi urmată de avort spontan.
ii. Poate determina naşterea prematură.
iii. Determină aparaţia diabetului insipid la nou-născut.
iv. Determină malformaţii congenitale cardiace.
v. Determină fibroelastoza miocardului.

274. Identificaţi afirmaţiile corecte privind adenopatia rubeolică:


i. Sunt afectaţi în special ganglionii limfatici laterocervicali si occipitali.
ii. Ganglionii sunt elastici, uşor sensibili.
iii. Supuraţia apare frecvent.
iv. Tumefacţiile ganglionare pot persista 2–6 săptămâni după aparaţia
erupţiei.
v. Ganglionii limfatici sunt duri, aderenţi, cu eritem cutanat, dureroşi.

275. Indicaţi sindroamele întâlnite în rubeolă:


i. Catar respirator
ii. Exantem
iii. Hemoragic
iv. Poliadenopatie
v. Insuficienţa respiratorie

276. Din malformaţiile congenitale enumerate, numiţi-le pe cele mai frecvente în


rubeola congenitală:
i. Cataracta
ii. Anomalii renale
iii. Atrezie esofagiană
iv. Viciu cardiac
v. Surditate

277. Alegeţi semnele comune pentru rujeolă şi rubeolă:


i. Faringită eritematoasă
ii. Enantem
iii. Exantem
iv. Hepatosplenomegalie
v. Poliadenopatie

278. În rubeolă are loc tumefierea ganglionilor limfatici, în special a celor:


i. Occipitali
ii. Auriculari
iii. Laterocervicali
iv. Submandibulari
v. Cubitali

279. Perioada prodromală în rubeolă va avea următoarele caracteristici:


i. Durata 3–4 zile
ii. Febră (39–40°C), tip bifazic
iii. Fenomene catarale discrete
iv. Tumefierea ganglionilor limfatici
v. Febră (37,5–38,5ºC)

280. Care din următoarele simptome poate fi observat în oreion?


i. Semne catarale pronunţate
ii. Tumefacţia nodulilor limfatici submaxilari
iii. Angina lacunară
iv. Tumefacţia glandelor salivare
v. Edemul faringian

281. Care din următoarele modificări ale mucoaselor bucale şi faringiene se întâlneşte
282. în oreion?
i. Stomatita aftoasă
ii. Angina foliculară
iii. Limba „zmeurie”
iv. Enantemul
v. Semnul Mursou

283. Tumefacţia parotidiană în oreion nu poate fi:


i. Bilaterală
ii. De consistenţă păstoasă, elastică
iii. Uşor dureroasă
iv. Însoţită de febră
v. Cu hiperemia pielii

284. Oreionul este provocat de:


i. Bacterii
ii. Riketsii
iii. Protozoare
iv. Virusuri
v. Micoplasme

285. Semnul Mursou frecvent se observă în:


i. Scarlatină
ii. Varicelă
iii. Rujeolă
iv. Oreion
v. Rubeolă

286. Parotidita urliană este:


i. Bilaterală, dur elastică, sensibilă la palpare, semnul Mursou pozitiv, dureri
la masticaţie
ii. Unilaterală, dură, dureroasă
iii. Bilaterală, foarte dură, dureroasă, cu eliminări purulente din canalul
stenon
iv. Bilaterală, elastică, stare generală gravă
v. Bilaterală, elastică, nedureroasă, crepitaţie

287. Care simptom poate fi observat în oreion?


i. Edemul faringian
ii. Angina lacunară
iii. Tumefacţia nodulilor limfatici submaxilari
iv. Semne catarale pronunţate
v. Tumefacţia glangelor salivare

288. Simptomatologia de debut a parotiditei epidemice nu include:


i. Debutul acut cu febră
ii. Cefalee
iii. Dureri la masticaţie
iv. Senzaţie de tensiune dureroasă a lojei parotidiene
v. Erupţie veziculo-buloasă generalizată

289. Tumefacţia în oreion este:


i. Totdeauna bilaterală
ii. De consistenţă păstoasă, elastică
iii. Uşor dureroasă
iv. Pielea nemodificată
v. Pielea hiperemiată
290. Care dintre următoarele semne nu sunt caracteristice parotiditei epidemic
(oreion)?
i. Febra
ii. Tumefacţia glandelor salivare
iii. Consistenţa dură, dureroasă a glandelor parotidiene
iv. Leucocitoza cu neutrofilie
v. Hiperemia pielii

291. Tumefacţia ambelor glande salivare are loc în:


i. Litiaza salivară
ii. Oreion
iii. Parotidita toxică
iv. Sindromul Mikulicz
v. Parotidita supurată

292. Tumefacţia parotidelor în oreion are următoarele caracteristici:


i. Întotdeauna unilaterală
ii. Produce dureri la masticaţie
iii. Are consistenţă păstoasă
iv. Dureroasă la apăsare
v. Secreţie salivară abundentă

293. Tumefacţia în oreion este:


i. De consistenţă păstoasă, elastică
ii. Bilaterală sau unilaterală
iii. Moderat dureroasă
iv. Însoţită de febră
v. Pielea hiperemiată

294. Afectarea glandelor submaxilare în infecţia urliană:


i. Se caracterizează prin durere moderată şi tumefacţia glandelor
submaxilare.
ii. Este însoţiţă de congestia şi tumefacţia orificiului canalului Wharton.
iii. Mai frecvent se asociază cu afectarea glandei parotide.
iv. Deseori, este unilaterală.
v. Beneficiază de tratamentul cu metronidazol.

295. Afectarea glandelor sublinguale în infecţia urliană se caracterizează prin:


i. Rareori, formă izolată
ii. Durere moderată şi tumefacţie a glandelor sublinguale
iii. Deseori asociată cu submaxilita sau parotidita
iv. Semne catarale pronunţate
v. De obicei, bilaterală

296. Care afirmaţii despre infecţia urliană sunt adevărate?


i. Incubaţia este de 11–21 zile.
ii. Pacienţii prezintă congestia şi tumefacţia orificului canalului stenon.
iii. Vârstă predilectă de aparaţie este între 1 şi 3 ani.
iv. Submaxilita urliană trebuie diferenţiată de adenita submaxilară.
v. Nu determină imunitate durabilă.

297. Indicaţi unul din sindroamele cardinale ale mononucleozei infecţioase:


i. Artrita
ii. Encefalita
iii. Limfoadenopatia generalizată
iv. Pancreatita
v. Orhita

298. Precizaţi ce manifestări clinice se depistează, de regulă, în mononucleoza


infecţioasă
i. Erupţia rubeoliformă
ii. Edemul palpebral
iii. Icterul sclero-tegumentar
iv. Angina, limfoadenopatia, hepatosplenomegalia
v. Hematuria

299. În mononucleoza infecţioasă, tipurile de angină pot fi următoarele, cu excepţia:


i. Eritematoasă
ii. Foliculară
iii. Lacunară
iv. Membranoasă
v. Necrotică

300. Pentru mononucleoza infecţioasă sunt caracteristice următoarele sindroame, cu


excepţia:
i. Angina
ii. Poliadenopatia
iii. Febra
iv. Modificările caracteristice hematologice
v. Diareea

301. Pentru mononucleoza infecţioasă, forma medie, sunt caracteristice următoarele


sindroame, cu o excepţia:
i. Semne de intoxicaţie cu febră (38,5–39ºC)
ii. Tirajul cutiei toracice
iii. Limfoadenopatia generalizată
iv. Amigdalita supurativă
v. Hepatosplenomegalia

302. Profilaxia specifică a mononucleozei infecţioase include:


i. Gamma-globuline standart
ii. Levamizol
iii. Interferon
iv. Vaccin
v. Nu există nici o metodă specifică de profilaxie

303. În mononucleoza infecţioasă, adenopatia deseori poate fi:


i. Laterocervicală
ii. Occipitală
iii. Generalizată
iv. Cu evoluţie spre fistulizare
v. Cu ganglioni limfatici aderenţi, dureroşi

304. Care simptome indică afectarea nazofaringelui în mononucleoza infecţioasă la


copii?
i. Respiraţia nazală dificilă
ii. Tumefierea amigdalelor retronazale
iii. Tusea frecventă
iv. Respiraţia zgomotoasă cu gura deschisă
v. Eliminări nazale purulene
305. Identificaţi afirmaţiile incorecte despre mononucleoza infecţioasă
i. Angina apare în 80% din cazuri.
ii. O complicaţie frecventă este anemia aplastică.
iii. Perioada de incubaţie durează 2–3 zile.
iv. Hepatita mononucleozică are un procent ridicat de cronicizare.
v. Tabloul hematologic evidenţiaza limfocite atipice.

306. Precizaţi afirmaţiile corecte privind manifestările cutaneo-mucoase în


mononucleoza
307. Infecţioasă
i. 5% din bolnavi prezintă o erupţie cutanată cu aspect maculos.
ii. Administrarea ampicilinei sau amoxicilinei determină apariţia unei erupţii
maculopapuloase pruriginoase în 90–100% din cazuri.
iii. Erupţia maculopapuloasă poate apărea şi după întreruperea administrării
ampicilinei.
iv. 5% din bolnavi prezintă icter sclero-tegumentar.
v. În 25–60% din cazuri apar peteşii multiple de 1–2 mm în diametru pe
palatal moale.

308. Virusul Epstein-Barr se transmite:


i. Prin sărut cu saliva
ii. Prin picături fluide
iii. Prin transfuzii de sânge sau plasmă
iv. Prin transplant de organe
v. Pe cale fecal-orală

309. Principalele cauze ale sindromului mononucleozic la copii sunt:


i. Virusurile (EBV, CMV, adenovirus etc.)
ii. Regenerările medulare după agranulocitoza toxică
iii. Protozoarele (Toxoplasma gondii etc.)
iv. Bacteriile intracelulare
v. Intoleranţa la gluten

310. Tabloul clinic al mononucleozei infecţioase la copii include:


i. Febra persistentă
ii. Angina pseudomembranoasă
iii. Poliadenopatie şi hepatosplenomegalie
iv. Descuamaţia în lambouri pe palme şi plante
v. Dermografism alb