INTRODUCERE

„ Consumul de droguri nu este altceva decît o sinucidere

în mai multe etape, un fel de sinucidere în serie”
Raymond Carter
Actualitatea temei:
Consumul de droguri, considerat pînă nu de mult ca o ˝crimă fără victime˝, care
aduce prejudicii doar celor care le consumă, reprezintă prin efectele sale directe şi
indirecte şi prin rapiditatea cu care se propagă, una dintre cele mai grave, mai complexe şi
mai tragice probleme sociale ale lumii contemporane, cu un impact major asupra
societăţii ca un întreg.
Fenomenul toxicomaniei are la bază cauze psihologice, sociale, economice şi
cultural implică multiple consecinţe asupra persoanelor consumatoare de droguri (efecte
negative asupra sănătăţii1, vieţii profesionale şi a situaţiei materiale şi familiale) dar şi
asupra comunităţii, cetăţeanului, neconsumator de droguri, deoarece afectează costurile
legate de acordarea asistenţei medicale şi contribuie la amplificarea altor probleme
sociale, cum ar fi de exemplu tulburarea ordinii publice, influenţînd calitatea şi gradul de
satisfacţie a vieţii.
Creşterea în ultimii ani a traficului şi consumului ilicit de droguri din Republica
Moldova reprezintă motivul pentru care a fost necesară adoptarea unor politici clare în
domeniu. Pentru elaborarea unor activităţi preventive coerente şi eficiente este necesară
mai întîi o cunoaştere a dimensiunii acestui fenomen social atît pe plan naţional, cît şi pe
plan local, cunoaştere care să reprezinte un punct de plecare fundamentat ştiinţific pentru
formularea unor politici de răspuns adecvate. (Ttraficul şi consumul de droguri au crescut
în Republica Moldova, în 2012[ accesat 3 decembrie 2013]. Disponibil pe internet:
http://www.ziare.com/international/stiri-externe/traficul-si-consumul-de-droguri-au-
crescut-in-republica-moldova-in-2011-683927)
Stabilirea tendinţelor de consum, a atitudinilor faţă de consumul de droguri şi
consumatori, evidenţierea caracteristicilor consumatorilor, identificarea factorilor de risc
şi de protecţie care conduc la diferite modele de consum, reprezintă o etapă importantă în
evaluarea evoluţiei fenomenului consumului de droguri.
Cercetarea consumului de droguri ilegale în rîndul adolescenţilor poate fi
considerată o provocare, nu doar prin noutate şi interes, ci, mai ales, prin dificultatea de a
obţine date valide.

3
 Potrivit Ministerului Sănătăţii, în 2012, în Moldova erau peste 9.400 de
consumatori de droguri sau cu aproximativ 350 mai mulţi decât în 2011, numărul
consumatorilor de droguri la nivel naţional depăşeşte cifra de 9.400, fiind în creştere cu
peste 350 de persoane, comparativ cu anul 2012. Substanţele stupefiante sunt consumate
cu precădere în mediul urban. Municipiul Chişinău este lider la acest capitol, numărul
narcomanilor fiind de 6.900 de persoane.
Şi în municipiul Bălţi numărul lor este foarte ridicat, fiind înregistrate 815
persoane care folosesc stupefiante. Clasamentul este urmat de oraşul Ialoveni unde sunt
180 de narcomani, Ungheni cu peste 140 şi Cahul, unde au fost înregistraţi 110
consumatori de droguri. În acest top mai sunt prezente oraşele Nisporeni, Dubăsari,
Şoldăneşti şi Sângerei.
Totodată, anul trecut, au fost consemnate peste 1.000 de cazuri noi de consumare a
narcoticelor. Astfel, în 2012, la 100 de mii de locuitori au fost înregistraţi 265 de
narcomani. Potrivit datelor oficiale, cei mai mulţi consumatori de stupefiante sunt tineri
cu vârsta de până la 30 de ani. Aceste cifre sunt alarmante şi impun luarea unor măsuri
urgente de combatere dar în special de prevenire a consumului în rîndul populaţiei.
Această sarcină revine asistenţei sociale care veghiază asupra bunăstării sociale1. Reeşind
din imperativele menţionate, actualitatea problemei şi necesitatea evaluării multilaterale a
fenomenului narcomaniei au condiţionat lucrarea dată, determinînd scopul şi sarcinile
lucrării.
Problema investigată: Prevenirea folosirii drogurilor de către adolescenţi de la
teorie la practică
Obiecutul investigaţiei: tinerii cu risc sporit faţă de consumul de droguri
Scopul investigaţiei: evaluarea dimensiunii teoretice ce constă în elaborarea
strategiilor de prevenire a consumului de droguri în rîndul adolescenţilor
Ipoteza investigaţiei: prevenirea şi combaterea consumului de droguri în rîndul
adolescenţilor va fi eficient dacă:
-se vor cunoaşte cauzele sociale care îi fac pe adolescenţi să consume droguri
-se vor aplica diferite strategii, metode eficiente de prevenire a consumului de
droguri în rîndul adolescenţilor.
1
Sumarul informaţiilor privind traficul şi consumul ilicit de droguri în RM [ accesat 14 noiembrie
2013]. Disponibil pe internet: http://www.cnms.md/ro/noutati/sumarul-informa%C5%A3iilor-
privind-traficul-%C5%9Fi-consumul-ilicit-de-droguri-%C3%AEn-rm

4
 Obiective investigaţiei:
1.Analiza informatiei stiintifice ce se refera la problema cercetata;
2. Evaluarea situaţiei sociale a adolescenţilor cu risc crescut faţă de consumul de
droguri;
3. Analiza si interpretarea rezultatelor obţinute în studiul experimental;
4. Elaborarea unui program bazat pe strategia informaţională de prevenire a
consumului de droguri pentru adolescenţi care prezintă risc crescut faţă de consumul de
droguri.
Baza conceptuală a invesigaţiei: o constiuie investigaţiile ştiinţifice ale autorilor:
Sultănescu V.R, Bulgaru M., Neamţu G., etc. precum şi actele normative ale R.M. cu
referinţă la sancţionarea şi prevenirea consumului de droguri.
Metode de cercetare : analiza surselor stiinţifice, ancheta pe bază de chestionar,
interviul, observarea.
Etapele cercetarii:
documentarea teoretică – octombrie 2013- ianuarie 2014;
proiectarea cercetării, concretizarea instrumentariului de cercetare – ianuarie
2014- martie 2014;
realizarea cercetărilor experimentale – martie 20014- mai 2014;
elaborarea concluziilor şi recomandărilor – mai 2014.
Eşantionul experimental: a fost constituit constituit din 30 de adolescenţi cu
vîrsta cuprinsă între 14 – 17 ani …. ce prezintă risc crescut de începere a consumului de
droguri şi 5 diriginţi .
Tipul cercetarii: teoretico-aplicativ.
Valoarea teoretică: Realizarea studiului ne-a permis să realizăm amploarea şi
evoluţia lui,acumularea,analiza şi sinteza a informaţiei despre fenomenul consumului de
droguri la capitolul particularităţi, cauze,consecinţe precum şi metode de profilaxie şi
asistenţă a consumatorilor de droguri. Datele statistice analizate ne-au permis să
constatăm că consumul de droguri este o problemă globală cu consecinţe imediate şi
tardive asupra societăţii,care necesită implimentarea unor strategii de individualizare şi
diferentiere a procesului de asistenţă şi profilaxie socială.
Valoarea practică: Constă în faptul ca au fost cercetate în mod experimental
atitudinea şi nivelul riscului faţă de consumul de droguri la adolescenţii din mediul urban
iar în baza acestora a fost elaborate un proect de program ce are ca scop informarea lor

5
referitor la daunele cosumului de droguri şi formarea comportamentului de opunere şi
rezistenţă faţă de acest viciu.
Structura tezei: este format din două capitole: unul teoretic şi unul practic,
concluzii, bibliografie, anexe şi tabele.
Termeni cheie: prevenire, droguri, adolecenţi etc.

Capitolul I: Consideraţii introductive vizînd consumul de droguri. Cuprinde

informaţii la următoarele subiecte: consumul de droguri, aspecte cu caracter general,
clasificarea drogurilor, cauzele consumului de droguri, adolescenţii categorie de risc faţă
de consumul de droguri definiţii, strategii, şi modele explicative ale profilaxiei
consumului de droguri
Iar în final am evidenţiat rolul asistentului social în prevenirea şi combaterea
consumului de droguri în rîndul adolescenţilor.
Capitolul II: Experiment de constatare a gradului de risc faţă de consumul de
droguri în rîndul adolescenţilor. Am constat experimental care estenivelul riscului faţă de
consumul de droguri în rîndul adolescenţilor din grupul experimental, în baza rezultatelor
am elaborat un proect de program informativ în domeniul consumului de doguri ca să
încheiem lucrarea cuconcluzii finale

CAPITOLUL I: CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE VIZÎND CONSUMUL

DE DROGURI

6
 1.1. Consumul de droguri. Aspecte cu caracter general.
Subliniez în aceasta secţiune faptul ca una din cele mai importante ameninţări la
adresa sigurantei populaţiei, a sănătăţii şi integrităţii acesteia o reprezintă cresterea
consumului de droguri.
În fiecare zi, pe tot cuprinsul globului pamîntesc, milioane de oameni folosesc
droguri. Acest lucru nu se întîmpla doar în societăţile moderne Consumul licit al unor
droguri se face în domeniul medical atunci cînd se folosesc ca remedii contra durerii
(opiul, morfina si heroina, de exemplu) sau la ameliorarea unor stari în diverse afecţiuni,
precum şi în acţiunile de dezintoxicare a consumatorilor de droguri. Iată, numai cu titlu de
exemplu, fără a intra în detalii, că drogurile pot fi folosite:
- ca anestezic ce amortizează senzaţii şi sentimente (narcoticele, alcoolul); pentru
alungarea insomniei şi nelinistii, în calitate de „somnifere" sau „calmante", precum şi în
cazul persoanelor care nu pot supravietui, datorită faptului ca sunt prea neliniştite, agitate
şi speriate tot timpul; (barbituricele);
- pentru ameliorarea anxietăţii şi în tratarea epilepsiei (benzodiazepinele);
- Narcotic: substanţa care provoacă narcoza, somn. În accepţia internatională, prin
acest termen sunt desemnate substanţe stupefiante( ex: morfina, cocaine, opium).
împotriva intoxicaţiilor şi pentru a contracara efectele heroinei (metadona);
- în tratamentul narcolepsiei, o dereglare a somnului caracterizată prin atacuri de
somn în timpul zilei şi a hiperacidităţii la copii, prin producerea unui efect de
calmare (amfetaminele);
- în tratamentul pacienţilor pe moarte, pacienţilor cu boli mintale,
drogaţilor şi alcoolicilor (halucinogenele);
- pentru a vindeca tusea, şi a induce o stare de indiferenţă psihologică (opiumul şi
celelalte derivate);
- pentru a produce anestezia în chirurgia nasului, gîtului, pentru construcţia
vaselor de sînge şi pentru a reduce sîngerarea în timpul operaţiei (cocaina);
- ca antitusiv, analgezic şi antidiareic (codeina).
Mai demult, termenul de ,,drog’’ se aplică preparatelor farmaciştilor. Acesta
includea frecvent substanţe psihoactive( opium, rachiu, vin etc.), dar nici o distincţie
specifică nu era făcută între preparatele care conţineau un drog sau altul. Numai de la

7
sfîrşitul secolului al XIX-lea a fost progresiv stigmatizată utilizarea ,,voluptoasă’’ a
psihotropelor şi în special folosirea deliberată în scopul modificării stării de conştienţă.2
Pe fondul unei emergenţe a problematicii specifice toxicomaniei, termenul ,,drog’’
a căpătat o valoare peiorativă, pe care a păstrat-o pînă în zilele noastre. Această evoluţie
lingvistică dovedeşte în felul său ruptura culturală majoră apărută în raportul omului cu
psihotropele şi probabil a omului cu conştiinţa sa.
O altă definiţie mai amplă şi mai actuală a termenului ,,drog’’- substanţă supusă
controlului internaţional, sintetizată sau extrasă prin diverse procedee din produse
naturale, cu scopul de a fi utilizată , în afara cadrului medical, în vederea determinării, în
mod voluntar şi conştient, a unor stări temporare de plăcere ce au la bază mutaţii produse
la nivelul funcţiilor organismului uman. Termenul include practic, toate stupefiantele şi
substanţele psihotrope definite conform Convenţiei Unice Asupra Stupefiantelor, adoptată
în anul 1961 şi modificată prin Protocolul din 1972 şi Convenţia Naţiunilor Unite Asupra
Substanţelor Psihotrope din anul 19713. Şirul definiţiilor dat drogurilor ar putea continua
pentru că fiecare sferă a vieţii pe care acestea le afectează le defineşte , în funcţie de
componenţă, acţiune, mod de administrare şi cel mai important, acţiune sau consecinţe
asupra sănătăţii fizice şi psihice.
Clasificarea drogurilor .
Aşa cum se poate constata din definiţia adoptată, drogurile reprezintă o clasă
eterogenă de substanţe a căror clasificare după un sitem riguros, ştiinţific, este imposibil
de realizat. Cu toate că, în majoritatea cazurilor, clasificările lor după diverse criterii
sunt incomplete sau irelevante pentru omul de rînd, vom face în continuare, o serie de
aprecieri asupra acestor substanţe, încadrîndu-le în diverse grupe şi clase, în încercarea de
a asigura o mai bună cunoaştere a lor.
În funcţie de starea de agregare, trebuie să remarcăm că majoritatea drogurilor
sunt compuşi solizi şi o mică parte lichizi, care, în mod frecvent, se întîlnesc pe piaţa
consumatorilor de droguri sub următoarele forme:
- pulbere cristalină albă (cocaina, metamfetamina, ketamina, heroina de înaltă
puritate etc.);
- capsule şi tablete albe sau colorate (Ecstazy, amfetamina, Foxy, MDEA, Yaba
etc.); - pulbere colorată (heroina etc.)
2
RĂDULESCU, Sorin; DAMBOEANU, Cristina. Sociologia consumului şi abuzului de droguri.
Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2006. p. 12- 14
3
SILLAMY, N. Dicţionar de sociologie. Bucureşti : Univers Enciclopedic Gold, 2009. p. 7
8
 - bulgări, granule, şi plăcuţe amorfe sau cristaline (haşişul, opiul, crackul de
cocaină);
- muguri sau frunze uscate şi presate (cannabisul, khatul, marijuana, psilocybinul,
tutunul etc.);
- lichide (alcoolul, cafeaua, LSD, ketamina, GHB etc.).
După modul cum sunt introduse în organism, putem vorbi de;
- droguri destinate consumului oral ( Ecstazy, Foxy, MDEA, LSD, mescalina
etc.);
- droguri care sunt introduse în organism prin injectare ( heroina, metamfetamina,
ketamina etc.);
- droguri care se fumează (haşişul,opiul, marijuana, cannabisul, crakul de cocaină
etc);
- droguri care se prizează (cocaina, heroina)4.
După modalitatea de obţinere a drogurilor, avem următoarea clasificare:
- droguri naturale, ce sunt sintetizate de anumite plante, de obicei în fruze, muguri
şi flori şi se consumă ca atare ( cannabisul, marijuana, frunzele de coca, de tutun, macul
etc.);
- droguri care se obţin prin procedee fizico-chimice de extracţie şi prelucrare
din diverşi compuşi naturali (opiul, cocaina, heroina, morfina etc.);
- droguri de sinteză, obţinute prin procedee fizico-chimice fără implicarea
unor compuşi naturali (Ecstasy, metamfetaminele, 2C-B, LSD etc.).
După efectul pe care îl are asupra organismului uman (la nivelul SNC), şi care
este cel mai palpabil şi important criteriu de clasificare pentru publicul larg, se disting
următoarele categorii:
- substanţe psiholeptice, euforice, sedative ce diminuează sau suspendă
emotiviatea şi percepţiile, induc euforie şi calm interior, după care urmează ameţeală şi
confuzie. Cele mai cunoscute sunt: opiul, morfina, metadona, codeina, heroina,
barbituricele etc.
- substanţe psihoanaleptice sau excitantele, care determină o excitare a
activităţii cerebrale şi acestea sunt: cocaina, amfetamina, crakul, cranckul, croackul.
- substanţe psihodisleptice sau halucinogen-delirogene, cuprind agenţi inductori ai
somnului, produc halucinaţii, euforie, însă sunt urmate de depresii. Subiectul ,,vede’’ şi
4
STAVROS, C. Droguri concomitente alcool, tutun, cafea: factori de risc. Bucureşti: ed.
Medicală, 1998. p. 11-13
9
descrie un obiect care practic nu există, ,,vede’’ mirosuri şi ,,aude’’ culori, inversîndu-se
percepţia senzorială, are senzaţia de zbor şi alungă insecte imaginare.va face tot ce îi stă
în putinţă pentru a lua încă o doză de drog. Dintre aceste substanţe amintim: cînepa
indiană, haşişul, marijuana, LSD, Ketamina, ciupercile halucinogene5.
După modul cum agită părţi ale SNC şi puse la punct pentru a influenţa
comportamentul , depresivele SNC sunt actualmente sub control internaţional, aparţin
grupei chimice a barbituricelor, folosite contra anxietăţii şi tensiunii mintale, ele generînd
dependenţă psihică.
Inebriantele – absorbţia se face, în majoritatea cazurilor prin inhalarea nazală a
vaporilor degajaţi de aceste produse. Vaporii solvenţilor inhalaţi trec prin plămîni şi ajung
rapid la creier, încetinind ritmul respirator. Primele senzaţii sunt de euforie, confuzie,
halucinaţii, apoi degenerează în greaţă, migrene. Din această categorie fac parte
anestezicii, solvenţii, dizolvanţii de lacuri, soluţii de scos pete.
DEPENDENŢA este acea stare fizică sau psihică, ce rezultă din interacţiunea
organismului cu o substanţă din categoria drogurilor, care implică nevoia de a lua
substanţa în mod repetat, pentru a reinstala starea de plăcere produsă de aceasta şi pentru
a evita suferinţa.
TOLERANŢA se caracterizează printr-o diminuare a efectelor produse de aceeaşi
doză de drog; există deci o pierdere a sensibilităţii la drog. Pentru fiecare individ,
creşterea dozelor se efectuează de fapt pînă la un nivel optim, un fel de ,,platou’’propriu
fiecăruia, care poate corespunde unor cantităţi care ar omorî o persoană ce nu a avut
niciodată contact cu produsul. Creşterea toleranţei implică mărirea dozei de drog sau a
frecvenţei de administrare a acestuia. Toleranţa nu este nici necesară, nici suficientă
pentru a declanşa dependenţa.
Acest lucru devine o problemă gravă pentru că substanţa ingerată duce la:
- disfuncţii în sfera socială sau profesională a individului;
- incapacitatea de a renunţa la consumul substanţei chiar şi atunci cînd aceasta are
efecte indezirabile asupra sănătăţii fizice;
- comportamente antisociale.
Starea psiho-fizică ce apare în situaţia în care consumatorul de droguri
(toxicomanul) este privat de drogul consumat sistematic şi care i-a indus starea de
dependenţă. SEVRAJUL se efectuează doar cu acordul deplin al individului, pentru că
5
POP, Octavian. Drogurile – un flagel al lumii contemporane. Timişoara: ed. Mirton, 2002.p. 9 –
10
10
trebuie să depună un efort de voinţă fantastic şi se poate realiza, în funcţie de caz,
ambulatoriu sau spitalicesc. El vizează limitarea stării de rău fizic şi psihic legată de lipsa
drogului.
Tratamentul şi readaptarea pentru consumatorii cronici cuprinde trei etape:
- Dezintoxicarea- are ca scop dezobişnuirea de drog. Astăzi se utilizează mai
multe metode, cum ar fi: unele fac apel tot la un drog (methadona pentru sevrajul
opiomanilor) iar altele se bazează pe sevrajul brutal.
- Reinserţia socială – are rolul de a reda individului motive de a-şi relua
activitatea socială anterioară. Se acţionează pe doua planuri: asupra individului într-un
cadru instituţionalizat şi asupra anturajului său.
- Post-cura are ca scop ajutarea individului de a-şi creşte adaptabilitatea
necesară pentru a nu recădea în universul drogurilor. Ideal ar fi ca programul de
tratament să includă toate aceste trei etape şi să se deruleze într-o atmosferă de cooperare
între medic şi pacient. Este zadarnic să impui un scenariu arbitrar adolescentului; el
aparţine unui grup de vîrstă încăpăţînat şi această încăpăţînare determină adesea un refuz
total dacă un adult vrea neapărat să-i impună regulile sale.
Impactul psihosocial al consumului de droguri
Consumul drogurilor începe cu efecte psihice „înaltatoare" (înalta perceptie a
sunetelor si culorilor, starea de beatitudine si chiar transa) si sfîrseste cu efecte fizice,
psihice si sociale dezastruoase. Drogul te scoate dintr-o stare de normalitate, sau de
tulburare, te introduce în lumea falsei bucurii, dupa care te arunca cu brutalitate în chinuri
cumplite, afectînd atît sufletul, cît şi trupul.6 Sunt autori care opereaza cu conceptul
„complicatii ale consumului de droguri. Potrivit punctului lor de vedere acestea sunt:
complicatii infectioase si complicaţii psihiatrice.
Cauzele consumului de droguri .
Consumă droguri şi cei cu probleme familiale şi cei fără astfel de probleme, şi cei
care au bani, şi cei fără posibilităţi financiare, şi cei cu studii, şi cei fără ...
Cauzele consumului de droguri sunt complexe. Nu ţin nici de nivelul de educaţie,
nici de situaţia materială ... totuşi, se pot distinge câteva dintre ele:
- curiozitatea: dorinţa de a încerca ceva nou; sunt însă atâtea alte lucruri, senzaţii de
experimentat în viaţă, NU alegeţi una care va poate face să vă pierdeţi viaţa
6
ZEPCA, Victor. Comportamentul cu risc pentru sănătate: consumul de droguri la liceenii
din Chişinău. In: Făclia: săpt. Pedagogic, V.2003, 12 aprilie, p.3.

11
 - plictiseala: trăim într-o societate care ne oferă multiple posibilităţi de petrecere a
timpului, de la sport şi muzică, la internet ş.a. Oare ţinem atât de puţin la viaţa noastră
încât să ne oprim la această tentaţie care face atât de mult rău, atât consumatorului, cât şi
familiei şi celor din jur?
- teribilismul: consumul de droguri poate fi considerat provocator, tocmai pentru
riscurile pe care le implică. Dar poţi să ieşi în evidenţă şi în mod pozitiv, fără să consumi
droguri! Găseşte alternative sănătoase!
- presiunea grupului de prieteni, a "găştii": este important să ştii să spui "NU",
dovedeşte că eşti puternic, încearcă să fii tu însuţi, chiar dacă cei din jurul tău au altă
opinie ! Şi nu face nimic doar pentru a impresiona pe „şeful găştii”, fi tu însuţi şi vei fi
mult mai apreciat! Nu-ţi sunt prieteni cei care te îndeamnă să faci ceva ce-ţi va face rău !
- probleme (în familie, şcoală, prieteni): unii tineri sunt tentaţi de droguri pentru a
scăpa/uita de problemele existente (divorţul părinţilor, abuzuri, rezultate şcolare slabe,
probleme în plan sentimental etc). Însă drogurile nu rezolvă problemele, dimpotrivă, le
agravează !
- neintegrarea în colectivitate şi societate: unii consideră consumul de droguri un
răspuns la singurătate, la probleme privind integrarea în colectivitate. Dar drogurile nu fac
decât să te îndepărteze de familie, de colegi, de adevăraţii prieteni, ele te vor ajuta doar să
fii şi mai singur ! Este important să ai prieteni cu care să vă susţineţi în momentele
dificile, să treceţi peste probleme fără să recurgeţi la droguri7.
Factori de risc şi factori de protecţie faţă de consumul de droguri.
Cercetările ştiinţifice în domeniul prevenirii consumului de droguri centrate pe
explicarea relaţiei dintre consumul de droguri şi interacţiunea a diferiţi factori de risc de
ordin personal, familial şi social, evidenţiază faptul că dezvoltarea unor modele de
consum nu este direct proporţională cu forţa acestor factori. Factorii de risc sunt
circumstanţele anterioare iniţierii consumului, abuzului sau consumului problematic de
droguri.
În 1994, Committee on Prevention of Mental Disorders al Institute of Medicine
din SUA a definit factorii de risc ca „acele caracteristici, variabile sau circumstanţe care,
acţionînd în viaţa unei persoane, contribuie la creşterea probabilităţii ca acea persoana să
7
ŞTEFĂNEŢ, Sfetlana; LEŞO, Galina. Sănătatea şi dezvoltatrea tinerilor: studiu de
evaluare a cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor tinerilor. Chişinău: Tipograf – Tipar, 2005. p.
38-42

12
dezvolte o problemă de comportament, în comparaţie cu orice altă persoană din populaţia
generală, selecţionată la întîmplare”. Prin factori de protecţie se înţeleg acele
circumstanţe moderatoare ale expunerii la factorii de risc. Factorii de protecţie nu sunt în
mod necesar factori opuşi celor de risc, ci mai degrabă este vorba de două realităţi
distincte care interacţionează între ele.
Ipoteza existenţei factorilor de protecţie constă în aceea că anumite circumstanţe
sau condiţii ce pot media sau modera efectele expunerii la situaţii de risc şi, în acest fel,
pot reduce vulnerabilitatea indivizilor în faţa problemelor relaţionate cu drogurile.
Factorii de protecţie întăresc rezistenţa persoanelor supuse situaţiilor de risc,
acţionînd ca elemente de protecţie faţă de potenţiale răspunsuri problematice. Veţi regăsi
în continuare o scurtă descriere a mecanismelor de acţiune a factorilor de risc sociali,
familiali şi individuali din perspectiva relaţiei cu consumul de droguri.
A. Factori de risc sociali/contextuali:
Disponibilitatea drogurilor. Disponibilitatea şi accesibilitatea crescută a drogurilor
(numărul şi accesibilitatea punctelor de vînzare, eficienţa mecanismelor de promovare şi
distribuţie , preţul ,etc.) atît pentru drogurile legale cît şi pentru cele ilegale contribuie la
creşterea riscului de utilizare a acestor substanţe.
Cadrul legislativ şi norme permisive faţă de consumul de droguri. Normele,
atitudinea şi politica comunităţii faţă de consumul de droguri şi infracţionalitate se
materializează prin cadrul legislativ, practicile sociale informale şi, nu în ultimul rînd prin
aşteptările pe care părinţii, educatorii şi ceilalţi membri ai comunităţii le au faţă de copii
şi tineri. Cînd, de exemplu, legile, taxele şi practicile comunităţii sunt
favorabile/permisive faţă de consumul de droguri şi infracţionalitate, sau cînd nu sunt
bine definite, copii şi tinerii se află într-o situaţie cu risc crescut privind iniţierea
consumului de droguri. Prezentarea în mass-media a comportamentelor favorabile
consumului de droguri, a comportamentelor antisociale şi violenţei. Este demonstrat
ştiinţific faptul că există o relaţie directă între prezentarea în mass-media a
comportamentelor antisociale, a comportamentelor favorabile consumului de droguri, a
violenţei şi dezvoltarea agresivităţii şi comportamentelor violente, mai ales în rîndul
copiilor şi tinerilor. Vizionarea unor materiale media de către copii şi tineri influenţează
comportamentul acestora pe mai multe căi. În primul rînd, copii pot învăţa dintr-un
material media că un comportament violent este o strategie de rezolvare (violentă) a
problemelor. În al doilea rînd, prezentarea comportamentelor violente şi antisociale în

13
media pare să modifice în sens negativ atitudinea şi reacţia copiilor şi tinerilor faţă de
aceste tip de comportamente. Devin astfel mult mai permisivi, toleranţi şi dezvoltă o
atitudine de acceptare a acestor comportamente. Tranziţie şi mobilitate. Trecerea copiilor
dintr-un ciclu de învăţămînt în altul, generează pentru unii dintre ei probleme de adaptare
şi se asociază cu o creşterea a prevalenţei consumului de droguri, a eşecului şcolar,
abandonului şcolar şi a comportamentelor antisociale. Totodată în comunităţile
caracterizate de o mobilitate crescută, copii şi tinerii sunt mult mai expuşi situaţiilor de
risc оn legătură cu consumul de droguri şi infracţionalitate. Comunităţi dezorganizate,
relaţii sociale limitate în cadrul comunităţii. Cînd o populaţie este confruntată cu
schimbări de mediu/ culturale bruşte, se produce o sensibilă deteriorare a abilităţilor
familiei pentru a transmite valori pro-sociale copiilor şi adolescenţilor. Aceasta
deteriorare a rolului pozitiv al contextului social apropiat (familie, cartier, reţele sociale
de sprijin) pot conduce la probleme legate de abuzul de alcool şi droguri.
Privare economică accentuată. Rezultatele studiilor arată ca anumiţi indicatori ai
privării sociale, precum sărăcia, aglomerările umane şi condiţiile de viaţă proaste sunt
asociate cu un risc crescut în apariţia comportamentelor antisociale. În acest cadru,
privarea poate fi considerată un factor de risc - pentru abuzul de droguri pe termen lung -
în cazul în care există sărăcie extremă asociată cu alte tipuri de probleme personale si
familiale.
Mediul infracţional. Persoanele şi grupurile convieţuiesc şi se dezvoltă în
contexte sociale definite prin valori şi structuri (formale şi informale) ale societăţii. În
cadrul comunităţilor care promovează valori antisociale şi au norme culturale modificate
privind comportamentele şi aspectele economice relaţionate cu drogurile s-a demonstrat
asocierea pozitivă cu creşterea prevalenţei consumului diferitelor substanţe psihoactive,
inclusiv a drogurilor legale.
B. Factori de risc familiali:
Probleme de comportament în familie. Diverse studii arată relaţia existentă între
ineficacitatea sau inconsistenţa în exercitarea rolurilor părinteşti şi a funcţiilor familiei în
stabilirea de norme de comportament şi problemele legate de uzul şi abuzul de droguri,
mai ales la copiii care prezintă şi tulburări de comportament, dezadaptative (tulburări de
atenţie, iritabilitate şi agresivitate). Nu este totuşi demonstrat că, în general stilul educativ
familial de tip permisiv şi atitudinile permisive ale părinţilor cu privire la consumul de

14
droguri de către copii, influenţează în mod direct iniţierea şi menţinerea ulterioară a
consumului de droguri.
Probleme de management familial. Absenţa părinţilor sau a unor tutori capabili să
ofere suport emoţional pozitiv copiilor, absenţa unor legături afective puternice în mediul
familial pot fi relaţionate cu dezvoltarea unor comportamente de uz şi abuz de droguri.
Comportamente infracţionale în familie. Studiile ştiinţifice relevă faptul ca prin
rolul modelator pe care îl are, familia poate contribui la dezvoltarea unor atitudini
permisive faţă de infracţionalitate în general, ceea ce iniţiază dezvoltarea unor
comportamente de uz şi abuz de alcool şi droguri ilegale.
Probleme de abuz (emoţional, fizic, sexual) în familie. Stilul educativ agresiv,
abuziv, conduce în timp la conflicte intrafamiliale, cu lipsa unor repere şi valori familiale,
contribuind la apariţia comportamentelor dezadaptative cu risc de debut al consumului de
substanţe psihoactive.
Consum de droguri în familie. Părinţii consumatori de droguri creează modelele
parentale de consum dezvoltînd astfel modele comportamentale de consum de droguri.
Modelarea exercitată de către părinţi prin propriul lor stil de viaţă (atitudini şi
comportamente), exercită o influenţă majoră în debutul consumului de droguri la copii.
Această asociere pozitivă a fost în mod consistent observată atît pentru drogurile legale
cît şi pentru cele ilegale. Diverse studii indică relaţia pozitivă existentă între apartenenţa
la medii familiale unde cel puţin unul dintre părinţi este consumator de droguri şi
dezvoltarea pe termen lung a unor probleme de dependenţă de droguri.
C. Factori de risc individuali:
Comportamente antisociale timpurii şi persistente. Şcoala este unul dintre
principalii factori de socializare, în mediul şcolar poate fi iniţiat contactul cu egalii cu
probleme de comportament. S-a demonstrat faptul că există o relaţie directă între debutul
timpuriu al comportamentelor antisociale şi consumul ulterior de droguri (în special
alcool, tutun).
Eşecul şcolar. Randamentul şcolar scăzut a fost identificat ca factor de risc privind
frecvenţa şi intensităţii consumului de droguri. Pe de altă parte nu există nicio evidenţă că
un randament şcolar scăzut ar fi un factor predictiv pentru abuzul de droguri.
Lipsa implicării şcolare. Diverse studii indică o relaţie inversă între abuzul de
droguri şi integrarea şcolară şi/sau existenţa expectativei de continuare a studiilor
secundare.

15
 Absenteism şcolar.În cazul în care grupul de egali frecventat promovează
comportamentele antisociale (consum de droguri), absenteismul şcolar poate fi un
indicator de petrecere a timpului liber cu grupul respectiv şi un factor de risc în iniţierea
consumului de droguri.
Alienare şi indisciplină. Unele studii semnalează existenţa unei relaţii pozitive
între anumite caracteristici psihologice şi comportamentele şi consumul/ abuzul de
droguri. De asemenea, subsumate caracteristicilor specifice adolescenţei şi influenţei
grupului de egali, astfel de comportamente pot influenţa debutul uzului şi abuzului de
droguri.
Debutul timpuriu al problemelor de comportament în grupul de prieteniExistă o
corelaţie directă între debutul problemelor de comportament care au la bază non-valori şi
atitudini permisive faţă de consumul de droguri şi debutul comportamentului de consum.
Studiile epidemiologice au oferit informaţii suficiente pentru a demonstra că intensitatea
şi frecvenţa consumului şi a consumului problematic, precum şi dezvoltarea problemelor
legate de dependenţă va fi mai mare cu cît vîrsta de debut este mai mică.
Atitudini favorabile consumului de droguri în grupul de prieteni. S-a observat o
relaţie pozitivă între debutul consumului de droguri şi menţinerea atitudinilor şi
credinţelor pozitive cu privire la droguri. Rareori adolescenţii încep să consume droguri
fără a porni de la convingerea că beneficiile potenţiale ale consumului sunt mai mari decît
posibilele consecinţe şi costuri8.
Consum de droguri în grupul de prieteni. Consumul de droguri în grupul de egali
este unul dintre factorii asociaţi riscului iniţierii consumului individual. Este însă relevant
faptul că relaţia între afilierea la un grup şi consumul de droguri nu este o relaţie
unidirecţională (influenţa grupului asupra individului) ci, în acest sens, se produce o
relaţie biunivocă (indivizii tind să se integreze în grupuri cu aceleaşi afinităţi), şi, în mod
normal, intrarea într-un grup la risc se produce de cele mai multe ori înaintea iniţierii
consumului de droguri.
Cunoaşterea factorilor de risc şi a celor de protecţie ne ajută în elaborarea şi
aplicarea strategiilor de profilaxie a consumului de droguri. Pentru că orice măsură de
eliminare a unui fenomen se începe identificarea cauzelor. Iată de ce noi am considerat că
este binenvenit să ne oprim şi săţi enumerăm în cadrul acestui subcapitol

8
MUNTEANU, Georgiana Diana. Proect de cercetare: Impactul drogurilor asupra tinerilor.
[ accesat 11 ocotmbrie 2013] Disponibil pe
internet:Http://www.scribd.com/doc/26376892/password*7autodwn
16
 1.2. Adolescenţii categorie de risc faţă de consumul de droguri.
La fel ca şi celelalte etape de dezvoltare ale copilului, vîrsta adolescenţei -
perioada cuprinsă între 12 şi 20 de ani - are o serie de caracteristici de dezvoltare sub
raport fizic, cognitiv şi psiho-social. Înainte de a le prezenta, este important să
evidenţiem că este o perioada dificilă, care provoacă bulversări fizice, psihice şi sociale
de o mare complexitate, ceea ce determină o intervenţie educativă mai complexă şi o
misiune destul de grea pentru parinte,profesorişi îngenere adult . este dovedit că vîrsta
critic în începerea consumului de droguri este 14- 17 ani aceasta este perioada marcată de
profunde schimbări atît fiziologice cît şi psihologice. Adolescentul îşi caută identitatea de
aceea este supus diferitor tentaţii şi poate fi foarte uşor influenţat de semeni precum şi de
grupurile neformale care nu întotdeauna au o orientare prosocială.9 Un numar tot mai
mare de adolescenti, consuma alcool sau alte substante toxice, cu toate ca acest lucru este
ilegal şi periculos. Unii adolscenţii încearcă consumul de alcool sau substanţe toxice doar
ocazional, dar chiar şi acest comportament poate fi considerat periculos, deoarece poate
duce la dependenţa şi la problemele secundare acesteia (consecinţe ilegale, performanţe
scolare slabe, pierderea prietenilor din anturaj-izolare socială şi nu în ultimul rînd,
probleme familiale).Abuzul de alcool şi substanţe toxice este o realitate în rîndul
adolescenţilor şi trebuie privită cu seriozitate. Centrele de preventie şi control al
consumului de toxice în rîndul adolescenţilor, oferă urmatoarele informaţii:
* aproximativ 10% dintre adolescenţi fumează pană la 15 ţigarete pe zi, 20 de zile pe
lună (deşi procentul este in continua crestere). Tutunul are efecte nocive multiple pe
termen lung si creaza de asemenea dependenta. Un adolescent care fumeaza de mai mult
de 1 an, are o sansa de 80% sa devina dependent
* aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional.
* aproximativ 40% dintre adolescenţi au încercat cel puţin o dată marijuana, în timp ce
22% dintre aceştia folosesc frecvent acest drog. Marijuana este o opţiune des întîlnită în
rîndul adolescenţilor şi poate cauza pierderi de memorie, tulburări cognitive (de învăţare)
sau de atenţie
* aproximati 9% dintre adolescenti au incercat cocaina, in timp ce 4% folosesc acest drog
9
RODRIGUEZM J. A. G. Copilul meu, droguriel şi eu. Bucureşti: Editura Ministerului de
interne, 2002. p 37-39

17
frecvent (cel puţin o dată pe luna). Cocaina este un drog care creează dependenţa. Este
foarte periculos, deoarece poate cauza aritmii cardiace (batăi cardiace anormale) uneori
fatale, infarct miocardic, crize pseudoepileptice sau accidente vasculare cerebrale.
Utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventă în ultimii ani în ţara noastră.
Acest lucru face ca problemele de sănătate, de ordin social şi familial legate de acest
comportament să fie şi ele des întîlnite. Consumul drogurilor poate cauza disfuncţii
cerebrale grave şi tulburări de dezvoltare şi comportament. Adolescenţii care utilizează
droguri au deseori o anumită dificultate în stabilirea propriei identităţi, a relaţiilor
interumane (inclusiv familiale), în dobandirea unei independente fizice şi psihice
normale. Abuzul de substanţe toxice poate de asemenea afecta şi abilităţile cognitive ale
adolescentului (de învăţare) care scad performanţele şcolare. De departe, cel mai
periculos efect secundar al utilizării ocazionale a drogurilor este apariţia dependenţei care
duce în consecinţă la abuzul cronic de astfel de substanţe.
Specialiştii recomandă ca în momentul în care se suspicioneaza un eventual abuz de
substanţe toxice în randul adolescenţilor, sa se observe cu atenţie anumite modificări
comportamentale caracteristice pentru astfel de situaţii (modificări de comportament,
schimbarea lookului, atitudinii faţă de persoanele apropiate, etc).
Dintre semnele care pot apărea odata cu abuzul de toxice, amintim urmatoarele:
* atenţie scazută asupra infăţişării fizice şi îmbrăcăminţii, precum şi o igienă inadecvată
* pierderea apetitului alimentar si scadere inexplicabila in greutate
* hiperemie conjunctivală (ochi roşii), utilizarea inadecvată şi frecventă a picaturilor
pentru ochi şi a odorizantelor bucale (guma de mestecat, dropsuri mentolate)
* absenteism şi performanţe şcolare slabe
* pierderea interesului pentru anumite activităţi şcolare sau extraşcolare, pentru sport sau
alte hobbyuri
* comportament care tradează încercarea de a ascunde un anumit secret
* îndepărtarea de membrii familiei şi prieteni
* prieteni şi anturaj nou, care nu sunt prezentaţi familiei
* comportament caracterizat prin minciună şi furt
* comportament dispreţuitor faţă de familie şi prieteni
* atitudine ostilă, violentă
* dezinteres şi lipsa planurilor de viitor10.
10
FERREOL, Gilles. Adolescentii si toxicomania, trad. de Adina Cobuz. Iasi:Editura Polirom,
2000. p. 45-47
18
 Aceste semen trebuie să fie cunoscute în primul rind de părinţi ca să poată rapid
reacţiona la schimbarea comportamentului adolescentului, adresînduse la instituţiile şi
specialiştii în domeniu pentru acordarea ajutorului de urgenţă

1.3. Definiţii, strategii, şi modele explicative ale profilaxiei consumului de

droguri.
Prevenirea este un răspuns anticipat faţă de un eveniment care se presupune a fi
nociv. Activitatea de prevenire este fundamentată de două modalităţi de abordare:
• reducerea/eliminarea posibilităţii ca un eveniment nedorit să apară
• reducerea posibilităţii de apariţie a unor evenimente nocive secundare, ulterioare
faţă de prima abordare. În acest caz există posibilitatea ca evenimentul nedorit să fie
acelaşi (de ex. transmiterea HIV la alte persoane dintr-un grup de consumatori de droguri
injectabile) sau poate fi un eveniment diferit, dar la fel de nociv (cazul supradozei la
consumatorii de heroină).
Programele de prevenţie actionează fie la nivelul colectivităţii - programe
generale, fie într-o populaţie selectionată dupa factorii de risc - programe selective, fie
focalizat pe persoane ce manifestă deja un risc crescut - programe ţintite.
Informaţia preventivă despre efectele negative ale consumului de droguri este în
concurenţă permanentă cu faptul ca tendinţa de a se droga este simptomul unor tulburări
mai generale, care implică particularităţi psihologice foarte bine individualizate, cum
sunt: inabilitatile de adaptare; gestionarea insuficientă a hetero- sau autoagresivităţii;
inabilitatile de comunicare; dificultatea de a alege, de a decide; sugestibilitatea crescută la
influenţele din mediu; incapacitatea de a se confrunta cu stresul şi de a rezolva
problemele de viaţă; tendinţele hedonice; mecanismele psihologice de autoaparare
insuficiente. La acestea se adaugă factorii biologici şi sociali care induc comportamentul
disfunctional de consum.
Dacă dificultăţile personale amintite mai sus nu pot fi depasite prin
comportamentul obisnuit, atunci sunt de dorit, pentru consumator, efecte precum euforia,
excitatia, halucinatiile, alterarea perceptiei timpului şi spaţiului, obţinute prin drogare, ele
diminuînd sentimentul neadaptarii. Acestea reprezinta o motivaţie intrinsecă foarte
serioasă11.
11
DRĂGAN, J. Aproape totul despre... droguri. Bucureşti: Editura Militară. 1996. p 68

19
 Prevenţia primară se adresează celor ce nu prezintă comportament adictiv.
Primul factor de prevenţie este informarea asupra efectelor negative exercitate de
consumul moderat, respectiv de excesul de drog, la care se adaugă conştientizarea
factorilor de risc personali (de exemplu, contagiunea socială, bagatelizarea efectelor,
ignorarea propriilor probleme de adaptare).
Al doilea factor de prevenţie presupune angajarea prealabilă a persoanelor cu risc
de consum (mai ales a adolescenţilor) în activităţi care să le satisfacă anumite trebuinţe
psihologice, experienţe şi sentimente de recompensă morală, pentru ca, ulterior, să aibă o
atitudine de evitare sau de indiferenţă fată de tentaţia drogurilor. Sugerăm astfel de
activităţi: (a) exerciţii de relaxare, dans, sport, antrenare a mişcărilor, instruire dietetică şi
nutriţională (favorizează experienţa starii de bine fiziologic); (b) masaj, exersarea
coordonarii miscarilor, constientizarea echilibrului, poziţiei corpului, controlul
micromuscular, inclusiv exprimarea privitor la activitatea sexuală (îmbogatesc experienta
senzorială); (c) exerciţii de autocunoaştere, consiliere psihologică (amplifică experienţa
emoţională); (d) implicarea în activitaăţi comunitare, în discuţii, activităţi de grup, vizînd
încrederea în ceilalţi şi în sine, respectul reciproc, valorile sociale (pentru o experienţă
socială corectă); (e) practicarea picturii, muzicii, exprimării, comunicării artistice, în
general, activităţi tip hobby, jocuri, lecturi (pentru a experimenţa recompensele
intelectuale şi creatoare); (f) rugaciune, meditaţie, contemplare, literatură religioasă sau
filosofica, cursuri de etică şi morală pentru clarificarea propriului sistem de valori (pentru
a avea experiente spirituale, filosofice).
Al treilea factor este consilierea psihologică a membrilor familiei. Atitudinea
adecvată preventivă sau faţă de un membru de familie deja suspectat de consum va ţine
cont de următoarele recomandări :
a nu reactiona exagerat la bănuieli, amplificînd problemele;
a deschide subiectul despre drog într-o discutie raţională, liniştită, cu tact şi
rabdare;
a utiliza tehnici eficiente de comunicare şi interacţiune între membrii familiei pe
baza unor atitudini consecvente, suportive;
a avea expectante clare de comportament, conforme cu posibilitatile reale ale
membrilor familiei;
a monitoriza, mai ales comportamentul copiilor, extrafamilial;
a corecta conceptiile gresite, "miturile" achizitionate de la colegi sau mass-media;

20
 a favoriza autoevaluarea pozitiva, lăudînd eforturile, realizarile, fixarea unor
scopuri realiste, evitînd comparaţiile nefavorabile;
a sprijini dezvoltarea unor valori solide, pentru a lua decizii corecte în raport cu
presiunile mediului;
a dovedi întelegere, interes şi ajutor, criticînd faptele negative, nu persoana;
a evita conflictele, ostilitatea, pedepsele, perfecţionismul în educaţie;
a nu oferi chiar în familie modele de consum care să influenţeze indirect perceptia
despre droguri în general;
a încuraja exersarea atitudinilor de refuz;
a contacta familii cu probleme similare şi persoane recuperate;
a dezvolta abilitatea psihologică de a recunoaşte din timp momentul apariţiei unei
disfuncţionalităţi în familie.Toate aceste recomandări cer un antrenament psihologic de
consiliere.
Observaţia atentă este mai obiectivă şi mai discret facută de un mediator, medic de
familie, medic sau psiholog şcolar. El va evalua atît efectele obiective ale consumului, cît
şi anamnestic motivaţia consumatorului, precum şi posibilităţile de intervenţie, pornind de
la condiţiile psiho-sociale. În cazul adolescenţilor, este de menţionat că suportul parental
favorizează scăderea consumului de droguri mai mult la băieţi. Fetele, mai ales dacă au
rezultate şcolare slabe, sunt influenţate preponderent de părerea colegilor.
Prevenţia secundară
În fazele iniţiale ale consumului, pacientul va fi încurajat să solicite ajutorul
terapeutic pentru a nu progreseza spre dependentă. Psihologii, psihiatrii, asistenţii sociali
pot fi antrenaţi pentru a acorda un asemenea ajutor. În prezent, în Republica Moldova,
acesta este un sector prea puţin organizat.
În cazul fazelor iniţiale este important ca pacientul să dorească să se schimbe şi să
nu fie pasiv, trimis la terapie fara voia lui. Chiar şi un dependent de drog simte nevoia să
aibă un anumit grad de libertate.
În formularea obiectivelor prevenirii se au în vedere trei elemente cheie, care
conturează trei strategii de intervenţie: drogurile (strategia de control); persoana (strategia
influenţei, dezvoltării competenţelor) şi mediul (strategia configurării mediului);
(Fundaţia de Cercetare cu privire la Dependenţă (ARF) din Ontario, Canada, Tordjiman,
1986; Martin, 1995).

21
 Strategia de control are ca scop diminuarea ofertei şi cererii de droguri prin
stabilirea unor norme şi asigurarea îndeplinirii lor. Controlul se exercită în general asupra
comportamentelor evidente, prin intermediul consolidării lor şi administrării de pedepse.
Strategia de influenţă abordează nivelurile cognitive şi informaţio-nale, acţionînd
prin activităţi persuasive, educaţionale, bazîndu-se pe influenţa mediilor de comunicare în
masă.
Strategia de dezvoltare a competenţelor cuprinde activităţi de tip educaţional ce au
ca scop dezvoltarea de abilităţi şi competenţe astfel încît individul să poată înfrunta
diferite situaţii de risc faţă de consumul de droguri.
Strategia configurării mediului are ca scop crearea şi dezvoltarea de medii care nu
facilitează consumul de droguri. De exemplu, interzicerea amplasării punctelor de vînzare
a ţigărilor şi alcoolului în centrele şcolare şi în împrejurimile acestora duce la limitarea
disponibilităţii lor pentru potenţialii clienţi noi.
Experienţa oferită de dezvoltarea şi implementarea a condus la formularea unor
sisteme de clasificare a proiectelor de prevenire. Diferenţele dintre aceste clasificări
privind din modalităţile de abordare şi modelele şi teoriile explicative care stau la baza
lor.
În continuare vom prezenta trei dintre aceste sisteme de clasificare a programelor
de prevenire a consumului de droguri: sistemul de clasificare folosit de OSAP (Oficiul
pentru Prevenirea Abuzului de Substanţe, SUA), sistemul de clasificare al lui Kumpfer şi
sistemul de clasificare Gerstein şi Green. Deşi clasificările prezintă similitudini, ele pot
orienta specialiştii în prevenire în alegerea celei mai potrivite abordări, într-o anumită
situaţie. Totodată veţi regăsi şi date privind abilităţile necesare în gestionarea emoţiilor
(D. Goleman – Inteligenţa emoţională), din perspectiva relevanţei lor în prevenirea
consumului de droguri. Studiul realizat de Goleman a evidenţiat acele componente ale
inteligenţei emoţionale care pot fi incluse în proiectele de prevenire a consumului de
droguri, în strategia de dezvoltare a competenţelor. 12Cercetările au arătat că nu există o
strategie unică de abordare, care să se dovedească eficientă pentru toate grupurile-ţintă.
De aceea, strategiile complexe sunt cele mai eficiente.
I. CLASIFICAREA OSAP

12
Factori de risc şi de protecţie. [ accesat 15 noiembrie 2013]. Disponibil pe internet:
<Http://www. drognet.md/ro/factori-de-risc-şi-de-protecţie.html>

22
 Autorii unui manual publicat de către Oficiul de Prevenire a Abuzului de
Substanţe (OSAP) din Statele Unite au clasificat programele de prevenire (avînd ca public
ţintă în special tinerii), după cum urmează:
Programe centrate pe persoană
Dezvoltarea cunoştinţelor, comportamentelor şi atitudinilor faţă de consumul de
tutun, alcool şi droguri, reprezintă cea mai des utilizată strategie de prevenire. Scopul
acestor programe este de a influenţa mai degrabă indivizii, decît mediul lor social sau
economic. Abordările utilizate în aceste programe sunt:
• Tactici de înspăimîntare. Scopul este de a înspăimînta grupul-ţintă privind
consecinţele unui anumit comportament, recurgînd la anxietate.
• Transmiterea unui mesaj de folosire cumpătată. Această abordare contrazice
părerea generală conform căreia consumul de tutun, alcool şi droguri este inacceptabil,
sub orice formă.
• Dezvoltare emoţională şi interpersonală. Aceste programe au ca scop
îmbunătăţirea imaginii de sine, a auto-determinării, a abilităţilor de comunicare şi
definirea valorilor personale.
• Oferirea de activităţi alternative. Aceste programe sunt direcţionate către
sprijinirea dezvoltării personale şi oferirea de provocări - alternative pentru a combate
unul din factorii de risc personali: plictiseala. Aceste abordări au însă un efect
insesizabil, cel puţin sub forma lor actuală.
• Informarea. Aceasta abordarea pleacă de la ipoteza că oamenii folosesc droguri
deoarece nu au fost suficient informaţi asupra efectelor dăunătoare ale acestora. Dacă
sursa de la care este primită informaţia este considerată de încredere de către grupul-ţintă,
atunci, prin omiterea elementului „teamă”, informaţia oferită poate deveni o parte
importantă a unei abordări mai complexe.
• „Ar putea să mi se întîmple şi mie”. Ipoteza de bază a acestei abordări este
aceea că, deşi tinerii cunosc efectele negative ale consumului de droguri, nu iau în
considerare că acestea i-ar putea afecta şi pe ei. Astfel, conştientizarea acestui risc
potenţial de către grupul ţintă poate fi eficace în prevenirea consumului, dacă mesajele
transmise au la bază dovezi ştiinţifice.
• Managementul emoţiilor. Această abordare pleacă de la ipoteza că oamenii
consumă droguri ca urmare a unor probleme emoţionale. Abordarea se concentrează pe

23
îmbunătăţirea rezistenţei la stres şi detectarea unor grupuri la risc, pentru a le acorda la
timp sprijinul necesar.
• Îmbunătăţirea abilităţilor sociale. Aceste programe sunt destinate promovării
fermităţii, îmbunătăţirii comunicării sociale, dezvoltării asertivităţii şi încurajării
participanţilor pentru a rezista presiunii sociale negative.
• Identificarea comportamentului antisocial în stadiu incipient. Ipoteza de la care
pleacă această abordare este aceea că agresiunea, răzvrătirea, nerăbdarea şi timiditatea
sunt potenţiale indicii pentru viitoare probleme comportamentale. Programele sunt
concepute pentru a-i identifica din timp pe copiii cu astfel de probleme şi de a-i orienta
într-o direcţie mult mai acceptabilă din punct de vedere social.
Programe centrate pe grupul de egali
În cazul tinerilor, membrii unui grup au de obicei o influenţă majoră. Programele
derulate în şcoli pot profita de acest avantaj implicînd tinerii în activităţile de prevenire.
Este de preferat ca programele de acest gen să includă componente de dezvoltare a
abilităţilor sociale şi tehnici interactive.
Programe centrate pe familie
Aceste programe au la bază ipoteza că familia are un rol activ în prevenirea
consumului de droguri. În cadrul acestor programe de educaţie, părinţi sunt informaţi cu
privire la consumul de droguri şi efectele acestuia, îşi dezvoltă abilităţi de ascultare
activă, de stabilire a regulilor şi limitelor, de recunoaştere timpurie a consumului de
droguri, etc.. Întîlnirile cu părinţii sunt mult mai eficiente decвt transmiterea acestor
informaţii prin materiale de informare-educare. Broşurile de informare pot constitui un
prim pas pentru a stimula implicarea activă a părinţilor.
Programele centrate pe şcoală
Aceste programe vizează politica şcolii, cursanţii şi cadrele didactice.
Astfel în cadrul şcolii:
• sunt stabilite norme clare, deopotrivă pentru cursanţi şi profesori, privind
consumul de tutun, alcool şi droguri
• sunt oferite cursanţilor servicii de consiliere
• cadrele didactice sunt informate şi formate pentru a putea identifica consumul
de droguri, precum şi pentru a avea cunoştinţele şi abilităţile necesare în implementarea
programelor de prevenire

24
 • cadrele didactice sunt încurajate să îşi revizuiască propriile convingeri şi
comportamente legate de consumul de tutun, alcool şi droguri13
II. CLASIFICAREA LUI KUMPFER
Programele de prevenire trebuie orientate către grupurile care prezintă factori mari
de risc. Aceste programe trebuie să fie flexibile şi concepute special pentru aceste grupuri.
Programe de prevenire în şcoli
Aceste programe vizează conştientizarea riscurilor, dezvoltare emoţională şi
interpersonală, oferirea de alternative pozitive, abilităţi de a face faţă presiunii sociale
negative. Creşterea conştientizării nu este însă suficientă pentru a genera o schimbare
pozitivă a comportamentului, iar programele care au ca scop dezvoltarea emoţională şi
interpersonală nu oferă rezultate imediate.
Programe de prevenire centrate sau bazate pe comunitatea locală.
Acestea acoperă o gamă largă de activităţi. Cele care se folosesc de mijloacele
media publice au adesea ca obiectiv conştientizarea. Un astfel de program are mai multe
şanse să genereze un efect dacă este dublat de alte modalităţi de prevenire ce influenţează
alţi factori care stau la baza unui comportament, ca de exemplu dezvoltarea şi respectarea
normelor sociale.
Programe de prevenire centrate pe familie
S-au dovedit a fi foarte eficiente pentru copii, programele centrate pe familiile în
care există consum abuziv sau părinţi dependenţi. Acestea oferă asistenţă pentru părinţi
dar şi suport pentru dezvoltarea abilităţilor sociale, atît pentru părinţi, cît şi pentru copii.14
III. CLASIFICAREA GERSTEIN ŞI GREEN
În studiul lor despre eficienţa programelor de prevenire a consumului de droguri,
Gerstein şi Green clasifică diversele abordările preventive după cum urmează:
Programe centrate pe factorii de risc
Aceasta subliniază importanţa factorilor de risc, din punct de vedere
epidemiologic. Această metodă este cea mai complexă, din punct de vedere al numărului
de factori de risc luaţi în considerare, dar baza teoretică este slabă. Un factor de risc este
orice caracteristică măsurabilă a unei persoane, caracteristică ce s-a dovedit a fi corelată,
13
. CARATA, D. Asistenţa socială a persoanelor dependente: suport de curs. Chişinău, 2008. p.
23-24
14
CAMPBELL, Ross. Copiii noştrii şi drogurile ,trad. de Lucian Popescu. Bucuresti: Editura
Curtea Veche, 2001. p 68-69

25
în mod semnificativ, cu un anumit comportament al acesteia. Factorii de risc sunt, de
obicei, cumulativi: cu cît există mai mulţi factori de risc, cu atît este mai mare
probabilitatea ca persoana în cauză să aparţină unui grup cu risc crescut faţă de consumul
de droguri. Unii factori de risc au chiar un efect sinergic asupra altora, nu sunt doar
cumulativi, ci au şi un efect de intensificare asupra altor factori. Întrebarea la care încă nu
s-a găsit un răspuns concludent este dacă factorii de risc sunt generici (corespund mai
multor tipuri de droguri) sau specifici (corespund unui anumit tip de drog).
Programe centrate pe dezvoltare
Aceste programe subliniază influenţa pe care natura şi dinamica interacţiunii
intrafamiliale o are în dezvoltarea copiilor, mai ales în şcoala primară. Interacţiunile din
cadrul familiei generează norme prin care se stabileşte dacă un comportament inadecvat
va fi răsplătit sau nu şi dacă copilul va ajunge sau nu să aibă o motivaţie pozitivă, să
dezvolte abilităţi şi comportamente social acceptate.
Programe centrate pe influenţa socială
Aceste programe sunt fundamentate pe teoria învăţării sociale şi vizează
informarea despre efectele consumului de droguri şi procesul învăţării sociale, corectarea
percepţiilor eronate, dezvoltarea şi recompensarea capacităţii de a rezista presiunii sociale
negative.
Programe centrate pe specificul comunităţii
Sunt programe complexe bazate pe diferenţele dintre comunităţi, dintre grupurile
ţintă, cu privire la natura şi gradul problemelor legate de consumul de droguri. Rezolvarea
problemelor se face оn consecinţă, alegînd cele mai potrivite metode de abordare.
Programe pentru şcoli
Aceste programe includ următoarele componente:
• informarea privind consumul de droguri şi efectele acestora;
• dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor;
• definirea şi identificarea propriilor valori morale;
• dezvoltarea abilităţilor de management al stresului;
• creşterea stimei de sine;
• asistenţă în stabilirea şi atingerea scopurilor;
• dobîndirea de abilităţi sociale pentru a rezista presiunilor sociale negative;
• angajamentul de a nu consuma droguri;
• asistenţă pentru respectarea normelor de grup şi a celor individuale;

26
 • dezvoltarea abilităţii de a oferi ajutor altor colegi;
• identificare şi încurajarea implicării în activităţi alternative;
Campanii mass-media 15
Campaniile mass-media de prevenire a consumului de droguri nu au efect direct
asupra formării sau schimbării unui comportament. Totuşi, mass-media are un rol
important în transmiterea informaţiilor, conştient-izarea şi stimularea comunicării
interpersonale. Mesajele

1.4. Rolul asistentului social în prevenirea şi combaterea consumului de

droguri în rîndul adolescenţilor .
Asistentul social în lucrul său cu orice categorie de beneficiari trebuie să respecte
nişte reguli şi principii cuprinse în Codul Etic şi să-şi asume corect rolul de asistent
social. Acesta va trebui să promoveze, la nivel social, atitudini pozitive faţă de
consumatorii de droguri adică nediscriminarea, acceptarea şi neetichetarea acestor
personae şi nu în ultimul rînd, să apere drepturile şi interesele acestora. Asistentul social
va participa la crearea unor relaţii între instituţii şi departamente care vor fi responsabile
cu elaborarea de proiecte cu scop informativ şi de combatere a dependenţei de droguri
sau alte substanţe nocive. Acesta este unul dintre profesionaliştii implicaţi în
sprijinirea indivizilor pentru care consumul de droguri a devenit o problemă, dar şi în
implementarea de proiecte şi programe de reabilitare şi recuperare, reinserţie socială.
Pentru asistentul social munca şi activitatea cu clientul său sunt esenţiale. Dorind
schimbări pozitive în viaţa clientului său, asistentul social trebuie să parcurgă nişte
etape, momente principale şi corecte în оndeplinirea acestora: în primul rînd, asistentul
social trebuie săa cunoască în detaliu clientul şi problemele sale, în al doilea rand să
stabilească împreună cu beneficiarul obiectivele pe care trebuie să le urmărească în
timpul intervenţiei, în al treilea rînd o selectare şi o aplicare etapizată a metodelor şi
tehnicilor de intervenţie şi nu în ultimul rînd, evaluarea intervenţiei şi construirea
contextului pentru continuarea relaţiei profesionale.
În prevenirea recăderilor asistentul social trebuie să dispună de anumite tehnici
folosite în timpul consilierii. Una dintre ele este focalizarea atenţiei care este o
tehnică de relaxare şi are rol în sprijinirea clientului cînd acesta vorbeşte despre

BULGARU, Maria. Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica Moldova.

15

Chişinău, 2008. p. 230-232

27
gвndurile şi sentimentele sale sau pentru a se relaxa. O altă tehnică este aceea de
completare a frazelor care îi ajută pe clienţi să descopere gвndurile lor iraţionale bazate
pe convingeri eronate şi să le corecteze. Parafrazarea îl face pe client să
conştientizeze de convingerile sale eronate şi gîndurile, sentimentele şi acţiunile pe
care acestea le provoacă.
Asistentul social, în primul rînd, trebuie să privească consumatorul de
droguri ca pe un beneficiar şi să-i respecte drepturile: dreptul la respect, dreptul la
confidenţialitate, dreptul la politeţe şi consideraţie şi să nu aplice propriile sale
standarde la problema persoanei asistată. Acesta trebuie să folosească metode de
prevenire a consumului de droguri atît în mediul familial al consumatorului, cît şi în cel
social.
În familie, asistentul social poate implica părinţii în activităţile de prevenire, prin
informarea acestora, prin implicarea în activităţile adolescenţilor şi prin formarea lor în a
putea detecta la timp consumul de droguri.
În societate, asistentul social poate realiza proiecte de informare în şcoli, atît a
elevilor cît şi a cadrelor didactice, asupra efectelor negative pe care le au drogurile asupra
organismului uman.Aşadar, asistentul social joacă un rol foarte important în acţiunea de
prevenire a consumului de droguri, dacă ştie cum să pună în practică util și corect știința,
abilitățile și deprinderile pe care le are16
Studiile demonstrează că alcoolul, tutunul şi drogurile sunt considerate de către
adolescenşi un alt mod de a cunoaşte lumea, un "ajutor" de a relaţiona mai bine, de a uita
de probleme, de a evada, de a socializa sau de a se afirma. Adolescenţa este şi vîrsta
tensiunilor emoţionale şi a angoaselor, aparent de neînţeles pentru cei din jur. De aceea,
de multe ori, pentru adolescenţii bulversaţi de propriile întrebări, de barierele şi
agresiunile, mai mult sau mai puţin reale din exterior, drogul pare singura şi cea mai bună
soluţie. Iată de ce profesorilor, părinţilor şi nu în ultimul rind specialiştilor din sfera social
le revine rolul de a le propune alternative de petrecere a timpului liber, de descărcare
emoţională şi nu în ultimul rind de rezolvare a problem

CAPITOLUL II: EXPERIMENT DE CONSTATARE A GRADULUI DE

RISC FAŢĂ DE CONSUMUL DE DROGURI ÎN RÎNDUL ADOLESCENŢILOR
16
. BULGARU, Maria. Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale. Chişinău: CE USM,
2003. p. 310-312
28
 2.1. Constatarea riscului faţă de consumul de droguri în rindul adolescenţilor
din grupul experimental.
RM este o ţară mică, dar consumul de droguri legale şi ilegale a devenit deja un
fenomen. Potrivit datelor statistice prezentate de IDEC Moldova printre drogurile ilegale
cele mai consumate de moldoveni sunt: canabisul, urmat de ecstasy, heroina,
halucinogenele şi cocaina. Canabisul şi ecstasy sunt consumate mai mult de tinerii, cu
vârste cuprinse între 15 şi 28 de ani, majoritatea fiind bărbaţi, cu precădere din municipiul
Chişinău şi nordul ţării. Analiza cazurilor în funcţie de vârsta de debut în consumul de
droguri demonstrează că pentru 42 % dintre consumatorii de droguri, vârsta de debut se
situează între 14 şi 19 ani. Cea mai mică vârstă declarată de un respondent pentru debutul
în consumul de canabis a fost de nouă ani.
În luna februarie a acestui an IDEC Moldova a realizat un studiu la nivel naţional,
în rândurile elevilor de liceu, cu vârste cuprinse între 16 şi 17 ani. Studiul a relevat că
14,5% dintre ei au consumat droguri ilegale cel puţin o dată în viaţa lor, iar 42%(cel mai
ridicat procent din Europa) s-au îmbătat cel puţin o dată la această vârstă.
Universul cercetării:
Cercetarea a fost realizată în perioada noiembrie 2013– aprilie 2014 pe un
eşantion de 30 de adolescenţi cu vîrsta cuprinsă între 14 – 17 ani elevi ai Liceului „ G .
Coşbuc'' mun. Bălţi ce prezintă risc crescut de începere a consumului de droguri şi 5
diriginţi din acelaşi liceu.
Colectarea datelor s-a realizat prin următoarele metode:
1. anchetă prin chestionar pentru toţi adolescenţii de 14 – 17 ani implicaţi în
studiu (anexa 1);
2. discuţie şi chestionar pentru profesori(anexa 2).
Pe parcursul întregului proces de realizare a studiului, ne-am ghidat de
respectarea următoarelor principii etice:
- acordul informat al participanţilor la studiu;
- confidenţialitatea şi protecţia bunăstării psihologice a adolescenţilor implicaţi;
- nediscriminarea opiniilor participanţilor la studiu.
Scop şi obiective practice
Studiul nostru prezentă analiza atît cantitavă cît şi calitativă a riscului de a începe
consumul de droguri la adolescenţi, care după părerea diriginţilor prezintă risc sporit şi au

29
fost selectaţi pentru a forma eşantionul experimental. Subiectul dat este unul foarte
sensibil ba chiar am putea spune că are o latură ilegală de aceea direct prin intermediul
discuţiei sau interviului nu poate fi abordat de aceea am ales să colectăm informaţia prin
intermediul unuin chestionar anonim, încercîd astfel să abordăm toate laturile de la
consumul de alcool şi ţigări, care tot sunt incluse în categoria drogurilor , pînă la
drogurile ilegale. Ştiind specificul vîrstei am ales chestionarul cu variante de răspuns
pentru că aplicînd chestionarul deschis, riscam să primim doar nişte foi cu rubrici
necompletate sau cu răspunsuri copiate de la colegi
Studiul a urmărit:
1. identificarea influenţei mediului asupra debutulului consumului de droguri la
adolescenţi;
2. identificarea atitudinei adolescenţilor faţă de consumul de tutun, alcool şi
droguri;
3. identificarea locurilor unde adolescenţii au întîlnit droguri şi consumatori de
droguri;
4. elaborarea unor măsuri de profilaxie a consumului de droguri în rîndul
adolescenţilor.
Pentru a studia problema din mai multe perspective am intervievat(Anexa 1) 5
diriginţi de clasă aceştea îşi cunosc cel mai bine elevii, caracterele, calităţile şi
neajunsurile, problemele şi trăirile specifice vîrstei,iar acest lucru ne-a ajutat foarte mult
în selecatarea elevilor ce au fost incluşi eşantionul experimental.
Diriginţii au recunoscut că în colectivul clasei lor de elevi sunt elevi cu
comportament deviant şi chiar copii ce prezintă risc crescut de consum de droguri ( 5 %)
iar în ciuda părerii generale că comportament deviant prezintă doar adolescenţii din
familii vulnerabile, diriginţii au afirmat că situaţia în famiile acestora sunt diferite: unii
provin din familii asigurate financiar însă temporar dezintegrate ca urmare a migraţiei
unuia sau ambilor părinţi, alţii din familii monoparentale sau din familii unde se consumă
alcool, iar unii sunt chiar din familii înstărite cu un singur copil. De aici putem trage
concluzia că în situaţia actuală a societăţii noastre din cauza instabilităţii riscului de a
consuma droguri sunt expuşi toţi tineri.
Toţi diriginţi au mărturisit că au fost situaţii cînd elevii şi, nu doar băieţi,s-au
prezentat la ore într-o stare nedecvată adică cu miros de alcool sau chiar cu
comportamente ciudate ce demonstrau că elevul a consumat droguri, punînd profesorii în

30
situaţia de a chema părinţii pentru ai lua acasă fiind riscant să le permită să plece în starea
dată. După aceste incidente elevii au fost îndreptaţi către psihologul şcolar pentru a
depista cauza consumului şi a petrece cu ei odiscuţie informativ-educativă.
Profesorii au mărturisi cu părere de rău că aproxitiv 31% din elevi fumează fii
ocaziona fie prmanent în pofida faptului că atunci cînd sunt surprinşi sunt sancţionaţi:
sunt anunţaţi părinţii, sunt numiţi de serviciu în cadrul clasei, şcolii, sunt lăsaţi după ore
etc. Aceştea au marturisit că ore dedicate profilaxiei consumului de droguri, educaţiei
sexuale, precum şi altor probleme actuale societăţii noastre sunt insuficiente în curiculul
şcolar. Dar oricum sunt şi aceştea le petrec în cadrul orelor de dirigenţie cel puţin odată în
semestru. Profesorii au accentuat că adolescenţii în special ar trebui să cunoască care sunt
consecinţele consumului de droguri, să le fie prezenate cazuri reale, victime ale acestui
flagel care le-ar vorbi din propria experienţă despre riscul şi răul care îl provoacă
drogurile şi ar fi de dorit ca acestea să fie de vîrstă apropiată pentru că aşa sete specificul
vîrstei, adolescenţii percep şi acceptă mai bine informaţia de la semeni decît de la adulţi.
În urma prelucrării informaţiei colectate prin intermediului chestionarului (Anexa
2) de la adolescenţii din grupul experimental am obţinut următoarele rezultate:

Figura 1: Părerea responedenţilor referitor la întrebarea este consumul de

droguri o problemă pentru localitatea ta.
Majoritatea respondenţilor apreciază drogurile ca ceva rău dar care crează plăcere,
ajută să trăeşti senzaţii noi, însă nu pot să explice în ce constă răul; nu cunosc termenii
dependenţă, toleranţă, sevraj. Ba chiar mai mult 42% din adolescenţii intervievaţi au
afirmat că drogurile pot fi încercate odată fără a te expune riscului de a deveni dependent
de ele. Atitudinea dată se formiază la adolescenţi sub influenţa grupului de semeni, ceea
31
ce este firesc în perioada adolescenţei autoritatea supremă sunt semenii, adolescenţii
ascultă doar de persoanele ce au o vîrstă apropiată de a lor. Iată de ce considerăm că în
programele de profilaxie a consumului de droguri şi în special în campaniile de informare
a elevilor despre influenţa consumului de droguri trebuie implicaţi tineri care pot să
discute cu ei de la egal la egal să intre în contact dar nu să le ţină o lecţie despre droguri
de la tribună.

Tabel nr.1: Distribuţia răspunsurilor respondenţilor în funcţie de sex

Cel puţin odată Cel puţin odata Cel puţin odata Au prieteni care
au fumat au consumat au fost într-o consumă
alcool companie unde ocazional
sa-u consumat droguri
droguri
băieţi 38% 79% 9% 19%
fete 15% 10% 2% 4%

Eşantionul nostru era compus 54% din băieţi şi 46% din fete dar în ciuda
aşteptărilor noaste la cea mai marea întrebărilor răspunsurile diferenţiat foarte mult . Deja
difernţa de sex nu influenţiază asupra frcvenţei comportamentelor deviante la adolescenţi.
Şi nu este de mirare în societatea contemporană este foarte difuză graniţa între sexe fetele
îmbracă pantaloni au tunsori scurte, consumă alcool în special bere şi tutun iar de aici
pasul pînă la droguri este foarte mic. Băeţii din contra au un comportament şi o ţinută mai
feminină păr lung, pirsing şi haine de culori aprinse şi de croi feminizat la fel mari
consumatori de bere şi tutun
În rîndul adolescenţilor din grupul experimental persistă părerea că drogurile
drogurile pot fi încercate fără a-ţi expune sănătatea şi a deveni dependent, acest lucru îl
afirmă 54 7% din respodenţi, ba chiar mai mult afirmă că au cunoscuţi care uneori
întrebuinţează canabis sau extasy.
Evidenţiind rolul familiei în educarea copiilor şi în special în învăţarea
comportamentelor deviante putem afirma că 82% din responondenţi au afirmat că în
familia lor sunt membri care fumiază, cît priveşte consumul de alcool: 6 % au afirmat că
în familia lor se consumă zilnic alcool; 38% se consumă de cîteva ori pe lună alcool:
45% doar la sărbători şi ocazii speciale; 11% se consumă foarte rar sau niciodată.
Moldova este o ţară cu tradiţii milenare în consumul de alcool în special de vin aşa că

32
răspunsurile primite nu sunt o noutate ele doar demonstrează că tradiţiile se păstrează şi
se transmit din generaţie în generaţie.

Figura 2: Frecvenţa consumului de alcool în cadrul familiilor adolscenţilor

din grupul experimental.
Reeşind din răspunsurile date este explicabilă atitudinea lor faţă de alcool şi ţigări:
42% afirmă că alcoolul şi ţigările nu sunt droguri; 36,5% sunt deacord că alcoolul şi
ţigările sunt droguri dar pot fi consumate deoarece sunt legale şi se află în vînzare liberă;
17,5% consideră că alcolul şi ţigările sunt droguri care crează dependenţa de aceea nu
trebuie consumate, iar 4% nu au o poziţie determinată faţă de problema dată. 21% din
adolescenţi incluşi în studiu consideră că hotărîrea de a fuma o ia fiecare independent şi
ce-i care hotărăsc să fumeze sunt persoane mature capabile să răspundă de proriile fapte;
43% acceptă persoanele care fumiază, acest fapt nu-i deranjiază însă personal nu
fumiază ; 12% au afirmat că au o atitudine pozitivă faţă de problema dată ei făcînd parte
din categoria fumatorilor, restul sunt categoric împotriva fumatului considerînd că acest
lucru dăunează atît fumătorului cît şi celor din jur. Este alarmantă statistica la capitolul
consum de alcool 89% din adolescenţi cel puţin odată au consumat alcool, nemaivorbind
de faptul că dintre aceştea 47,5% consumă uneori la ocazii speciale iar 41,5% afirmă că
consumă alcool deseori în special în compania prietenilor. Această statistică este alrmantă
deoarece tinerii sînt mai vulnerabili la suferinţele fizice, emoţionale şi sociale
cauzate de consumul de alcool. S-au demonstrat legături cauzale puternice între
consumul de alcool şi comportamentele cu risc sporit, violenţa, comportamentul

33
sexual neprotejat, accidentele rutiere sau de alt gen, care au condus la dizabilităţi
pe viaţă şi chiar deces. Costurile sociale, economice sau cele de sănătate cauzate
de problemele legate de consumul de alcool printre tineri aduc o povară
substanţială societăţii
După părerea adolescenţilor intervievaţi cauzele care îi determină pe unii
adolescenţi să încerce drogurile ar fi următoarele: curiozitate, lipsa de informare referitor
la riscurile consumului de droguri, probleme în dragoste, influenţa din partea grupului,
lipsa de înţelegere şi susţinere din partea familiei etc.
Un factor specific doar pentru Republica Moldova care joacă un rol important în
consumul de droguri este migraţia părinţilor, aceştea pleacă la muncă peste hotare lăsînd
copii şi tinerii fără supraveghere dar cu sume mari de bani care nu sunt urmărite pentru ce
se cheltuie. Astfel aceştea au libertate şi posibilitate de a petrece timpul astfel cum
consideră ei de cuviinţă şi dacă luăm la socoteală specificul vîrstei adolescenţei cu toate
crizele sale, la care se adaogă lipsa părinţilor. Atunci putem înţelege cît de riscantă este
situaţia şi nu doar pentru adolescenţii din mediul urban.

Figura3 : Cauzele care îi determină pe tineri să consume droguri

34
 În profilaxia consumului de droguri este foarte important să cunoaştem locurile
unde cel mai des sunt întîlnite drogurile, de aceea am pus această întrebare adolescenţilor
din eşantionul nostru experimental , iar răspunsurile le-am reflecta în fig.3

Figura 4: Locurile unde dorgurile sunt cel mai răspîndite

Bazîndu-ne pe sinceritatea eşantionului nostru şi garantîndu-le tinerilor
anonimatul total am riscat să întrebăm direct dacă au încercat drogurile în rezultat 11%
ne-au mărturisit că da au încercat unii cînepa alţii extasy, în compania prietenilor sau la
discotecă iar înainte de asta au consumat alcool, 7% au mărturisit că li s-a propus să
încerce dar au refuzat.
După cum şi era de aşteptat la respondenţii noştri domină maximalismul
adolescentin 72% din ei sunt deacord că viaţa este doar una şi trebuie să încerci detoate
deoarece e mai bine să regreţi că ai facut decît să te gîndeşti ce avea să fie dacă încercai.
Considerăm că atitudinea dată reprezintă un comportament de risc pentru tineri şi aici este
prezent un aspect ce necesită asistenţă din partea profesorilor, psihologului şcolar şi al
părinţilor. Tinerii trebuie educaţi într-o atmosferă de responsabilitate ca ei să
conştientizeze anumite perspective de viitor şi nu doar ispitele de moment ce i-ar putea
costa foarte scump. În urma realizării studiului asupra adolescenţilor am obţinut rezultate
îngrijorătoare aceştea au o atitudine tolerantă faţă de droguri precum şi posibilitatea de a
le încerca în plus sunt foarte descătuşaţi, libertini, maximalişti şi dornici de senzaţii noi.
Toate acestea duc la creşterea riscului de a începe consumul de droguri mai ales că
aceştea locuesc în mediul urban unde controlul social este foarte slab iar posibilităţile de
petrecere a timpului liber sunt multiple, diverse şi uneori chiar deviante. Un factor de risc
35
în plus îl reprezintă nivelul ridicat de accesibilitate a substanţelor stupefiante
nemaivorbind de alcool, aceste substanţe sunt foarte răspîndite în locurile fregventate de
adolescenţi şi tineri şi sunt foarte propagate şi reclamate. De aceea cînd vorbim despre
profilaxia consumului de droguri trebuie să începem acest proces anume în aceste locuri
iar în plus trebuie să le fie propuse tinerilor alternative sănătoase ca aceştea să
conştientizeze situaţia şi să facă benevol o alegere corectă. Căci dacă luăm în calcul
specificul vărstei adolescenţei putem uşor conştientiza că adolescenţilor nu le poţi impune
o anumită alegere poţi doar să-i atragi sau să-i interesezi.
Este foarte dificil de determinat care adolescenţi sunt în grupa de risc faţă de un
viciu social deoarece specificul adolescenţei constă în aceea că toţi prezintă risc sporit,
agresivitate, protest, dorinţă de afirmare şi de demonstrare a maturităţii şi independenţei
etc. Iar în socitatea contemporană adolescenţa debutează mai devrme iar criza specifică
vîrstei este mai adîncă, mai îndelungată şi deseori cu consecinţe mai grave. Şi aceasta nu
este unica problemă a societăţii noastre exodul în masă al părinţilor a lăsat o bună parte
din adolescenţi fără control însă cu bani ceea ce este foarte periculos deoarece nu este
controlat pe ce sunt cheltuiţi. De aceea de cele mai dese ori rudelor, diriginţilor şi nu în
ultimul rînd asistentului social comunitar le revin rolurile părinteşti de a controla şi educa
adolescenţi pentru aceasta trebuie să fie instruiţi referitor la riscurile specifice vîrstei
precum şi metodele de profilaxie a acestor riscuri.
În concluzie putem afirma că adolescenţii şi tinerii din Republica Moldova au un
risc sporit faţă de consumul de droguri, în special faţă de consumul de alcool şi ţigări şi
acest lucru îîn mare parte este influenţat şi de tradiţiile noastre, aproape în fiecare familie
se consumă alcool şi ţigări, sărbătorile se desfăşoară cu un consum în masă de băuturi
spirtoase. Nici părinţii şi nici profesorii nu desfăşoară activităţi de educare în scopul
educării copiilor şi tinerilor ca aceştea să aibă o atitudine adecvată faţă de droguri, să
cunoască care sunt riscurile şi urmările consumului nu doar de droguri dar şi de alcool şi
ţigări.
Un aspect care îngrijorează foarte mult este faptul că o bună parte din adolescenţii
din Republica Moldova au foarte mult timp liber, un surplus de bani şi o lipsă totală de
control din partea părinţilor deoarece aceştea sunt plecaţi la muncă peste hotare. Astfel
tinerii sunt supuşi diferitor ispite, ei se alătură diferitor grupuri neformale deviante, se
implică în activităţi antisociale şi de cele mai dese ori încep să consume alcool, ţigări şi
droguri.

36
 În mun. Bălţi cea mai mare parte din activităţile de profilaxie a consumului de
droguri o realizează unele asociaţii obşteşti cum ar fi „ Tinerii pentru Dreptul la Viaţă” şi
alte organizaţii ce au o experienţă mai mică şi o perioadă de activitate mai scurtă, care
însă prin intermediul voluntarilor încearcă să informeze adolescenţii despre riscurile
consumului de droguri, organizează diferite acţiuni de informare şi sensibilizare a
populaţiei faţă de viciul dat. În localităţile rurale însă nu există astfel de organizaţii şi
atunci apare întrebarea: „ Cine trebuie să efectueze profilaxia consumului de droguri în
situaţia dată?” părinţii? Eu singuri nu au cunoştinţe destule în domeniu, profesorii? Ei şi
aşa predau cîte 3-4 discipline pe unele învăţîndule în paralel ce le predau elevilor.
În continuare am încercat să elaborăm un program informativ de lucru cu tinerii în
scopul informării acestora şi ridicării nivelului de rezistenţă faţă de consumul de droguri.
Un aspect inportant pentru noi ar fi ca în campania de profilaxie a consumului de droguri
să fie implicaţi tineri cu vîrsta apropiată de ce-a a grupului ţintă. Aceştea să organizeze
seminarele informative, în cadrul cărora să discute cu tinerii de la egal la egal. Să le aducă
cît mai multe argumente concrete, filme şi istorii reale ce i-ar convinge care sunt riscurile
ce le implică consumul de droguri. Programele desfăşurate la aer liber într-o atmosferă
neformală la care să participe şi foşti consumatori de droguri care si-ar împărtăşi
experienţa amară în domeniu considerăm că ar avea un efect profilactic cu mult mai mare
ca prelegerile citite de profesori în cadrul orelor de dirigenţie.

2.2. Proect de program informativ în domeniul prevenirii consumului de

doguri
SCOPUL: informarea tinerilor despre riscurile şi consecenţele consumului de
droguri şi formarea comportamentului de rezistenţă faţă de consumul de droguri.
Durata seminarului: 90 min;
Grupul ţintă: adolescenţii din mediul urban cu vîrsta cuprinsă între 14 – 17 ani;
Numărul persoanelor din cadrul grupului: 30 – 35 persoane;
NOTĂ! Scopul seminarului nostru nu este de a informa adolescenţii despre
tipurile de droguri, cum se consumă sau ce să facă atunci cînd se întîmplă un supradozaj,
ci să-i ajutăm să conştientizeze care sunt riscurile şi consecinţele consumului de droguri
precum şi să formăm un comportament de rezistenţă ca în rezultat să dispară curiozitatea
şi adolescentul să fie capabil să refuze propunerea de a încerca drogurile. După cum a

37
spus o persoană înţeleaptă un gram de profilaxie valorează cît o tonă de tratament. Iată în
cadrul acestui seminar vrem să valorificăm gramul de profilaxie şi să scutim tona de
muncă pentru a salva vieţile tinerilor ce au aluneca pe drumul fără întoarcere a drogurilor
Planul seminarului
Joc de prezentare ˵Cap de berbec˵
Scopul jocului: memorizarea rapidă a numelor participanţilor într-un mod
distractiv, destinderea atmosferei, acomodarea la un nou mediu.
Conţinutul jocului: ne vom prezenta unul altuia dar vom face acest lucru în aşa
mod ca să memorizăm toate numele. Primul spune numele său, al doilea numele primului
şi al său etc. nu se permite scrierea numelui se numeşte jocul ˵Cap de berbec˵ deoarece
dacă ai uitat numele cuiva spui ˵cap de berbec˵ apoi numele propriu avîndu-te în vedere
pe sine. Condiţii adăugătoare: numindu-l pe cineva îl privim în ochi.
Prezenterea temei precum şi argumentarea necesităţii de a aborda tema dată.
Aş vrea să încep cu o întrebare: “ Ce vă face cel mai mult să faceţi, de la ce lucruri
primiţi plăcere?” (după ce primim răspunsurile continuăm). Aceasta este alegerea noastră
benevolă ca şi hotărîrea de a încerca drogurile dar este o mică diferenţă după ce le
încercăm toate celelalte lucruri care pînă atunci erau importante pentru noi dispar, rămîne
doar o dorinţă de a încerca din nou şi din nou acea primă senzaţie care ne-au oferito
drogurile, se începe o goană după plăcere şi noi încercăm din nou şi din nou dreogurile
doar că plăcerea este tot mai puţină şi dorinţa tot mai mare nu există droguri uşoare toate
mai devreme sau mai tîrziu creează dependenţă şi toate fac ca organizmul să se adapteze
la ele şi să nu mai primească acea primă senzaţie intensă. Cum credeţi ce se întîmplă mai
departe? ( adolescenţii se dau cu părerea).
Mai departe nu mai există nimic nici familie nici prieteni nici viitor există doar
drogurile şi veşnica goană după resurse pentru a le putea cumpăra şi a alina durerea
insuportabilă pe care o simte un consumator de droguri în momentele de sevraj cînd
organizmul cere drogul fără de care deja nu poate funcţiona. De ce vrem azi să vorbim
despre droguri? Suntem siguri că voi aţi auzit multe despre droguri însă mai ştim că
atunci cînd cineva o să vă propună să le încercaţi no să vă spună ce va fi cu voi pe urma,
care este cealaltă parte a medaliei, care este preţul pe care îl veţi plăti pentru plăcerea
primită.
BRAINSORMING: CE SUNT DROGURILE, concluzii în baza răspunsurilor
obţinute de la participanţi. Prezentarea informaţiei introductive la tema drogurilor.

38
 Reguli de desfăşurare a Brainstorming-ului
Nu criticăm ideile acestora;
Nu autocenzurăm propriile idei;
Emitem un număr cît mai mare de idei;
Preluăm ideile altora şi le îmbunătăţim;
Dăm frîu liber imaginaţiei;
JOC ENERGIZANT: Barometrul valorilor
Mărimea grupului: 10 – 30 participanţi
Timp: 20 minute
Materiale: un panou, o tablă, sau o coală mare de hîrtie cu rubricile "pro" şi
"contra"
OBIECTIVE
A permite participanţilor să-şi formeze o idee mai clară despre ceea ce îi uneşte şi
ceea ce îi face diferiţi. Cu ajutorul unei divizări echilibrate de a practica un exerciţiu de
ascultare activă. A favoriza flexibilitatea poziţiei şi căutarea compromisurilor.
PROCEDURĂ
Nu există neutralitate, fiecare trebuie să se pronunţe. Sunt interzise explicaţiile,
doar se expune părerea (pro sau contra).
Se cere linişte, seriozitate (fără zîmbete sau comentarii). Ocuparea unei poziţii
corespunde unei deplasări la dreapta (pro) şi stînga (contra). Cei ce nu pot decide exact
care este alegerea lor, se vor plasa ţntre cele 2 grupuri. Animatorul prezintă condiţiile
jocului şi determină spaţiul pentru fiecare opinie.
Al doilea animator observă proporţia celor ce sunt pro sau contra. Scopul lui este
să caute enunţul ce desparte grupul pe echipe, mai mult sau mai puţin echilibrate (ca
număr şi motivaţie). Odată ce s-au înţeles bine condiţiile jocului, animatorul propune
enunţurile ce indică diferenţele din interiorul unei teme, sau punctele ce vor fi discutate în
timpul activităţii.
La fiecare propoziţie participanţii trebuie să se deplaseze în spaţiul respectiv,
motivîndu-şi alegerea. Fiecare va propune o reformulare a propoziţiei, pentru a ajunge la
un consens cît mai satisfăcător pentru ambele părţi. Cînd consideră că etapa s-a terminat,
animatorul va ruga lumea să revină la poziţiile comune, enunţînd o altă afirmaţie.
EVALUARE

39
 V-a fost dificil să vă expuneţi coerent şi independent părerea ? Ce a condiţionat
deplasarea în spaţiu ? Ce aţi însuşit despre respectarea opiniei celorlalţi ? În timp ce
ascultaţi motivaţia, explicaţia altora, ce schimbări s-au produs ? E uşor să fii apropiat de o
persoană ce are valori şi opinii diferite de ale tale ?
LUCRU ÎN GRUP:
cauzele consumului de droguri în rîndul adolescenţilor.
Analiza istoriilor reale, găsirea momentului crucial şi inventarea altui final pentru
istoriile prezentate.
PREZENTAREA CONSECINŢELOR CONSUMULUI DE DROGURI
INCLUSIV A CELUI DE ALCOOL ŞI ŢIGĂRI.
DISCUŢIE: DE CE PRIMA DOZĂ ESTE GRATUITĂ?
Joc „Ziarul atoateştiutor”
Obiective: de a controla atenţia şi cunoştinţele acumulate, de a întări materialul şi
a ajuta la memorizare.
Durata: 15 minute.
Procedură: grupul se aşează formînd un cerc. Ziarul se pune pe un scaun situat în
centrul cercului. Persoana A care începe jocul ia ziarul şi spune o informaţie pe care o
cunoaşte despre droguri, apoi atinge altă persoană cu piciorul, pune repede ziiarul la loc,
aşezînduse repede la locul său. B va încerca să ia ziarul de pe scaun şi să-l lovească pe A,
înainte ca acesta să se aşeze. Dacă nu reuşeşte B coninuă jocul. Dacă reuşeşte, A rămîne
în centru.
EXERCIŢIU: „mituri şi realitate”
Obiective: de a controla atenţia grupului şi a ajuta la memorizarea informaţiei.
Durata: 10 minute.
Procedură: moderatorul citeşte anumite afirmaţii despre droguri, grupul spune
dacă informaţia este falsă sau adevărată.
1. Dacă le încerci odată nu rişti să devii dependent: FALS - sunt droguri puternice
care creează dependenţa după prima încercare
2. Există droguri uşoare care pot fi încercate fără a-ţi risca sănătatea: FALS – orice
drog prezintă risc de a provoca dependenţa fizică şi psihologică, punînduţi în pericol
sănătatea.

40
 3. Alcoolul şi tutunul sunt droguri şi au acelaşi efect ca şi drogurile interzise:
DEVĂRAT – ele crează dependenţa ce-i care spun că pot să lase fumatul sau băutul cînd
vor mint pe ce-i din jur şi pe sine
4. Cel care prima oară îţi oferă gratuit să încerci drogurile nu-ţi este prieten, doar
doreşte ca pe viitor să cîştige bani vînzindu-ţi droguri: ADEVĂRAT – cel mai des
consumatori sunt atraşi prin „ degustaţii” gratuite.
5. Drogurile te ajută să uiţi de probleme: FALS – drogurile nu rezolvă problemle
doar le agravează, pe lîngă toate problemele care le ai se adaugă, permanenta necesitate
de a face rost de droguri, deteriorearea sănătăţii, a relaţiilor sociale, familiale etc.
6. Consumatorii de droguri sunt permanent expuşi riscului de a se infecta cu
maladii incurabile: ADEVĂRAT – consumatorii de droguri injectabile care folosesc o
seringă comună sunt pemanent expuşi riscului de a se infecta cu virusul HIV sau hepatita
C.
7. Viaţa este scurtă trebuie să încerci de toate: FALS – viaţa este doar una şi este
scurtă orice greşeală are consecinţe care ne pot afecta viitorul.
JOC DE ÎNCHEIERE
OBIECTIVE:
1. tragere concluzii
2. împărtăşirea experienţei
3. apelul la emoţii
4. consolidare relaţii între oameni
5. recunoaşterea meritelor în cadrul echipei
6. apelul la experienţă
7. proiectarea în viitor a experienţei
PROCEDURĂ: Participanţii vor fi aşezaţi în cerc şi li se va da o frânghie.
Fiecare participant va face un nod lejer acelei frânghii. Apoi frânghia va trece din nou din
mână în mână şi fiecare participant va trebui să desfacă un nod şi va spune ce a învăţat
nou în cadrul activităţii date şi cum îi va ajuta acest lucru în viitor.
Un moment important este evaluarea eficienţei seminarului informativ, astfel
putem aprecia performanţele obţinute şi putem îmbunătăţi aspectele care sunt neclare sau
nu au asupra participanţilor impactul aşteptat de noi. În acest scop ne poate ajuta un
chestionar dar cu condiţia că acesta să fie bine realizat şi să cuprindă aspectele cheie pe
care vrem să le surprinem noi.

41
 APLICAREA CHESTIONARULUI DE EVALUARE A SEMINARULUI
1. ce sunt drogurile în viziunea ta?
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
2. Enumără cel puţin o cauză care îi determină pe adolescenţi să consume droguri?
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
3. Enumără cel puţin o consecinţă a consumului de droguri?
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
4. Ce ai aflta nou în cadrul seminarului nostru?
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
5. Ce ţi-a plăcut cel mai mult în cadrul seminarului nostru?
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
6. Ce ţi-a părut neinteresant şi în plus din cele expuse în cadrul seminarului?
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________

2.3. Concluzii finale

O problemă social gravă o constituie consumul de droguri,care este foarte
răspîndit şi care a împînzit toată lumea.Drogurile constituie o problemă îngrozitoare a
cărei seriozitate devine cu fiecare zi mai vizibilă. Problemele produse de abuzul de

42
droguri şi de traficul ilegal sunt printre cele mai grave probleme cu care se confruntă
lume de astăzi,ameninţînd generaţiile viitoare.
De aceea în cadrul lucrării noastre am încercat să studiem problema dată. Pentru
aceasta am analizar informaţia referitoare la ceea ce prezintă consumul de droguri, cauze,
consecinţe, tipuri de droguri dar ce este mai important am analizat metodele şi strategiile
de prevenire a consumului de droguri precum şi care este rolul asistentului social în acest
proces pentru că se ştie că fără o teorie potrivită nu există o practică bună. Toată această
informaţie acumulată a venit în sprijinul ipotezei noastre, care în urma realizării studiului
experimental s-a adeverit. Consumul de droguri în rîndul adolescenţilor poate fi prevenit
dacă se vor cunoaşte cauzele care îi determină pe aceştea să le consume şi vor fi vor
aplica diferite strategii, metode eficiente de prevenire a consumului de droguri.
Un moment important în profilaxia consumului de droguri ca şi în toate
problemele cu aspect social este informarea, de aceea în baza informaţiilor acumulate de
la adolescenţi am propus un proect de program informativ referitor la efectul nociv al
drogurilor, care sperăm că dacă va fi aplicat va forma o viziune corectă la aceştea despre
droguri şi o atitudine negativă faţă de consumul lor.
Drogurile este o problemă a întregii societăţii nu doar a tinerilor şi a părinţilor lor,
însă consumul de droguri este mai răspîndit în mediul urban deoarece aici şi posibilităţile
sunt mai multe şi mai mari în toate domeniiile începînd de la instruire şi angajare şi
terminînd cu cel al posibilităţilor de petrecere a timpului liber.
Pentru a reduce fenomenul socitatea trebuie să schimbe accentul de la combatere
la prevenire, deoarece este mai simplu şi mai puţin costisitor să previi decît să combaţi.
De aceea noi avem uremătoarele propuneri :
- Mărirea numărului de ore în cadrul şcolii ce au ca scop promovarea
modului sănătos de viaţă;
- Crearea oportunităţilor pentru tineri de petrecere a timpului liber într-un
mod constructiv;
- Verificarea regulată a localurilor şi cluburilor de noapte pentru a evita
răspîndirea drogurilor;
- Monitorizarea permanentă a situaţiei elevilor de către diriginţi şi profesori
şi direcţionarea lor la psiholog care trebuie obligatoriu să fie prezent în toate şcolile;
- Monitorizarea de către diriginţi şi asistenţi sociali a adolescenţilor rămaşi
singuri acasaă în urma migraţiei părinţilor;

43
 - Promovarea peiodică a campaniilor de prevenire a consumului de droguri
în cadrul societăţii;
- Promovarea modului sănătos de viaţă.
În urma realizării studiului nostru am încercat să studiem adolescenţii ce
prezintă risc sporit faţă de consumul de droguri, nu putem afirma că rezultatele
noaste sunt valide pentru întreaga sociatea întrucît eşantionul nu a fost atît de mare
precum ne-am fi dorit însă pe parcursul cercetării am descoperit o problemă care
nu a fost deloc cercetatî deşi este foarte importantă şi anume: consumul de droguri
în rîndul copiilor din familii temporar dezintegrate aceasta este o categorie nouă
de copii care a apărut odată cu migraţia în masă a părinţilor iar noi considerăm că
ei sunt o categorie de risc deoarece sunt material asiguraţi însă nu au nici un
control, posedînd o libertate deplină în acţiuni.
În concluzie putem afirma că profilaxia consumului de droguri va fi
eficientă atunci cînd vor fi descoperite şi înlăturate cauzele care îi determină nu
doar pe adolescenţii din mediul urban ci pe toţi adolescenţii să consume droguri
iar în loc le vor fi propuse alternative sănătoase.
BIBLIOGRAFIE
1. BANDIU, D., RADULESCU, M., VOICU, MARIN. Adolescentii şi familia, Editura
ştinţifică şi Enciclopedică, 2000, Bucureşti. 98 p. ISBN 902-784-48-7465-1
2. BERCHEŞAN, V; PLETEA, C. Drogurile şi traficanţii de droguri. Piteşti: Ed.
Paralela 45, 1998. 58 p.
3. BULGARU, Maria. Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica
Moldova. Chişinău, 2008. 439 p. ISBN 978-9975-80-146-1
4. BULGARU, Maria. Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale. Chişinău: CE
USM, 2003. 400p.
5. CAMPBELL, Ross. Copiii noştrii şi drogurile ,trad. de Lucian Popescu. Bucuresti:
Editura Curtea Veche, 2001. 118p.
6. CARATA, D. Asistenţa socială a persoanelor dependente: suport de curs. Chişinău,
2008.52 p.
7. Cartea mare a jocurilor. Bucureşti: Centrul de informare şi documentare privind
drepturile copilului, 2000.150 p. ISBN 876-928-786-876-87
8. Cunoştinţele, atitudinile şi practicile tinerilor referitor la HIV/SIDA şi droguri: Studiul
de evaluare. Raport final. Chişinău: Multi Art, 2011. 80 p.

44
9. DILION, Marcela, PRIŢICAN, Valentina. Asistenţa socială în contextul
transformărilor din Republica Moldova. Chişinău: Editura pedagogică, 2009. 400 p.
10. DRĂGAN, J. Aproape totul despre... droguri. Bucureşti: Editura Militară. 1996. 76 p
11. FERREOL, Gilles. Adolescentii si toxicomania, trad. de Adina Cobuz. Iasi:Editura
Polirom, 2000. 97 p.
12. Înţelege-mă ascultă-mă. Ghid pentru specialiştii din domeniul îngrijirii şi protecţiei
copiilor. Bălţi, 2011. 96 p.
13. Kit voluntari: metode şi tehnici de abordări. In: Organizaţia salvaţi copii. Bucureşti:
Speed Promotion, 2005. 180 p
14. HADÎRCĂ, Igor. Drogul – accepţiune socială şi juridică. Clasificare. In: Analele
ştiinţifice ale Universităţiinde Stat din Republica Moldova: Ser. Ştiinţe socioumaniste.
Chişinău, 2002, vol. I, p. 218-220
15. LAROUSSE – BORDAS. Dicţionar de droguri, toximanii şi dependenţe. Bucureşti:
Editura Ştiinţelor medicale, 1999
16. LĂZĂRESCU-SPETEŢCHI, Larisa; MOLDOVANU, Iosif. Educaţia pentru
formarea deprinderilor de viaţă: Raport de evaluare. Chişinău, 2009.110 p.
17. LESCO, G.; CHIREV, L. Ghidul voluntarilor din cadrul serviciilor de sănătate
prietenoase tinerilor. Chişinău: Rolse – Media SRL, 2007. 104 p.
18. NEAMŢU, Ghiorghe, Tratat de asistenţă socială. Iaşi: Polirom, 2003. 973 p. ISBN
947-746-74-9836-2
19. OBOROCEANU , Ion. Narcomania – un flagel peroculos societăţii. In: Moldova
Suverană: cotidian social politic, cultural de informare şi opinie, V.2000, 15 februarie, p
5.
20. POP, Octavian. Drogurile – un flagel al lumii contemporane. Timişoara: ed. Mirton,
2002.74p.
21. PORROT, M. Toxicomaniile. Bucureşti, 1999.
22. RĂDULESCU, Sorin; DAMBOEANU, Cristina. Sociologia consumului şi
abuzului de droguri. Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2006. 237p.
23. RODRIGUEZM J. A. G. Copilul meu, drogurile şi eu. Bucureşti: Editura
Ministerului de interne, 2002
24. ROTARIU, Traian; ILUŢ, Petre. Ancheta sociologică şi sondajul de opinie publică.
Iaşi: Editura Polirom,1997. 87 p.

45
25. SEMENOVA, A. Narcomania este boala celor tineri. In: L’Expres: [Revue], V. 1998,
24, p.3
26. SILLAMY, N. Dicţionar de sociologie. Bucureşti : Univers Enciclopedic Gold, 2009.
350 p.
27. STAVROS, C. Droguri concomitente alcool, tutun, cafea: factori de risc. Bucureşti:
ed. Medicală, 1998. 111p.
28. ŞTEFĂNEŢ, Sfetlana; LEŞO, Galina. Sănătatea şi dezvoltatrea tinerilor: studiu de
evaluare a cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor tinerilor. Chişinău: Tipograf – Tipar,
2005. 125 p.
29. ZEPCA, Victor. Comportamentul cu risc pentru sănătate: consumul de droguri la
liceenii din Chişinău. In: Făclia: săpt. Pedagogic, V.2003, 12 aprilie, p.3.
30. ZEPCA, Victor. Consumul de tutun la elevii claselor a V-a şi a XII-a:
comportamentul de risc. In: Făclia: săpt. pedagogic, V.2003, 29 martie, p.3.
31. КОСТА, А. всемирный доклад о наркотиках. 2004, 118 p.
Factori de risc şi de protecţie. [ accesat 15 octombrie 2013]. Disponibil pe internet:
<Http://www. drognet.md/ro/factori-de-risc-şi-de-protecţie.html>
32. MUNTEANU, Georgiana Diana. Proect de cercetare: Impactul drogurilor asupra
tinerilor. [ accesat 11 noiembrie 2013] Disponibil pe internet:
<Http://www.scribd.com/doc/26376892/password*7autodwn
33. Traficul şi consumul de droguri au crescut în Republica Moldova, în 2011[ accesat 3
decembrie 2013]. Disponibil pe internet: http://www.ziare.com/international/stiri-
externe/traficul-si-consumul-de-droguri-au-crescut-in-republica-moldova-in-2011-683927
34. Sumarul informaţiilor privind traficul şi consumul ilicit de droguri în RM [ accesat 14
decembrie 2013]. Disponibil pe internet: http://www.cnms.md/ro/noutati/sumarul-informa
%C5%A3iilor-privind-traficul-%C5%9Fi-consumul-ilicit-de-droguri-%C3%AEn-rm

46