Sunteți pe pagina 1din 3

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”

Master: Teoria si practica formării religioase, an II

PORTOFOLIU EDUCATIA INTERCULTURALA

Îndrumător: Lect. dr. Marian Andrei Lucian Masterand: Dressnandt Petre Alexandru

Iași, 2019
1. Formulați 2 stereotipuri, 2 prejudecăți etnice (una conceptualizată ca atitudine și una
ca emoție socială) și două discriminări.
2 stereotipuri:
- Toate ceasurile elveţiene sunt perfecte;

- Toti adolescentii iubesc rockul si nu respecta pe cei mai in varsta

2 prejudecati entice:

Atitudine: - Rromi nu se spală


Emotie sociala: -Simt dispreț față de unguri

2 discriminari
-Ca profesor vreau sa interzic accesul la educatie copiilor homosexuali in scoala
-Interzicerea accesului persoanelor de o alta credinta in biserica.

2. Aplicati doua modalitati diferite de prevenire sau atenuare a stereotipurilor,


prejudecatilor etnice sau discriminarilor la situatii interculturale concrete.
O prima modalitate de prevenire a discriminarii se face cu ajutorul educatiei interculturale
deoarece aceasta are rolul de a lega noi culturi intre ele spre exemplu: intr-o scoala din
Romania ar putea sa invete si copii din alte tari sau continente adica niste musulmani, indieni
si altele desigur fara a fi nici un fel de probleme este foarte important insa ca profesorul sa
fie fara de cusur iar mai apoi toate vor veni de la sine. Comunicarea si imbinarea diferitelor
activitati pot aduce roade grabnice spre folosul tuturor.

O ulima modalitate de atenuare a stereotipurilor consider eu ca ar fi iubirea, bunatatea si


unitatea dintre oameni caci ce este mai important sa avem anumite idei fixe si nu intru totul
adevarate despre un anumit grup de persoane sau sa fim deschisi la minte, sa vorbim cu ei,
sa incercam sa ii intelegem, sa nii facem prieteni si sa ducem o viata minunata caci la fel cum
nu stii ceea ce se afla sub piatra aur sau sarpe la fel este si cu oamenii trebuie sa ii cunosti mai
inatai pentru a afla cine sunt cu adevarat.

“Îmi amintesc de colegii mei din gimnaziu care stăteau în ultima bancă, doi băieţi săraci şi
destul de scunzi, care nici nu ştiu sigur dacă erau romi, dar care nu erau băgaţi în seamă decât
ca să fie daţi ca exemplu negativ. Din ce în ce mai des. Din banca a doua de la perete, de unde
stăteam eu, mi se părea că „spatele clasei”, aflat de fapt doar cu două bănci mai în spate, e o
zonă incertă, mai friguroasă şi mai întunecată decât restul clasei. În spaţiul acela, unde nimeni
nu se uita la ei, doi copii de şapte-opt ani au renunţat, câte puţin în fiecare zi, să mai încerce
să fie altceva decât li se cerea să fie: doi codaşi. Două exemple negative.”