Sunteți pe pagina 1din 2

Aceptiuni ale personalitatii in Psihologia juridica

O analiza strict psihologica a actului infractional consta in analiza modului in care pregatirea,
savirsirea si atitudinea postinfractionala se manifesta psihicul autorului, elementele sale: inteligenta,
afectivitate si vointa.

Personalitatea infractorului este studiata din perspectiva sinergetica implicind:

 a) cercetarea clinica pentru reconstituirea antecedentelor personale si patologice ale


subiectului;

 b) examinarile paraclinice avind ca rol principal probarea si obietivarea diagnosticului clinic,


precum si aprofundarea ctiopatogeniei unor tulburari;

 c) investigarile biogenetice avind ca premisa rolul factorilor ereditari. in strcturarea


personalitatii, iar ca scop identificarea concreta a factorilor de ereditate;

 d) interpretarea neurofiziopatologica pentru explicarea cauzalitatii manifestarilor agresive de


comportament cu rasunet antisocial, legate de conditiile biopsihologice care le exacerbeaza
sau declanseaza;

 e) cercetarea sociologica care are doua obiective; in primul rind, reconstituirea structurii
personalitatii delincventului si modului de adaptare la mediul social si in al doilea rind, pentru
orientarea asupra posibilitatilor de reechilibrare si reinsertie sociala;

 f) rezolvarea medicolegala adica furnizarea datelor medicale obiective pe baza carora se


concluzioneaza asupra starii de imputabilitate( constiinta, discernamint).

Personalitatea infractorului este fondul pe care trebuie sa se incruciseze functiile acuzarii si


apararii pentru ca pedeapsa este impusa infractorului, iar efectele sale sunt conditionate de
personalitate. Elementele pozitive ale personalitatii vor putea conduce spre o pedeapsa mai blinda, pe
cind cele negative vor trebui infrinte printr-o pedeapsa mai aspra. Exista si situatii in care pedepsele
sunt insuficiente, acestea generand fenomenul recidivei sau al obisnuintei infractionale, carora
societatea nu le-a gasit remedii practice.

O ampla teorie asupra personalitatii criminale a creat Jean Pinatel care considera ca
in comportamentul criminal 'trecerea la act' constituie elementul decisiv. Conditiile trecerii la act
sunt comandate, la delincventii care comit acte grave de la un nucleu al personalitatii ale carei
componente sunt: egocentrismul, labilitatea, agresivitatea si indiferenta afectiva. Nucleul personalitatii
criminale este o structura dinamica, este reunirea si asocierea componentelor amintite, printre care
nici una nu este in sine anormala.J. Pinatel pune un accent deosebit asupra faptului ca nucleul
personalitatii criminale este o rezultanta, nu un dat (I. Dafinoiu, 1995, Curs de psihologie
judiciara).Cercetarile efectuate au condus la concluzia ca factorii de mediu influenteaza atit formarea
personalitatii cit si a situatiilor. Aceasta inseamna ca mediul poate fi criminogen nu numai prin
multiplicarea ocaziilor de a comite crime, ci in egala masura si prin faptul ca usureaza structurarea
personalitatii criminale. Individul criminal reuseste sa depaseasca si aversiunea fata de acte odioase,
caci fiind indiferent afectiv nu-i pasa de nimeni, nu nutreste sentimente de simpatie fata de nimeni si,
in consecinta poate comite orice crima.Personalitatea structurata dizarmonic de tip antisocial se
caracterizeaza in principal prin lipsa de adaptare constanta la normele sociomorale ale societatii in
care traeste, subiectul venind deseori, prin comportamentul sau, in conflict direct cu aceasta.

Elementele definitorii ale acestui tip de personalitate sunt:

 lipsa de adaptare cronica la normele sociomorale

 incapacitatea de mentinere a relatiilor sociale

 activitatea primitiva, cu tulburari instinctuale

 a) Lipsa de adaptare cronica la normele sociomorale se datoreaza incapacitatii intelectuale de a


forma concepte morale. Acesti indivizi suporta greu orice autoritate, orice sistem de reguli,
venind in contradictie cu cele sociale pentru ca violeaza drepturile celorlalti. Lipsa de
identificare cu un statut social obisnuit, neintelegerea rolului pe care trebuie sa-l aiba individul
in societate il pune in opozitie permanenta cu mocro si cu macrogrupul social.

 b) Incapacitatea de mentinere a relatiilor sociale se manifesta pe toate planurile. Relatiile nu


au trainicie si nici incarcatura afectiva pozitiva care sa le prelungeasca existenta.

 c) Afectivitatea acestor indivizi se manifesta primitiv prin reactii brutale sau explozii brutale, printr-
o continua nemultumire, avind aspect distrofic. Tulburarile instinctuale, in special cele din
sfera sexuala, modifica modelul structural acceptabil al afectivitatii.

Personalitatea antisociala propriu-zisa este reprezentata de subiect al carui comportament


infractional constant imbraca multiple aspecte, prin care se intra intr-o tensiune negativa cu grupul
social, fapt care se afla in continua respingere reciproca. Functionalitatea sociala si socioprofesionala a
individului cu o personalitate antisociala este grav perturbata, fiind permanent intretaiata de perioada
in care subiectul este institutionalizat fie de sistemul medical, fie de sistemul judiciar.