Cercetare deficiența de vedere

Am observat de-a lungul timpului că multe persoane au reticenţe faţă de nevăzători,

deoarece au auzit despre ei tot felul de povești care nu corespund oricum realității. De obicei
oamenii au prejudecăți și etichetează ușor nevăzătorii, deși nu cunosc foarte multe aspecte despre
stilul acestora de viaţă. Până la urmă, ei sunt oameni ca şi ceilalţi: unii dependenţi, alţii
independenţi, unii lideri, alţii persoane obişnuite, posesori atât ai unor calități, cât și ai unor
defecte, foarte diferiți, deși au în comun anumite caracteristici specifice deficienței lor.

Deficienţa de vedere este una de tip senzorial şi constă în diminuarea acuității vizuale în
grade diferite (până la pierderea sa totală). Cu toate acestea, în activitatea psihică a
nevăzătorului, în ontogeneză, iau naştere şi intră în acţiune o serie de mecanisme neuropsihice
care conduc la o activitate compensatorie ce redresează sensibil diferenţa care i-ar putea
departaja pe valizi de nevăzători. Aşadar toţi nevăzătorii, dar mai ales şcolarii mici au o
dezvoltare psihică normală.

Deficienţa de vedere este o deficienţă de tip senzorial şi constă în diminuarea acuităţii

vizuale în grade diferite.

În acest sens, handicap vizual înseamnă scăderea acuităţii vizuale la unul sau la ambii ochi
(binocular), care are loc din perioada vieţii intrauterine până la moarte. Handicapul vizual apare
aşadar din cauza insuficienţei funcţionării sau chiar a eliminării analizatorului vizual.

La deficienţii de vedere din naştere, deşi apar unele dificultăţi de relaţionare, tensiunile
interioare sunt mai reduse, în timp ce la persoane normale care prezintă deficiențe de vedere în
urma unor accidente, boli, dezechilibrele sunt foarte puternice, iar frământările îl marchează pe
individ toată viaţa.

În funcţie de gradul pierderii acuităţii vizuale, se folosesc termeni ca: ambliopie (acuitatea
vizuală între 0,2 şi 0,1) şi termenul de cecitate sau orbire pentru acuitatea vizuală de la 0,05 până
la incapacitatea de a percepe lumina.
Scopul şi obiectivele cercetării

Scopul acestei cercetări constă în investigarea aspectelor particulare ale psihomotricităţii

la şcolarii mici nevăzători în vederea elaborării unor programe de intervenție specifică.

Obiective cercetării:
1. Identificarea deprinderilor motrice globale (de bază şi aplicativ – utilitare) și a
motricității fine la şcolarii mici nevăzători.
2. Stabilirea nivelului înregistrat în cadrul orientării spaţio – temporale și a
organizării spațiale la şcolarii mici nevăzători.
3. Identificarea echilibrului la şcolarii mici nevăzători.
4. Determinarea caracteristicii de lateralitate la şcolarul mic nevăzător.

3.2 Ipotezele cercetării

1. Se prezumă că motricitatea școlarilor mici cu ambliopie se situează la un nivel

de dezvoltare mai ridicat, comparativ cu motricitatea școlarilor mici nevăzatori.
2. Se prezumă că nivelul de orientare spaţio – temporală și organizare spațială la
subiecții cu cecitate este mai scăzut decât la subiecții cu ambliopie.
3. Se prezumă că nivelul echilibrului la subiecții cu cecitate este mai scăzut decât la
subiecții cu ambliopie.