HIGROTERMICA 1.

3 Regim termic sta ionar

1.3 REGIM TERMIC STA IONAR

1.3.1 Defini ii
În calculul transferului termic prin elementele anvelopei construc iilor sunt necesare o serie
de simplific ri fa de situa ia real (ca i în alte cazuri de modelare matematic a unor
fenomene fizice). Una din acestea este eliminarea varia iei în timp a temperaturilor reale,
exterioare i interioare, datorate fenomenelor meteorologice, alternan ei zi-noapte,
pornirii/opririi aparatelor de înc lzire etc.
Se nume te regim termic sta ionar ipoteza conven ional de calcul termotehnic în cadrul
c reia se consider c temperaturile nu variaz în timp.
În condi iile regimului termic sta ionar fluxul termic i câmpurile de temperaturi sunt
constante.
Temperaturile considerate în calcule sunt temperaturi conven ionale, normate, determinate
astfel:
• la interior: temperaturi medii de confort, în func ie de destina ia înc perii, nivelul de
umiditate, anotimp etc.
• la exterior: temperaturi medii pentru lunile de iarn i de var , în func ie de pozi ia
geografic ; România a fost împ r it în 4 zone climatice pentru perioada de iarn i 3
zone climatice pentru perioada de var
Zonarea climatic a României pentru perioada de iarn :

Zonarea climatic a României pentru perioada de var este prezentat în fascicola

Documentare.

1.3.2 Temperaturi i dimensiuni de calcul

Temperaturile exterioare de calcul:
iarna vara
zona I –12°C +22°C
zona II –15°C +25°C
zona III –18°C +28°C
zona IV –21°C –

1
HIGROTERMICA 1.3 Regim termic sta ionar

Temperaturile interioare ale spa iilor i înc perilor neînc lzite se determin pe baza unui
calcul de bilan termic, în func ie de temperaturile spa iilor adiacente, de ariile i rezisten ele
specifice la transfer termic ale elementelor de construc ie care delimiteaz spa iul neînc lzit,
i de viteza de ventilare a spa iului neînc lzit.
Dimensiunile de calcul ale elementelor de construc ie se m soar între axele geometrice ale
elementelor de construc ie interioare i fe ele interioare ale elementelor de construc ie
perimetrale. Aria cl dirii este delimitat de conturul interior al elementelor de închidere.
Volumul cl dirii reprezint volumul delimitat, pe contur, de fe ele interioare ale elementelor
de construc ie perimetrale. Toate dimensiunile se exprim în metri.
1.3.3 Transmisia c ldurii prin elementele de construc ie opace
Rezisten a termic specific a unui strat omogen al unui element de construc ie se
calculeaz cu rela ia:
d
Rs = [m2K/W]
λ
unde:
d – grosimea de calcul a stratului [m]
λ – conductivitatea termic de calcul a materialului
Rela ia de mai sus este valabil i în cazul elementelor de construc ie cvasiomogene
(alc tuite din materiale diferite, dar având o uniformitate în alternan a de materiale diferite).
În acest caz se ia în calcul conductivitatea termic echivalent .
Exemple de materiale cvasiomogene: zid riile (din c r mizi sau blocuri mici + mortar) sau
stratul termoizolant din cadrul elementelor de construc ie tristrat prin care trec ancore de o el
dispuse uniform. De obicei în tabele se dau direct coeficien ii de conductivitate termic
pentru zid rii i nu cei specifici c r mizilor sau blocurilor ceramice. În cazul straturilor
termoizolante str punse de ancore metalice conductivitatea echivalent se calculeaz
adunând la conductivitatea materialului termoizolant influen a ancorelor metalice.
Rezisten a termic a unui element de construc ie compus din mai multe straturi se
calculeaz cu rela ia:
n dj
R = Rsi + R1 + R2 + ... + Rn + Rse = Rsi + + Rse [m2K/W]
j =1 λ j

unde:
Rsi, Rse – rezisten e la schimb superficial de c ldur , la interior i la exterior
Rj – rezisten a termic specific a stratului j
Cunoscând temperaturile interioar i exterioar i rezisten a termic a fiec rui strat se pot
calcula temperatura pe fa a interioar a elementului de construc ie i temperaturile în
grosimea peretelui.
Temperatura de pe fa a interioar a unui element de construc ie se poate calcula cu
formula:
∆T
Tsi = Ti − [°C]
αi R
unde:
Ti – temperatura interioar
∆T – diferen a dintre temperatura interioar i cea exterioar
αi – coeficientul de schimb superficial de c ldur , la interior
R – rezisten a termic a elementului de construc ie
Temperatura de pe fa a interioar a elementelor de construc ie este important de calculat din

2
HIGROTERMICA 1.3 Regim termic sta ionar

dou motive: pentru verificarea condi iei de confort ∆Ti max (conform tabelului de la cap. 1.2.4)
i pentru a putea verifica apari ia condensului pe suprafe ele elementelor de închidere ale
construc iei i a putea interveni pentru îmbun t irea alc tuirii.
Temperatura într-un plan j al unui element de construc ie se poate calcula cu rela ia:
∆T
T j = Ti − ( Rsi + Σ R j ) [°C]
R
unde:
Ti – temperatura interioar
∆T – diferen a dintre temperatura interioar i cea exterioar
R – rezisten a termic a elementului de construc ie
Σ Rj – suma rezisten elor termice ale straturilor cuprinse între fa a interioar i planul j
Calculul temperaturilor în grosimea unui element de construc ie face parte din calculul mai
complex al difuziei vaporilor de ap .
Cerin ele actuale de confort i de economisire a energiei impun realizarea unor elemente de
închidere care s asigure rezisten ele termice corectate minime prezentate în tabelul de mai
jos.
Nr. Element de construc ie R’min [m2K/W]
1 Pere i exteriori (exclusiv suprafe ele vitrate) 1,40
2 Tâmpl rie exterioar 0,50
3 Plan ee peste ultimul nivel 3,00
4 Plan ee peste subsoluri neînc lzite 1,65
5 Pere i adiacen i rosturilor închise 1,10
6 Plan ee care delimiteaz cl direa de exterior la partea inferioar
4,50
(bowindouri, ganguri de trecere etc.)
7 Pl ci pe sol (peste cota terenului) 4,50
8 Pl ci la partea inferioar a demisolurilor sau subsolurilor înc lzite 4,80
9 Pere i exteriori, sub cota terenului, la demisoluri sau subsoluri
2,40
înc lzite

În cazul existen ei unor straturi de aer neventilat în alc tuirea elementului de construc ie,
rezisten a termic a acestora se adaug la rezisten a termic a celorlalte straturi
componente. Rezisten a termic a stratului de aer neventilat, notat Ra, depinde de grosimea
stratului de aer i de direc ia i sensul fluxului termic i se poate afla din tabelul 3 din
documentare.
1.3.4 Transmisia c ldurii prin elementele de construc ie vitrate
Rezisten a termic a tâmpl riei exterioare (ferestre i u i vitrate) se poate determina astfel:
- direct din tabele, pentru tâmpl riile obi nuite din lemn i PVC, pentru luminatoare i pere i
vitra i
- prin m sur tori
- prin calcul, pentru fazele preliminare de proiectare.
Tâmpl ria poate fi simpl , cuplat sau dubl , din lemn, aluminiu sau mase plastice;
geamurile pot fi simple sau termoizolante („termopan”), de diferite grosimi. Geamurile
termoizolante pot fi duble sau triple, spa iul dintre geamuri poate fi umplut cu aer sau cu un
gaz inert (argon, kripton), iar una din fe ele interioare ale geamului poate fi tratat pentru a
reduce emisia de c ldur (tratament low-e). Pentru toate variantele este posibil ca rezisten a
minim necesar s fie sau s nu fie atins , a a încât nu se poate face o recomandare
universal . În toate cazurile trebuie alese solu iile care s asigure cel pu in o rezisten

3
HIGROTERMICA 1.3 Regim termic sta ionar

minim Rmin = 0,5 m2K/W sau un coeficient de transfer termic maxim Umax = 2 W/m2K.
În normativele [4] i [9] sunt date informa ii detaliate despre rezisten ele termice ale
ferestrelor i u ilor curente, ca i despre modul de calcul simplificat al acestor rezisten e.
Tabelul urm tor, extras din [4] i [9], prezint rezisten ele termice ale ferestrelor mai des
întâlnite, în func ie de tipul tâmpl riei, al geamului i al tratamentului i gazului de umplere
utilizat.

TOC GEAM RF
material tâmpl rie grosime interior exterior gaz umplere
tip geam tratament tip geam aer argon
62 simplu - - 0,19 -
62 dublu - - 0,33 -
simpl
62 dublu low-e - 0,49 0,54
62 dublu - simplu 0,44 -
lemn 84 simplu - simplu 0,39 -
cuplat 94 dublu - simplu 0,53 0,55
94 dublu low-e simplu 0,63 0,68
176 simplu - simplu 0,43 -
dubl 186 dublu - simplu 0,57 0,59
186 dublu low-e simplu 0,68 0,73
62 dublu - - 0,37 0,39
PVC simpl 62 dublu low-e - 0,49 0,54
62 triplu low-e - 0,57 0,64

Valorile rezisten elor termice pentru pere i exteriori vitra i i luminatoare:

R’ R’
Pere i exteriori vitra i Luminatoare
m2K/W m2K/W
geam profilit tip U, montat simplu 0,17 cu o foaie de geam 0,18
pl ci presate din sticl , tip
Nevada: - pere i simpli 0,22 cu 2 foi de geam 0,27
- pere i dubli 0,42
c r mizi presate din sticl ,
cu un geam termoizolant 0,29
80mm grosime 0,31

Calculul rezisten ei termice a ferestrei se face prin descompunerea acesteia în suprafe e

distincte de toc i cercevea, geam i eventual panouri opace, dup formula:
1 Ag ⋅ U g + A f ⋅ U f + l g ⋅ψ g
UF = = [W/m2K]
RF Ag + A f
unde:
UF – coeficientul de transfer termic al ansamblului ferestrei
Ug – coeficientul de transfer termic al geamului
Ag – suprafa a geamului
Uf – coeficientul de transfer termic al tocului i cercevelei
Af – suprafa a tocului i cercevelei
lg – perimetrul geamului
ψg – coeficient liniar de transfer termic, doar pentru cazul geamurilor termoizolante
(cuantific influen a distan ierilor metalici de pe conturul geamului termoizolant)

4
HIGROTERMICA 1.3 Regim termic sta ionar

1.3.5 Difuzia vaporilor prin elementele de construc ie

Calculele pentru determinarea difuziei vaporilor prin elementele de construc ie se fac în

scopul depist rii problemelor create de condens: sc derea nivelului de confort prin apari ia
condensului superficial sau în grosimea elementului de construc ie, reducerea propriet ilor
termoizolatoare ale materialelor poroase afectate de condens i în ultim instan
deteriorarea materialelor componente ale elementelor de construc ie datorit apei rezultate
din condens.
Determinarea comport rii elementelor de construc ie la difuzia vaporilor se face în mai multe
etape:
1. Se calculeaz temperaturile în grosimea elementului de construc ie i pe baza acestora
se determin presiunile de satura ie ale vaporilor corespunz toare
Temperaturile în diferite planuri ale elementului de construc ie se determin cf.
paragrafului 1.3.3.
Rela ia între temperatur i presiunea de satura ie corespunz toare este direct , dar nu
propor ional . Valorile presiunilor de satura ie se g sesc în tabele (documentare, tab. 10).
Pentru o precizie mai mare, datorit faptului c varia ia presiunilor de satura ie cu
temperatura nu se face liniar, se recomand divizarea straturilor mai groase de 12,5 cm în
straturi mai sub iri.
2. Se calculeaz rezisten ele la permeabilitate la vapori, Rv , pentru fiecare strat din
alc tuirea elementului de construc ie
Rezisten a la permeabilitate la vapori Rv pentru un element de construc ie dintr-un
singur strat sau pentru un strat al unui element alc tuit din mai multe straturi se
calculeaz cu formula:
Rv = d ⋅ µ D ⋅ M [m/s]
unde
d – grosimea stratului [m]
µD – factorul permeabilit ii la vapori [-]
M – coeficient de permeabilitate a aerului [s–1], M = 54×108 s–1
Rezisten a la permeabilitate la vapori Rv pentru un element de construc ie alc tuit din n
straturi se calculeaz cu formula:
n
Rv = Rv1 + Rv2 + ... + Rvn = d j ⋅ µDj ⋅ M [m/s]
j =1

Trebuie subliniat c aerul nu are rezisten la permeabilitate la vapori, spre deosebire de

situa ia calculului rezisten elor termice.
3. Se determin presiunile par iale ale vaporilor în grosimea elementului de construc ie
Determinarea se poate face analitic sau grafic. Pentru determinarea analitic a presiunii
par iale a vaporilor în planul j al unui element de construc ie se folose te formula:
∆pv
pv , j = pvi − Rv , j [Pa]
Rv
unde
pvi – presiunea par ial a vaporilor la interior [Pa]
∆pv – diferen a între presiunea par ial a vaporilor la interior i presiunea par ial a
vaporilor la exterior, ∆pv = pvi – pve
Rv – rezisten a la permeabilitate la vapori a întregului element de construc ie
Rv,j – suma rezisten elor la permeabilitate la vapori a tuturor straturilor dintre interior
i stratul j

5
HIGROTERMICA 1.3 Regim termic sta ionar

Presiunea par ial a vaporilor la interior i la exterior este o frac iune din presiunea de
satura ie corespunz toare temperaturii, dat de valoarea umidit ii relative:
ϕi ϕe
pvi = psi ⋅ , pve = p se ⋅
100 100
Pentru determinarea grafic a presiunii par iale a vaporilor în grosimea unui element de
construc ie se reprezint grafic pe orizontal rezisten ele la permeabilitate la vapori ale
fiec rui strat, iar pe vertical presiunea vaporilor la interior i presiunea vaporilor la
exterior. Varia ia presiunilor în interiorul elementului de construc ie este liniar , iar la
intersec ia cu verticalele corespunz toare fiec rui strat se pot determina presiunile
par iale în planul stratului respectiv.
În figura urm toare se d reprezentarea varia iei presiunilor de satura ie i a presiunilor
par iale ale vaporilor pentru un perete compus din tencuial interioar (2 cm), beton armat
(15 cm), zid rie b.c.a. (25 cm) i tencuial exterioar (3 cm). Pentru precizia calculului
straturile mai groase au fost împ r ite în substraturi de câte 5 cm grosime.
ps, pv ps, pv
[Pa] [Pa]
2340 2340
TENCUIALA INT.

TENCUIALA EXT.

TENCUIALA INT.

TENCUIALA EXT.
BETON ARMAT ZIDARIE BCA BETON ARMAT ZIDARIE BCA

1795 1795
1706 1706
1599 1599
1508 1508
1404 1413 1404 1413

1016 1016

716 716

489 489
321 321
206 165 206 165
165 165
140 140

9.18 57.51 57.51 57.51 11.88 11.88 11.88 Rv ⋅108 2 15 25 3 d [cm]

11.88 11.88 11.5

4. Presiunile de satura ie i cele par iale ale vaporilor se reprezint grafic, luând pe
orizontal grosimea straturilor elementului de construc ie studiat
5. Dac valorile presiunilor de satura ie sunt pe tot domeniul reprezentat mai mari decât
valorile presiunilor par iale ale vaporilor nu va exista condens în grosimea elementului de
construc ie studiat i aceasta este situa ia ideal
6. Dac exist puncte sau intervale în care presiunea par ial a vaporilor dep e te
presiunea de satura ie atunci în grosimea elementului de construc ie va ap rea o
suprafa sau o zon de condens, iar determinarea trebuie continuat , pentru a verifica
îndeplinirea condi iilor tehnice necesare.
Pentru satisfacerea cerin elor de igien i confort, precum i pentru conservarea
performan elor elementelor de închidere, este necesar ca elementele de construc ii s
îndeplineasc urm roarele condi ii tehnice i niveluri de performan :
a. Cre terea umidit ii relative masice a materialelor componente ale elementului de
închidere ca urmare a condens rii vaporilor de ap s nu dep easc valoarea
maxim admis :
∆W < ∆Wadm
∆W, cre terea umidit ii relative masice, se calculeaz dup o procedur mai
complex , care nu face obiectul studiului în acest curs
∆Wadmisibil se g se te în tabele, pentru materialele uzuale de construc ie
b. Evitarea acumul rii progresive de ap în interiorul elementului de construc ie, de la un
an la altul, datorit fenomenului de condens:

6
HIGROTERMICA 1.3 Regim termic sta ionar

mw < mv
mw, cantitatea de vapori de ap ce poate condensa în elementul de construc ie în
perioada rece a anului i mv, cantitatea de ap care se poate evapora în perioada
cald , se calculeaz dup o procedur mai complex , care este expus pe larg în
normativul specific, C107/6-01.
În cazul în care nu sunt îndeplinite condi iile de mai sus sunt necesare m suri de
îmbun t ire a alc tuirii elementului de construc ie din punct de vedere higrotermic:
- alegerea unor materiale mai eficiente din punct de vedere al difuziei vaporilor
- modificarea ordinii straturilor, dac au fost prev zute straturi din materiale puternic
termoizolante i permeabile la vapori spre interior
- introducerea unei bariere contra vaporilor, pe fa a cald a termoizola iei

7
HIGROTERMICA 1.5 Coeficientul global G

1.5 COEFICIENTUL GLOBAL DE IZOLARE TERMIC G

Coeficientul global de izolare termic G exprim pierderile totale de c ldur ale unei cl diri
de locuit (individual sau colectiv , hoteluri, moteluri, c mine i internate etc.).
Coeficientul global G are în vedere:
o pierderile de c ldur prin transfer termic aferente tuturor suprafe elor care delimiteaz
volumul înc lzit al cl dirii,
o pierderile de c ldur aferente unor condi ii normale de reîmprosp tare a aerului interior,
o pierderile de c ldur suplimentare datorate infiltr rii în exces a aerului exterior prin
neetan eit ile i rosturile tâmpl riei.
Practic, în calculul coeficientului global intervin nu numai alc tuirile care delimiteaz spa iul
înc lzit de exterior sau de spa ii neînc lzite, ci i ponderea acestora, deoarece valorile
minime necesare ale rezisten elor termice pentru diferite elemente de construc ie se pot
dovedi insuficiente pe ansamblul cl dirii, dac exist o pondere mare (ca suprafa ) a unor
elemente vitrate, de exemplu. În plus, este luat în calcul raportul între volumul înc lzit i aria
anvelopei.
Coeficientul global de izolare termic , G, se calculeaz cu formula:
A
⋅τ
G= R' + 0 ,34 n
V
unde
A – aria fiec rui element de construc ie cu alc tuire distinct [m2]
R’ – rezisten a termic corectat ( inând cont de influen a pun ilor termice) a
elementului de construc ie cu aria A [m2K/W]
τ – factor de corec ie al temperaturii exterioare
V – volumul înc lzit al cl dirii [m3]
n – num rul de schimburi de aer pe or [h–1]

Ariile elementelor de construc ie se calculeaz astfel:

- la pere i: pe orizontal – pe baza dimensiunilor interioare ale pere ilor interiori; pe
vertical – între fa a superioar a pardoselii primului nivel înc lzit i tavanul ultimului nivel
înc lzit
- la tâmpl rii: pe baza dimensiunilor golului nominal în pere i
- la pl ci: pe baza conturului interior al pere ilor ce alc tuiesc anvelopa
- ariile elementelor înclinate se determin precis, luând în calcul înclinarea.
Elementele de compartimentare (pere i i plan ee) care separ spa ii înc lzite nu se iau în
considerare în calculul ariilor i volumului.
Rezisten a termic a elementelor anvelopei se determin conform cap. 1.3.3, introducând i
corec iile necesare pentru pun ile termice (în calculele preliminare este posibil introducerea
corec iilor globale estimative date în tabelul de la cap. 1.4.2.
Factorul de corec ie al temperaturii exterioare, τ, introduce corec iile necesare dac
anvelopa separ spa iile înc lzite ale cl dirii de spa ii cu temperatura mai ridicat decât cea
exterioar de calcul, de exemplu în cazul podurilor, sau subsolurilor neînc lzite. Valoarea τ
se calculeaz în func ie de temperatura interioar , temperatura exterioar i temperatura
spa iului neînc lzit.
Pentru calcule preliminare valorile τ se pot lua dintr-un tabel (Documentare, Tab. 5).
Pentru toate componentele anvelopantei care separ cl direa de spa iul exterior, valoarea τ
este egal cu 1.

8
HIGROTERMICA 1.5 Coeficientul global G

Volumul înc lzit al cl dirii se determin la limita interioar a elementelor anvelopei,

incluzând elementele de compartimentare interioar . Nu se includ în volumul cl dirii
înc perile cu temperaturi mult mai mici decât restul cl dirii (de ex. camerele de pubele) i nici
verandele, balcoanele sau loggiile, chiar dac sunt închise cu tâmpl rie exterioar (influen a
acestora se cuantific prin factorul de corec ie τ ).
În desenele urm toare este exemplificat printr-o linie groas conturul pe care se calculeaz
ariile i volumul în plan i sec iune.

Viteza de ventilare a cl dirii, exprimat prin num rul de schimburi de aer pe or , se ia de

asemenea dintr-un tabel (Documentare, Tab.6), în func ie de categoria cl dirii (individual
sau colectiv ), clasa de ad postire a cl dirii (eventuale cl diri sau obstacole în vecin tatea
cl dirii care s mic oreze viteza vântului) i clasa de etan eitate a tâmpl riei. Num rul minim
de schimburi de aer pe or , pentru reîmprosp tarea aerului interior din motive igienice este
de 0,5. Aceste schimburi normale de aer trebuie s se realizeze prin: neetan eit i inerente
ale tâmpl riei, deschiderea ferestrelor i u ilor exterioare, sisteme speciale de ventilare
natural în tâmpl rie.

Coeficientul global G nu ne spune mare lucru, privit ca atare. El trebuie comparat cu o

valoare maxim admis , numit coeficient global normat, GN.
Coeficientul global normat de izolare termic este stabilit în func ie de:
- num rul de niveluri al cl dirii (N)
- raportul între aria anvelopei i volumul înc lzit al cl dirii (A/V)
Valorile GN se g sesc în tabele (Documentare, Tab.7), iar pentru situa iile care nu se g sesc
în tabele, se interpoleaz liniar între valorile cele mai apropiate.
Condi ia pentru ca izolarea termic global a unei cl diri s fie corespunz toare este:
G ≤ GN
În cazul în care aceast condi ie nu este îndeplinit , trebuie intervenit asupra elementelor
care determin valoarea coeficien ilor G i/sau GN:
- cre terea rezisten ei termice a elementelor pline ale anvelopei
- îmbun t irea rezisten ei termice a ferestrelor (prevederea unor geamuri termoizolante sau
m rirea de la 2 la 3 straturi a acestora, tratarea low-e, umplere cu gaze inerte etc.)
- îmbun t irea raportului A/V, prin realizarea unui plan mai compact, cu mai pu ine retrageri
sau ie induri
- reducerea gradului de vitrare al fa adelor
- cre terea gradului de etan are a tâmpl riei, prin prevederea garniturilor de etan are.