Teritoriul de astazi al Rom�niei a fost locuit �ncep�nd cu circa acum 40.

000 de
ani, �n paleoliticul superior, c�nd popoarele apar?in�nd culturii arheologice
aurignaciene au sosit �n estul Europei din Orientul Apropiat: �n Pe?tera cu Oase
din zona Anina au fost gasite astfel unele dintre cele mai vechi rama?i?e ale
oamenilor moderni gasite �n Europa.[1][2] Fosilele, provenind de la trei indivizi
(numi?i de cercetatori �Oase 1�, �Oase 2� ?i �Oase 3�), au fost datate la o vechime
de 35.000 de ani, sau 40.500 folosind date calibrate.[3]

Epoca pietrei este reprezentata prin descoperiri arheologice pe tot cuprinsul ?

arii. �n neolitic, pe teritoriul ?arii era rasp�ndita cultura Cucuteni, o civiliza?
ie care a reprezentat apogeul popoarelor ce traiau �nainte de venirea triburilor
indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sf�r?itul
neoliticului, au venit triburi de pastori din stepele nord-pontice, care sunt
presupuse neamuri indo-europene.[4]

Ipoteza prezen?ei hominizilor pe pam�ntul rom�nesc este sprijinita de unele

descoperiri de pe Valea D�rjovului, unde s-au gasit de cur�nd unelte de prund ?i a?
chii taioase lucrate din cremene. La D�rjov s-au gasit ?i c�teva topora?e de m�na
lucrate din bolovani de silex ?i cuar?it, prin tehnica de cioplire bifaciala,
caracteristica culturii abbevilliene.[5]

La mijlocul mileniului al VII-lea �.Hr. �n SE Europei societatea omeneasca cuno?tea

profunde transformari. Un nou mod de via?a aducea achizi?ii fundamentale pentru
civiliza?ia europeana: agricultura, arhitectura, me?te?uguri, practici funerare.
Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale noii societa?i �l reprezinta apari?
ia plasticii concretizata �ntr-o diversitate de statuete antropomorfe ?i zoomorfe.
Acestea sunt probabil materializari ale unei complexe vie?i spirituale, ale
sacrului.[6] Astfel, pe teritoriul Rom�niei s-au gasit urme ale unor civiliza?ii
vechi, printre care ?i Hamangia. Aceasta a fost o cultura a neoliticului mijlociu
din Balcani a carei evolu?ie se plaseaza �n a doua jumatate a mileniului VI �.Hr.
Ea s-a dezvoltat �n Dobrogea, sud-estul Munteniei ?i nord-estul Bulgariei, fiind
originara din nord-estul Mediteranei ?i apar?in�nd unui curent cultural care
cuprinde ?i culturile Vinca, Dude?ti ?i Karanovo.[7] Simboluri ale acestei culturi
sunt G�nditorii descoperi?i �n 1956 de Nicolae Hartuchi, �ntr-o necropola de la
Cernavoda se afla acum �n Muzeul Na?ional de Istorie a Rom�niei.[8]

Dacia
Articole principale: Dacia ?i Dacia romana.

Harta castrelor romane antice de la Dunare ?i a "brazdelor" (valuri de pam�nt,

precedate de un ?an? defensiv reprezentat prin linia sub?ire) din Evul Mediu
timpuriu, dupa Alexandru Xenopol, Nicolae Iorga ?i Constantin Giurescu.
�nca �nainte de anul 2.000 �.Hr. ?i p�na �n secolul I �.Hr., pe teritoriul Rom�niei
de astazi, pe atunci Dacia, sunt eviden?iate de izvoarele arheologice ?i istorice
diferite uniuni de triburi tracice, daco-getice, mai importante fiind cele de sub
conducerea Regelui Charnabon (sf�r?itul sec. VI �.Hr. - �nceputul sec. V �.Hr.), a
Regelui Dromichaites (sf�r?itul sec.IV �.Hr. - �nceputul sec. III �.Hr.), precum ?i
a regilor Oroles ?i Rubobostes (prima jumatate a sec. II �.Hr.). Daco-ge?ii erau
caracteriza?i de catre istoricul Herodot drept �cei mai viteji ?i mai drep?i dintre
traci". �n secolul I �.Hr., sub stap�nirea Regelui Burebista (82-44 �.Hr.), s-a
format primul stat dac unitar centralizat, cu capitala la Argedava (actuala comuna
Pope?ti - Nucet, jude?ul Giurgiu), cetate situata pe malul drept al r�ului Argessis
(Arge?) ?i amplasata la cca 18�20 km sud-vest de centrul actualei capitale a
Rom�niei, Bucure?ti. Capitala statului dac este men?ionata de antici drept �Cetatea
Soarelui" (Hellis). Limitele statului dac erau, �n Nord: Carpa?ii Paduro?i, �n Est:
�ntreg ?armul vestic al Marii Negre p�na la gurile r�ului Bug, �n Sud: mun?ii
Haemus (Balcani), �n Vest: confluen?a r�ului Morava cu Dunarea Mijlocie, la grani?a
de astazi a Slovaciei cu Cehia ?i Austria, apoi cursul Dunarii ?i chiar dincolo de
el.
Statul dac amenin?a interesele regionale ale Imperiului Roman. Regele Burebista
avea sa se implice �n conflictul dintre Cezar ?i Pompei, sus?in�ndu-l pe acesta din
urma. �mparatul roman Iulius Cezar a planuit ulterior o campanie �mpotriva dacilor,
dar a fost asasinat �n anul 44 �.Hr. C�teva luni mai t�rziu, Regele Burebista a
avut parte de aceea?i soarta, fiind asasinat de unul dintre slujitorii sai.
Conducerea statului dac avea sa fie preluata de Regele Deceneu, Mare Preot al
dacilor, sfetnic ?i colaborator apropiat al lui Burebista, un �om de o vasta erudi?
ie" (Iordanes). Sub conducerea Regelui Deceneu, capitala statului dac este mutata
la Sarmizegetusa Regia, �n Mun?ii Ora?tiei (actualul sat Gradi?tea Muncelului,
jude?ul Hunedoara), cetate ridicata �nca �n timpul domniei regelui Burebista ?i
situata la cca 350�400 km N-V de vechea capitala Argedava (Muntenia), care este
men?inuta, �n continuare, drept cetate de aparare. Regelui Deceneu i-au urmat regii
Comosicus - tot Mare Preot - Coryllus (Scorilo) ?i Duras.

�n anul 87 d.Hr., conducerea statului dac este preluata de Regele Decebal - fiul
lui Scorilo ?i nepot al lui Duras. Regele Decebal �era foarte priceput la planurile
de razboi ?i iscusit la �nfaptuirea lor" (Dio Cassius). Noul stat dac a avut de
�nfruntat o serie de batalii cu Imperiul Roman, fiind �n final cucerit �n anul 106
d.Hr. de �mparatul roman Traian. Cele mai importante momente ale acestor lupte sunt
eviden?iate pe Columna lui Traian din Roma, realizata de catre cel mai mare
arhitect al acelor timpuri - Apolodor din Damasc - realizator ?i al primului pod
peste Dunare, de la Drobeta. Romanii au ocupat Transilvania ?i Oltenia de azi,
teritorii atunci organizate ca provincii romane. Restul teritoriilor dace au ramas
stap�nite de �dacii liberi", condu?i de regi proprii, consemna?i de izvoare p�na la
sf�r?itul secolului IV d.Hr. Invaziile succesive ale triburilor germanice ?i ale
dacilor liberi, au determinat administra?ia romana sa se retraga din Transilvania ?
i Oltenia dupa 165-167 de ani de prezen?a, �n anul 273 d.Hr., considerat drept anul
�Retragerii Aureliene". Petrecuta �n timpul �mparatului Aurelian, �retragerea" a
semnificat de fapt o rea?ezare strategica a grani?elor imperiului la Dunare, pentru
o mai eficienta administrare ?i aparare a provinciilor din sudul fluviului, de acum
�nainte denumite Dacia Aureliana, Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea ?i ulterior
Dioecesis Dacia

Romanizarea. Latinitatea limbii rom�ne

Traian, �mparatul roman.

Articol principal: Romanizare.
Romanizarea reprezinta un proces istoric complex prin care civiliza?ia romana a
patruns �n toate compartimentele vie?ii unei provincii, �nc�t a dus la �nlocuirea
limbii popula?iei supuse cu limba latina. Factorii romanizarii au fost administra?
ia, armata, veteranii, coloni?tii, urbanizarea, religia, dreptul ?i �nva?am�ntul �n
limba latina. Impactul asupra autohtonilor al acestor factori a fost asimilarea, �n
mod con?tient, a civiliza?iei romane. �n anul 271, �mparatul Aurelian a retras
administra?ia ?i armata din Dacia nord-dunareana. Dar o parte a popula?iei
romanizate a ramas la nord de Dunare, pentru a exploata aurul din Mun?ii Apuseni ?i
sarea din bazinul T�rnavelor. �ntre vechile centre urbane se numarau Sucidava,
Dierna, Sarmizegetusa, Napoca, Porolissum, �nsa cea mai mare parte a locuitorilor
vechilor ora?e s-au retras spre ?inuturile rurale din cauza popula?iilor migratoare
?i au �ntemeiat a?ezari noi. Romanizarea a continuat alte c�teva secole pe un
teritoriu vast �n jumatatea de nord a Peninsulei Balcanice, aproximativ la nord de
liniile lingvistice propuse de savan?ii Skok ?i Jirecek, �n Daciile sud-dunarene ?i
celelalte provincii ale Imperiului Roman de Rasarit.

Harta provinciei romane Dacia

�Armata romana a avut un rol important �n romanizare, ?in�ndu-se cont nu numai de
prezen?a legiunilor ?i a unita?ilor auxiliare lor cu veteranii aferen?i , ci ?i de
dispersarea acestora �n �ntreg �capul de pod�, pe care �l configura Dacia �n
apararea Imperiului. Astfel, apare ?i faptul ca rom�na este continuatoarea latinei
militare de la frontiera daco-dunareana a Imperiului Roman. De altfel, via?a
militara intensa a Daciei, alaturi de prestigiul civiliza?iei, culturii ?i limbii
latine, constituie principala explica?ie pentru rapida romanizare a acestei
provincii. �n istorie, se mai cunosc cazuri de asimilare, �ntr-o perioada scurta, a
unei limbi de prestigiu militar ?i cultural, caci, normanzii (debarca?i �n 841, �n
NV-ul Fran?ei, ?i cre?tina?i �n 911), dupa cucerirea Angliei, �n urma bataliei de
la Hastings, �n 1066, au influen?at, ca vorbitori ai francezei, limba anglo-
saxonilor, ceea ce arata ca franceza devenise limba lor materna dupa numai cca doua
secole. De?i armata Rinului, �n diverse perioade, era mai mare ca aceea a Daciei,
acest fapt nu a fost esen?ial �n romanizarea Galiei, deoarece legiunile renane,
erau concentrate la limes-ul cu triburile germanice, �ntre Meusa ?i Rin, cu centre
principale la Mainz, Trier, K�ln, ?i Xantem (de altfel, regiune �n prezent
neromanica). Dar nu numai Renania, ci ?i celelalte regiuni de frontiera ale
Imperiului Roman din Europa (ca Pannonia), Africa ?i Asia nu mai sunt astazi
romanice. Deci, rom�na nu numai ca este continuatoarea unei latine militare de
frontiera, ci este ?i singura limba neolatina care conserva vestigii ale limbajului
de castru (sermo castrensis).�. [9]

Cuvintele rom�ne?ti comune cu cele albaneze, despre care s-a stabilit ca apar?in
substratului autohton/preroman, �ntruc�t au participat, alaturi de evolu?iile
fonetice ale cuvintelor latine � ca, de exemplu, trecerea l latin �n r rom�n �ntre
vocale, cf. lat. salem > rom. sare, lat. scala > rom. scara, lat. solem > rom.
soare etc, respectiv cf. rom. mazare nu *mazale (alb. modhull�), rom. magura nu
*magula (alb.magul�), rom. viezure nu *viezule (alb. vjedhull�) etc. Deci,
cuvintele rom�ne?ti provenite din substratul tracic/preroman (ca ?i cele ale
stratului latin) nu au pastrat sunetul l intervocalic, ca �n cazul cuvintelor din
adstratul slav (postroman) precum mila (< sl. mila), sila (< sl. sila), pila (< sl.
pila), nu *mira, *sira, *pira. Demonstrarea apartenen?ei cuvintelor rom�ne?ti
comune cu cele albaneze la substratul autohton desfiin?eaza �n mod irefutabil
ipoteza Roesleriana a intrarii �n limba rom�na a cuvintelor albaneze prin convie?
uirea rom�nilor cu albanezii �n Peninsula Balcanica, pe perioada unei presupuse
sincope postaureliene �n continuitatea rom�nilor din Dacia. [10]

Dupa retragerea aureliana este refacuta unitatea dacica din st�nga Dunarii de Jos:
desfiin?area frontierei romane de pe linia Carpa?ilor a permis circula?ia
nestingherita pe ambele versante: dacii liberi patrund �n interiorul arcului
carpatic iar daco-romanii trec la est ?i la sud de Carpa?i. Refacerea unita?ii
dacice nu a �mpiedicat continuarea procesului de romanizare. Practicarea
ne�ntrerupta a unor activita?i specifice vie?ii sedentare, greu de desfa?uat �n
cadrul nomadismului ?i al transhuman?ei, ca agricultura, me?te?ugurile, exploatarea
minereurilor, a men?inut folosirea limbii latine ca �lingua franca� pe ambele
maluri ale Dunarii. �n timpul �mpara?ilor Diocle?ian, Constantin cel Mare ?i
Iustinian s-a realizat o adevarata �stap�nire romana� la nord de Dunare.
Rasp�ndirea cre?tinismului �n limba latina la nordul Dunarii demonstreaza
romanizarea ireversibila a popula?iilor de substrat. Din limba latina provin
termenii de baza ai cre?tinismului: biserica < basilica; Dumnezeu � Domine deus
(vocativul lui Dominus deus); duminica < dominica dies; �nger < angelus.
Romanitatea din sudul ?i nordul Dunarii a continuat ?i s-a consolidat �n secolele
IV-VI. Autohtonii s-au integrat definitiv ?i deplin �n romanitatea orientala,
�uit�ndu�-?i limba ini?iala ?i cea mai mare parte a elementelor culturale proprii.

Istoricul Lucien Musset a scris ca latinitatea Europei centrale din Suabia p�na �n
Transilvania ar trebui sa fie privita ca un �ntreg; par?ile occidentale au fost
germanizate, cele din mijloc maghiarizate ?i numai cele din est ?i sud (Rom�nia) ?
i-au men?inut latinitatea[11]

Formarea limbii rom�ne

Articol principal: Istoria limbii rom�ne.
Tot de la sf�r?itul secolului VIII putem vorbi de apari?ia limbii rom�ne, fiind o
limba romanica sau neolatina. La formarea acesteia, rolul principal l-au jucat cele
trei componente principale: stratul romanic, substratul presupus daco-moesic
(format �n mare parte din vocabular �mparta?it de limba albaneza, cel pu?in
aproximativ 160 de lexeme) ?i adstratul slav. Repartizarea vocabularului de
provenien?a din cele trei straturi este reflectata �n vocabularul limbii rom�ne
moderne �n felul urmator, potrivit unei statistici anterioare, facuta de lingvistul
Dimitrie Macrea: compozi?ia etimologica a 49.642 de cuvinte ?i variante
�nregistrate �n DLRM (Dic?ionarul limbii rom�ne moderne, publicat �n 1958) este
clasificabila �n 76 de grupe, dintre care numai 14 depa?esc procentajul de 1%.
Vocabularul principalelor grupuri lexicale: latine 20,02%, slave vechi 7,98%,
bulgare 1,78%, bulgaro-s�rbe 1,51%. Alte elemente lexicale: turce 3,62%, maghiare
2,17%, neogrece?ti 2,37%, franceze 38,42%, latine literare 2,39%, italiene 1,72%,
germane 1,77%. Din categoria substratului pot face parte lexemele de origine
nesigura 2,73%, de origine necunoscuta 5,58% ?i lexemele onomatopeice 2,24%. Din
cele 9.920 cuvinte latine numai 1.849 s�nt primite direct din latina, 8.071
constituie derivate pe teren rom�nesc de la radacini apar?in�nd cuvintelor mo?
tenite din latina.[12] O statistica mai recenta v. �n articolul Limba rom�na.[13]

La sf�r?itul perioadei antice, numele Dacia a continuat sa fie folosit pentru doua
provincii romane sud-dunarene (din Serbia ?i Bulgaria de astazi), Dacia ripensis ?i
Dacia mediterranea, �nsa, �n documentele oficiale �n c�teva limbi ?i pentru
teritoriul nord-dunarean, de-a lungul evului mediu ?i chiar ?i �n epoca moderna.
Pentru regiunea dintre Marea Adriatica, Marea Neagra, Marea Marmara ?i Marea Egee
s-a �nceta?enit termenul �Romania�, pentru Imperiul Roman de Rasarit, de la care s-
au inspirat personalita?ile care au optat �n secolul al XIX-lea pentru numele
actual Rom�nia al statului rezultat din unirea principatelor Moldova ?i ?ara
Rom�neasca.

Limba rom�na a evoluat din latina orientala, contactul prelungit cu popula?iile

slave fiind la originea unei par?i importante din vocabular. �n evul mediu ?i �n
perioada premoderna au intrat �n limba un numar limitat de cuvinte maghiare,
turcice vechi, turcice otomane ?i grece?ti (v. nota de subsol). O influen?a
puternica a avut-o limba franceza �n secolul al XIX-lea. Folosirea numelui de
rom�na pentru limba noastra cea frumoasa[14] precum ?i a numelui de rom�ni pentru a
desemna vorbitorii acestei limbi, nu a a?teptat �ntemeierea statului Rom�nia. De?i
supu?ii voievodatelor se desemnau ca �ardeleni� (sau �ungureni�), �moldoveni� sau
�munteni�, numele de �rum�na� sau �rum�niasca� pentru limba este atestat �n secolul
secolului XVI la mai mul?i calatori straini[15] precum ?i �n documente rom�ne?ti
vechi, ca Palia de la Ora?tie ?i Letopise?ul ?arii Moldovei.

Statele medievale rom�ne?ti

Articole principale: Evul Mediu timpuriu �n Rom�nia ?i Statele medievale rom�ne?ti.

Harta franceza a Europei de Sud-Est �n 1020, men?ion�nd (de la nord spre sud ?i de
la vest spre est) vorbitorii limbii proto-rom�ne, anume Vlahii din Moravia, cei din
Istria (Istro-Rom�nii), cei din Carpa?i (Rom�nii), cei din Balcani ?i din Grecia
(Arom�nii).

Evolu?ia teritoriala a ?arilor rom�ne p�na la 1859: Albastru deschis: teritoriul

comparativ al Rom�niei mari (1918-1940); Albastru-verde deschis: forma?iuni
politice av�nd o popula?ie rom�neasca ("vlaha") atestata; Verde-albastru �nchis:
Forma?iuni politice av�nd o conducere rom�neasca atestata.

Frontul Antiotoman - principalele batalii.

Organizarea ?arilor rom�ne �n 1711.

�n perioada postromana, au trecut peste teritoriul dacic (al viitoarei Rom�nii) mai
multe valuri de invazii ale popula?iilor migratoare: hunii �n secolul IV, gepizii
�n secolul V, avarii �n secolul VI, slavii �ntre secolele V-VII ?i bulgarii �n
secolul VII, ungurii �n a doua jumatate a secolului IX, pecenegii, cumanii, uzii ?i
alanii �n secolele X-XII ?i tatarii �n secolul XIII. �n perioada timpurie a Evului
Mediu ?i ulterior, au fost create, - mai �nt�i - cnezatele ?i voievodatele, ca
forma?iuni prestatale rom�ne?ti. Existen?a reala a celor mai timpurii "ducate" men?
ionate �n lucrarea Gesta Hungarorum, anume cele ale "ducilor" Gelu, Glad ?i
Menumorut, nu a putut fi confirmata de nicio alta sursa ?i nici de studiile
arheologice sau paleografice, astfel ca men?ionarea lor pe har?i istorice este
incerta[16].Totu?i, istoricul ?i academicianul I. A. Pop si savantul E. Sayous
admit ca voievodatului rom�nesc al lui Gelu a existat ?i a continuat sa existe sub
Tuhutum, Horca ?i Iula (Geula sau Gyla)[17][18] Exista date despre voievodatul
transilvanean cu centrul la Alba Iulia, condus de Iuliu (Iula, Geula sau Gyula).
Acesta a construit la Alba Iulia prima biserica bizantina din Transilvania la sf�r?
itul sec. al X-lea, av�nd ca episcop pe Ieroteu[19] Episcopia a fost creata pentru
mul?imea de credincio?i rom�ni ?i slavi din zona[20]Intr-o cronica germana, Iuliu
era considerat rege:

�Stephen rex Ungaricus super avunculum suum regem Iulum cum exercitum venit�
�Annales Hildesheimenses -text �n limba latina[21]
La �nceputul secolului al XI-lea, Iuliu a fost atacat ?i ?ara sa a fost anexata de
regele Ungariei[22] Conform studiilor istoricilor precum Nicolae Iorga, Theodor
Capidan, Vasile P�rvan, George V�lsan, Constantin Giurescu, Florin Constantiniu,
primele �ntemeieri statale rom�ne?ti au aparut �n sudul Dunarii: Imperiul Rom�no-
Bulgar �ntemeiat de vlahii Petru ?i Asan (anul 1186), precum ?i ?inuturile arom�ne?
ti din secolele X-XII: "Vlahia Mare" (Tesalia, Fotida, Pelasgiotida, Locrida),
"Vlahia Mica" (Epirul, Tespro?ia) ?i "Vlahia Superioara" (Dolopia)[23], �n timp ce
�n nordul Dunarii, numele Banatului aminte?te de existen?a, �n cadrul regatului
Maghiar timpuriu, a unor forma?ii politice autonome, anume banatele croate, s�rbe?
ti sau rom�ne?ti, cele din urma fiind cele de la Timi?oara ?i de la Severin
(actuala Oltenie). Transilvania este men?ionata ca voievodat autonom, vasal al
Ungariei, �ncep�nd cu secolul XII. Banatul ?i Transilvania apar ce forma?ii urma?e
ale unor cnezate mai mici : Neaga, Kean, Ahtum ?i Chanadinus.

�n Evul Mediu nu existau statistici pe na?ionalita?i ?i numai toponimia ?i numele

de persoane ne pot aduce informa?ii despre originea popula?iilor, care par de la
bun �nceput amestecate, alaturi de Rom�ni (pe atunci denumi?i "Vlahi" de celelalte
popoare) traind ?i Slavi (pe atunci denumi?i "?chei'), Pecinegi, Comani ?i
Maghiari.

�n zona Moldovei, au existat forma?iunile prestatale ale Bolohoveniilor (probabil

rom�no-slave) ?i ale brodnicilor. Temporar s-au eviden?iat Uzii, Ceangaii ?i Ia?ii.
�n a doua jumatate a secolului al XIII-lea, regii Ungariei au colonizat �n
Transilvania secui ?i germani, evoca?i �n izvoare sub denumirea de hospites, ace?
tia din urma cunoscu?i ?i ca sa?i. Tot atunci sunt men?ionate mai multe cnezate �n
Moldova (Onut, Stra?ine?, Baia, B�rlad, Costea ?i Olaha), ?ara Rom�neasca (Farca?,
Litovoi, Ioan, Mi?elav, Barbat ?i Seneslau) ?i Dobrogea (Tatos, Sa?as, Sestlav,
Dimitrie, Gheorghe...). Dintre acestea s-au remarcat �n mod deosebit cele conduse
Negru Voda ?i Basarab I �n ?ara Rom�neasca, de Drago?, Bogdan �n Moldova ?i de
Dobrotici ?i Balcu �n Dobrogea. Patura conducatoare a acestor forma?iuni politice
este ?i ea de diferite origini, familia Basarab de exemplu, fiind, dupa aceia?i
istorici[24], de origine Comana, �n timp ce voievozii ardeleni erau preponderent
maghiari.

�nca din XIV, ?arile rom�ne au fost �n contact cu occidentul, de exemplu prin
coloniile genoveze men?ionate �n zona Dunarii de Jos ?i marii Negre de apus :
Caladda, Constanza, Licostomo, Montecastro, Policronia ?i San-Giorgio[25].

�n secolele XII - XIII se concretizeaza procesul de formare a principatelor

Moldovei ?i ?arii Rom�ne?ti, a caror patura conducatoare (boierimea) este clar
rom�neasca sau rom�nizata, dar a caror limba oficiala ?i liturgica ram�ne �nca timp
de patru veacuri, limba slavona. Abia constituite, aceste principate rom�ne?ti se
confrunta cu Imperiul Otoman, care a cucerit Constantinopolul �n 1453. P�na �n
1541, �ntreaga Peninsula Balcanica ?i mare parte din Ungaria au devenit provincii
turce?ti. Moldova, ?ara Rom�neasca ?i Transilvania au ramas autonome, dar sub
suzeranitate otomana.

�n anul 1599 voievodul ?arii Rom�ne?ti, Mihai Viteazul, aliat al �mparatului

habsburgic Rudolf al II-lea, a fost pentru mai pu?in de un an voievod al
Transilvaniei, Moldovei ?i ?arii Rom�ne?ti. Acest episod istoric a fost adesea
descris �n literatura istorica de vulgarizare ca o tentativa de unire a ?arilor
rom�ne, dar �n realitate, Mihai Viteazul (care a legat iobagii rom�ni de glie ?i nu
s-a preocupat dec�t de interesele nobilimii) a ac?ional excluziv din motivele
politice ale vremii, ?i nu exista nicio dovada ca ar fi avut vreun motiv de con?
tiin?a na?ionala (care �n acea vreme exista doar la c�?iva carturari, poporul ?
tiind bine ce limba �rum�neasca" vorbea, dar neav�nd ideia unirii �ntr-un singur
stat). Oricum, interven?ia Poloniei ?i �ntoarcerea lui Sigismund B�thory pe tronul
Transilvaniei au pus capat �ncercarii, ?i c�nd Mihai a recucerit Transilvania a
fost asasinat din ordinele generalului italian Gheorghe Basta.

La sf�r?itul secolului XVII, Ungaria ?i Transilvania au devenit par?i ale

Imperiului Austriac (Habsburgic), dupa �nfr�ngerea turcilor care transformasera
peste 150 de ani Ungaria �n pa?al�c turcesc. Tot atunci apare �n Transilvania
biserica greco-catolica care a dus, �n secolul al XVIII-lea, o lupta politica
pentru recunoa?terea de catre Austrieci a drepturilor rom�nilor ardeleni ?i pentru
desfiin?area or�nduirii nedrepte numita Unio Trium Nationum. �n 1718 o importanta
parte a ?arii Rom�ne?ti, anume Oltenia, a fost �ncorporata �n Imperiul Austriac,
fiind �napoiata ?arii Rom�ne?ti �n 1739. �n 1775, Imperiul Austriac a ocupat nord-
vestul Moldovei, denumit atunci Bucovina, �n timp ce jumatatea de est a
principatului medieval a fost ocupata mai t�rziu, �n 1812 de Rusia, ?i numita
atunci Basarabia (�nainte de 1812, numele de Basarabia desemna numai regiunea
numita de Turci �Bugeac").

Na?terea Rom�niei ca na?iune

Articol principal: Rena?terea na?ionala a Rom�niei.
Ca �n multe alte ?ari europene, �n anul 1848 s-a produs o revolu?ie �n Moldova, ?
ara Rom�neasca ?i Transilvania. ?elurile revolu?ionarilor - independen?a completa
pentru primele doua ?i emanciparea na?ionala pentru cel de-al treilea principat
rom�nesc - au ramas ne�mplinite, dar au pus bazele evolu?iilor urmatoare. De
asemenea, ac?iunea educativa a revolu?ionarilor (�de?teptatorii neamului�, cum li
se spunea atunci) a ajutat popula?iile celor trei principate sa-?i recunoasca
unitatea lor de limba ?i sa-?i apere intereselor lor.

Delega?ii Adunarilor ad-hoc convocate �n octombrie 1857 au solicitat, printre

altele, unirea Principatelor �ntr-un singur stat, cu numele de Rom�nia. �n ianuarie
1859, profit�ndu-se de sus?inerea lui Napoleon al III-lea ?i de fragilitatea
puterii otomane, dar ?i de ambiguitatea din textul Conven?iei de la Paris din 1858,
Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al ?arii Rom�ne?ti ?i al Moldovei, ulterior
cele doua principate fiind unificate ?i din punct de vedere politic. Domnia lui
Cuza a fost, a?a cum se convenise �n 1858, una de ?apte ani, lui nepermi?�ndu-i-se
sa ram�na la putere �n 1866 de catre politicienii reuni?i �n a?a-numita
�Monstruoasa Coali?ie�.

Razboiul de independen?a (1877-1878)

Rom�nia (1878-1913)

Anima?ie cu schimbarile grani?elor Rom�niei (1859-2010)

Articol principal: Razboiul de independen?a (1877-1878).
�n 1866 prin?ul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost proclamat Domn
pentru a asigura sprijinul german pentru ob?inerea independen?ei rom�ne. �n 1877
Carol a condus for?ele armate rom�ne �ntr-un razboi de independen?a plin de succes,
ulterior fiind �ncoronat Rege al Rom�niei �n 1881.

Participarea Rom�niei la razboiul din 1877-1878 ?i cucerirea independen?ei de stat,

a �nsemnat egalitatea juridica cu toate statele suverane, av�nd o ad�nca semnifica?
ie morala pentru ca a ridicat con?tiin?a na?iunii rom�ne libere ?i a permis
realizarea �n perspectiva, atunci c�nd istoria a permis-o, a Marii Uniri de la
1918. Nu mai pu?in important a �nsemnat eliberarea altor popula?ii balcanice de sub
domina?ia otomana, contribuind decisiv la evolu?ia acestora ca state moderne �ntr-o
epoca de afirmare a spiritului na?ional.

Societatea rom�neasca la mijlocul secolului al XIX-lea

�Rom�nia Revolu?ionara�. Pictura de C.D. Rosenthal

Economie ?i societate
�n deceniul care a urmat dupa Revolu?ia din 1848-1849, popula?ia Principatelor a
sporit, ajung�nd catre 1860 la peste 4 milioane locuitori. Totodata a crescut
numarul a?ezarilor sate?ti ?i urbane. Mai multe localita?i de pe Dunare ?i din
apropiere (Alexandria, Turnu Severin, Turnu Magurele etc.) au devenit importante
centre urbane. ?i �n aceasta perioada, agricultura a ramas principala ramura a
economiei. Au crescut considerabil suprafe?ele �nsam�n?ate cu gr�u ?i secara.
Gospodariile mo?iere?ti, care de?ineau cea mai mare parte a teritoriilor agricole,
erau principalii furnizori de produse agricole pe pia?a, �nsa productivitatea
acestor gospodarii era scazuta: randamentul mediu la hectar era, de exemplu, de
doua ori mai mic dec�t �n Fran?a. Cre?terea produc?iei se explica prin sporirea
obliga?iilor de munca ale ?aranilor claca?i. Munca salariata era practicata �nca �n
propor?ii reduse.

Regatul Rom�niei

Rom�nia interbelica
Articol principal: Regatul Rom�niei.
Noul stat, aflat la confluen?a Imperiilor Otoman, Austro-Ungar ?i Rus, cu vecini
slavi pe trei par?i, aspira la vest, �n principal la Fran?a ?i Germania, pentru
modelele sale culturale, educa?ionale ?i administrative. �n 1916, Rom�nia a intrat
�n Primul Razboi Mondial, de partea Antantei. �n ciuda e?ecurilor rasunatoare ale
Rom�niei din 1916, care au dus mai �nt�i la ocuparea sudului ?arii de catre armata
germana, ?i apoi �n primavara lui 1918 la �ncheierea unei paci separate cu Puterile
Centrale, la sf�r?itul razboiului, Imperiile Austro-Ungar ?i Rus au disparut;
corpurile reprezentative create �n Transilvania, Basarabia ?i Bucovina au ales
unirea cu Rom�nia, rezult�nd Rom�nia Mare.

Majoritatea guvernelor rom�ne dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial au

pastrat forma, dar nu ?i substan?a unei monarhii constitu?ionale liberale. �n
acela?i timp, clasa politica, perceputa ca fiind profund corupta ?i (cel pu?in �n
Vechiul Regat) responsabila pentru fiascoul participarii la Primul Razboi Mondial,
s-a confruntat cu o serie de mi?cari antisistem de diverse orientari, care s-au
aflat �n opozi?ie nu doar cu ea, ci ?i �ntre ele. Daca activi?tii de extrema st�nga
asocia?i Cominternului au putut activa doar clandestin, �n jurul regelui Carol al
II-lea s-a cristalizat, �n special �n anii 1930, un grup ce dorea asanarea vie?ii
politice cu participarea mai activa a Casei Regale. Pe de alta parte, mi?carea na?
ionalista aproape mistica Garda de Fier a devenit ?i ea un factor politic major �n
exploatarea fricii de comunism ?i resentimentul pretinsei domina?ii straine ?i mai
ales evreie?ti asupra economiei, manifest�ndu-se prin acte de violen?a ?i asasinate
politice (cum ar fi uciderea la Sinaia a primului ministru Ion Gheorghe Duca �n
1933). �n contextul problemelor economice cauzate de Marea Criza Economica, aceste
mi?cari antisistem au cunoscut �n Rom�nia, ca ?i �n alte ?ari europene, o puternica
ascensiune.

Revenit pe tron �n 1930 dupa renun?area la succesiune �n 1925, Carol al II-lea a

adus-o �n prim-planul vie?ii politice pe noua sa so?ie Elena Lupescu,
marginaliz�nd-o pe prima so?ie, regina Elena ?i pe fiul sau Mihai, principele mo?
tenitor. Influen?a Elenei Lupescu a crescut mult �ncep�nd de atunci, ea fiind
principalul factor de influen?a asupra deciziilor luate de rege. Acest grup de
influen?a constituit �n jurul Elenei Lupescu ?i al lui Carol al II-lea ?i denumit
peiorativ camarila regala, s-a discreditat �nsa ?i el prin scandaluri de corup?ie,
�n ciuda prezen?ei �n r�ndul sau a unor personalita?i respectate, cum ar fi
istoricul Nicolae Iorga ?i generalul Alexandru Averescu. �n 1938, pentru a preveni
formarea unui guvern ce ar fi inclus membri ai Garzii de Fier, Carol al II-lea a
destituit guvernul ?i a instituit o dictatura regala de scurta durata. El a fost
�nsa silit sa abdice la 6 septembrie 1940, ca urmare a pierderilor teritoriale
suferite de Rom�nia �n acela?i an. �n locul lui, Carol l-a lasat conducator al
statului pe mare?alul Ion Antonescu, ?i pe tron pe fiul sau, Mihai, care, abia ie?
it din minorat, nu avea nicio putere reala.

Rom�nia �n al Doilea Razboi Mondial

Articol principal: Rom�nia �n al Doilea Razboi Mondial.
�n final, �n 1940, Rom�nia a pierdut teritorii at�t �n est c�t ?i �n vest: �n iunie
1940, ca urmare a tratatului Germano - Sovietic (Ribbentrop - Molotov) dupa ce a
�naintat un ultimatum Rom�niei, Uniunea Sovietica a anexat Basarabia, Bucovina de
nord ?i ?inutul Her?a. Doua treimi din Basarabia au fost combinate cu Transnistria
(o mica parte din URSS), pentru a forma RSS Moldoveneasca. Bucovina de Nord, ?
inutul Her?ei ?i sudul Basarabiei au fost oferite RSS Ucraineane.

�ntre 1941 ?i 1944, mare?alul Ion Antonescu conduce ?ara ca dictator militar (?eful
Statului).

Prin Dictatul de la Viena, Rom�nia este nevoita �n august 1940 sa cedeze Ungariei
partea de nord a Transilvaniei �n schimbul garan?iilor de securitate germano-
italiene. De asemenea, prin Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940, au fost
cedate Bulgariei - la insisten?ele lui Hitler, alimentate de diploma?ia bulgara -
doua jude?e din sudul Dobrogei, Durostor ?i Caliacra (Cadrilaterul). Rom�nia a
intrat �n cel de-Al Doilea Razboi Mondial alaturi de Pactul Tripartit[necesita
citare] �n iunie 1941, cu scopul de a recupera teritoriile pierdute catre URSS,
lucru care ini?ial avea sa fie realizat, pentru perioada iulie 1941 - august 1944.

Ca urmare a situa?iei de pe front, �n toamna anului 1943[necesita citare] Mare?alul

Antonescu �ncepe la Lisabona negocieri secrete cu reprezentan?i ai Alia?ilor;
ulterior acestea se vor desfa?ura la Cairo ?i Stockholm, p�na �n data de 22 august
1944. Antonescu nu avea �nsa inten?ia de a ie?i din razboi, el ac?ion�nd �n
virtutea cuv�ntului de ofi?er dat lui Hitler, ?i a refuzat chiar ?i �n ultimul
moment sa renun?e la lupta �mpotriva Alia?ilor.[26]

La 23 august 1944, Regele Mihai, cu sprijinul partidelor din opozi?ie ?i al unor

reprezentan?i ai armatei, a pus capat dictaturii lui Antonescu ?i a trecut armata
Rom�niei de partea Alia?ilor, fara semnarea unui acord prealabil cu ace?tia. Acest
aspect avea sa fie speculat pe deplin de armata sovietica care, imediat a trecut la
razbunari ?i rafuieli fa?a de militarii rom�ni care au participat anterior la
luptele de pe frontul de est.

Rom�nia a luptat �n bataliile cu germanii din Transilvania, Ungaria, Austria ?i

Cehoslovacia, situ�ndu-se pe locul 4 �n ceea ce prive?te efectivele armate angajate
�n lupta, aportul concret adus Alia?ilor ?i rezultatele ob?inute pentru victoria
asupra statelor Axei. La sf�r?itul razboiului, Regele Mihai I a fost decorat de
Pre?edintele SUA - Harry S. Truman - cu �Legiunea de Merit �n cel mai �nalt grad�
(Comandant ?ef) ?i de catre Iosif V. Stalin cu ordinul sovietic �Victoria cu
diamante�, recunosc�ndu-se, �n acest fel, meritul deosebit al contribu?iei sale
personale la victoria alia?ilor. La sf�r?itul celui de-al doilea razboi mondial,
nordul Transilvaniei a revenit Rom�niei, dar Bucovina de Nord, Basarabia, ?inutul
Her?a ?i sudul Dobrogei (Cadrilaterul) au ramas cedate URSS ?i Bulgariei. O parte
din aceste teritorii, �mpreuna cu o parte din teritoriul fostei URSS a format RSS
Moldoveneasca, stat devenit independent �n 1991, sub numele de Republica Moldova.

Rom�nia comunista

Rom�nia �n 1967
Articol principal: Rom�nia socialista.
La 30 decembrie 1947 a fost proclamata Republica Populara Rom�na, dupa ce, �n
contextul ocuparii Rom�niei de catre armata sovietica, regele Mihai I a fost for?at
sa abdice, stabilindu-se �n Elve?ia, la Versoix.

La data de 23 mai 1948 are loc ultima cedare teritoriala �n favoarea Uniunii
Sovietice: Ana Pauker semneaza un proces-verbal secret �n urma caruia Insula ?
erpilor este cedata statului vecin de la Rasarit.

La �nceputul anilor 1960, guvernul comunist rom�n a �nceput sa-?i afirme o oarecare
independen?a fa?a de Uniunea Sovietica. Ceau?escu a devenit pre?edintele Partidului
Comunist Rom�n �n 1965 ?i ?ef al Statului �n 1967. Denun?area de catre acesta a
invaziei sovietice �n Cehoslovacia din 1968 ?i o relaxare scurta �n represiunea
interna a ajutat la crearea unei imagini pozitive a dictatorului, at�t �n vest, c�t
?i acasa. Sedu?i de politica straina aparent �independenta� a lui Ceau?escu,
liderii vestici au avut o pozi?ie ambigua fa?a de un regim care a devenit la sf�r?
itul anilor 1970 din ce �n ce mai despotic ?i imprevizibil. Cre?terea economica
rapida antrenata de creditele externe a lasat loc �ncet-�ncet unei austerita?i
rastalmacite ?i a unei aspre represiuni politice interne.

Conducerea lunga, de peste doua decenii, a pre?edintelui Nicolae Ceau?escu a

devenit din ce �n ce mai austera �n anii 1980.

Dupa prabu?irea comunismului �n restul Europei de Est �n toamna anului 1989, un

protest de la mijlocul lui decembrie din Timi?oara a fost intrumentalizat �mpotriva
regimului ceau?ist de �n?i?i apropia?ii acestuia, provoc�nd �n capitala o revolta
populara concomitenta cu lovitura de stat data de Ion Iliescu, Petre Roman, Vasile
Milea, Victor Stanculescu ?i al?ii pe 22 decembrie. Ceau?escu a fost arestat
imediat, ?i, dupa un proces �nscenat, a fost executat �mpreuna cu so?ia sa pe 25
decembrie, �n ziua de Craciun. Peste 1.500 de persoane au fost ucise �n luptele de
strada �n care at�t armata c�t ?i popula?ia erau convin?i ca apara �Revolu?ia�
�mpotriva unor pretin?i �terori?ti� ai lui Ceau?escu, trag�nd �n realitate unii
�ntr-al?ii, lucru pentru care autorii loviturii de stat au fost considera?i ca
responsabili, fara �nsa ca o manipulare voita sa poata fi dovedita. O coali?ie de
guvernare improvizata condusa de Ion Iliescu a format atunci Frontul Salvarii Na?
ionale (FSN), care s-a instalat la putere ?i a proclamat restaurarea democra?iei ?i
a liberta?ii ?i dorin?a sa de a ajunge la un �socialism uman ?i ?tiin?iifc�, dorin?
a la care a renun?at dupa numai c�teva zile pentru a promova economia de pia?a.
Partidul Comunist a fost interzis prin lege, iar cele mai importante masuri
nepopulare ale lui Ceau?escu, precum interzicerea avortului, au fost abrogate.

Articol principal: Revolu?ia rom�na din 1989.

Rom�nia �ncep�nd cu 1989
Articol principal: Rom�nia dupa 1989.
Istoria Rom�niei dupa 1989 este marcata de dificulta?ile trecerii de la regimul
comunist (dictatura cu un singur partid pe planul politic, marxism-leninism pe
planul ideologic, economie de stat condusa de ministere pe planul economic) la
regimul capitalist (democra?ie parlamentara cu mai multe partide pe planul politic,
liberalism cu nuan?e de na?ionalism pe planul ideologic, economie de pia?a pe
planul economic). Primele alegeri parlamentare ?i preziden?iale au loc pe 20 mai
1990, �ntr-un context �n care mai mul?i intelectuali (Gabriel Liiceanu, Andrei Ple?
u) ?i lideri politici (Corneliu Coposu din Partidul Na?ional ?aranesc ?i Radu
C�mpeanu din Partidului Na?ional Liberal), precum ?i studen?ii care manifestau �n
Pia?a Universita?ii reclamau �tragerea la socoteala� a persoanelor implicate �n
dictatura, �n timp ce Ion Iliescu, candidatul Frontului Salvarii Na?ionale (FSN),
le promitea tuturor ceta?enilor ca va fi (conform lozincii de pe afi?ele sale)
�unul dintre noi, pentru lini?tea noastra�. Prin urmare, o buna parte dintre
alegatori, care trebuisera sa accepte compromisuri cu autorita?ile comuniste pentru
a supravie?ui, a votat pentru Ion Iliescu, care a c�?tigat 85% din voturi, FSN
primind doua treimi din scaunele Parlamentului. Petre Roman, profesor universitar
membru al nomenclaturii comuniste, dar favorabil apropierii de occident ?i de
Uniunea Europeana, a fost numit prim-ministru ?i a �nceput reformele pentru o pia?a
libera.

Noul guvern fiind format cu rare excep?ii din fo?ti comuni?ti, studen?ii ?i ceta?
eni care luptasera contre regimului Ceau?escu au protestat �n Pia?a Universita?ii
din Bucure?ti �n aprilie 1990. Ace?tia au fost, ca pe vremea dictaturii, califica?i
drept �golani� ?i �huligani� de pre?edintele Iliescu. Doua luni mai t�rziu,
manifestan?ii au fost �mpra?tia?i brutal de catre mineri din Valea Jiului. Ace?ti
mineri, adu?i �n capitala de organiza?iile sindicale la cererea pre?edintelui, au
atacat Universitatea, Institutul de Arhitectura �Ion Mincu�, precum ?i sediile ?i
casele liderilor opozi?iei. �n lunile urmatoare, au aparut tensiuni �ntre pre?
edinte, care propunea un ritm �ncet pentru reforme, ?i premierul Petre Roman care
propunea un ritm mai rapid. La sf�r?itul lui septembrie 1991, pentru a doua oara
mineri din valea Jiului, adu?i la Bucure?ti pentru a cere salarii mai mari, s-au
dedat la alte violen?e �mpotriva acelora?i �obiective�, �n rela?ie cu organiza?iile
sindicale din capitala care au adus manifestan?i �n jurul sediului guvernului. �n
urma acestor mitinguri, guvernul Roman a cazut: obiectivul pre?edintelui
(�ncetinirea reformelor) fiind atins. Un tehnocrat, Teodor Stolojan s-a oferit sa
conduca un guvern interimar, p�na la organizarea noilor alegeri.

O noua Constitu?ie democratica a fost proiectata de Parlament ?i adoptata dupa un

referendum popular. �n alegerile din 1992, Ion Iliescu a fost reales pentru un al
doilea mandat, mul?umita sprijinului partidelor na?ionaliste PUNR ?i PRM ?i al
fostului partid comunist devenit PSM. A fost format un guvern tehnocrat �n
noiembrie 1992, sub prim-minstrul Nicolae Vacaroiu, un economist. Guvernarea 1992-
1996 a fost marcata de privatizari �n profitul apropia?ilor puterii ?i de fraude
electorale, care au permis consolidarea pozi?iilor puterii fost-comuniste �n cadrul
economiei de pia?a ?i al reformelor.

Timp de patru ani �nsa, din ce �n ce mai mul?i alegatori au observat ca beneficiile
reformelor profitau mai ales �prietenilor puterii�, astfel ca s-a format o coali?ie
electorala denumita Conven?ia Democrata Rom�na (CDR), al carui candidat, profesorul
universitar de geologie Emil Constantinescu, l-a �nvins �n 1996 pe Ion Iliescu,
dupa un al doilea scrutin. Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru. �n 1997,
Rom�nia a fost invitata sa devina �partenera pentru pace� a NATO, cu condi?ia sa
renun?e la revendicarea catre Ucraina a insulelor cedate �n 1948 Uniunii Sovietice
(Dalerul mare ?i mic, Coasta dracului, Maican, Limba ?i ?erpilor), lucru legalizat
prin Tratatul semnat la Constan?a cu Ucraina la data de 2 iunie 1997. Ciorbea a
ramas prim-ministru p�na �n martie 1998, c�nd a fost �nlocuit de Radu Vasile (PN?
CD) ?i mai t�rziu de Mugur Isarescu. �n ace?ti patru ani, alegatorii nu au observat
schimbari semnificative �n condi?iile lor de via?a: prin urmare �n alegerile din
2000 Partidul Social Democrat (PSD) ?i Iliescu au c�?tigat din nou, al treilea
mandat de pre?edinte - �ncalc�nd astfel constitu?ia, iar Adrian Nastase a fost
numit prim-ministru.

�n aprilie 2004, Rom�nia a aderat la NATO, �n timp ce Uniunea Europeana a confirmat

sprijinul puternic fa?a de scopul ?arii de a adera �n 2007. �n decembrie 2004,
alegerile l-au dat �nvingator pe Traian Basescu �n func?ia de Pre?edinte al ?arii,
�n fruntea unei coali?ii formate din P.N.L. ?i P.D., alaturi de U.D.M.R. ?i P.U.R.
(ulterior Partidul Conservator), iar cu func?ia de Prim-ministru al Guvernului
Rom�niei, a fost desemnat Calin Popescu Tariceanu. Partidul Conservator s-a retras
ulterior de la guvernare.

La 1 ianuarie 2007, Rom�nia devine membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

�n aprilie 2007, Partidul Democrat a fost scos de la guvernare, noul guvern
Tariceanu, din care fac parte doar mini?tri din partea P.N.L. ?i U.D.M.R., a depus
juram�ntul la 5 aprilie 2007, fiind sprijinit �n Parlament de Partidul Na?ional
Liberal, de Uniunea Democrata a Maghiarilor din Rom�nia, precum ?i de Partidul
Social Democrat.

�n decembrie 2008, �n urma alegerilor parlamentare, Prim-ministru al Guvernului

Rom�niei a fost numit Emil Boc - Pre?edinte al Partidului Democrat-Liberal - fiind
desemnata o noua coali?ie guvernamentala, PD-L - PSD. Pre?edinte al Senatului
Rom�niei a fost ales Mircea Geoana, Pre?edintele Partidului Social Democrat,
�nlocuit ulterior de Vasile Blaga, din partea Partidului Democrat-Liberal. Pre?
edinte al Camerei Deputa?ilor a fost aleasa Roberta Anastase, din partea Partidului
Democrat-Liberal.

�n urma alegerilor preziden?iale, desfa?urate �n decembrie 2009, Traian Basescu ?i-

a c�?tigat dreptul la al doilea mandat consecutiv de Pre?edinte al Rom�niei, dupa
cel ob?inut �n decembrie 2004. A fost instalat un nou guvern, condus tot de catre
Emil Boc, �n cadrul unei coali?ii formate din PD-L, UDMR, grupul minorita?ilor ?i
grupul parlamentarilor independen?i. PSD ?i PNL au preferat sa ram�na �mpreuna �n
opozi?ie, form�nd Uniunea Social-Liberala ?i refuz�nd participarea la guvernarea
lui Mihai Razvan Ungureanu. Reprezentantul lor, Mircea Geoana, a fost �nlocuit la
pre?edin?ia Senatului de Vasile Blaga. Uniunea Social-Liberala preia puterea dupa
votul Parlamentului pe 27 aprilie 2012 c�nd Victor Ponta, cofondator al USL, ia
scaunul de prim ministru ?i instaureaza, pentru prima data �n istoria post-
comunista a Rom�niei, un guvern de opozi?ie �naintea alegerilor. La alegerile
locale din iunie 2012, USL ia peste 60% din primariile din Rom�nia.

Aceasta formula de �conlocuire� politica, care exista �n multe ?ari parlamentare, ?

i �n care guvernul ?i pre?edintele reprezinta tabere politice opuse, permite
trecerea unei ?ari prin criza economica interna?ionala �ntr-o pozi?ie de compromis
�ntre exigen?ele instan?elor suprana?ionale (OMC, FMI, Banca mondiala, UE, fa?a de
care raspunde Pre?edintele) ?i nemul?umirea popula?iei (fa?a de care raspund
Parlamentul, Senatul ?i Guvernul). Dar pozi?ia este instabila ?i �conlocuirea� este
o formula conflictuala, cu perioade de suspendare a pre?edintelui ales ?i de
guvernare prin pre?edin?i interimari precum Nicolae Vacaroiu �n 2007 ?i Crin
Antonescu �n 2012.