Curs introductiv

INTRODUCERE

Perioada actuală este, probabil, una dintre cele mai agitate din istoria omenirii,
ȋn majoritatea domeniilor vieţii: știinţă, politică, economie, artă, ecologie și, desigur,
medicină. Se produce o profundă schimbare ȋn modul de abordare a conceptelor de
boală și sănătate, atât a publicului cât și a profesioniștilor medicali, din ce ȋn ce mai
informaţi, aflaţi ȋn căutarea de noi mijloace pentru tratamentul bolilor cronice.
Plecând de la punctul de vedere materialist al lumii, extinderea gândirii cuprinde și
planul energetic al existenţei. Renașterea acestei gândiri a fost influenţată de
dezvoltarea psihologiei, viziunii holistice asupra omului, inspirată de Esalen,
renașterii conștiinţei mistico-spirituale și chiar de dezvoltarea ecologiei. Este o
schimbare profundă a paradigmei materialiste, favorizată de nivelul ȋnalt de educaţie
atins ȋn epoca modernă.
Pornind de la această orientare, au apărut o multitudine de terapii, clinici,
cursuri și seminarii, publicaţii și chiar afaceri, pe care le putem include ȋn conceptul
de “mișcare holistică”. Conceptul de bază este de organism văzut ca un ȋntreg, nu
alcătuit din părţi separate, independente, cu suferinţe și diagnostice aparte. Fiecare
suntem un ȋntreg unic și complet, funcţionând ca un ansamblu, aflat ȋn relaţie cu
mediul ȋnconjurător. In măsura ȋn care ne abatem de la acest principiu, ajungem la
dizarmonie și boală iar respectarea lui ne va aduce o stare de echilibru, armonie și
vitalitate. Chiar Parlamentul European a susţinut ȋn mod corect că “se susţine tot
mai amplu faptul că diferite metode de tratament şi diferite abordări ale sănătăţii şi
bolii nu se exclud reciproc ci, dimpotrivă, se pot completa reciproc” (Rezolutia
Parlamentului European A4-0075/97). De aceea nu este posibilă nici o ierarhizare
calitativă a diverselor metode de tratament, fiecăruia dintre noi ȋn parte şi ȋn fiecare
situaţie, fiziologică sau patologică, putându-i fi optimă una sau alta dintre abordări.
Chirurgia de urgenţă este indubitabil prima alegere ȋn cazul unui traumatism
deschis, ȋn timp ce paradigme mentale ce ar putea duce la disfuncţii cronice şi apoi
la somatizarea prin modificări patologice organice, pot fi rezolvate fără intervenţii
externe, doar prin conştientizarea atitudinii greşite, eventual cu ajutorul unui
psihoterapeut. Intre aceste extreme, paleta terapiilor complementare şi alternative
este foarte largă, homeopatia ocupând totuşi un loc aparte, prin beneficiile ei
principale:
- blândeţea acţiunii remediilor
- tratarea ȋntregului organism
- este potrivită tuturor vârstelor
- lipsa toxicităţii chimice şi a efectelor secundare
- lipsa apariţiei dependenţei medicamentoase
- ameliorarea atât a stării fizice cât şi a celei emoţionale.
Homeopatia este o disciplină medicală holistică, abordând omul ca pe un
ȋntreg unic și tratându-l ţinând cont de integralitatea sa și de evoluţia sa dinamică,
cu toate aspectele sale fizice, mentale, emoţionale, spirituale şi chiar sociale,
necesitând o evaluare şi o terapie individualizate. Ea analizează nu doar boala ci și

5
Homeopatie
ȋnclinaţia spre boală, oferind astfel posibilitatea atât a tratamentului curativ, cât și
profilactic.
Principiul analogiei, ȋnţeleasă ca similitudine, principiu esenţial al homeopatiei,
din care ȋi provine şi denumirea (gr. Homoios – similar, şi pathos – boală), este că
ceea ce poate produce o serie de simptome la un individ sănătos, poate trata un
individ bolnav care manifestă un grup de simptome similare. Acest principiu este un
concept foarte vechi, enunţat de Pitagora ȋn secolul VI ȋ.e.n. și consemnat de
discipolii săi ȋn “Hieros Logos”: “Vei afla, atât cât ȋi este ȋngăduit unui muritor, că
natura este ȋn toate punctele asemenea cu sine ȋnsăși”. Teoria modernă a fractalilor
reia acest principiu, aplicându-l ȋn fizică, matematică, astronomie și geofizică, cu
concluzii foarte interesante.(Nassim Haramein, Teoria unificată a câmpurilor).
Principiul similitudinii a fost susţinut și de Hipocrate care, ȋn secolul V ȋ.e.n,
considera unitatea dintre om și mediu esenţială ȋn terapie, stabilind trei orientări
fundamentale ȋn arta medicinii:
- Legea contrariilor
- Legea similitudinii
- Natura vindecătoare.
Același principiu, neglijat timp de sute de ani, a fost reluat la sfârșitul secolului
al XVIII-lea de medicul german Samuel Hahnemann (1755-1843) care a avut geniul
de a recunoaşte universalitatea acestui principiu, punând bazele unui ȋntreg sistem
medical al cărui motto latin este “similia similibus curentur”, ca şi vechea vorbă
românească “cui pe cui se scoate”.
Hahnemann, fondatorul medicinii homeopatice, a cărui principală lucrare,
“Organonul medicinei”, republicat ȋn șase ediţii succesive, cu completări
semnificative la fiecare dintre acestea, continuă să fie un reper bibliografic important
pentru orice homeopat.
Noutatea teoriilor lui Hahnemann a determinat ca somităţile medicale ale
vremii să manifeste o opoziţie extrem de virulentă la adresa homeopatiei, menită să
ȋnăbușe această terapie. Prejudecata sau simpla opinie au jucat nu o dată rolul de
argument suprem ȋn ȋncercările de discreditare a homeopatiei. Impresia că dozele
infinitezimale nu pot acţiona sau părerea că principiul similitudinii ar fi neștiinţific au
ȋnlocuit de cele mai multe ori experienţa clinică sau experimentul de laborator. In
ciuda rezultatelor uneori spectaculoase obţinute de practicieni, homeopatia a fost
ȋmpinsă la periferia medicinei, fiind uneori chiar interzisă.
Printre critici se numără și profesorul Robbi, medicul personal al lui Napoleon
I. El l-a ȋnsărcinat pe asistentul său, Constantin Hering, să scrie o carte ȋmpotriva
homeopatiei. Hering, studiind ȋn amănunţime metoda, pentru a o ataca cu
argumente pertinente, sfârșește prin a-i dedica ȋntreaga sa activitate. După ce
emigrează ȋn America, el devine ȋn 1835 fondatorul primului institut de ȋnvăţământ
homeopatic. Hering este și autorul unei Materii Medicale. Cea mai importantă
contribuţie a sa o constituie ȋnsă enunţarea legii direcţiei de vindecare.
Homeopatia a devenit spectaculos de populară ȋn Europa și Statele Unite la
ȋnceputul secolului al XIX-lea. Ea număra printre susţinători personalităţi marcante
ale vremii: familii regale, erudiţi, lideri religioși, oameni de afaceri. Ca răspuns la
6
 Curs introductiv
dezvoltarea rapidă a homeopatiei, prin organizarea institutelor de homeopatie și
creșterea numărului de terapeuţi, s-a instituit o acţiune de reprimare a acesteia.
Farmaciștii au dezavuat și ei practica homeopată, deoarece ea necesita un singur
medicament pentru un pacient, și acesta ȋn doze limitate. Farmaciștilor li s-au
alăturat și medicii practicieni ai unei terapii inconsistente, dar plini de prejudecăţi.
Deși emisiile de sânge erau panaceul acelor vremi, medicii timpului considerau
homeopatia ca fiind neștiinţifică.
In America, homeopaţilor și acelora care ȋndrăzneau să se consulte cu un
homeopat, li se retrăgea dreptul de practicare a medicinei. In 1830 practica
homeopatiei a devenit ilegală și ȋn Austria. In România, homeopatia a fost declarată
ȋn afara legii din 1860, la numai 22 de ani după introducerea acesteia de către
medicul vienez F. von Kraft.
O nouă ascensiune a fost ȋnregistrată de homeopatie odată cu diversele
epidemii. Statisticile indică o rată a mortalităţii ȋn spitalele homeopatice ȋntre 1/8 și ½
din rata ȋnregistrată ȋn spitalele clasice. In epidemia de holeră din 1849 s-au
ȋnregistrat decese doar ȋn 3% din cazurile tratate homeopatic, ȋn timp ce decesul a
survenit la 48-60% dintre pacienţii care au fost supuși tratamentului obișnuit.
Rezultatele ȋnregistrate ȋn timpul febrei galbene din 1878 au fost atât de
impresionante ȋncât homeopatia a revenit ȋn actualitate. Acest succes a fost suficient
pentru declanșarea unei noi campanii de ȋnlăturare a homeopatiei din arena
medicală. Mulţi homeopaţi au renunţat la această practică, ȋn timp ce alţii, fără a mai
individualiza pacienţii, pe baza principiului similitudinii, au devenit adepţii
polipragmaziei. Inchiderea colegiilor homeopate și scăderea accentuată a numărului
practicienilor a determinat declinul homeopatiei.
Cu toate opoziţia ȋntâmpinată, homeopatia s-a ȋncununat de succes ori de
câte ori a avut prilejul să se manifeste. Deși lumea medicală s-a ȋmpotrivit acestei
practici, publicul a ȋncurajat și a susţinut această terapie.
După primul război mondial homeopatia s-a răspândit continuu, astăzi fiind
practicată pe scară largă ȋn toată lumea.
O personalitate deosebită ȋn istoria homeopatiei românești și mondiale a fost
Johann Martin Honigberger (1795-1869), farmacist sas din Brașov, devenit medic de
curte al maharajahului Ranjit Singh (Lahore). Timp de 50 ani a străbătut Asia,
Europa și Africa, ani plini de aventuri dar și de acţiuni de pionierat. A fost primul care
a introdus ȋn India tratamentul homeopatic al doctorului Hahnemann, India fiind
astăzi una dintre cele mai prolifice ţări ȋn domeniul homeopatiei, cu școli specializate
și numeroși terapeuţi.
In Marea Britanie, homeopatia se bucură de protecţie din partea familiei regale
care beneficiază de serviciile ei ȋncă din 1830. In această ţară 42% dintre medici ȋși
ȋndrumă pacienţii spre homeopatie. In Franţa, 55% din populaţie a apelat cel puţin o
dată la ȋngrijiri medicale homeopatice. Cursuri de homeopatie se predau la 6
universităţi, ȋn toate facultăţile de farmacie și ȋn 4 facultăţi de medicină veterinară. In
1981 guvernul danez a publicat un raport privitor la terapiile alternative din care
reiese că 20% din populaţie recurge la homeopatie. Se menţionează că homeopatia
este cea mai agreată.
7
Homeopatie
Conform unui studiu al Comisiei Europene, trei din patru europeni ştiu despre
existenţa homeopatiei şi dintre aceştia 30% o utilizează ȋn ȋngrijirea sănătăţii.
Motivul major pentru care cetăţenii europeni caută homeopatia este pentru că ea
poate fi utilă ȋn probleme cronice pentru care medicina convenţională, ȋn pofida
dezvoltării ei impresionante, nu a reuşit să aducă vindecarea şi, ȋn unele situaţii, nici
ameliorarea simptomelor. Alţii aleg homeopatia pentru că modul său holistic de
abordare oglindeşte propriile lor valori, credinţe şi orientări filosofice despre sănătate
şi viaţă. S-au efectuat și studii clinice riguroase care au demonstrat superioritatea
terapiei homeopate faţă de placebo, altele au concluzionat o eficienţă similară
terapiilor convenţionale. (Homeopatia: Evaluarea și analiza cercetării clinice. OMS,
2007)
In Uniunea Europeană, aproximativ 40 000 de medici, mai ales medici
generaliști și medici de ambulatoriu, au frecventat cel puţin un curs de homeopatie.
Parlamentul European, prin rezoluţia sa din mai 1997, a adoptat poziţia
conform căreia homeopatia – precum și alte terapii complementare și alternative –
ar trebui să fie recunoscute, dar că este necesară continuarea elaborării studiilor
privind siguranţa, eficienţa și domeniile de aplicabilitate ale acestora.
FORŢA VITALĂ

Un principiu de bază al abordării holistice se referă la creșterea capacităţii de

apărare a organismului, acesta fiind cel mai eficient și, de fapt, unicul mod de
vindecare reală a afecţiunilor. Toate fiinţele vii sunt animate de o “forţă vitală” care,
perturbată, duce la ȋmbolnăvire, ȋn timp ce stimulată, duce la redobândirea stării de
sănătate. Această forţă ȋncă nu a putut fi identificată și măsurată fizic, știinţific, dar
suntem cu toţii conștienţi că ea acţionează ȋn noi. Fiecare dintre noi a observat că
unele persoane se bucură de o vitalitate mai bună decât altele și că la aceeași
persoană există fluctuaţii energetice de la o oră la alta, de la o zi la alta sau ȋn
diferite perioade din viaţă. Avem tendinţa de a atribui aceste variaţii dietei, stresului,
odihnei, etc. dar oricare ar fi cauza aparentă, experienţa ne arată că există variaţii
ale energiei vitale. In paragraful 9 din Organon, Hahnemann, referindu-se la această
forţă vitală, afirmă că dinamismul (energia) care animă corpul material (sau
anatomic) coordonează toate funcţiile vitale și părţile organismului și le menţine ȋntr-
o admirabilă armonie astfel ȋncât mintea să poată acţiona pentru atingerea
scopurilor ȋnalte ale existenţei.
Această idee este foarte bine ȋnţeleasă astăzi de știinţe precum fizica
cuantică: un “câmp de unde” poartă ȋn structura sa informaţii precise, care pot fi
transmise și decodificate de receptorul potrivit. Structurile undelor TV, de exemplu,
sunt câmpuri de energie care transferă informaţii ce conţin imagini și culori, putând fi
receptate de televizor ca imagini clare. Acest concept explică de ce simptomele nu
sunt decât expresia mecanismului de apărare al organismului. De exemplu, la febră,
temperatura ridicată este destinată a ajuta organismul să lupte ȋmpotriva agenţilor
patogeni – bacterii, virusuri, fungi etc. Această ȋncercare de apărare ar trebui
sprijinită și nu suprimată prin antipiretice! Homeopaţii consideră că, administrând un
remediu capabil să producă la un om sănătos simptome similare cu cele ale
8
 Curs introductiv
pacientului, stimulează și sprijină ȋn mod esenţial mecanismele de apărare ale
organismului ȋn eforturile sale de a se elibera de acești agenţi.
Cauza bolii nu este confundabilă cu rezultatul bolii (o infecţie), ci mai degrabă
e reprezentată de slăbiciunea intrinsecă a mecanismului de apărare care nu o poate
elimina cu succes. De aceea, ȋntărirea mecanismului de apărare și nu omorârea
microbilor este cea care ajută la restabilirea sănătăţii. Microbii vor muri ȋn mod
natural odată ce “solul fertil” – cauza bolii – e ȋndepărtat.
Unul dintre conceptele frecvent folosite ȋn legătură cu forţa vitală este cel de
dinamism. Pentru ȋnţelegerea acestuia va trebui să apelăm la noţiuni de fizică
modernă, mai ales cele legate de teoria câmpului, teoria cuantică și teoria
relativităţilor. Concepţia mecanicistă clasică se baza pe ideea particulelor solide
care se mișcă ȋn vid (ȋntr-un sistem izolat). Fizica modernă aduce o reviziuire
profundă a acestei idei: ȋn teoria câmpului cuantic, clasicul contrast dintre perticulele
solide și spaţiul ȋnconjurător este complet abandonat, câmpul cuantic fiind văzut ca
o entitate fizică fundamentală, un mediu continuu, prezent peste tot ȋn spaţiu.
Particulele sunt condensări locale ale câmpului, concentrări ale energiei, cu
mobilitate permanentă. Deci, materia este formată din regiuni ale spaţiului ȋn care
câmpul este extrem de intens. Ca urmare, se schimbă complet paradigma asupra
realităţii, materia și energia fiind complet interschimbabile ȋn contextul câmpurilor de
intensitate variabilă.
Forţa vitală este o structură a organismului dotată cu inteligenţă și care animă
organismul și poate fi asimilată cu un câmp analog celui electromagnetic. Acest
câmp este ȋn interrelaţie cu particulele care se influenţează reciproc prin schimbări
și mișcare. Considerând forţa vitală a organismului uman ȋn termeni de vibraţii
electrodinamice, aceasta este caracterizată de o frecvenţă vibratorie și de o anumită
amplitudine. Fiind un sistem atât de complex, vibraţia rezultată se modifică ȋn timp
ca frecvenţă și amplitudine ȋn interrelaţie cu mediul ȋnconjurător. Acest plan dinamic
al organismului (câmp electrodinamic al corpului) se conformează legilor și
principiilor care se aplică tuturor câmpurilor, cum ar fi principiile rezonanţei,
armoniei, reȋntăririi și interferenţei.
Când organismul este supus unui stimul, fie nociv, fie benefic, se produce o
modificare a frecvenţei de vibraţie a planului dinamic. Până la un anumit prag al
forţei stimulului, forţa vitală poate face faţă acestuia fără modificări perceptibile.
Peste acest prag, care este strict individual, forţa vitală sau planul dinamic va
genera procese care sunt percepute de organism ca simptome ale unuia dintre cele
trei niveluri, mental, emoţional sau fizic.
Pentru a produce o modificare ȋn frecvenţa de vibraţie a forţei vitale, trebuie ca
agentul patogen să aibă o frecvenţă de vibraţie corespunzătoare cu a organismului
și totodată să fie depășită o anumită amplitudine prag. Interacţiunea agentului nociv
cu forţa vitală va duce la o modificare a frecvenţei acesteia, conducând și la
modificarea susceptibilităţii organismului, adică aceeași forţă vitală nu va mai
interacţiona cu agenţi patogeni cu aceeași frecvenţă vibratorie cu cea a primului
stimul.

9
Homeopatie
Clasica paradigmă medicală a ȋnclinat spre supoziţia că doze crescânde ale
agenţilor farmacologici vor produce efecte farmacologice semnificativ majorate, deși
se cunoaște faptul că doze mari de agenţi farmacologici nu conduc obligatoriu la
ȋmbunătăţirea stării de sănătate. Puţinii agenţi farmacologici utilizaţi astăzi ȋn
medicina clasică ce au ca efect creșterea imunităţii organismului sunt imunizarea și
desensibilizarea alergică, ambele bazate pe principiul antic (și modern) al
similarităţii.

PRINCIPIILE HOMEOPATIEI

1. Principiul central, amintit mai sus, definitoriu, al homeopatiei, este cel al

similitudinii – o substanţă care ȋn doză ponderală provoacă tulburări la omul
sănătos, poate, ȋn doze infinitezimale, vindeca aceleași tulburări la omul
bolnav.

2. Principiul infinitezimalităţii. Diluţia

este o modalitate tehnică particulară de utilizare a remediilor care, departe
de a diminua activitatea remediului, aduce o ȋntărire a acţiunii sale, astfel
ȋncât ȋn diluţii ȋnalte poate fi uimitor de rapidă și de durabilă. Răspunsul
organismului diferă nu numai la diluţii joase sau ȋnalte ci, ȋn cadrul aceleiași
diluţii, de la un subiect la altul, ȋn funcţie de teren. Pe lângă creșterea
acţiunii remediilor, procesul diluărilor succesive duce și la eliminarea
toxicităţii remediilor.

3. Principiul dinamizării. Fiecare

diluţie succesiv realizată din remediul homeopatic, constituit din substanţe
naturale, plante, minerale, animale, se ȋnsoţește de un număr de secuse
puternice, ritmul optim fiind cel al bătăilor inimii. Dinamizarea este o calitate
energetică a remediului, o acţiune biofizică. Forţe (energii) reale sunt
incorporate ȋn materie, rolul dinamizării fiind de a le elibera. Orice
substanţă, pe măsura diluării ei, se ȋnsoţește de condensare de forţe care,
eliberate prin dinamizare, iradiază ȋn diluţie. Diluţia devine purtătoare de
energie, nu de substanţă.

4. Principiul experimentării pe omul sănătos. Testarea

remediilor pe omul sănătos este o consecinţă a primului principiu, fiind unul
dintre etapele esenţiale ale cercetării ȋn homeopatie. Ca rezultat al testării
se obţin simptomele care se găsesc ȋn Materiile Medicale (descrierea
simptomelor fizice, emoţionale și mentale ale remediilor) și ȋn repertoare
(enumerarea remediilor potrivite fiecărui simptom). In consecinţă vor fi
folosite ȋn terapie, conform principiului similitudinii, doar remedii cunoscute,
după testarea lor pe un lot suficient de mare de voluntari sănătoși.
Hahnemann a realizat pentru prima oară așa-numitele “proving”-uri,
procese experimentale menite a determina proprietăţile medicinale ale mai
10
 Curs introductiv
multor substanţe pe care le-a administrat ȋn doze crescânde unor voluntari
sănătoși de ambe sexe. El a ȋnregistrat ȋn detaliu, cu un spirit de observaţie
și o acurateţe impresionante, toate modificările – fizice, mentale și
emoţionale – pe care le-a produs ingestia acestor substanţe. S.
Hahnemann are meritul de a fi ridicat testarea clinică la rang de metodă
experimentală sistematizată, pentru a cunoaște proprietăţile curative ale
medicamentelor. Numai experimentarea pe sine și pe colaboratorii săi i-a
permis să obiectiveze legea similitudinii pentru aflarea remediului cel mai
potrivit terapeutic, adică acela care va acţiona cel mai mult ȋn același sens
cu reacţia reflexă de apărare a organismului, acela ale cărui simptome
patogenezice (toxicologice) se apropie cel mai mult de ansamblul de
simptome prezent la bolnav. De la cele 99 de remedii pentru care
Hahnemann a efectuat proving-uri (pe parcursul a 49 ani) și le-a descris
foarte exact Materia Medica (valabilă și astăzi), s-au efectuat ȋn continuare
numeroase asemenea demersuri experimentale, ajungându-se astăzi să fie
descrise peste 3000 de remedii, pentru care s-au făcut proving-uri după
standarde foarte precise, fiind astfel admise ȋn farmacopeea homeopată.

5. Principiul individualizării. Homeopatia

este o medicină a persoanei. Este necesară nu numai o individualizare a
bolii, cum se practică ȋn mod curent ȋn alopatie, prin punerea diagnosticului
nosologic, ci o individualizare holistică a bolnavului, cu tot ce prezintă el
mai particular, a formei pe care o ȋmbracă boala la pacientul ȋn cauză.
Fiecare formă clinică este, ȋn același timp, o formă terapeutică, este
contraimaginea individualizată a remediului, fizionomia patologică a
bolnavului ȋși găsește asemănarea ȋn patogenezia remediului.

6. Principiul administrării unui remediu unic. Samuel

Hahnemann – Organon, paragraful 273: “nu există tratament ȋn care să fie
necesar, ȋn consecinţă este inadmisibil a o face, să folosești totodată mai
mult de o substanţă medicinală simplă la un bolnav.”
Intr-un anumit moment al evoluţiei bolnavului se va administra un
singur remediu ales pe baza principiului similitudinii. Când schimbarea
simptomatologiei o va cere, ȋn urma reevaluării simptomelor, se va putea
administra un nou remediu ȋn funcţie de noile manifestări de boală.
In diferite zone geografice și de-a lungul timpului s-au format
trei orientări homeopatice: a.)
unicism – administrarea unui singur remediu o dată ȋntr-un caz dat
b.) pluralism – administrarea
mai multor remedii ȋntr-o ordine oarecare. Pluraliștii consideră teoria
unicistă ca fiind utopică; tocmai pentru că este extrem de dificil (consumă
timp și efort) să se găsească remediul indicat, e mai ușor și mai rapid să se
administreze simultan trei, patru sau chiar mai multe remedii, cu speranţa
11
Homeopatie
că cel corect se află printre ele. Bolnavii sunt deseori puţin capabili să se
analizeze exact, trec neobservate modalităţile de ameliorare și agravare a
simptomelor, dau relaţii contradictorii de la o consultaţie la alta. Soluţia este
sau să se aștepte conturarea unui tablou simptomatic precis pentru
prescrierea remediului similimum, dacă pacientul are răbdarea necesară,
sau prescrierea mai multor remedii care să acopere tulburările acuzate de
bonav, remedii complementare, adevărate sinergii medicamentoase,
ajungându-se la combinaţii complicate.
c.) complexism – administrarea de amestecuri de
remedii care pot fi prescrise ȋntr-o afecţiune dată, ȋntr-un cadru nosologic
considerat, ȋn speranţa ca remediul similimum să fie unul dintre cele
prezente ȋn cocktail și că celelalte nu vor provoca tulburări noi.
Administrarea mai multor remedii simultan ar intra totuși ȋn contradicţie cu
principiul fundamental al homeopatiei enunţat mai sus. Stiind că testările
remediilor se fac doar cu un singur remediu, efectele asocierilor ar putea fi
imprevizibile. Deși această lucrare este de orientare unicistă, sunt de
părere că orice atitudine dogmatică poate fi nocivă. Există, uneori, ȋn
practică, situaţii ȋn care varianta administrării mai multor remedii simultan
este acceptabilă, atunci când remediul similimum nu a putut fi descoperit,
pentru alinarea suferinţei bolnavului. Partea forte, centrală, uimitoare a
homeopatiei rămâne totuși unicismul, ȋn timp ce pluralismul și complexismul
ar trebui să rămână excepţii. Pe măsura acumulării experienţei, homeopaţii
perseverenţi ar trebui să se transforme din pluraliști, adepţi exclusiv ai
unicismului, deoarece condiţia esenţială pentru a putea prescrie cât mai
multor pacienţi remediul similimum este să cunoști bine Materia Medica
(totalitatea simptomelor fizice, emoţionale și mentale) a cât mai multor
remedii.

PREPARAREA MEDICAMENTELOR HOMEOPATICE

Există mai multe moduri ȋn care se poate prepara un remediu homeopat și

Hahnemann ȋnsuși se pare că a folosit de-a lungul timpului diverse metode de
preparare.
In homeopatia contemporană, metoda preferată este cea centezimală. Astfel,
remediile sunt preparate diluând o parte din tinctura mamă a substanţei ȋn 99 părţi
de solvent (lactoză, apă dublu distilată sau alcool pur). Soluţia obţinută este apoi
puternic agitată (sucusiune) de cel puţin 10 ori. Soluţia care rezultă se numește
“potenţa 1” sau CH1. O parte din această potenţă amestecată cu 99 părţi din
solvent, agitate de cel puţin 10 ori, crează potenţa 2 sau CH2. Se continuă până
este atinsă valoarea dorită; potenţa 30 a trecut prin acest proces de 30 de ori și așa
mai departe. In mod obișnuit, pentru aducerea la potenţa 6 a metalelor insolubile au
fost folosite mojarul și pistilul, ȋntr-un proces numit triturare: o parte praf de metal
(măcinat fin) este amestecat cu 99 de părţi de granule de lactoză. Amestecul, ȋn loc
12
 Curs introductiv
să fie agitat, este frecat cu pistilul ȋn mojar timp de o oră. Acest proces este repetat
de 6 ori. Potenţa 6 rezultată, considerată acum solubilă, este potenţată ȋn
continuare, după metoda descrisă anterior, prin diluări. Iniţial, toate aceste
operaţiuni se efectuau manual.
Deși majoritatea producătorilor industriali de remedii homeopate au la bază
tehnologii complet automatizate, extrem de precise, există ȋncă homeopaţi care
susţin importanţa preparării manuale a remediilor, argumentând prin calitatea
energiei umane transmise medicamentelor și apreciind efectele terapeutice ca fiind
mult superioare.

PROVOCĂRI ŞI CRITICI ADUSE HOMEOPATIEI

Deși este unul dintre principiile sale de bază, cea mai mare provocare cu care
se confruntă homeopatia modernă este legată de dozele infinitezimale de
medicament pe care le folosește. Argumentul principal al medicilor alopaţi este că
“Fiind atât de mici și de diluate, nu există șanse ca medicamentele homeopatice să
aibă vreun efect”. Ei sunt extrem de sceptici mai ales că, din punct de vedere
statistic și conform numărului lui Avogadro, e prea puţin probabil ca o singură
moleculă din materialul iniţial să se mai găsească ȋn soluţie, mai ales la potenţe
peste 12CH.
Intrucât au recunoscut de mult absenţa moleculelor de substanţă de bază ȋn
remediile lor, homeopaţii consideră că acesta este un fals argument. Dimpotrivă,
după experienţa lor, potenţele mai ȋnalte, deși sunt mult mai diluate, duc la rezultate
mai bune; aceasta se datorează eliberării unei “noi forme subtile de energie” care
apare prin procesul unei serii de diluări și sucusiuni, denumit ȋn homeopatie
potenţare, sugerând astfel că aceste remedii acţionează nu la un nivel chimic, ci mai
degrabă la nivelul câmpurilor de energie. Toate substanţele materiale, de la cele mai
mici microorganisme până la cele mai mari planete, manifestă atât proprietăţi
energetice, cât și materiale. O substanţă ingerată are potenţialul de a afecta
organismul nu doar la nivel chimic, așa cum e cazul cu mâncarea, vitaminele,
medicamentele de sinteză, tutunul, cafeaua etc., ci și la nivel energetic: câmpul
elecromagnetic (CEM) al unei substanţe poate interacţiona cu CEM al organismului
care o asimilează, mai ales dacă frecvenţele lor sunt suficient de apropiate pentru a
rezona. Organismul uman este un sistem complex, capabil să producă numeroase
forme de energie: electrică, magnetică, termică, cinetică și electromagnetică, toate,
ușor de detectat cu instrumente fizice moderne. Dar organismul mai produce și tipuri
de energie mai subtile, mai greu de detectat, mai ales pentru că există concomitent
activitate intelectuală, emoţională și subconștientă. “Capacitatea intelectuală” pare a
fi unul dintre aceste tipuri “speciale” de energie și ea are propria frecvenţă
vibraţională. Ea este creată ȋn “centrul mental”, un “dinam intelectual”, și pentru a se
transmite folosește particule de energie. In anumite ȋmprejurări, o asemenea
transmitere poate fi sesizată de un alt “dinam intelectual” fără să fie nevoie de
comunicare verbală. Cea mai mare parte din starea noastră de veghe este ocupată
de un flux constant de gânduri, ȋn care sunt create modele mentale. Acest tip de
13
Homeopatie
energie nu a fost cuantificat sau explicat ȋncă: totuși aceasta nu ȋnseamnă că el nu
există. Pe scurt, avem capacitatea de a crea tipare energetice complexe
determinate de informaţiile din bagajul nostru genetic și de experienţa noastră de
viaţă. Reacţionăm la stres ȋntr-un mod foarte personal: de aici rezultatele
dezamăgitoare ale tuturor terapiilor generice, care sunt superficiale, pasagere și
adesea dăunătoare, mai ales când sunt administrate unor persoane cu sisteme
imunologice fragile. (G. Vithoulkas, A New Model for Health and Disease, Athens,
2000, p. 63-65, 86.)
Cu cât o substanţă este mai prelucrată prin serii multiple de potenţări, cu atât
mai clar devine câmpul energetic al remediului, care conţine “informaţiile” de care
are nevoie pacientul pentru a-și restabili echilibrul. Este “simpatia”, similaritatea
celor două câmpuri, al pacientului și al remediului, ȋncât de ȋndată ce acestea se află
ȋn contact, organismul afectat absoarbe ȋntr-o clipă informaţiile de la remediu,
informaţii de care are mare nevoie ȋn acel moment, la fel cum o persoană foarte
ȋnsetată are nevoie de apă.
Făcând un pas mai departe, criticii pretind că eficienţa homeopatiei se
datorează autosugestiei sau “efectului placebo”, așa cum este cunoscut ȋn
medicină, care apare de obicei când simptomele unui pacient sunt atenuate datorită
așteptărilor, speranţelor sau convingerii acestuia că tratamentul va funcţiona. De ce
totuși animalele și copiii răspund pozitiv la remediile homeopatice rămâne o
ȋntrebare provocatoare rămasă fără răspuns la afirmaţia enunţată mai sus.
Oponenţii homeopatiei mai spun că acest sistem medical este ȋnvechit și nu
se potrivește cu arsenalul farmaceutic al medicinei moderne, ȋnsă homeopaţii arată
că rezultatele terapeutice excelente din ultimele două secole sunt probe
convingătoare al valabilităţii homeopatiei și nu probe ale desuetudinii acesteia.
In sfârșit, medicina convenţională susţine că și atunci când s-au obţinut
rezultate pozitive, eficienţa și anvergura tratamentului homeopatic sunt imposibil de
verificat, ȋntrucât nu s-au făcut suficiente studii dublu-orb. Homeopaţii arată ȋnsă că,
ȋntr-o oarecare măsură, asemenea studii s-au efectuat. Mai mult, ei afirmă că un
studiu dublu-orb, ȋn care trebuie administrat același medicament tuturor, este o
formă inadecvată de evaluare a eficacităţii tratamentului, pentru că ȋn homeopatie
este caracteristic faptul că indivizi care suferă de aceeași boală vor avea nevoie de
medicamente diferite.
Recent, s-au angajat ȋn controversă mai multe părţi. Cercetători independenţi
din alte domenii manifestă interes faţă de homeopatie. Unii dintre ei susţin că
proprietăţile terapeutice ale remediilor sunt dezvoltate ȋn timpul procesului de
potenţare și sucusiune. Odată ce această forţă mecanică de potenţare este aplicată
moleculelor de apă, acestea sunt determinate să dezvolte “forma unui câmp
energetic”.
Alţii au ȋncercat ȋn mod similar să explice aceste proprietăţi folosind teoria
“clusterilor”. Unii dintre aceștia au susţinut faptul că prin contactul pur al substanţelor
cu apa și prin sucusiuni succesive, apare o schimbare de polarizare a structurii
moleculare a soluţiei, care devine atunci activă din punct de vedere biologic. (In
fizică, proprietăţi precum reactivarea, polaritatea, culoarea, magnetismul și
14
 Curs introductiv
activitatea biologică sunt determinate de aranjamentul tridimensional al atomilor
moleculei.) Evident, aceste ipoteze sunt speculative și sunt ȋncă departe de a fi
acceptate de curentul dominant.

ABORDAREA CONVENŢIONALĂ ȘI ABORDAREA HOMEOPATICĂ: SUNT

AMÂNDOUĂ NECESARE?

Sunt, ȋntr-adevăr. A existat confuzie cu privire la limitele fiecărei metode,

motivul principal fiind ȋncercările unor homeopaţi de a-și promova “noile idei”,
exagerând cazurile de vindecare pentru a face impresie. Alţii, profitând de faptul că
domeniul homeopatiei nu este ȋncă suficient cercetat și pentru a atrage clienţi,
promit și promovează public sau ȋn cabinetele lor private, că pot vindeca orice,
inclusiv cancer, SIDA, schizofrenie. Din această confuzie, homeopatia a ieșit cu faţa
șifonată, ea ȋnsăși lăsând impresia că nu prezintă ȋncredere, pentru ca ȋn final să
izbucnească un război nedeclarat, ȋn care medicii homeopaţi și cei alopaţi s-au
situat pe poziţii extreme: unii susţinând că homeopatia vindecă orice, iar alţii, că nu
vindecă nimic.
Adevărul se află, evident, undeva la mijloc. Medicamentele de sinteză, ȋn
ciuda efectelor lor secundare și a pericolului imunosupresiei datorat excesului cu
care sunt prescrise, sunt, cu siguranţă, necesare, chiar vitale, ȋn anumite boli
cronice grave, cum ar fi epilepsia, psihozele, cardiopatiile și boli incurabile, ȋn
special ȋn fazele terminale, unde paleaţia și ușurarea durerilor și a suferinţei sunt
cruciale.
Cea mai mare greșeală de până acum a ambelor părţi este refuzul de a
comunica ȋn mod serios și de a se angaja ȋntr-o dezbatere semnificativă. Dacă s-ar
fi ȋntâmplat acest lucru, părţile ar fi ȋnţeles că pot coexista fără ca domeniile lor de
tratament să se suprapună, completându-se și nu opunându-se unul altuia.
Homeopatia intră ȋn scenă atunci când medicina convenţională e incapabilă să ofere
mult mai mult decât o alinare temporară a simptomelor: la ȋnceputul unei boli
cronice, de exemplu, când afecţiunea este ȋncă ȋn faza funcţională, remediul
homeopatic potrivit ȋi poate opri evoluţia. In aceste cazuri, medicina alopată poate
oferi managementul durerii și eliberarea de suferinţă, dar nu va putea opri cursul
degenerativ al bolii. Cert este că homeopatia nu este deloc un panaceu și fiecare
caz nou reprezintă o nouă provocare; indivizii au propriile lor particularităţi și de
aceea au nevoie de propriul remediu “constituţional”, chiar dacă imaginile lor clinice
sunt similare.

DEFINIŢIA SĂNĂTĂŢII

In adâncul fiecăruia dintre noi sunt latenţi germenii din care, ȋntr-o anumită
etapă din viaţa noastră și ȋn urma unor experienţe stresante, boala va putea răsări.
Intâia prioritate a unei știinţe dedicate restabilirii sănătăţii este de a oferi o definiţie
larg acceptată a acesteia, ce ne-ar permite să urmărim evoluţia procesului de
vindecare ȋn timpul tratamentului. George Vithoulkas (laureat al premiului Nobel
15
Homeopatie
Alternativ ȋn 1996, distins cu titlul Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină
și Farmacie din Timișoara pe 12 octombrie 2012), personalitate ce a influenţat
decisiv, direct și prin discipolii săi, homeopatia de astăzi, afirmă că, după ani de
reflecţie, a ȋnţeles ȋn sfârșit de ce ne ȋmbolnăvim: nu doar din cauza bacteriilor și a
virusurilor, ci și din motive mentale și emoţionale.
In practica medicală de fiecare zi, când durerea sau inflamaţia au scăzut sau
au dispărut, pacientul este considerat vindecat. Totuși, destul de des, undeva,
profund ȋn sistemul imunitar, ȋn cel hormonal sau, chiar mai rău, la nivel mental sau
emoţional, mai există o problemă cronică netratată; aceasta pune sub semnul
ȋndoielii ȋntreaga faţadă de vindecare. Este astfel de cea mai mare importanţă
căutarea unei definiţii corespunzătoare a sănătăţii, care să acopere toate cele trei
niveluri, ȋnţelese ca planuri ȋn cadrul cărora noi, oamenii, funcţionăm:
1. planul fizic;
2. planul emoţional, mai profund;
3. planul mental, și mai profund.
Boala, indiferent dacă se manifestă ca durere, disconfort sau slăbiciune,
impune ȋntotdeauna limite unei persoane. Invers, starea de sănătate este resimţită
ca o stare de libertate și de bine. Din acest motiv, libertatea este cuvântul cheie din
definiţia de mai jos a sănătăţii. Sănătatea ȋn corpul fizic este libertatea faţă de
durere și disconfort și o senzaţie fizică de bine.
La nivel emoţional, cauza fundamentală a bolii constă ȋn pasiunea excesivă a
persoanei și ȋn intensitatea emoţiilor. Vithoulkas susţine că excesul emoţional,
indiferent de cauză, indică un dezechilibru la acest nivel și va fi urmat de o suferinţă
fizică.
Fanatismul și dogmatismul fără legătură cu logica și ȋnţelegerea – indiferent
de cultură sau idealuri – sunt semne ale unor emoţii nesănătoase, care duc de
obicei la diferite forme de distrugere, fie personale, fie colective.
Adesea confundăm nevoile și nesiguranţa emoţională cu adevărata iubire și
cu devotamentul, care cer dăruire necondiţionată. Pe de altă parte, atașamentul
emoţional impune ȋntotdeauna cerinţe altora. Opusul pasiunii, apatia, este tot o stare
maladivă. Intre ele, calea de mijloc, este ideală. Sănătatea la nivel emoţional este
libertatea faţă de pasiune, care duce la o stare pozitivă de pace și seninătate.
Rezumând, definiţia sănătăţii are ȋn nucleul său noţiunea de libertate, ce
permite individului alegeri nelimitate prin dureri, disconfort, pasiuni excesive și idei
preconcepute.

LEGILE VINDECARII

Orice practician, homeopat sau nu, dar care abordează ȋn profunzime și ȋn

amănunt fiecare caz, va ajunge să facă observaţii importante legate de boală și
sănătate. Astfel, homeopatia a descoperit o serie de legi cu privire la modul ȋn care
se produce vindecarea. Legile vindecării sunt legi universale care se regăsesc ȋn
toate domeniile, de la acupunctură, fitoterapie, masaj sau medicină alopată.

16
 Curs introductiv
Este de așteptat o agravare temporară a simptomelor după administrarea
remediului corect, ȋnainte de a se obţine vindecarea. Această agravare este uneori
greu de perceput ȋn cazurile acute dar este mai clar definită ȋn bolile cronice. Uneori,
ea poate atinge o intensitate ce-i justifică denumirea de “criză de vindecare”. In
timpul unei astfel de crize se pot produce diaree, transpiraţii excesive, pusee febrile,
expectoraţie sau rinoree abundente, somnolenţă, flux menstrual foarte abundent
sau reapariţia unor erupţii cutanate sau a altor simptome suprimate ȋn trecut. Pentru
producerea acestei reacţii sunt necesare două condiţii: administrarea remediului
corect și existenţa unei forţe vitale suficient de puternice. Aceasta explică satisfacţia
homeopatului ȋn faţa unor asemenea agravări, ȋngrijorătoare pentru pacienţii
neavizaţi. Adesea, la indivizii cu vitalitate scăzută, criza curativă apare numai când
organismul s-a revigorat atât printr-o prescriere continuă și adecvată, cât și printr-un
regim de viaţă sănătos.
In homeopatie s-au descris 22 de reacţii diferite ce pot apărea după prima
prescripţie. In această lucrare introductivă nu intrăm ȋn amănunte, menţionând doar
faptul că după o primă prescripţie corectă, simptomele dispar urmând patru direcţii
posibile:
- pot să evolueze de la centru spre periferia organismului;
- pot evolua din partea superioară spre cea inferioară;
- pot progresa dinspre organele cu importanţă vitală spre cele mai puţin
importante;
- pot să dispară ȋn ordine inversă apariţiei lor, adică cele care au apărut
primele vor dispărea ultimele.
Prin simptome care evoluează “de la centru spre periferie” ȋnţelegem creierul,
sediul gândirii și al tuturor funcţiilor superioare, ca fiind centrul vital. Celelalte organe
pe care le considerăm foarte profunde și importante sunt inima, ficatul, plămânii,
rinichii, la periferie aflându-se mușchii, mucoasele și tegumentele.
De exemplu, dacă ȋn cursul tratamentului homeopat, un bolnav mintal dezvoltă
simptome gastrice intense, medicul va ști că urmează o vindecare completă pentru
că simptomele au urmat direcţia corectă, de la centru spre periferie. Tot astfel, ȋntr-
un caz de astm bronșic, dacă ȋn cursul tratamentului va apărea o erupţie cutanată,
prognosticul de vindecare a bolii este foarte bun.
Unul dintre cei care au descris foarte clar direcţia vindecării este Hipocrate,
care scria: “La o persoană suferind de angină pectorală, apariţia edemului și
eritemului toracic sunt semne favorabile care arată că boala evoluează spre
periferie”.
Direcţia “de sus ȋn jos” apare cu precădere ȋn erupţii cutanate, unde leziunile
evoluează spre vindecare prin deplasarea din zona proximală spre cea distală. In
mod asemănător, dacă simptomele se succed de la creier spre plămâni, este o
evoluţie favorabilă, de sus ȋn jos și de la un organ vital important la unul ceva mai
puţin important.
Simptomele care dispar ȋn ordinea inversă apariţiei lor pot fi exemplificate
astfel: Dacă un pacient a suferit de cefalee cronică ȋn urmă cu zece ani, apoi de
ameţeli și ulterior de depresie sau epilepsie, depresia sau epilepsia vor fi primele
17
Homeopatie
care dispar, apoi ameţelile, apoi reapar durerile de cap care, ȋn fine, dispar și ele. De
aici se ȋnţeleg dificultăţile ȋn obţinerea complianţei pacienţilor nerăbdători, mai ales
dacă homeopatul nu este sigur pe remediul prescris și nu-și poate liniști pacientul
despre caracterul firesc, natural al acestei evoluţii. Complianţa maximă se obţine
atunci când descriem ȋn prealabil evoluţia probabilă – chiar dacă sunt și etape de
disconfort, pacienţii le traversează mai ușor dacă au fost preveniţi.
Aceste reguli ale direcţiei de vindecare sunt cunoscute sub denumirea de
“Legea lui Hering”, după cel care le-a formulat ȋn cadrul homeopatiei și despre care
aminteam ȋn capitolele introductive că, din oponent ferm al homeopatiei, la
aprofundarea studiului acesteia a devenit un mare susţinător al acesteia, el
ȋnfiinţând prima instituţie de educaţie și formare homeopatică din Statele Unite ale
Americii.

MIASMELE ŞI PRINCIPIILE TRATAMENTULUI ANTIMIASMATIC

Teoria miasmelor constituie un subiect foarte controversat ȋn homeopatie,

inclusiv de autori clasici precum Hughes sau Hering. Deși ȋn prezenţa cunoștinţelor
medicinii moderne, actuale, acceptarea teoriei miasmatice este dificilă, practica
demonstrează necesitatea acestui concept, deoarece pe el se bazează vindecarea
completă a bolilor cronice. Hahnemann a elaborat această teorie ca urmare a
dificultăţilor ȋntâmpinate ȋn terapia bolilor cronice. El afirmă ȋn lucrarea sa “Bolile
cronice”: “In ciuda unui număr tot mai mare de remedii și a aplicării principiului
similitudinii, vindecarea bolilor cronice nu a avansat nici măcar cu un pas, ȋn timp ce
vindecarea afecţiunilor acute este ȋntotdeauna ȋncununată de succes.”
In faţa acestei situaţii, Hahnemann este primul care pune la ȋndoială
valabilitatea principiului fundamental la homeopatiei: similitudinea. Dificultăţile
apărute nu erau cauzate, ȋnsă, decât de aplicarea defectuoasă a acestui principiu.
După 12 ani de cercetări asidue, ȋn 1827, el anunţă descoperirea cauzei rezistenţei
la tratament a bolilor cronice.
Sintetizând experienţa numeroaselor afecţiuni vindecate, ȋn urma reapariţiei
unei erupţii cutanate suprimate anterior, Hahnemann va considera drept sursă a
bolilor cronice preexistenţa unor boli care marchează debutul unei vaste
simptomatologii. Miasma alterează ȋntreaga constituţie psiho-fizică, impunând fiinţei
umane o anumită direcţie evolutivă, un tipar care determină un anumit model de
reacţie. Acest stigmat este purtat permanent de individ, fiind transmis
descendenţilor. Pe lângă această componentă ereditară iniţială, va exista o tendinţă
ca fiecare descendent să accentueze miasma pe care o va retransmite. De
asemenea, o supresie medicamentoasă (tratamentul simptomatic ce nu vindecă
boala ci doar manifestarea ei la un moment dat) va conduce la accentuarea
gravităţii bolii iar, prin aceasta, la transmiterea unui plus de alterare miasmatică.
Hahnemann a descris trei miasme: psora, sicoza și luesul. Ele corespund
celor trei tendinţe fundamentale de reacţie: absenţa reactivităţii, pasivitate sau
hiperreactivitate (psora), tendinţa proliferativă (sicoza) și tendinţa distructivă (auto-

18
 Curs introductiv
și/sau heterodistructivă) manifestată ȋn miasma luetică. Ulterior s-au mai adăugat
miasmele cancerinică și tuberculinică.

Psora
Hahnemann ȋnţelegea prin psoră un complex de simptome comune mai multor
categorii patologice, atașate unei patologii predominante, scabia. Astăzi psora este
considerată o entitate patologică definită printr-un mod de reacţie particular al unui
grup de indivizi la agresiuni patogene cunoscute sau nu.
Caracteristici:
- tendinţa la recidive
- alternanţe morbide cutaneo-mucoase
- ameliorare generală prin eliminări – diaree, transpiraţie, menstră etc.
Clinic:
- alternanţă de stări stenice și astenice, de euforie și anxietate
- tulburări digestive cu alternanţă diaree-constipaţie, pusee hemoroidare
- tulburări eliminatorii genito-urinare
- tulburări respiratorii alergice
- tulburări cutaneo-mucoase
Etiologia psorei nu este doar scabia ci și infecţiile cronice virale, congenitale
și/sau dobândite și altele.

Sicoza
Hahnemann descrie sicoza ca boală cu transmitere predominant sexuală care
se caracterizează prin apariţia de vegetaţii cutaneo-mucoase de tip condilomatos,
verucos, putând fi sau nu asociate gonoreei. Prin gonoree Hahnemann ȋnţelegea
scurgerea – Neisser va descoperi gonococul de-abia după 100 ani.
Caracteristici:
- retenţie hidrolipidică
- tendinţa la hipertrofii
- catabolism ȋncetinit
Clinic:
- psihic – lentoare cu tendinţă depresivă
- hipersensibilitate hidrometrică
- infiltrare hidrică și adipoasă: palid, cu buze groase, facies infiltrat, piele
lucioasă și grasă, infiltrarea 1/3 inferioare ale gambelor, mai ales seara
- secreţii subacute sau cronice rino-faringiene sau genito-urinare
- ȋncetinirea tranzitului intestinal și oligurie, congestii hepato-biliare
- formaţiuni hipertrofice: veruci, condiloame, polipi, adenoame, fibroame etc.
- tulburări ale fanerelor: unghii casante, deformate, păr rarefiat, fragil
Etiologie: infecţia gonococică, vaccinări repetate, seroterapia, alte infecţii, mai
ales colibacilozele, cele cu bacili tifici și paratifici, politoxicoza – toate noxele
moderne.
19
Homeopatie

Luetismul
Sifilisul este tot o boală generală cu manifestări locale a căror reprimare prin
tratament simptomatic duce la apariţia unor complicaţii secundare.
Caracteristici:
- mod reacţional fiziopatologic centripet
- formare de leziuni ulcero-necrotice
- proceste tisulare cu tendinţă sclerogenă
Clinic:
- labilitate neuro-senzorială și emoţională
- nevralgii
- morfologic – asimetrie
- anomalii dentare
- hiperlaxitate ligamentară
- piele uscată și crăpată, unghii subţiri, păr rar
Etiologie: infecţia sifilitică, etilismul cronic, alte noxe.
Intrucât oportunitatea și alegerea tratamentului miasmatic sunt probleme
homeopatice dificile și nu constituie unul dintre obiectivele acestui curs, nu vom mai
detalia caracteristicile generale și clinice ale miasmelor mai noi, tuberculinismul și
cancerinismul. Există numeroși homeopaţi contemporani care neagă complet
utilitatea tratamentului miasmatic, pe de o parte considerând că nici un remediu nu
poate fi catalogat ca aparţinând exclusiv unei miasme și, pe de altă parte, ei
consideră că remediul similimum este cel care vindecă toate laturile aflate ȋn
dezechilibru ale individului, inclusiv diateza moștenită.
Iată, totuși, câteva exemple de remedii considerate ca aparţinând predominant
diferitelor miasme:
Psora: Psorinum, Sulfur, Calcarea carbonica, Lycopodium
Sicoza: Medorrhinum, Colibacilinum, Vaccinotoxinum, Thuja, Natrium
sulphuricum, Causticum
Luetism: Luesinum, Mercurius solubilis, Aurum, Argentum nitricum
Tuberculinism: Tuberculinum K, Aviaria, Bacillinum, Natrium muriaticum, Kali
carbonicum, Phosphorus
Cancerinism: Carcinosinum, Arsenicum album, Carbo animalis, Conium

MATERIA MEDICA HOMEOPATICĂ

Materia Medica clasică este ansamblul studiilor descriptive asupra

caracterelor fizico-chimice și istoriei naturale a medicamentelor folosite ȋn
farmacopee. Materia Medica (MM) homeopatică, numită astfel de către S.
Hahnemann cuprinde, pe lângă datele de mai sus, acţiunea acestor substanţe
asupra organismului uman sănătos, altfel zis patogenezia acestor substanţe.
Remediilor experimentate provenite din mediul natural, substanţe animale,
vegetale, minerale, li s-au adăugat substanţe sintetice, precum și substanţe
biologice provenite de la persoane bolnave, așa-numitele nosode.
20
 Curs introductiv
Materia Medica ȋnsumează date colectate din patru feluri de surse:
- Date toxicologice – culese din cazuri de intoxicaţii accidentale sau
voluntare: intoxicaţii medicamentoase, cu otrăvuri, intoxicaţii profesionale,
toxicomanii, etc.
- Experimentare patogenezică pe om sănătos, denumită de homeopaţi
“proving”. Hahnemann a practicat-o pe el și pe colaboratorii săi, voluntari,
descriind astfel 99 de substanţe. Astăzi există ȋn jur de 3000 de remedii
experimentate, dintre care ȋn jur de 400 foarte bine cunoscute, utilizate ȋn
mod curent. Proving-uri se fac ȋn continuare.
- Observaţia terapeutică. Simptomele care nu se află ȋn patogenezii (deci
descrise deja ȋn Materia Medica) și care, existând la mai mulţi bolnavi,
dispar odată cu administrarea remediului, au o valoare deosebită. Ele sunt
adăugate ȋn Materia Medica și ȋn repertorii doar după confirmare ȋntr-un
număr suficient de mare de cazuri. Uneori au existat situaţii cu simptome
greșit adăugate de homeopaţi, ȋn perioade ȋn care stricteţea regulilor de
completare a Materiei Medica era mai redusă; există astăzi demersuri
colective nu doar pentru completarea MM, ci și pentru o selectare mai
precisă a celor existente.
- Semne necropsice – descrierea modificării structurii organelor și ţesuturilor
patologice.
Există numeroase MM apărute de-a lungul timpului, ȋn ultimii 200 de ani.
Maniera ȋn care sunt prezentate remediile diferă de la o MM la alta. In general,
simptomele sunt grupate ȋn: acţiunea generală, biotip, semne etiologice, semne
mentale, emoţionale, semne generale cu modalităţi, semne locale pe aparate, relaţii
medicamentoase. O MM valoroasă este caracterizată prin obiectivitate și lipsa
oricărei interpretări. Hahnemann spunea ȋn Organon: “Tot ce este presupunere,
afirmaţie gratuită sau ficţiune să fie exclus cu severitate din această Materia Medica.
[In ea] nu trebuie să se găsească decât expresia naturală cercetată cu grijă și bună-
credinţă”.
MM constituie o bază experimentală știinţifică ce se folosește ȋn terapeutica
individualizată. Bogăţia sa ȋn simptome permite o adaptare suplă a aspectelor
morbide cele mai variate, chiar și acolo unde este dificil de stabilit un diagnostic
clinic.
Richard Hughes (1836-1902) este de părere că MM trebuie să se bazeze
numai pe date experimentale, care nici acestea nu sunt toate inatacabile, pe lângă
simptome autentice remediului pot apărea simptome ȋntâmplătoare sau ieșite din
imaginaţie sau sugestie, subiectivismul probantului fiind un factor de luat ȋn seamă,
ca și cel al probatorului care ȋnscrie datele. Pentru Hughes sunt importante
simptomele care se repetă la mai mulţi probanţi și care sunt caracteristice
remediului, care pot să ne conducă la remediu atunci când sunt ȋntâlnite ȋn practică,
nu simptomele vagi și generale care pot să apară ȋn orice patogenezie. Aceste
simptome caracteristice trebuie urmărite ȋn timp, pentru o bună cunoaștere a
aspectelor evolutive ale remediului (ex. Lycopodium este un remediu potrivit unei
persoane lipsite de ȋncredere ȋn sine, care ȋn copilărie este mai degrabă rezervată,
21
Homeopatie
timidă ȋn societate, cu trecerea timpului ȋnsă, ȋși ascunde neȋncrederea ȋn propriile
forţe sub o mască dominatoare, chiar tiranică; aceste aspecte, aparent opuse, sunt
mainfestarea aceleiași trăsături, ȋn diferite perioade evolutive ale individului).
Pe baza datelor ȋnscrise ȋn MM se pot trage doar concluzii pozitive, iar
prezenţa la bolnav a unor simptome ce nu apar ȋn MM nu neagă remediul. Este
posibil ca tablourile patogenezice descrise ȋn MM să nu fie toate complete și, de
altfel, ele sunt supuse unor actualizări continue.
Lamasson este de părere că probantul ar trebui să fie cât mai lipsit de
imaginaţie și să fie probate pe el mai multe remedii, simptomele comune din toate
experimentele aparţinând pacientului și nu remediilor, trebuie excluse. Mai mult,
trebuie experimentate remediile ȋn diluţii diferite și ȋn condiţii diferite de anotimp,
temperatură, stare psihică, etc., fiecare diluţie având patogenezia sa și fiecare
coincidenţă a unui simptom cu o situaţie anume, importanţa sa.

REPERTORII HOMEOPATICE

Repertoriul homeopatic este o MM inversată, un dicţionar de simptome cu

modalităţile lor și remediile potrivite.
Repertoriul Kent conţine simptomele grupate pe aparate ȋncepând cu mintea
și terminând cu pielea și simptomele generale.
Remediile sunt scrise ȋn repertorii cu caractere diferite după gradul de
importanţă a simptomului ȋn cadrul remediului respectiv. Fiecare remediu are o
prescurtare specifică, unitară pentru toate repertoriile și există liste ȋn fiecarea
repertoriu cu alocarea acestor abrevieri.
De exemplu, avem o pacientă cu o erupţie umedă ȋn spatele urechii. In dreptul
acestui simptom ȋn repertoriu se găsesc 10 remedii. Cum ȋl alegem pe cel mai bun?
Bolnava mai prezintă crăpături pe pielea mâinilor, nu poate dormi din cauza
senzaţiei de frig la picioare, transpiră la efort fizic minim și are menstre dureroase,
cu false membrane. Dacă memoria nu ne ajută suficient să ne amintim remediul
atunci căutăm ȋn repertoriu la rubricile corespunzătoare simptomelor și eliminăm
remediile care nu se repetă de la o rubrică la alta. Această operaţie se numește
repertorizare. Pentru o bună repertorizare trebuie să asezăm simptomele bolnavului
ȋntr-o anumită ordine, ȋn funcţie de importanţa lor: cauzale, mentale, generale și
locale. Această operaţie se numește ierarhizare.
Pe o fișă se trec pe coloane verticale remediile găsite la fiecare simptom cu
gradul lor de importanţă, pentru a le putea compara.
In repertorizare este foarte importantă acoperirea cât mai completă a
simptomelor.
După terminarea repertorizării, remediul găsit trebuie verificat din punct de
vedere al similitudinii cu pacientul ȋn integralitatea sa. Această etapă este foarte
importantă și constă ȋn verificarea ȋn MM dacă remediul găsit se suprapune, ȋn
special la trăsăturile mentale și generale, dar și la tendinţele patologice (boli sau
ȋnclinaţii spre boală, susceptibilităţi patologice fără modificări obiective sau
paraclinice), pacientului respectiv.
22
 Curs introductiv
De exemplu, prin repertorizare rezultă ca remediu de primă intenţie Baryta
carbonica. Pacientul nostru este mic, slab, inteligent și cu o memorie foarte bună.
Baryta carbonica este descris ȋn MM ca având inteligenţă redusă, memorie slabă și
mai degrabă gras. In repertorizare următorul remediu să zicem că este Belladonna,
care corespunde mai bine caracterelor generale ale bolnavului și are șanse mai
mari de reușită.
Trebuie avută ȋn vedere permanent considerarea bolnavului ȋn ȋntregul său.

MODALITĂŢI, ALTERNANŢE, CONCOMITENŢE

Modalităţile sunt calităţi ale simptomelor, agravări sau ameliorări, care conferă
unui simptom, banal ȋn sine, caracteristica individuală.
Modalităţile reprezintă circumstanţele psihice, fizice, de ritm, ambianţă, poziţie,
mișcare, apicaţii locale, aprturi alimentare, funcţii emonctoriale și acte fiziologice
susceptibile de a influenţa bolnavul.
Toate aceste caractere ale simptomelor ne ajută la găsirea remediului
homeopatic similar strict individualizat, homeopatia adresându-se bolnavului cu
toate particularităţile lui și ale simptomelor lui.
Câteva exemple:

Agravări:

Condiţii geo-atmosferice: la mare: Natrium muriaticum, Natrium sulfuricum

la munte: Medorrhinum

Influenţe cosmice: Soare: Gelsemium, Glonoinum, Lachesis, Natrium

carbonicum
Luna nouă: alumina, kalium bromatum, silicea
Luna plină: Calcarea carbonica, natrium carbonicum, natrium
muriaticum, sulphur

Umiditate: Ammonium carbonicum, Calcarea carbonica, Dulcamara, Mercurius

solubilis, Natrium sulfuricum, Rhus toxicodendron

Uscăciune: Causticum, Hepar sulfur, Nux vomica

Temperatura: Cald: Apis, drosera, Iodum, Pulsatilla, sulfur

Frig: Aconitum, Arsenicum, Chamomilla, Dulcamara, Magnesia
phosphorica, Sepia, Silicea

Condiţii psihologice:
Necaz: Ignatia, Natrium muriaticum, Staphisagria
Furie: Bryonia, Chamomilla, Lycopodium, Nux vomica, Staphisagria
Consolare: Natrium muriaticum
23
Homeopatie
Efort mental: Anacardium orientale, calcarea carbonica, gelsemium, Natrium
muriaticum, Nux vomica, Phosphoric acid, Silicea
Emotie: Cocculus, Coffea, Colocynthis, Gelsemium, Ignatia, Pulsatilla,
Staphisagria
Muzică: Graphites, nux vomica, Sabadilla, Thuja
Frica: Aconitum, Gelsemium, ignatia, Opium, Veratrum album
Singurătatea: Ignatia, Kalium bichromicum, Lycopodium, Stramonium

Condiţii senzoriale:
Miros: Alimente: Arsenicum, Colchicum, tuberculinum
Flori: graphites
Tutun: belladonna, Ignatia, Spigelia
Mirosuri intense: Belladonna, china, colchicum, Ignatia, Nux vomica,
sulphur.
Auz: Zgomot: Belladonna, Ignatia, Nux vomica, spigelia
Apa: Hydrophobinum
Tactil: Contact: China, Hepar sulfur, Lachesis, Nitric acid, Nux vomica,
Presiune: apis, Hepar sulfur, lachesis, Nux vomica
Văz: Lumina: Belladonna, Calcarea carbonica, Euphrasia, mercurius
solubilis
Obiecte strălucitoare: belladonna, cantharis, hydrophobinum
Intuneric: arsenicum, Stramonium

Alimente și băuturi:
Unt: carbo vegetabilis, Pulsatilla
Varză: Bryonia, Lycopodium, Petroleum
Condimente: Nux vomica,
Fructe: Arsenicum album, Bryonia, China, Ipeca, Veratrum album
Grăsimi: Carbo vegetabilis, cyclamen, kali muriaticum, Pulsatilla, taraxacum
Legume: bryonia, lycopodium
Ouă: ferrum metallicum, sulfur
Patiserie: Carbo vegetabilis, kali muriaticum, Pulsatilla
Cartofi: Alumina, pulsatilla, veratrum album
Dulciuri: Argentum nitricum, lycopodium, mercurius, sanguinaria, spongia
Băuturi acide: Antimonium crudum, antimonium tartaricum, carbo vegetabilis,
Pulsatilla, sepia
Băuturi calde: bryonia, Lachesis, phosphorus, Pulsatilla, stannum
Băuturi reci: Arsenicum album, calcarea carbonica, cantharis, cyclamen,
lycopodium, phosphorus, sabadilla, veratrum album.
Bere: Kali bichromicum, Nux vomica
Cafea: cannabis indica, cantharis, causticum, Chamomilla, cocculus, cyclamen,
Ignatia, Nux vomica
Lapte: Aethusa, antimonium tartaricum, bromium, Calcarea carbonica, carbo
vegetabilis, china, magnesia carbonica, pulsatilla, sepia, sulfur
24
 Curs introductiv
Alcool: Arsenicum, cannabis indica, lachesis, Nux vomica, opium, selenium,
Sulphuric acid
Ceai: Abies nigra, fluoric acid, Selenium, Thuja
Vin: Antimonium crudum, arnica, arsenicum, carbo vegetabilis, Fluoric acid,
lycopodium, Nux vomica, Selenium, Zincum

Condiţii orare:
Dimineaţa: bryonia, kali bichromicum, Lachesis, Natrium muriaticum, Nux vomica,
sulfur
După-amiaza: belladonna, helleborus, kali carbonicum, lycopodium, pulsatilla,
thuja
Seara: aconitum, Arsenicum, chamomilla, China, coffea, colchicum, dulcamara,
ferrum phosphoricum, helleborus, hyosciamus, lilium tigrinum,
Lycopodium, mercurius, mezereum, nitric acid, Phosphorus, plumbum,
Noaptea: aconitum, Arsenicum, Aurum, chamomilla, China, coffea, colchicum,
dulcamara, Mercurius solubilis, pulsatilla, silicea, Luesinum, zincum
metallicum
După somn: apis, coccus cacti, Lachesis, naja, opium, selenium, spongia
Ora 1-3: Arsenicum
Ora 2-4: Kali carbonicum, podophyllum
Ora 3: ammonium carbonicum
Ora 4: Thuja, chelidonium
Ora 4-6: Ferrum metallicum
Ora 5: Aloe, rumex crispus, tuberculinum, Sulfur
Ora 6: rhus toxicodendron
Ora 7: podophyllum
Ora 8: eupatorium perfoliatum
Ora 10: Natrium muriaticum
Ora 11: Ignatia, sepia, Sulfur, Zinc
Ora 16: melilotus
Ora 17-18: lilium tigrinum
Ora 17-21 helleborus, Lycopodium
Ora 3 și 23: belladonna
Ora 3 și 21: Bryonia
Ora 23: aconitum, coccus cacti

Poziţie și mișcare:
Așezat: croton tiglium, cyclamen, dioscorea villosa, platina
Culcat: Arsenicum, conium, lachesis, Phosphorus, pulsatilla, Rhus
toxicodendron
Culcat pe partea dureroasă: aconitum, hepar sulfur, kali carbonicum, nux vomica,
phosphorus, rhus toxicaodendron
Culcat pe partea dreaptă: argentum nitricum, Mercurius solubilis, sanguinaria,
stannum
25
Homeopatie
Culcat pe partea stângă: baryta carbonica, cactus, Carduus marianus, ceanothus,
naja, Phosphorus, Pulsatilla
Ortostatism: aesculus hypocastanum, Aloe, berberis, cyclamen, Lilium tigrinum,
platina, Sepia, Sulfur
In mișcare:Aesculus hypocastanum, Belladonna, berberis, Bryonia, Cocculus,
colchicum, colocynthis, gelsemium, Ledum, Sabadilla
Aplecându-se: ammonium carbonicum, Bryonia, calcarea carbonica, glonoinum,
manganum, sepia, Spigelia, sulfur
Coborând: Borax, ferrum, stannum
Ridicându-se: Aconitum, bryonia, digoxinum, Nux vomica, phytolacca, rhus
toxicodendron
Urcând scările: Calcarea carbonica, lycopodium, spongia, sulphuric acid
Intorcându-se ȋn pat: conium, Nux vomica, pulsatilla, Sulphur
Mergând cu mașina: argentum metallicum, berberis, Cocculus, hydrophobinum,
naja, Petroleum, Thuja
In repaos: arnica, Arsenicum, calcarea fluoricacyclamen, Ferrum metallicum,
magnesia carbonica, Pulsatilla, Rhus toxicodendron, sepia

Simptome generale
Inghiţind: belladonna, hepar sulphur, lachesis, mercurius, stannum
Baie rece: Antimonium crudum, Arsenicum, causticum, kreosotum, Magnesia
phosphorica, Sulphur
Bând: cantharis, eupatorium
Act sexual:Agaricus, alumina Kali carbonicum, Kali phosphoricum, Kreosotum,
Moschus
La dentiţie:Aethusa, Belladonna, borax, calcarea carbonica, calcarea phosphorica,
Chamomilla, Kreosotum, Podophyllum
Spălându-se: ammonium carbonicum, acntimonium crudum, calcarea carbonica,
natrium sulfuricum, Sulfur
După ce mănâncă: aloe, Antimonium crudum, carbo vegetabilis, China,
Lycopodium, Nux vomica, Pulsatilla,
Narcotice: chamomilla, coffea, Nux vomica, thuja
Vorbind: Argentum nitricum, cocculus, Manganum, natrium muriaticum, selenium,
stannum.
Menstra: Inainte: conium, Lachesis, veratrum album
In timpul: Actaea racemosa, ammonium carbonicum, argentum
nitricum, belladonna, cocculus, conium, Graphites,
Hyosciamus, Kreosotum, Magnesia carbonica, platina,
Pulsatilla, sepia, silicea, veratrum album, Zincum
După: Boron, Graphites, lycopodium, nux vomica
Transpiraţie: Arsenicum, Causticum, Chamomilla, Mercurius solubilis, Rhus
toxicodendron, Sepia, Sulphur
Tutun: cicuta, cocculus, gelsemium, Ignatia, Nux vomica, staphysagria
Vaccinare: Silicea, Thuja
26
 Curs introductiv
Vărsături: aethusa, arsenicum album, antimonium tartaricum, Ipeca

Lateralitate
Alternanţă: Lac caninum
Dreapta: Arsenicum, Aurum, Chelidonium, Lycopodium
Stânga: Cina, Graphites, Lachesis, Sepia

Periodicitate
La aceeași oră: Cedron
Zilnic: Natrium muriaticum
La 2 zile: alumina, Arsenicum album, China, cedron, lac caninum
La 3-4 zile: Psorinum
La 7 zile: Sanguinaria, Iris versicolor
La 3 săptămâni: Magnesia carbonica
Anual: arsenicum, Lachesis, Psorinum, sulphur

După aceleași criterii, uneori ȋn situaţii opuse celor care produc agravările dar
nu obligatoriu, se produc ameliorările, pentru care nu vom mai enumera aici
remediile corespunzătoare, ȋnșiruirea de mai sus fiind doar cu titlu informativ și nu
exhaustiv.
La anumiţi pacienţi apar simptomele ȋn mod alternant, această succesiune de
manifestări clinice fiind caracteristică anumitor remedii, formând alternanţele
morbide:
Astm și erupţii: Caladium, Rhus toxicodendron
Astm și gută: Lycopodium, Sulphur
Astm și diaree nocturnă: Kali carbonicum
Colici și delir: Plumbum
Colici și vertij: Veratrum album
Convulsii și furie: Stramonium
Diaree și reumatism: Abrotanum, Dulcamara
Diaree și cefalee: Podophyllum
Herpes și diaree: Rhus toxicodendron
Reumatism și tulburări gastrice: Kali bichromicum
Sunt foarte multe asemenea alternanţe morbide, cele de mai sus fiind doar
câteva exemple.

CONSULTAŢIA HOMEOPATICĂ

Consultaţia alopată și cea homeopată

Consultaţia alopată are ca obiectiv principal diagnosticul de boală, ȋn timp ce
consultaţia homeopată are ca obiectiv diagnosticul terapeutic (de remediu). De
asemenea, medicul homeopat urmărește să stabilească diferenţele dintre pacientul
respectiv și toţi ceilalţi pacienţi care au același diagnostic de boală. Ca urmare,
medicul homeopat trebuie să cunoască foarte bine medicina alopată, acestor
27
Homeopatie
cunoștinţe adăugându-se cele de homeopatie, pentru o bună ȋnţelegere și urmărire
a evoluţiei cazului. Pe de altă parte, medicul homeopat trebuie să cunoască bine
prognosticul bolii pacientului, pentru a-i putea recomanda ȋn cunoștinţă de cauză un
tratament adecvat, responsabil. De exemplu, leziunile tisulare ireversibile din ciroza
hepatică nu pot constitui premisa unui succes terapeutic homeopat; un remediu bine
ales poate reduce din simptomele și suferinţa pacientului, dar nu putem spera o
vindecare completă. Prelungirea vieţii și creșterea calităţii ei ȋn cazul unui pacient
suferind de un neoplasm este posibilă asociind homeopatia, terapiei clasice,
oncologice, dar vindecarea completă doar prin homeopatie este o situaţie
excepţională, chiar și ȋn cazuistica unor homeopaţi cu experienţă vastă.

Calităţi necesare medicului homeopat

- Homeopatul trebuie să gândească fără prejudecăţi. Nu este ușor să ne
ferim de a interpreta spusele pacientului prin prisma gândirii și, mai ales, a
experienţei noastre. Este foarte important ca ȋn cursul consultaţiei
homeopate să ne detașăm de propriile noastre păreri, să ascultăm și să
reţinem exact ce ne transmite pacientul, nu ceea ce credem că a dorit să
ne spună el. Astfel ne putem dezvolta capacitatea de a percepe adevărul
despre pacient și ne ferim să catalogăm simptomele de la bun ȋnceput ca
aparţinând unui remediu anume.
- Empatia – capacitatea de a “ne pune ȋn pielea pacientului”, de ȋnţelegere
profundă a problemelor sale. Indiferent de ce natură sunt aceste probleme,
medicul trebuie să-l ȋncurajeze pe pacient să vorbească liber, oferindu-ne
astfel informaţiile necesare unei bune prescripţii. Este foarte important ca
pacientul să nu se simtă judecat, ci să rezulte din atitudinea și felul de a
ȋntreba al medicului, doar preocuparea pentru găsirea soluţiei terapeutice
eficiente, spre binele bolnavului.

Despre pacient
- Sunt foarte importante informaţiile culese prin observarea pacientului, pe
lângă cele obţinute din anamneză, acestă observare ȋncepe din sala de
așteptare și continuă ȋn timpul anamnezei.
- Uneori, chiar din momentul programării obţinem informaţii despre pacient,
de exemplu, dacă un pacient cu patologie cronică dorește insistent o
programare urgentă, “chiar astăzi”, putem deduce fără a exagera că are o
fire nerăbdătoare.
- Felul cum pacientul arată și este ȋmbrăcat: cu unghii ȋngrijite, foarte
meticulos ȋmbrăcat, eventual chiar cu cravată, deși nu vine de la un serviciu
care ȋi impune un asemenea standard (de ex. Arsenicum album) sau
neglijent, dând ȋn mod evident puţină importanţă ţinutei (de ex. Sulfur);
- poziţia faţă de biroul medicului: -
aproape de birou (Phosphorus, Lycopodium) - departe de
birou (Kalium carbonicum, Natrium muriaticum)
- introvertit (Natrium muriaticum)/extrovertit (Phosphorus)
28
 Curs introductiv
- reacţia la ȋntârziere: iritabil, anxios, nerăbdător (Nux vomica) sau insistă să
luăm alt pacient ȋnaintea sa (Staphysagria – se simte neimportant, umil)
- felul ȋn care se prezintă și dau mâna cu medicul: ezitant, cu voce joasă,
mâna moale, pot fi manifestarea lipsei de ȋncredere ȋn sine
- un pacient care se prezintă specificând la vârstă și numărul lunilor ȋmplinite
poate fi considerat tipicar, atent la amănunte
- unii pacienţi au o atitudine rafinată (Silicea), alţii au tendinţa de a ne flata
(Lycopodium) sau, dimpotrivă, au o atitudine de superioritate marcată
(Platina, Veratrum album)
- Pacienţii care au citit homeopatie pot fi cei mai dificili – ei se exprimă uneori
ȋn clișee citite cu care s-au identificat, deși percepţia lor este uneori eronată

Anamneza
In prima parte a anamnezei lăsăm pacientul să se exprime liber despre
suferinţa lui, fără a-l ȋntrerupe, concentrându-ne atât asupra conţinutului cuvintelor
descrise, dar și asupra atitudinii și gesturilor: atunci când cuvintele sunt ȋnsoţite de
mișcări ale mâinilor sau modificări importante ale expresiei faciale, putem acorda o
imortanţă mai mare ȋn ierarhizare simptomelor descrise astfel. Informaţii importante
obţinem și dacă pacientul are manifestări emoţionale clare (de ex. Pulsatilla, Sepia
plâng ușor, Natrium muriaticum poate râde ȋn situaţii serioase dar nu plânge ȋn
prezenţa străinilor).
După ce anamneza spontană s-a ȋncheiat, continuăm cu cea dirijată prin
ȋntrebări, care ar tebui să respecte câteva cerinţe:
- preferăm ȋntrebările deschise, nu cele la care se răspunde cu da sau nu și
nici cele la care pacientul are de ales ȋntre alte răspunsuri date;
- preferăm ȋntrebările care nu sugerează un răspuns. (De exemplu: ȋn loc să
ȋntrebăm “Vă plac dulciurile?” alegem “Ce vă place cel mai mult să
mâncaţi?”)

1. Motivul prezentării la consultaţie – simptomele majore și minore

Ce l-a adus pe pacient la consultaţie, ce-l deranjează cel mai mult? Ne
interesează descrierea debutului și a evoluţiei ȋn timp a simptomelor,
tratamentele clasice și homeopate administrate și reacţia faţă de acestea.
Ne vom interesa și despre celelalte simptome ale pacientului, eventual ȋntrebând
de principalele aparate și sisteme, pentru a ajuta memoria pacientului, deoarece
deseori emoţia ȋn faţa unui interogatoriu atât de atipic afectează reamintirea
amănuntelor.
La fiecare simptom amintit de pacient ne interesează:
- De ce? – cauza care a declanșat simptomele (doliu – Ignatia, Natrium
muriaticum, traumatisme – Arnica montana, frig și vânt – Aconitum etc.)
- Unde? – localizarea simptomelor, inclusiv partea, stângă (Lachesis) sau
dreaptă (Lycopodium) și direcţia iradierii durerii
- Cum? – caracterul durerii, senzaţia: de ex. ca o ȋnţepătură, ca o arsură, o
crampă, explozivă, pulsatilă, ca un cui etc.
29
Homeopatie
- Când? – moment al zilei: dimineaţa, seara sau chiar ora la care se
manifestă simptomele; frecvenţa cu care revin simptomele
- Cu ce? – asocierea altor simptome sau concomitenţe: de exemplu migrenă
cu senzaţie de foame, migrenă cu tulburări de vedere sau acufene
- Ce modifică simptomele? – modalităţi, condiţiile care agravează sau
ameliorează simptomele, de ex. simptomele la Arsenicum album se
agravează la frig, dar cefaleea sa se ameliorează cu comprese reci;
durerea la Bryonia se agravează la orice mișcare, simptomele Pulsatillei se
ameliorează la aer curat, etc.
- Simptomele ȋși schimbă localizarea?
- Au apărut simptome ȋn mod alternativ?
- Dacă simptomele se instalează brusc/progresiv și dacă dispar
brusc/progresiv?
Dacă avem o pacientă urmează să ȋntrebăm despre:
2. Menstruaţie
- vârsta debutului (menarha)
- regularitatea (Pulsatila are cicluri neregulate)
- cantitatea, prezenţa cheagurilor, culoarea sângelui (Phosphorus – roșu
aprins)
- sarcini, nașteri, sarcini ȋntrerupte

3. Antecedente chirurgicale
- amigdalectomie: amigdale foarte mari au Baryta carbonica, Calcarea
carbonica
- adenoidectomie:Thuja, Tuberculinum au frecvent vegetaţii adenoide ȋn
copilărie

4. Antecedente heredo-colaterale
In contexte patologice precum migrena sau bolile alergice (astm, rinită,
dermatită) este important a cunoaște eventuala predispoziţie genetică.
Eventuale decese ȋn familie pot marca semnificativ o constituţie susceptibilă
(Natrium muriaticum).
Dacă au existat cazuri de cancer, diabet, tuberculoză la ascendenţi se
transmite descendenţilor o predispoziţie (diateză, miasmă) a cărei manifestare
poate fi prevenită prin homeopatie.

5. Sfera mental-emoţională
- ce fel de relaţii are pacientul/pacienta? Este important să cunoaștem
situaţia familială a pacienţilor, precum și cea socială, ocupaţia sa de bază și
preocupările din timpul liber; numeroase simptome emoţionale pot deveni
evidente din aceste informaţii. De exemplu, Ignatia sau Natrium muriaticum,
din cauza traumei de a fi fost respinși nu pot intra ȋntr-o nouă relaţie,
Lycopodium este volubil și va ȋntâlni repede noi cunoștinţe, lui Suphur ȋi
trece repede supărarea.
30
 Curs introductiv
- leagă cu ușurinţă prietenii noi? Aflăm astfel dacă pacientul este volubil sau
rezervat.
Majoritatea sărurilor de sodiu și de magneziu ȋși aleg cu grijă prietenii.
- dacă au o problemă, preferă să o comunice altora sau preferă să o
păstreze pentru ei? Lui Calcarea carbonica și Lachesis le este teamă că vei
spune mai departe, Nux vomica și Arsenicum album cred că e doar
problema lor și caută rezolvarea (Arsenicum caută rezolvarea la medic dar
nu este de acord cu acesta), Natrium sulfuricum nu-și spune problemele ca
să nu-i ȋntristeze pe ceilalţi, Natrium Muriaticum și Ignatia ȋși ascund
problemele din cauza vulnerabilităţii emoţionale, Phosphorus este un
remediu deschis, dorește compania altora și ȋi place să fie consolat.
- reacţia la supărare? - iese la
plimbare? (Ignatia, Pulsatilla) - stă singur ȋn
cameră (săruri de Na, K, Mg – vor liniște)
- vorbește cu cineva:
- despre problema sa (Phosphorus, Arsenicum) - despre
ceva total diferit (Lycopodium)
- reacţia la jignire? - vor să
se răzbune: Nux vomica, Sulphur - vor să se facă
dreptate: Causticum - foarte ranchiunos: Nitric acid
- nu uită niciodată o ofensă: Natrium
muriaticum - uită ușor de supărare: Pulsatila, Staphysagria
(se lasă umilită)
- Natrium muriaticum și Ignatia ţin supărarea ȋn interior, sunt politicoși
dar nu mai au ȋncredere ȋn persoana respectivă
- Oftează frecvent? - Ignatia
– nemulţumită emoţional - Calcarea
Phosphorica este nemulţumită de toată viaţa ei - pot avea senzaţie
de nod ȋn gât, ȋnghit frecvent: Natrium muriaticum, Ignatia, Lachesis
- Cât de ușor plâng? Dacă răspunsul este afirmativ, ȋntrebăm când a plâns
ultima oară și ȋn ce context. Pulsatila plânge foarte ușor și adoră să fie
consolată.
- Sunt meticuloși? –
Natrium muriaticum și Arsenicum sunt foarte curaţi și ordonaţi;
- Nux vomica și Carcinosinum
sunt meticuloși la locul de muncă dar dezordonaţi acasă.
- Dorește sau nu companie? - Da:
Phosphorus, Arsenicum, Lycopodium, Pulsatila, Argentum nitricum
- Nu: Natrium muriaticum, Ignatia,
Sepia, Staphysagria
- Vrea sau nu să fie consolat? Ignatia și Natrium muriaticum urăsc
consolarea.
- Este sensibil la cuvintele altora? Sunt foarte sensibili la părerile altora
Pulsatila, Ignatia și Natrium muriaticum (dacă le spui că nu-ţi place cum s-
31
Homeopatie
au ȋmbrăcat ȋși schimbă dispoziţia dar ȋncearcă să nu o arate, Nux vomica
sau Sulphur ȋţi răspund imediat că nici tu n-arăţi prea bine).
- Este o persoană timidă? (sau a fost timidă ȋn tinereţe? – majoritatea au
ȋnvăţat să-și controleze timiditatea ȋnnăscută) La o petrecere abordează
persoane străine sau așteaptă să vină alţii să deschidă o discuţie?
- Are sau nu ȋncredere ȋn sine?
- Cum e dorinţa sexuală? E o ȋntrebare ce trebuie pusă cu maximă
delicateţe, ȋntr-un context cât mai favorabil ȋntrucât ar putea produce
stinghereala pacienţilor mai timizi, limitând expunerea liberă a simptomelor.
Dacă simţim că pacientul este mai ȋnchis sau conservator, preferăm să
lăsăm această ȋntrebare pentru finalul consultaţiei sau să renunţăm la ea,
dacă ajutorul răspunsului nu este foarte important ȋn alegerea remediului.
Pacienţi mai pasionali din acest punct de vedere sunt Phosphorus,
Medorrhinum, ȋn timp ce la Causticum acest interes este mult diminuat.
- Frici? Unele dintre cele mai fricoase remedii sunt Argentum nitricum,
Calcarea Carbonica, Arsenicum, Phosphorus, Kali arsenicosum. Frica de:
- ȋntuneric: Stramonium,
Pulsatila, Phosphorus, Medorrhinum (lasă o lumină aprinsă)
- moarte/boală: Arsenicum, Calcarea carbonica,
Kali arsenicosum, Nux vomica -
hoţi: Arsenicum (verifică repetat ușa de la intrare și chiar sub pat), Calcarea
c. - furtună, fulgere: Phosphorus
- examen: Gelsemium, Lycopodium – le e
frică să vorbească ȋn public
- spaţii ȋnguste (claustrofobie): Argentum nitricum (reperează
ȋn orice spaţiu ieșirea și caută un loc cât mai aproape de ea) -
mulţime: Aconitum, Argentum nitricum -
ȋnălţime: Lycopodium, Sulphur - câini:
Tuberculinum, Belladonna, China, Stramonium - oglinzi:
Stramonium - cutremure:
Phosphorus

6. Simptome generale
- dacă pacientul este călduros sau friguros, dacă are de ales ȋntre o cameră
foarte caldă și una foarte rece, pe care o alege, dacă se ȋmbracă mai gros
sau mai subţire decât cei din jur, dacă iarna ȋși scoate noaptea picioarele
de sub plapumă (picioare calde, le dezvelesc: Sulphur, Pulsatila,
Medorrhinum, Natrium muriaticum, Argentum nitricum; au picioare reci și nu
le dezvelesc nici vara: Calcarea carbonica – doarme cu șosete, Nux
vomica, Arsenicum album) – toate aceste ȋntrebări ne pot lămuri asupra
senzaţiei pacientului, dar e preferabil să-l lăsăm să spună spontan ce
simte.

32
 Curs introductiv
- Ce preferă ȋntre litoral și munte? -
Calcarea carbonica și Medorrhinum iubesc litoralul -
Sulphur și Tuberculinum iubesc muntele - Natrium
muriaticum, Sepia și Tuberculinum se agravează pe litoral.

- Vremea: - Ignatia,
romantică, iubește ploaia - Rhus
toxicodendron, Pulsatila, Sepia, Calcarea carbonica urăsc vremea ȋnnorată
- Natrium muriaticum, Natrium
carbonicum, Pulsatila, Lachesis, Glonoinum nu suportă să stea la soare,
poartă vara pălărie
- Nux vomica, Silicea, Calcarea carbonica, Kali carbonicum nu suportă
vântul

- Fotosensibilitatea: Belladonna, Nux vomica, Phosphorus – poartă frecvent

vara ochelari de soare

- Dacă poartă haine strâmte ȋn jurul corpului sau a gâtului? Lachesis și

Ignatia nu pot purta gulere strâmte, bluze ridicate pe gât iar Nux vomica,
Lycopodium și Lachesis nu suportă hainele strâmte ȋn general.

- Dorinţe și aversiuni alimentare? Aici este important să aflăm ce dorește sau

nu pacientul, fără cenzura regulilor unei alimentaţii sănătoase: chiar dacă
nu consumă anumite alimente pentru că sunt nesănătoase sau au prea
multe calorii, ne interesează poftele pacientului și nu dieta sa reală. Aici
putem avea dificultăţi pentru că unii pacienţi au reușit să-și creeze repulsii
alimentare prin autosugestie, pentru a putea face faţă “ispitelor” alimentare
nesănătoase și nu ne putem baza ȋn prescripţie pe asemenea aversiuni.
- doresc dulciuri: Sulphur,
Lycopodium, Argentum nitricum, Calcarea carbonica
- doresc sare: Natrium muriaticum, Phosphorus
- doresc acru: Medorrhinum
- doresc carne: Sulphur, Calcarea carbonica - doresc
grăsimea din carne: Sulphur, Medorrhinum, Nux vomica
- au aversiune faţă de grăsimea
din carne: Pulsatilla, Calcarea carbonica, Natrium muriaticum
- doresc pește: Natrium muriaticum, Phosphorus, Natrium
phosphoricum - doresc
afumături: Calcarea phosphorica, Causticum, Tuberculinum
- doresc făinoase, paste: Calcarea
carbonica, Natrium muriaticum
- doresc ouă fierte moi: Calcarea carbonica -
doresc lapte rece: Rhus toxicodendron, Tuberculinum, Phosphorus
- aversiune faţă de lapte:
33
Homeopatie
Natrium carbonicum, Natrium muriaticum, Staphysagria, sărurile de
magneziu - doresc alcool tare: Sulphur, Lachesis,
Medorrhinum - doresc vin: Phosphorus, Nux vomica, Sulphur
La alcoolicii agresivi, Stramonium scade agresivitatea, ulterior Nux
vomica poate ajuta depășirea dependenţei.

- Setea: se referă doar la apă. - foarte

setoase: Bryonia, Sulphur, Phosphorus, Natrium muriaticum
- puţin setoase: Pulsatilla, Apis,
Gelsemium

- Apetit: -
Lycopodium, Phosphorus și Psorinum sunt ȋnfometaţi noaptea
- Tuberculinum,
Lycopodium, Iodum, Natrium muriaticum mănâncă mult dar pierd ȋn
greutate - Calcarea carbonica, Graphites
mănâncă puţin și se ȋngrașă
- Somnul: -
Natrium muriaticum, Ignatia, Pulsatilla, Calcarea carbonica au activităţi
mentale intense care ȋi ţin treji - Staphysagria nu
adoarme ȋn situaţii romantice, Natrium muriaticum pentru că ȋși amintește
situaţii din trecut - anxietate de anticipaţie: Argentum
nitricum se trezește la 3 noaptea ca să nu piardă cumva trenul de la ora 8
- poziţia ȋn somn: Phosphorus și Lachesis nu pot dormi
pe partea stângă -
somn neliniștit, se “foiesc” mult ȋn pat: Rhus toxicodendron nu-și găsește
poziţia de durere, Arsenicum album este neliniștit din cauza anxietăţilor și a
problemelor respiratorii – ei se trezesc dimineaţa cu lenjeria de pat
mototolită sau chiar aruncată pe jos.

- coșmaruri, vise recurente? - se

trezesc frecvent noaptea: Sulphur - se trezesc
dimineaţa obosiţi, se scoală din pat cu mare dificultate: Nuv vomica și
Calcarea carbonica - nu vorbesc cu nimeni dimineaţa la
trezire: Nitric acid și Natrium muriaticum
- scrâșnesc din dinţi ȋn somn: Tuberculinum
- salivează ȋn somn: Mercurius solubilis
In ȋncheiere, să nu uităm că trebuie să stabilim o relaţie deschisă, de
ȋncredere, cu pacientul, anamneza corectă fiind cea mai importantă premisă pentru
găsirea remediului similimum și vindecarea pacientului.

ALEGEREA POTENŢEI/DILUŢIEI

34
 Curs introductiv
Potenţa sau diluţia aleasă trebuie, ca și remediul, individualizată, ea fiind
selectată ȋn raport cu capacitatea de reacţie a fiecărui organism. Potenţa se va
adapta la vitalitatea fiecăruia, prin observarea fiecărui caz ȋn parte, diferiţi homeopaţi
având atitudini destul de variabile din acest punct de vedere.

Diluţii joase, medii și ȋnalte

- Potenţele cuprinse ȋntre 1 decimal (D sau X) și 20 centezimal (CH) sunt

considerate joase.
- Potenţa de 30 CH este o potenţă medie. Hahnemann o descria ca fiind
totodată suficient de ȋnaltă și suficient de joasă.
- Potenţele de la 200 la 10 000 (10M) CH sunt ȋnalte.
- Potenţele de la 50 000 CH (50M, CM) sunt considerate foarte ȋnalte.
Potenţe peste CM nu sunt disponibile uzual dar firmele specializate le
comercializează cu comenzi speciale.

Diluţiile de la 1X la 6X sunt ȋncă doze materiale. Conform legii lui Avogadro, la

diluţia 13CH probabilitatea existenţei vreunei molecule din tinctura mamă iniţială ȋn
remediu poate fi considerată zero. Paradoxal, totuși apreciat ca explicabil prin
creșterea numărului sucusiunilor aplicate, pe măsură ce cantitatea de substanţă
scade, efectul terapeutic crește. Potenţele ȋnalte au o acţiune mai profundă și mai
prelungită decât cele joase.
Manevrarea potenţelor, ȋn special a celor ȋnalte, necesită o prudenţă
deosebită, mai ales ȋn anumite situaţii. La persoane cu o forţă vitală redusă,
vârstnice, cu patologie avansată sau cu reactivitate exacerbată, administrarea unei
potenţe prea ȋnalte declanșează o agravarea homeopatică exagerată, ce poate fi
evitată prin alegerea optimă a diluţiei. Acest principiu este valabil ȋn special pentru
pacienţii cu patologie fizică serioasă (ateroscleroză, boală coronariană, tumori
maligne). Potenţele ȋnalte nu vor fi administrate decât persoanelor cu o vitalitate
bună, ȋn special copiiilor și numai dacă suntem siguri că am ales remediul
similimum.
La selectarea potenţei trebuie să fim deosebit de prudenţi cu pacienţii
hiperreactivi, sensibili, care răspund intens și rapid atât la potenţe joase, cât și
ȋnalte. Aceștia sunt, ȋn general (atenţie, nu ȋntotdeauna, și nu numai ei), persoanele
iritabile, irascibile, agitate, care reacţionează brutal și excesiv la stimuli fizici
(mirosuri, zgomote, lumină, chimicale din mediu și din alimente), psihici (stimuli care
nu determină efecte semnificative la majoritatea oamenilor). Ne vom mulţumi, ȋn
general, să le prescriem acestor pacienţi remedii ȋn diluţii de cel mult 200CH.
Această hiperreactivitate poate fi responsabilă și de intensitatea percepţiei
simptomelor bolii și poate fi precipitată de cea mai mică stimulare. Când acești
pacienţi primesc un remediu, el va induce foarte rapid simptomatologia
caracteristică acestuia, ceea ce face din persoanele hipersensibile, subiecţi ideali
pentru proving (așa-numiţii proveri), pentru stabilirea patogeneziei substanţelor dar,
ȋn același timp, pacienţi dificil de tratat. Dacă acestor pacienţi le administrăm un
35
Homeopatie
remediu greșit, simptomele apărute prin patogenezie vor fi greu de deosebit de
simptomele proprii pacientului, șansele unei a doua alegeri mai bune decât prima,
scăzând considerabil.
Potenţa, precum și frecvenţa administrării remediului, trebuie individualizate
deoarece fiecare pacient are sensibilitatea sa și va reacţiona ideal la o anumită
diluţie, la care devine cu adevărat similimum. Autorii clasici susţin că selectarea
potenţei este mai puţin importantă decât a remediului, că un remediu corect va
acţiona indiferent de potenţă și, probabil, pe vremea aceea așa și era, deoarece
reactivitatea pacienţilor era mult mai bună prin lipsa noxelor, stresului și a modului
de viaţă actual. O potenţă corectă va acţiona mult mai blând, pe când una prea
mare sau prea mică fie va produce agravări nedorite, fie nu va acţiona. Există
pacienţi care reacţionează, ȋn grade și la niveluri diferite, la orice diluţie, precum și
pacienţi care nu reacţionează, chiar dacă remediul ales este potrivit, decât la diluţia
cea mai potrivită forţei sale vitale.
In general, cu cât este mai severă patologia fizică, cu atât se aleg potenţe mai
joase pentru prescripţia iniţială.
Dacă tabloul simptomelor pacientului nu este foarte clar, nu se prescriu
potenţe peste 30CH iar homeopaţii ȋncepători ar fi preferabil să nu prescrie deloc
potenţe mai mari. Remediile provenite din substanţe toxice nu se prescriu ȋn diluţii
foarte joase (diluţii decimale). Acest lucru poate fi valabil și ȋn cazul pacienţilor foarte
alergici (de exemplu, un pacient alergic la ȋnţepături de albine nu va primi Apis ȋn
diluţie sub 15CH.
Se consideră frecvent că potenţele ȋnalte se recomandă pentru cazurile cu
centrul de greutate la nivel mental și emoţional ȋn timp ce potenţele joase se
folosesc pentru probleme ȋn plan fizic. Este adevărat că simptomele mentale sunt
cele mai importante ȋn alegerea remediului dar se poate administra o potenţă ȋnaltă
numai dacă totalitatea simptomelor indică limpede un tablou de remediu, altfel
preferăm o potenţă joasă.

FRECVENŢA ADMINISTRĂRII

Kent recomandă o lungă așteptare după administrarea unei doze. Practicienii

moderni prescriu mai frecvent remedii care nu au contraindicaţii ȋn acest sens (de
exemplu, Lachesis, Drosera, Anacardium se repetă foarte rar). Această frecvenţă
mare de administrare actuală este motivată de existenţa multiplilor factori de
antidotare și de caracteristicile omului modern (stres, alimentaţie, polipragmazie
etc.). Partizanii acestei opinii prescriu remediul ȋn diluţia 30CH săptămânal timp de o
lună urmată de administrarea ȋn doză unică a potenţei 200CH, așteptând apoi
răspunsul terapeutic aproximativ o lună. Homeopaţii ţin cont și de durata de acţiune
a diferitelor remedii pentru stabilirea frecvenţei administrării (de exemplu Allium
cepa, Belladonna, Coffea, Colocynthis, Eupatorium perfoliatum, Glonoinum, Nux
vomica, Sambucus au o durată scurtă de acţiune și necesită repetarea mai
frecventă a dozelor decât Alumina, Arsenicum album, Mercurius solubilis, Nitric acid,
Nux moschata, Silicea sau Sulphur, care necesită administrări mai rare).
36
 Curs introductiv
Uneori se practică administrarea unei doze fracţionate (“split-dose”) care
constă ȋn 3-4 doze la interval de 6-12 ore, ȋn speranţa excluderii antidotării și a
prevenirii agravării terapeutice.
După o primă administrare a remediului similimum, urmată la un interval
variabil de timp de vindecarea pacientului, ȋn funcţie de intensitatea diferitelor
agresiuni din mediu și de capacitatea de adaptare la acestea, simptomele pot
reveni, ȋntrucât nu se schimbă adevărata natură a individului, cu ȋnclinaţiile sale
patologice, ci doar se echilibrează energetic anumite tendinţe, prin tratament
homeopatic. Ca urmare poate fi necesară reluarea tratamentului cu reevaluarea
simptomelor, pentru verificarea suprapunerii cu remediul iniţial. Frecvenţa
administrării acestor doze din remediul similimum nu poate fi prevăzută la prima
consultaţie ci va fi adaptată evoluţiei pacientului.
In cazurile acute repetarea administrării este mult mai frecventă decât ȋn cele
cronice, pentru potenţe joase la interval de o oră sau chiar mai des (de exemplu
Belladonna ȋn pusee febrile ȋnalte, >39°C).

DILUŢIILE LM

Din ce ȋn ce mai mulţi homeopaţi sunt adepţii diluţiilor 1/50 000 (LM).
Algoritmul de potenţare LM este ultimul descris de Hahnemann ȋn ediţia a 6-a a
Organonului și modul de administrare al potenţelor LM este descris ȋn paragrafele
280 și 281:

“Administrarea se continuă pe toată durata ameliorării generale a pacientului,

până la reȋntoarcerea simptomelor originare. Se ȋntrerupe atunci administrarea
substanţei pentru 8, 10 sau 15 zile, fiind vorba de o agravare homeopatică. Dacă
simptomatologia dispare, pacientul este probabil vindecat, dar dacă la sfârșitul
intervalului reapar simptomele atenuate se continuă administrarea remediului ȋntr-o
potenţă crescută, la intervale mai lungi de timp.”

Această scală de dinamizare reunește cerinţele unei vindecări rapide, blânde,

lipsită de agravări accentuate. Diluţia LM este avantajoasă prin posibilitatea
administrării repetate și prin creșterea continuă a dinamizării remediului. Dozele LM
au o durată mai scurtă de acţiune iar ȋn cazul unei prescrieri greșite sau al unei
agravări, ȋntreruperea administrării duce la dispariţia rapidă a efectelor.
Diluţiile LM sunt convenabile atât ȋn cazuri acute cât și cronice, chiar situaţii cu
patologie ȋn stadii avansate, la pacienţi hiperreactivi sau cu vitalitate scăzută.

MODURI DE ADMINISTRARE

Remediile homeopate se administrează la interval de cel puţin 30 de minute

distanţă faţă de ingestia de alimente sau lichide, spălatul dinţilor sau fumat, fără a le
atinge (se rotește căpăcelul transparent al tubului de granule ȋntors ȋn jos, la fiecare
rotaţie cade ȋn căpăcel câte o granulă și când avem numărul suficient de granule ȋn
37
Homeopatie
capac, scoatem capacul și din el răsturnăm granulele direct sub limba pacientului
sau ȋn recipientul pentru dizolvare).
Cea mai frecvent utilizată cale de administrare este cea sublinguală, granulele
fiind menţinute sub limbă până la dizolvarea completă.
Atunci când administrăm copiiilor sub 3 ani sau adulţilor ce nu pot coopera
remedii sub formă de granule este de preferat să le dizolvăm ȋn 10-20 ml de apă
plată, soluţie administrată oral.
Pentru cazurile cu patologie acută, atât copiiilor cât și adulţilor le putem
administra remediul sub formă de soluţie din 100 ml apă plată ȋn care dizolvăm 5
granule de remediu și la fiecare administrare (care se pot succeda la 10-15 minute
dar și mai rar), aplicăm sticluţei respective 10 sucusiuni, augmentând astfel treptat
gradul de dinamizare al remediului și reducând astfel riscul și amploarea agravărilor.

ANTIDOTAREA

Pentru ca remediul administrat să-și poată desfășura nestingherit acţiunea,

trebuie evitaţi factorii care ar putea interfera cu această acţiune. In Organon,
descrierea precauţiilor ce trebuie respectate constituie un mic ȋndreptar de igienă.
Se precizează importanţa adoptării unui regim de viaţă echilibrat, cu excluderea din
dietă și din regimul de viaţă a oricărui element care ar putea avea o acţiune
medicinală: “Doza infinitezimală nu trebuie să fie ultragiată, tulburată sau
ȋmpiedicată ȋn acţiunea sa de niciun iritant cu proprietăţi medicinale”.(paragraful
259)
Relaţiile de antidotare ȋntre remedii și anumiţi factori specifici se regăsesc ȋn
tabele. De exemplu, remediul Lachesis este antidotat de alcool iar Nux vomica, de
cafea. Camforul antidotează foarte multe remedii, fiind considerat antidot
“universal”, ca și menta.
Antidotarea, ca și majoritatea fenomenelor ȋn homeopatie, este tot o problemă
de reactivitate individuală. La unii pacienţi, factorii de antidotare pot rămâne fără
efect asupra remediului similimum dar ȋntrucât nu putem prevedea cu exactitate
care dintre pacienţi vor fi mai sensibili la remediu și care la antidot, ideal ar fi să
recomandăm tuturor pacienţilor posibilii factori de antidotare (mentă, de mușeţel,
alcool, cafea, uleiurile volatile și ȋn special camforul). In practica zilnică, se ȋntâmplă
adesea să pierdem complet complianţa pacienţilor, prezentându-le atât de multe
restricţii, posibil inutile. O alternativă ar fi ca, siguri fiind de remediul similimum, să
aplicăm restricţiile doar dacă acesta nu a acţionat. Protejarea acţiunii remediului
este indispensabilă evaluării corecte a răspunsului terapeutic. Se va analiza
ȋntotdeauna și posibilitatea antidotării remediului. Anestezia stomatologică,
antibioticele, chiar și un eveniment traumatizant pot avea un efect de antidotare
parţială sau chiar totală.
Jonathan Shore descrie un caz al unei paciente cu astm bronșic pe care o
tratase cu remediul similimum și care, după doi ani fără crize de dispnee sau tuse, ȋl
sunase pentru a ȋntreba dacă ar putea reȋncepe să bea cafea. Considerând cazul
vindecat definitiv, Dr. Shore a răspuns afirmativ, pacienta suferind ȋn aceeași seară o
38
 Curs introductiv
criză de astm, după ce doi ani nu avusese nici un fel de simptome. Această
experienţă l-a convins să restricţioneze cu stricteţe consumul de cafea pacienţilor
săi. Pe de altă parte, homeopaţi italieni precum Dr. Roberto Petrucci sunt mult mai
permisivi ȋn această privinţă, spunând că ȋn Italia (ca și ȋn America Latină) este
imposibil de aplicat o asemenea interdicţie și că sunt foarte rare cazurile cu
adevărat antidotate de cafea.
Există și situaţii ȋn care antidotarea nu este nocivă și indezirabilă ci este chiar
necesară:
- agravarea terapeutică (criza de vindecare) foarte intensă din cauza potenţei
prea ȋnalte sau a patologiei prea avansate;
- pacient hiperreactiv;
- simptome noi de intensitate marcată, produse de un remediu parţial similar.
Antidotarea cea mai comodă este administrarea inhalatorie a vaporilor de
camfor sau administrarea pe cale orală a unui ceai de mentă; conform “legilor lui
Murphy”, ȋnsă, antidotarea funcţionează atunci când nu dorim și nu are loc atunci
când o așteptăm.
Cea mai corectă și eficientă metodă de antidotare a unui remediu nepotrivit
este, ȋnsă, administrarea remediului similimum, selectat pe baza asocierii
simptomelor iniţiale prezentate de pacient la prima consultaţie și a celor noi,
dezvoltate după administrarea remediului insuficient de bine ales.

EVALUAREA RĂSPUNSULUI LA TRATAMENT

După administrarea unui remediu este posibil să apară sau nu o modificare a

stării iniţiale a pacientului. Trebuie ȋntotdeauna analizat tabloul clinic al pacientului ȋn
sensul dispariţiei, ameliorării sau agravării simptomelor. Dacă simptomele nu se
modifică deloc, trebuie analizată posibilitatea antidotării remediului și, ȋn lipsa ei,
este necesară reevaluarea cazului. Dacă remediul nu a acţionat și avem
certitudinea că el este similimum, se va prescrie același remediu ȋntr-o potenţă mai
ȋnaltă. Având ȋn vedere că multe remedii au nevoie de o anumită perioadă de timp
pentru a acţiona, este necesar să ne asigurăm că am așteptat suficient ȋnainte de a
lua orice atitudine. Răbdarea medicului și solicitarea răbdării pacientului sunt, de
aceea, elemente importante ale succesului homeopatic, precipitarea administrărilor
fiind deseori cauza bulversării tabloului clinic, cu reducerea șanselor găsirii
remediului similimum. Inainte de a prescrie un nou remediu, verificăm amănunţit, cu
precauţie, absenţa oricărei modificări. O analiză superficială ne-ar putea indica
necesitatea administrarea unui alt remediu, ȋn timp ce primul acţionează ȋncă. Un al
doilea remediu nu și-ar cumula efectele benefice, ȋnsă, cu ale primului, ci le-ar
ȋmpiedica. După ce am bulversat un pacient cu al doilea remediu, simpla repetare a
primului, corect ales, nu va restabili echilibrul decât ȋn situaţia când simptomele
reveniseră la forma lor iniţială.
Parametrii de evaluare a acţiunii remediilor sunt starea generală, reacţia la
evenimente stresante, tonusul afectiv, dispoziţia, starea de spirit și modificările ȋn
starea fizică. Se verifică ȋntotdeauna evoluţia fiecărui simptom ȋn parte, preferabil
39
Homeopatie
sub formă procentuală. Nu ne mulţumim cu răspunsuri de genul “e mai bine” sau “e
mai rău” ci ȋntrebăm “faţă de durerea iniţială, cam la cât la sută apreciaţi durerea
actuală?”. Această acurateţe este necesară pentru a putea alege corect și momentul
următoarei administrări, fie a aceluiași remediu (când ameliorarea stagnează) sau a
altui remediu (când ameliorarea nu apare deloc).
Meticulozitatea ȋnregistrării evoluţiei simptomelor este necesară și pentru a
putea stabili dacă evoluţia simptomelor respectă direcţia de vindecare, conform legii
lui Hering. Numai dacă evoluţia simptomelor respectă această lege, este vorba de
un remediu corect ales, altfel, este probabil vorba de o supresie (dispariţia unor
simptome sub acţiunea remediului, ca și la tratamentul simptomatic alopat, cu
limitarea manifestării clinice a bolii, dar cu continuarea alterărilor profunde).
Se ȋntâmplă ca pacienţii să aprecieze eronat evoluţia bolii. Unii sunt foarte
optimiști, supraevaluând efectul terapiei, chiar dacă este vorba doar de o supresie.
Aceștia sunt deseori pacienţii iniţial cei mai sceptici, care nu cred deloc că micile
granule dulci ar putea avea orice fel de efect; aceștia, foarte surprinși de cea mai
mică modificare, o percep deseori exagerat.
Mai frecvent ȋnsă pacienţii nu sesizează nici o modificare, chiar și atunci când
starea li se ameliorează semnificativ (creșterea capacităţii de efort, raportarea
corectă la anturaj și mediu, starea bună de spirit, creșterea creativităţii, a tonusului
afectiv). Această situaţie poate deveni frustrantă pentru homeopatul ȋncepător.
Deseori familia este cea care sesizează aceste modificări, mai mult decât pacientul
ȋnsuși. Principalele simptome iniţiale sunt uneori complet uitate, sau pacientul și le
amintește vag. Atunci când observă totuși o ameliorare, mulţi pacienţi o atribuie unor
factori adiacenţi, precum schimbări climatice, de dietă sau de conjunctură. Doar
când medicul analizează simptom cu simptom, amănunţit, cantitativ (pe cât posibil),
ȋntreaga listă de acuze prezentată de pacient la prima consultaţie, constată și
bolnavul, deseori cu surprindere, cât de mult i s-a ameliorat simptomatologia.
Această atitudine este explicabilă prin faptul că vindecarea iniţiată de remediul
homeopatic este blândă și atât de naturală, ȋncât poate fi ușor confundată cu
remisia spontană a afecţiunii. In plus, vindecarea presupune o detașare atât de
profundă faţă de boală ȋncât maladia poate să dispară chiar și din amintire.
Răspunsul terapeutic poate fi considerat favorabil atunci când apare o stare
generală de bine, chiar și ȋn cursul agravării simptomelor fizice. Buna dispoziţie,
calmul, tonusul ridicat, ne indică faptul că pacientul se ȋndreaptă spre nivelul optim
al energiei mentale. După o scurtă agravare iniţială nesupărătoare (dacă pacientul a
fost avertizat), urmează o progresie a simptomelor ȋn sensul legii lui Hering și apoi
ameliorarea durabilă a tuturor simptomelor. Această evoluţie indică similitudinea
remediului, a potenţei și constituţia robustă a pacientului.
Răspunsul terapeutic este nefavorabil dacă starea generală sau psihică a
pacientului se ȋnrăutăţește. De asemenea, apariţia unor simptome noi, ȋn
concordanţă cu evoluţia naturală a patologiei pacientului, arată că remediul nu a
acţionat și boala ȋși urmează cursul. O evoluţie contrară legilor vindecării enunţate
de Hering, cu dispariţia simptomelor superficiale și apariţia unora mai profunde este
tot nefavorabilă, ca și o agravare neurmată de o ameliorare.
40
 Curs introductiv

CONCEPTIA LUI RAJAN SANKARAN DESPRE BOALĂ, MIASME, REGNURI

ŞI IMPORTANŢA SENZAŢIEI ÎN HOMEOPATIE

Rajan Sankaran a promovat Bombay Homoeopathic College ȋn 1981. A fost

asistent profesor la Homoeopathic Medical College ȋn 1986, Medic de onoare al
Spitalului Homeopatic din Mumbai din 1986. Autor al cărţilor:
“The spirit of Homoeopathy” 1991,
“The substance of Homoeopathy” 1994,
“The Elements of Homoeopathy” 1996,
“The soul of remedies” 1997,
“Provings” 1998,
“The system of Homoeopathy” 2000,
“An insight into Plants” vol. I şi II 2002,
“Sankaran’s schema” 2003,
“ The Sensation in Homoeopathy” 2004,
“The Other Song – Discovering Your Parallel Self” 2008.
A fost elevul tatălui său, medic homeopat, la rândul său elev al lui Phatak și al
altor mari homeopaţi.
In homeopatie, ca şi mulţi dintre noi, a trecut și el prin multă confuzie şi
nesiguranţă, s-a lovit de dilemele de care ne-am lovit și noi: un remediu sau mai
multe, potenţa şi ritmul de administrare, simptome mentale sau somatice, miasme
sau nu.
S-a adâncit ȋn studiu și experimente și a elaborat, ȋn cel mai interesant mod de
la Hahnemann ȋncoace, concepţia sa despre boală, miasme, regnuri și importanţa
senzaţiei ȋn homeopatie. A fondat o nouă metodă de preluare a cazului pentru
identificarea mai rapidă și mai exactă a remediului homeopatic similimum.

BOALA
In stres, realitatea nu coincide cu percepţia ei interioară, este o falsă percepţie
care, odată fixată, va face ca orice situaţie asemănătoare să fie percepută la fel.
Percepţia alterată este iluzia, nu apare din raţiune, nici din emoţie, ci dintr-un plan
profund, expresia unei experienţe comune cu altceva neuman din natură, mineral,
plantă sau animal.
Boala vine din această dereglare profundă, este o stare similară cu ceva din
natură exprimat ȋn fiinţa umană, este tulburarea forţei vitale, a energiei, exprimată ȋn
senzaţia vitală. Tulburarea centrală determină tulburări mentale și generale care duc
la simptome patologice locale.

MIASMA
Miasma este felul ȋn care se percepe senzaţia vitală, se exprimă ȋn atitudine și
grad de disperare, este perspectiva umană a acestei senzaţii anormale. Senzaţia
vitală și miasma sunt două aspecte ale aceluiași fenomen - boala.

41
Homeopatie
Senzaţia e “CE” al cazului, miasma e “CUM” şi “CÂT” al cazului.
Conform cocepţiei lui Rajan Sankaran există mai mult de cinci miasme:

Miasma acută – Senzaţia vitală e percepută ca ceva brusc, temporar periculos

și ameninţător pentru viaţă.
Atitudinea e de panică, reflex instinctiv de luptă sau fugă, există, totuși,
speranţă.
Cuvinte cheie: brusc, violent, panică, pericol, scăpare, fără ajutor, teroare,
frică, alarmă.

Psora – Senzaţia vitală e permanentă, nesiguranţa de a depăși, dar există

speranţă. Atitudinea: efort, o luptă permanentă cu speranţa succesului.
Cuvinte cheie: luptă, efort, ȋncredere, dificultate, speranţă, anxietate.

Sicoza – Senzaţia e permanentă şi fixă, dar nu distructivă, iremediabila, e

benignă.
Atitudinea e de acceptare şi evitare, mascare, acoperire.
Cuvinte cheie : fix, acoperit, vinovat, ascuns, secret, evitat, acceptat.

Luetism – Senzaţia e percepută profund, e permanentă, distructivă și fatală,

fără speranţă și disperată, senzaţia de izolare, că nimeni nu-l poate ajuta, singur pe
lume, iremediabil.
Atitudinea e disperată.
Cuvinte cheie: distrus, devastat, fără speranţă, imposibil, suicid, crimă, sfârșit.

Miasma tifoidă – ȋntre miasma acută și psoră. Ceva subit, temporar și

ameninţător pentru viaţă, care cere mai mult de un răspuns instinctiv și care cere
efort.
Atitudinea: efort concentrat pe o scurtă durată. Dacă efortul durează apare
colaps.
Cuvânt cheie: criza.

Miasma malarică – ȋntre miasma acută și sicoză. Senzaţia e de situaţie fixă,

permanentă, benignă cu atacuri intermitente, cu sentimentul de persecutat și
ȋmpiedecat.
Atitudinea: acceptare cu sentimentul că e nenorocos, plângăreţ, nu e multă
speranţă nefericit, teoretizează, fantazează. In acut poate fi un răspuns instinctiv.
Cuvinte cheie : atacat, hărţuit, torturat, persecutat, ȋmpiedecat, nenoroc.

Miasma fungică (Ringworm) – ȋntre psoră și sicoză. Senzaţia e permanentă și

fixă, dar nu atât de iremediabilă ca ȋn sicoză.
Atitudinea e de speranţă și luptă, alternată cu acceptare, nesiguranţă,
slăbiciune internă.
Cuvinte cheie : ȋncercare, efort, luptă, predare, acceptare.
42
 Curs introductiv

Cancerinism – ȋntre fixitatea sicozei și distrucţia luetismului. Senzaţia e

profundă, haos scăpat de sub control, dar nu e distrugere totală, mai e ceva
speranţă.
Atitudinea: sforţare dincolo de puteri.
Cuvinte cheie: control, perfect, așteptări, ordine, haos, efort supraomenesc.

Tuberculinism – ȋntre sicoză şi luetism. Senzaţia e mai profundă și cu mai

mare disperare decât ȋn cancerinism – de opresiune, sufocare, capcană.
Atitudinea: activitate febrilă și nevoia de schimbare totală, foarte mică
speranţă, distrugerea pare iminentă, izolare asemănătoare cu cea din luetism.
Cuvinte cheie: activitate, febril, schimbare, intens, libertate, opresiune,
sufocare, capcană.

Miasma leprei – ȋntre tuberculinism și luetism. Senzaţia e de distrugere,

disperare, lipsa speranţei, opresiune.
Atitudinea e disperată, violentă (sfâșie, mușcă), fără speranţă și cu sentiment
de ȋnsingurare, izolare, că a fost uitat de toti, mai ales de cei dragi, dezgust de sine,
e murdar și blestemat.
Cuvinte cheie : opresiune, fără speranţă, sufocare, izolare, declasat, ghinion,
blestemat, repulsie, murdar, dezgust, mutilate, mușcat, sfâșiat, disperat, nesuferit,
sadism.

REGNURI
Regnul mineral – structura – Senzaţia de lipsă, pierdere ȋn structură sau
funcţie.
Sunt punctuali, sistematizaţi, ȋmbrăcaţi corect cu modele simetrice, ȋn modele
geometrice, culori potrivite. Scrisul e ordonat, vorbesc organizat, precis, sistematici
ȋn prezentare. Cronologici, minuţioși și preciși ȋn descriere. Iși asumă un rol ȋn
menţinerea ordinei și a structurii. Afectaţi de ruperea relaţiilor, slujbei, pierderi
financiare, eșecuri. Fricile lor sunt axate pe relaţii. Puternici, calculaţi, sistematici,
conservatori. Au relaţii cu persoane care le completează ceea ce le lipsește lor sau
cărora ei le completează deficitele. Au vise legate de structură și funcţie.

Regnul vegetal – senzitivitate și reactivitate. Persoane emotive, ȋmbracă

modele florale, neregulate, scris neregulat, descriu starea lor dezorganizat, la
ȋntâmplare, divaghează, sensibili la șocuri emoţionale sau fizice. Vise variate.
Interese: arta, muzica, natura, flori. Fiecare familie de plante iși are specificitatea ei.

Regnul animal – supravieţuire, competiţie, relaţia victimă-agresor.

Afirmaţiile pacienţilor sunt de genul: “ei mă enervează”, “ei mi-au făcut”, “ei mă
persecută”, “mă lovesc”, “lovesc și eu ȋnapoi”. Au nevoie să atragă atenţia. Imbracă
haine ȋn culori luminoase, atractive, cu accesorii. Vioi, expresivi, comunicativi,
stabilesc ușor contacte umane.
43
Homeopatie
Fiecare regn are senzaţia sa vitală, specifică pentru o substanţă din natură:
- Mineral : “ce-mi lipsește”,
- Vegetal : “ce mă afectează”,
- Animal : “cine mă afectează”?

REGNUL VEGETAL

Senzaţiile fundamentale la persoanele care au nevoie de remedii vegetale

suntreprezentate de sensibilitate şi reactivitate. Fiecare familie de plante are
principala sa sensibilitate.
Se ştie că plantele sunt foarte sensibile. Sunt afectate de orice schimbare fizică sau
chimică a mediului lor înconjurător. Lumina, sunetele, substanţele chimice şi mulţi
alţi stimuli au efect asupra creşterii plantelor.
La persoanele care au nevoie de remedii din plante vom identifica un sistem
nervos foarte sensibil, receptiv şi reactiv la o mulţime de stimuli.
La aceşti pacienţi vedem cum o anumită senzaţie apare în mod repetitiv în
punctul cel mai profund al fiecărui simptom, al fiecărei emoţii, al fiecărei iluzii sau al
fiecărui vis. Persoana va spune sau va da de înţeles că: „Sunt afectat de o ruptură a
relaţiei” (Conifere) sau „Sunt afectat de o rănire” (Compositae) sau „Sunt afectat de
legătură, mă simt prins” (Euphorbiacee) sau „Separarea şi depărtarea mă rănesc,
îmi fac rău (Malvalaee) sau „Nu mai suport durerea” (Papaveraceae).
Sunt descrise pe larg senzaţiile generale şi specifice ale fiecărei familii de
plante în volumul dedicat Analizei de grup – plante.
Toată sensibilitatea pacienţilor care necesită remedii din plante va fi manifestă
în modul lor de comportament, în vocea, tonul şi cuvintele folosite, în stilul de
îmbrăcăminte şi scris. De cele mai multe ori sunt consideraţi persoane emotive,
blânde, sensibile la propriile sentimente, dar şi la ale celor din jur.
In îmbrăcăminte preferă motive florale sau imprimeuri neregulate iar scrisul lor
de mână este mai neregulat şi „înflorit”, cu litere rotunjite şi aspect dezorganizat.
In timpul anamnezei, nu urmează o ordine. De multe ori încep cu o problemă,
apoi îşi amintesc de altceva, chiar şi de simptomele sau problemele altor persoane,
din familie sau nu. Povestirea este destul de descriptivă, cu amănunte multe, iar
expresii frecvent folosite sunt: „sunt afectat de...”, „sunt sensibil la...”, „nu mai
suport...”, „mă rănăeşte...”, „mă atinge...” etc. Este uneori dificil pentru homeopat să
ţină aceşti pacienţi pe o linie narativă definită. Ei par a-şi urmări propriile emoţii şi
sensibilităţi, fiind foarte uşor afectaţi de lucruri (ştirile de televiziune sau de cartier,
alte veşti etc.)
Simptomele lor se instalează relativ rapid, sunt destul de schimbătoare şi de
multe ori îşi descriu în mod exagerat senzaţiile, chiar detaliat, cu multe amănunte.
Factorii cauzali, declanşatori ai simptomelor, sunt cel mai frecvent emoţionali,
şocuri fizice, suprasolicitări sau răniri.
Relaţia acestor pacienţi cu cei din jur se realizează prin intermediul
sensibilităţii lor deosebite. Uneori, din această cauză, le este dificil să intre în

44
 Curs introductiv
contact cu ceilalţi, fiind prea uşor afectaţi de minime inconveniente. Influenţele
stimulilor din timpul zilei se manifestă în visele nocturne, care pot fi variate.
Interesele şi hobby-urile lor reflectă, de asemenea, sensibilitatea lor deosebită
şi au de a face cu arta, muzica, natura, plantele, florile etc.
In evaluarea unei persoane care are nevoie de un remediu din plante, atât
senzaţia, cât şi reacţia (activă sau pasivă, de compensare) la senzaţia respectivă
sunt importante. Senzaţia şi reacţia sunt ca şi cele două feţe ale aceleiaşi monede.
Pentru a identifica cu certitudine moneda, e mai bine să identificăm ambele ei feţe,
decât una singură. Chiar dacă am considera că senzaţia unui pacient este foarte
clară pentru un anumit remediu vegetal, este mai bine să certificăm alegerea prin
verificarea reacţiei care îi este asociată. Atunci când, pentru terapeut, atât senzaţia
cât şi reacţia sunt clare şi converg spre acelaşi remediu, el poate fi sigur pe familia
de plante din care va selecta remediul pacientului. De exemplu, senzaţia de a fi
prins în capcană de la Anacardiaceae,de a fi legat,de la Euphorbiaceae, de a fi
blocat, de la Cruciferae sau de constricţie, de la Cactaceae, poate fi exprimată de
pacient în termeni similari. Dar, la Anacardiaceae, reactia are legătură cu mişcarea
(persoana se simte prinsă în capcană, de aceea apare o nelinişte interioară şi se
mişcă de colo-colo – vezi Rhus toxicodendron). La Euphorbiaceae, senzaţia fiind de
legare, pacientul simte nevoia să se elibereze, să rupă legăturile şi reacţiile sale
sunt de evadare, de a pleca, de a renunţa. La Cruciferae senzaţia este de blocaj iar
reacţia este de a se lăsa în voia sorţii, a curentului, pe când la Cactaceae senzaţia
este de constricţie şi reacţia persoanei este nevoia de aer liber, de axpansiune.
Gruparea remediilor vegetale pe familii de plante, identificarea senzaţiilor şi
reacţiilor pentru fiecare familie şi asocierea plantelor cu miasme, în cadrul aceleiaşi
familii de plante a condus la realizarea unei sistematizări a remediilor
homeopaticedin plante. Modalitatea premergătoare acestei sistematizări, de
memorare a simptomelor importante ale fiecărui remediu homeopatic este dificilă şi
restrictivă. Noua modalitate de lucru, introdusă şi dezvoltată continuu de Dr. Rajan
Sankaran, permite prescrierea, în anumite cazuri, a unor remedii noi, mai puţin
cunoscute, pe baza încadrării lor în familii şi miasme. Este meritul lui Sankaran de a
fi introdus un „tabel periodic al plantelor”, nu atât de sistematizat precum cel al
mineralelor, dar foarte practic grupat pentru a permite o înţelegere a modalităţii în
care să identificăm un remediu vegetal adecvat unui pacient.

MATERIA MEDICA – NUX VOMICA

Remediul se obţine din seminţele plantei Strychnos nux vomica (din aceeaşi
familie cu Ignatia - Loganiacee), care creşte spontan în Estul Indiei, Malayesia şi
Australia.
Conform miasmelor lui Sankaran Nux vomica aparţine celei tifoidice, cu
atitudinea de efort concentrat pe o scurtă durată. Dacă efortul durează apare
colaps.

45
Homeopatie
Datorită compoziţiei asemănătoare Ignatiei (stricnina şi brucină), o serie de
simptome fizice sunt asemănătoare : hiperexcitabilitate, spasme, contracturi etc.,
esenţa remediului, cauzalitatea fiind foarte diferite.
Este considerat mai frecvent un remediu potrivit pentru bărbaţi (Ignatia fiind
“remediu feminin”). La fel ca şi Ignatia, este unul dintre remediile prescrise foarte
frecvent.

Acţionează în principal la următoarele niveluri:

 mental
 ax cerebrospinal, nervi
 digestiv (stomac, ficat, intestin)

Cauzalitate:
- suprasolicitare, oboseală excesivă
- excese alimentare, de stimulente (cafea, alcool, tutun)
- supresii – hemoroizi, erupţii tegumentare, secreţii, menstruaţie etc
- trauma emoţională : mânie, spaimă, ceartă, jignire, eşec (profesional,
afaceri), gelozie, griji.

Modalităţi:
- Agravări : - frig, curent, dezvelire
- dimineaţa - vreme
uscată - postprandial
- în decubit dorsal
- excese sexuale
- stimulente (cafea, alcool)
- Ameliorări : - căldură
- vreme umedă (Causticum, Hepar sulfur)
- siestă scurtă

Simptome generale:

- alimentar: - dorinţă pentru: condimente, grăsimi, alcool, stimulente (are

nevoie de cafea să lucreze şi de alcool să doarmă)
- aversiune pentru carne
- convulsii agravate de mânie, atingere
- lipotimii favorizate de mirosuri , defecaţie, vărsături
- hipersensibilitate exagerată la zgomote, lumină, mirosuri
- oboseală, epuizare, stare de tensiune, încordare cu relaxare dificilă
- nu suportă nimic strâmt pe corp (constrângerile în general).

Mental-emoţional:
Este remediul esenţial pentru multe simptome apărute ca urmare a vieţii
agitate, pline de stres, din zilele noastre.
46
 Curs introductiv
Personajul de tip Nux vomica, ȋn stadiul compensat, este ambiţios, perspicace,
inteligent şi harnic. Are un puternic simţ al datoriei ȋn ceea ce privește munca și este
foarte conștiincios, meticulos. Doreşte să promoveze, să avanseze profesional şi
social şi e dispus să muncească mult pentru a atinge acest scop, fiind ambiţios, cu
un spirit de competiţie ieșit din comun.
Munceşte mai bine singur decât în echipă deoarece este eficient, rapid și
foarte nerăbdător şi nu-i place să depindă de alţii. Este mai degrabă pragmatic
decât filosof. Intr-un stadiu iniţial devine atât de captivat de muncă, încât
exagerează, în detrimentul odihnei.
Acceptă cu plăcere orice responsabilitate și este capabil să lucreze cât pentru
trei, astfel trebuie să facă din ce ȋn ce mai mult efort mental, să facă faţă multor
sarcini, ajungând să fie supus unui stres permanent.
Datorită eficienţei, este promovat sau îşi asumă şi mai multe responsabilităţi,
nu mai face faţă (fiind un perfecţionist în muncă), apelând la stimulente; oricum nu
avea prea mult timp pentru odihnă, iar grijile (şi cafeaua) îi provoacă insomnii, astfel
încât, treptat, patologia avansează.
Devine extrem de iritabil, grăbit şi nerăbdător, iar în stadii mai avansate –
violent şi distructiv. In final se poate manifesta paranoic, are impresia că este
înşelat, urmărit, persecutat şi are impulsuri criminale sau suicidare.

Pacientul nux vomica prezintă:

- sensibilitate exagerată la ofense – hipersensibilitate cu iritabilitate: se
enervează imediat când este nemulţumit și poate ieși din ȋncăpere trântind
ușa, dacă nu reușește să-și ȋnchidă repede nasturii, ȋi poate smulge,
trântește telefonul dacă sună ocupat, ţipă la cei din jur, adresează frecvent
invective
- intoleranţă la contrazicere
- nerăbdarea, evidentă ȋncă din sala de așteptare, precum și ȋn trafic, veșnic
grăbit
- crize de furie distructivă, sparge obiecte
- frici : întuneric, eşec, de a fi umilit
- gelozie, invidie
- alcoolism (remediu bun pentru mahmureală).

Cap, gât
- vertij ca şi cum ar fi intoxicat, îl trezeşte noaptea din somn, dimineaţa, după
mesele principale, cu tendinţa de a cădea ȋntr-o parte
- cefalee, migrenă
- prurit în trompa lui Eustachio, care îl forţează să tuşească sau să înghită
- coriză, rinită alergică
- obstrucţie nazală la nou-născut (Lycopodium, Sambucus)
- transpiraţie pe o singură parte a feţei
- senzaţie de constricţie la nivelul gâtului şi sufocare înainte de a adormi

47
Homeopatie
Gastrointestinal
- gastrită, ulcer, hepatită
- greaţă, vărsături (sau efort ineficient) agravate de mânie, stimulente,
spasme digestive
- dureri abdominale agravate de mânie, haine strâmte, ameliorate de
căldură (inclusiv băuturi calde)
- senzaţie de greutate, de piatră după ce mănâncă (în exces)
- colici la sugari care se arcuiesc spre spate (Dioscorea)
- hernie abdominală inghinală sau ombilicală
- constipaţie cu efort ineficient, tenesme sau alternând cu diaree
- hemoroizi, prolaps anal.

Urogenital
- cistită cu senzaţie de micţiune continuă, dar urinează doar cantităţi mici –
ameliorată de căldură, baie caldă
- retenţie urinară ameliorată de baie caldă
- colică renală
- dorinţă sexuală crescută, promiscuitate
 bărbaţi: poluţii nocturne, tulburări de dinamică sexuală
 femei: dismenoree cu senzaţie de defecaţie, prolaps uterin

Respirator
- astm agravat la 3-4 a.m., de frig sau postprandial
- tuse agravată dimineaţa la trezire, ameliorată de băuturi calde

Cardio-vascular
- angină pectorală
- palpitaţii agravate de stimulente sau după mânie, postprandial

Mușchi, schelet
- durere de spate – trebuie să se ridice ȋn șezut pentru a se întoarce în pat
(Kali carbonicum, Kali phosphoricum)
- crampe, contracturi musculare, tresăriri

Somn
- insomnie (din cauza stimulentelor sau a grijilor)
- neodihnitor

Febră, frison
- febra mare şi frisoane puternice agravate de mişcare (dezvelire), sete în
timpul frisonului

48
 Curs introductiv
Remedii complementare : Bryonia, Calcarea carbonica, Chamomilla, Conium,
Kalium carbonicum, Phosphorus, Pulsatilla, Sepia, Sulphur.

Comparaţii, diagnostic diferenţial:

 Ignatia
 Sepia: iritabil, sensibil, epuizat
 Chamomilla: iritabil, mânios, colici.
 Aurum: ambiţios, performant, orgolios, sensibil la ofense şi contrazicere,
alcoolic, tendinţe suicidare
 Sulphur: egocentric, arogant, dorinţă pentru grăsimi, condimente şi alcool

Nucleul (Vermeulen):
1. ambiţios, competitiv, workaholic, răutăcios, violent
2. nevoie imperioasă şi senzaţia că nu a terminat (munca, defecaţia, micţiunea)
3. agravare matinală
4. extrem de friguros
5. dorinţă pentru stimulente
6. stare de tensiune, încordare, crampe.

Caz clinic

Pacientă de 35 ani, cu antecedente de infecţii urinare repetate, tratate ȋn mai

multe rânduri cu antibiotice, cele mai multe asemenea episoade ameliorate doar cu
băi calde, aplicaţii calde, gastrită cronică pusă pe seama programului de mese
dezordonat și medicamentelor.
Se prezintă la consultaţie pentru că a constatat că antibioticele luate pentru
infecţiile urinare i-au afectat stomacul și ficatul și ar vrea să le poată evita.
Din punct de vedere mental, afirmă că cea mai importantă pentru ea este
munca, nefiind dornică a-și ȋntemeia o familie, de teama pierderii bunei poziţii
profesionale obţinută prin mari eforturi și o muncă asiduă.
Este friguroasă, doarme cu șosete și vara, este foarte obosită pentru că
adoarme greu, deși seara simte că “ar putea adormi și ȋn picioare”; reușește deseori
să adoarmă doar cu vreo oră ȋnainte să sune ceasul deșteptător și spune că trezitul
dimineaţa este un coșmar pentru ea.
Afirmativ este o persoană calmă, nu ţipă niciodată, dar i se ȋntâmplă să plângă
de furie.
O singură doză de Nux vomica 200CH a dus la remiterea simptomelor urinare
și gastrice și la control, după o lună, a venit ȋnsoţită de noul ei prieten.
In acest caz nu trebuie să ne inducă ȋn eroare faptul că pacienta spunea că nu
a ţipat la nimeni, niciodată; ȋn primul rând, este tânără, starea mentală este bine
compensată și precum a relatat, a făcut mari eforturi pentru ascensiunea
profesională – este de așteptat să-și controleze bine impulsurile temperamentale la
serviciu dar faptul că i se ȋntâmplă să plângă de furie este cel puţin la fel de
semnificativ.
49
Homeopatie

MATERIA MEDICA - IGNATIA AMARA

Plantă din familia loganiacee – samânţa de strychnos ignatii care conţine

printre alţi alcaloizi stricnină și brucină. După Sankaran, tema plantelor e
sensibilitatea, la loganiacee e senzaţia că e sfărâmat, făcut bucăţi, distrus.
Hahnemann spune că Ignatia și Nux vomica sunt remedii foarte
asemănătoare, diferenţa o face modul de reacţie: Nux vomica (mai frecvent
prescrisă bărbaţilor) se manifestă cu furie, violenţa, răzbunare, Ignatia (mai frecvent
la femei) prezintă labilitate afectivă, ȋși ţine nemultumirea ȋn sine, ruminează
vexările, necazurile, după care explodează ȋn reacţii exagerate, necontrolate,
deseori inexplicabile pentru cei din jur.
Fizic, pacientele Ignatia tipice sunt mai degrabă slăbuţe, cu degete lungi, nu
arată foarte feminin (Sepia) iar ca personalitate sunt foarte idealiste și romantice dar
ȋntr-un stadiu mai avansat și dure, aspre, isterice. In situaţii de stres, face și spune
lucruri pe care nici ea ȋnsăși nu le aprobă, ca și cum ar fi luat-o rezna de la emoţie,
face lucruri pe care apoi le regretă, ȋși dă seama că face scene teatrale dar nu se
poate controla. Este perfecţionistă, ȋncearcă să fie cea mai bună, să-i mulţumească
pe ceilalţi.
Dacă o persoană Ignatia trece prin situaţii conflictuale, situaţii emoţionale fără
perspectiva unei soluţii (de exemplu, se ȋndrăgostește fără ca sentimentul să fie
reciproc) apar simptome fizice precum crampe abdominale, cefalee, tremurături,
insomnie – administrarea Ignatia la aceste persoane le face să privească lucrurile
mai detașat, filosofic, rezonabil, pentru a depăși momentele dificile.
Idealismul ieșit din comun determină persoanele Ignatia să lucreze deseori
pentru cauze precum pacea ȋn lume, copii abuzaţi, salvaţi pisicile etc. și o fac cu
mare zel și entuziasm, uneori chiar cu fanatism. Dacă adăugăm idealismului și
romantismului acestora, hipersensibilitatea emoţională, este ușor să ȋnţelegem cât
de predispuși sunt a suferi din cauza dezamăgirilor. Acestea vor aduce tristeţe,
amărăciune, ȋnverșunare, pentru ca, ȋn final, să le ȋmpietrească sufletul, să-i facă
aspri și duri.

Acţiune - hipersensibilitate senzorială şi mentală - manifestări spasmodice -

manifestări paradoxale, contradictorii

Cauzalitate - șocuri
emoţionale (consecinţe ale unor emoţii fericite: Coffea ) - teama, frica
(Gelsemium, Argentum nitricum, Lycopodium) - vexaţie, indignare
(Staphysagria, Colocynthis) - accidente (Arnica)
- evenimente triste (Arnica, Phosphoric acid, Lachesis) -
dezamăgiri din dragoste (Natrium muriaticum) - doliu (pierdere
unei persoane apropiate)

50
 Curs introductiv
Modalităţi:
Agravare : - necaz, emoţie, doliu, dulciuri, cafea, alcool, frig, contact, mirosuri,
tutun
Ameliorare: - la cald, la distracţie, la plimbare

Simptome generale:
- insomnie la necaz sau contrazicere cu căscat intens și prurit cutanat
- dureri vii punctiforme (Kali bichromicum, Oxalic acid)
- aversiune pentru fumul de tigară
- ticuri şi spasme, tresăriri, mai ales declanșate de o suferinţă emoţională
- simptome cu localizări variate fără suport organic patologic
- simptome paradoxale (de exemplu dureri faringiene ameliorate ȋnghiţind
solide, dureri articulare ameliorate de presiune)
- alimentar: dorinţă de brânză, dorinţă/aversiune pentru fructe

Mental-emoţional:
- depresie după necaz, contrazicere, surmenaj, doliu
- emotivitate exagerată
- anxietate care ȋl impiedică să vorbească
- suspine, căscat, oftat și plâns nemotivat
- dispoziţie schimbătoare
- nu suportă consolarea
- gelozie

Cap și gât:
- cefalee congestivă, unilaterală, cu senzaţia de cui ȋnfipt ȋn regiunea
parietală, agravată la frig, cafea, tutun, alcool, ameliorată de presiune,
căldură și remisă prin emisie abundentă de urină
- spasme ale pleoapelor, tulburări de vedere funcţionale
- acufene ameliorate de zgomot
- senzaţie de constricţie faringiană, nod ȋn gât, nod care urcă din stomac ȋn
gât, agravat la cea mai mica emoţie sau contrazicere, ameliorat ȋnghiţind
- durere ȋn gât ameliorată mâncând alimente solide
- transpiraţie numai la nivelul feţei

Digestiv:
- senzaţie de foame cu leșin din capul pieptului, cu tendinţa de a suspina sau
de a face inspiraţii profunde sau de a căsca intens și spastic, agravată la
ora 11 (Sulphur) sau la mirosul tutunului
- crampe abdominale agravate de emoţii, conflicte, stres
- greaţă ameliorată mâncând
- sughiţ spastic
51
Homeopatie
- dispepsie paradoxală
- constipaţie cu durere mare la scaun, mai ales când e moale
- hemoroizi cu dureri ascuţite, agravate ȋn mers
- diaree emotivă, la contrazicere sau la frică

Respirator:
- tuse seacă, spastică, cu cât tușește, cu atât se agravează tusea
- nevoia de inspir profund

Cardio-vascular:
- tulburări de ritm cardiac cu accelerare bruscă a pulsului, tahicardie emotivă,
extrasistole

Uro-genital:
- micţiuni frecvente de urină apoasă și incoloră, mai ales la migrenă
- menstre ȋn avans, abundente, sânge negru cu cheaguri și miros urât,
precedate de cefalee

Mușchi, schelet:
- spasme, contracturi ale mușchilor spatelui, mai ales declanșate de o
suferinţă

Piele:
- prurit cutanat “nervos”, fără leziuni tegumentare evidente clinic

Remedii complementare : Natrium muriaticum, Sulphur, Calcarea, Sepia, Apis

Comparaţii/diagnostic diferenţial:
- Nux vomica: spasme, crampe, ticuri, sensibil la critici, gelozie, patologie
rectală, constipaţie
- Natrium muriaticum: tulburări declanșate de suferinţă, durere sau
dezamăgire din dragoste, nu suportă consolarea, nod ȋn gât, oftat, dureri de
spate
- China, Causticum, Calcarea phosphorica, Strychninum, Platina, Sepia

Nucleul (Vermeulen):
1. Conflict interior: idealismul romantic opus realităţii; consecinţe ale
dezamăgirii
2. Stări alternante și contradictorii
3. Doliu tăcut, persistent; emoţiile se manifestă spasmodic: suspine, oftat,
tremor, fasciculaţii, senzaţie de nod ȋn gât etc.
4. Aversiune marcată pentru fructe, fum de ţigară
5. Agravare la dulciuri, cafea
52
 Curs introductiv
6. Transpiraţie doar pe faţă

Caz clinic

Pacientă de 53 ani, solicită consultaţia pentru dureri cronice lombare, debutate

de 5-6 ani, cu diagnostic clinic hernie disc L4-L5 (evidenţiată prin examen IRM),
pentru care specialistul neurochirurg ȋi recomandase tratament chirurgical, faţă de
care ea avea reţineri. Pentru ameliorarea durerilor ia aproape zilnic antiinflamatorii
nesteroidiene.
Alte acuze: migrene cu frecvenţă la 2-3 săptămâni, constipaţie, palpitaţii.
In cursul consultaţiei a oftat de câteva ori.
Anamneza asupra situaţiei familiale, asupra problemelor personale a
evidenţiat un divorţ ȋn urmă cu șase ani, ȋn urma unui proces despre care pacienta
s-a exprimat astfel: “am fost extrem de dezamăgită să văd adevăratul caracter al
omului cu care am trăit alături 20 de ani...l-am privit mereu ca pe un om deosebit!”.
In prima lună de la administrarea Ignatia M pacienta prezentase dureri
lombare doar două sau trei zile ȋn primele două săptămâni, dureri suportabile care
nu au necesitat administrarea de antiinflamatorii. Pe lângă ameliorarea simptomelor
lombare, pacienta a relatat și că “viaţa a devenit mai simplă, de când nu mă mai
gândesc la fostul soţ, avem fiecare o singură viaţă și probabil că e mai bine așa”.
Este interesant ȋn acest caz faptul că nici pacienta ȋnsăși nu a făcut nici o
legătură ȋntre trauma emoţională și apariţia durerilor lombare, precum nu a făcut nici
după remediu legătura dintre ameliorarea durerilor și detașarea faţă de problema
emoţională cronică.

REMEDII MINERALE
SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR

Pentru o persoană care va avea nevoie de un remediu dintr-o substanţă

chimică, dintr-o sare, dintr-un gaz sau dintr-un acid, tema fundamentală pe care o
vom descoperi va fi STRUCTURA. Chiar dacă aceste caracteristici sunt doar
orientative și nu pot fi determinante ȋn alegerea remediului, aprofundând
problematica cu care se confruntă persoana respectivă observăm că sau nu are
ceva (sănătate, timp, bani, prieteni etc.,), sau se teme să nu piardă ceva. Este o
persoană structurată, organizată, are un limbaj la obiect și uniform iar natura sa este
sistematică, calculată, organizată și meticuloasă. Comportamentul este echilibrat,
fix, invariabil, asemănător ȋn toate situaţiile și destul de ferm. Limbajul acestor
pacienţi va conţine “cuvinte de tip mineral”: capacitate, putere, performanţă,
siguranţă etc. Problema fundamentală a acestor persoane este cât de mult și-au
dezvoltat structura Sinelui și cum reușesc să-și menţină stabilitatea acestei structuri
53
Homeopatie
– fie ea sub forma sănătăţii, a relaţiilor, a familiei, a finanţelor, talentului, puterii sau
poziţiei sociale sau ȋn organizaţie.
Vestimentaţia acestor pacienţi este de obicei simplă, uni sau cu modele
geometrice, frecvent carouri, vorbirea și comunicarea este destul de exactă și
precisă, nu fac gesturi foarte largi, tonul vocii este relativ uniform, fără multe
inflexiuni iar modul ȋn care ȋși descriu suferinţele și problemele este de multe ori
cronologic și foarte amănunţit, ȋnsoţit uneori și de notiţe exacte, ȋn care amintește
cifre și valori exacte (analize, date). Așa percep aceste persoane realitatea, ca pe
ceva care trebuie structurat, organizat.
Aceste consideraţii reprezintă punctul de plecare pentru identificarea regnului
remediului. Ulterior trebuie individualizată problema de structură și identificată seria
(perioada, linia) și stadiul (grupa, coloana) din sistemul periodic al elementelor ȋn
care se va regăsi remediul indicat.
Vom descrie pe scurt ȋn continuare câteva caracteristici ale seriilor și stadiilor
sistemului periodic, fără a intra ȋn amănunte ale Materiei Medica pentru diferite
elemente, ce pot fi aprofundate ȋn volume din bibliografie. Exemplele de remedii
minerale descrise ȋn curs vor fi o sare de sodiu (Natrum muriaticum, clorura de
sodiu, NaCl) și Sulphur, dar aceste descrieri servesc doar pentru a ne familiariza cu
modul de abordare a remediilor ȋn Materia Medica, atât de diferit faţă de metodele
din medicina convenţională.
Hering a fost primul homeopat care a introdus ideea de a testa mineralele care
sunt legate de fiziologia umană. James Kent a descris câteva grupe de săruri
minerale. Modelul de periodicitate al sistemului periodic a fost aprofundat ȋn
homeopatie de olandezul Jan Scholten, chimist de formaţie, care ȋn cartea sa
“Homeopatia și elementele” a ȋncercat să furnizeze indicii clare pentru prescrierea
elementelor.

CELE ŞAPTE SERII (PERIOADE)

Cele șapte serii sunt rubricile orizontale din sistemul periodic al elementelor,
fiecare având o problematică proprie. Ele indică şi o dezvoltare progresivă, de la o
serie la alta. Fiecare serie este denumită după elementul cel mai caracteristic.

SERIA SUBIECTUL VÂRSTA ZONA PERCEPŢII ŢESUTURI

Hidroge A fi Făt Fără spatiu Miros

n

Carbon Eu Copil Corpul Atingere Pielea

Siliciu Alţii Adolescent Casa Ţesut conjunctiv

54
 Curs introductiv

Fier Munca Adult tânăr Sat Vorbire Muschi, sânge

Argint Idei Vârsta mijlocie Oraș Nervi

Aur Conducere Maturitate Ţara Vedere Oase

Uraniu Mag, vrăjitor Vârstnic Univers Intuiţie Măduva osoasă

Tab. 1. Caracteristicile celor șapte serii (perioade)

PERIOADA 1: SERIA HIDROGENULUI: Hidrogen, Heliu

Este cunoscut faptul că 99% din materia universului este formată din aceste
două elemente, dar pământul nostru conţine doar 1%H, iar He şi mai puţin.
Aici apare tema reȋncarnării, ideea de existenţă pură, simbioză cu întregul, a fi
sau a nu fi încarnat în acastă lume. Faptul că această serie conţine doar două
elemente este doar simbolismul temei generale, fiindcă există doar două posibilităţi:
a fi sau a nu fi.
Adevărat – fals – tema cunoaşterii adevărului. Cum putem şti dacă ceva este
adevărat sau nu?
Întregul – conceptul de întregime şi totalitate.
Existenţa încă nu are loc în cadrul timpului şi spaţiului, este pur şi simplu
stadiul de A FI.
Au o mare dorinţă de unitate. Acest lucru este exprimat printr-o adâncă
dragoste pentru orice vietate. Hidrogenul experimentează lumea ȋn totalitate, nu
există diviziune între el şi alţii, cum nici fătul nu simte diviziunea. Pentru că aceşti
oameni sunt în contact cu tot ce este în afara lor, au deseori clarviziuni însă nu vor
să ştie ce ȋnseamnă acest lucru. Mai târziu însă această unitate dispare treptat, iar
ei încep să simtă că sunt separaţi de restul lumii. Nu există claritate despre ce este
adevărat şi ce nu, iar din acest lucru rezultă halucinaţii. Este ca şi cum lumea lor ar
fi colabat şi s-ar fi sfârşit in iad. Paradisul lor s-a transformat in lumea răului şi a
binelui, în “eu și tu”. Simt ca şi cum n-ar mai suporta această separare, iar acest
lucru ȋi face să se simtă pierduţi şi singuri.
In dezvoltarea vieţii, această serie corespunde concepţiei, iar perioada:
copilului nenăscut, care există dar nu face încă nimic.

PERIOADA 2: SERIA CARBONULUI: de la Litiu la Neon ( Li, Be, B, C, N, O, F,

Ne )
Este caracterizată prin egocentrism.
Este primul nivel de abordare psihologică a vieţii individuale. Se raporteză la
propria fiinţă, are propriul sistem de valori, propriul sistem de gândire. Acest nivel
reprezintă dezvoltarea individului care-şi pune intrebări genul: ”Cine sunt eu?”.
55
Homeopatie
După aceste întrebări urmează imediat urmatoarele, “Cu ce am greşit?”, “Care
e valoarea lumii?”, ”Care e semnificaţia vieţii?”.
Vârsta care corespunde acestei faze de dezvoltare este copilul cu mers şovăit,
care învaţă să deosebească diferite lucruri. Unul dintre acestea este că poate să
facă diferenţă între “eu” şi celelalte persoane. Aria care este descoperită în această
fază este destul de mică, este doar “corpul”.

PERIOADA 3: SERIA SILICIULUI: de la Natriu la Argon (Na, Mg, Al, Si, P, S,

Cl, Ar)

În această periodă, comunicarea, relaţia cu ceilalţi este cea mai importantă.

Acesta e seria relaţiilor, prima dată ȋn familie, apoi treptat se includ şi alte persoane.
Este vârsta adolescenţei, ȋn care ei descoperă care este poziţia lor ȋn relaţiile
cu ceilalţi, învăţând care este propriul lor teritoriu, respectându-l pe al altora.
Aceasta arie cuprinde casa și imediata vecinătate, mediul ȋn care copilul
ȋnvaţă să aibă relaţii cu persoanele din afara familiei, precum şi şcoala unde-şi face
prieteni.

PERIODA 4: SERIA FIERULUI: de la Kaliu la Krypton (K, Ca, Sc, Ti, V, Cr,
Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Zn, Ga, Ge, As, Se, Br, Kr )

Acesta este nivelul unde abilitatea începe să se dezvolte. Începe să aibă

obligaţii, îndatoriri de la profesori sau chiar de la părinţi trebuie să înveţe cum să şi
le îndeplinească, la ȋnceput cu ajutorul lor, apoi singuri. Nu se depăşeşte nivelul de
rutină.
Aceasta este faza când cresc şi ajung din adolescenţi adulţi tineri, ȋnvăţând
meserie în şcoli, la facultăţi.
Este aria satului sau al tribului, cum a fost pe vremuri. Individul face cunostinţă
cu grupul, acea societate restrânsă din care face parte, ȋnvăţând şi care este poziţia,
rolul lui în acel grup. Poziţia lui are legatură cu meseria pe care a ȋnvăţat-o, de
exemplu să fie brutar sau profesor. Această arie este destul de mică pentru ca
fiecare să cunoască pe fiecare, asa cum se întâmplă de exemplu într-un sat sau
comună. Cercetările spun că este posibil ca cineva să cunoască 2000 de oameni
personal, iar această este media populaţiei dintr-un sat.
În această perioadă cuvintele cheie sunt responsabilitate, ȋndatoriri, profesie,
apoi reguli, tehnic, abilităţi, probă, examinare, control.

PERIODA 5: SERIA ARGINTULUI: de la Rubidiu la Xenon (Ru, Sr, Y, Zr, Nb,

Mo, Tc, Ru, Rh, Pd, Ag, Cd, In, Sn,Sb, Te, I, Xe)

Aici contează exprimarea de sine, a propriei persoane.

La acest nivel ne întâlnim cu tema artei, atitudinea artistică. Mai există însă
multe teme în această perioadă, care însă nu au prea multă legatură cu arta, de
exemplu: a da sfaturi altora, misticism, a fi purtător de cuvânt. Ideea este trecerea
56
 Curs introductiv
de la idei la imagini. Acest lucru este posibil prin pictură, sculptură, poezii, teatru,
muzică, prin vorbire sau informaţii canalizate din alte sfere.
Acest nivel se dezvoltă de obicei la vârsta mijlocie, dar poate să fie prezent la
orice vârstă, din copilărie până la vârste înaintate. Contează imaginea propriei
persoane.
Aria este a provinciei. Guvernatorul care este reprezentantul regelui,
guvernează peste un teritoriu mai mic. Un oraş mare este de obicei în centrul
acestui teritoriu, nu trebuie uitat însă că nu mai este posibil ca toţi oamenii să se
cunoască într-un oraş. De exemplu, cazul unui artist, care este felicitat de multe
persoane pe care nu le-a văzut niciodată.
Vorbirea şi auzul sunt temele fizice specifice seriei argintului. Prin vorbire
comunicăm ideile noastre cu ceilalţi, iar prin auz recepţionăm ideile altora.

PERIOADA 6: SERIA AURULUI: de la Caesiu la Radon (Cs, Ba, La, Hf, Ta, W,
Re, Os, Ir, Pt, Au, Hg, Ti, Pb, Bi, Po, At, Rn)

Atitudinea acestei serii este de conducător.

Puterea este tema principală a acestui nivel, de a-i conduce pe alţii, de a fi
deasupra tuturor. Conducerea merge însă mână în mână cu responsabilitatea faţă
de aceste persoane.
Este perioda maturităţii, iar la acestă vârstă de obicei se ajunge în funcţii de
conducere.
Aria se întinde acum asupra ţării întregi sau chiar asupra lumii. Iar viziunea de
a fi rege este mult mai importantă decât a fi, de exemplu, brutar. Un rege trebuie sa
fie capabil să conducă o ţară întreagă după plan şi strategie.
Ochii sunt asociaţi cu seria aurului, fiindcă “a vedea” este una dintre
problemele principale în conducere.

PERIODA 7: SERIA URANIULUI: de la Franciu la Plutoniu

Tema este stăpânirea magică a universului – echilibrul final.

Ei sunt magi, vrăjitori, oameni care ştiu să-şi atingă scopul prin puterea
intenţiei şi a minţii. Sunt şamani, profeţi care conduc evoluţia umană din spatele
scenei, oameni ca Merlin sau Rasputin.
Lucrează prin forţe invizibile, în spatele scenei, nevăzuţi de nimeni. Ei ştiu cum
să-şi folosească ştiinţa lor ascunsă şi puterea lor, adânc în subconştientul
omenesc .
Acesta este vremea vârstei foarte înaintate.
Nu există limite în aria în care ei işi exercită şi focalizează puterea. Lucrează
cu întreaga lume, cu ȋntregul univers.
Această serie se focalizează pe intuiţie. Aceşti oameni au frecvent clarviziuni
sau pur şi simplu ştiu ce se întâmplă .

CELE 18 STADII (GRUPE)

57
Homeopatie

STADIUL 1: ÎNCEPUTUL
Hidrogen, Litiu, Natriu, Kaliu, Rubidiu, Cesiu

Caracterizat frecvent prin iniţiativă spontană şi instinctivă. Modul lor de a se

apuca de treabă este foarte simplu. Ei execută ce au de făcut în maniera cea mai
simplă, fără complicaţii, fără să se gândească înainte prea mult.
Nu au dubii, nu ezită, pur şi simplu încep şi o fac. Din acest motiv par poate
câteodată puţin naivi sau primitivi, dar acest lucru se întâmplă din cauza faptului că
se concentrează numai pe ce au de făcut, nefiind distraşi de o mie de alte lucruri.
Le place să fie singuri, să-şi urmeze propriul drum. Nu-şi schimbă, nu-şi
comunică ideile cu alţii prea frecvent, fiindcă ştiu deja ce vor să facă şi cum să o
facă. De aceea dau impresia că sunt foarte închişi. Lipsa de comunicare îi face să
se simtă singuri, ei totuşi tânjesc după relaţii. Au tendinţa să lege prietenie cu o
singură persoană, cEea ce este mai mult decât suficient pentru capacitatea lor de a
face faţă deoarece orice altceva i-ar tulbura.
Fac totul singuri, în felul lor. Își îndeplinesc planurile cu multă onestitate, cu
dedicaţie totală şi par foarte încăpăţânaţi. Dar acesta e pentru ei singurul mod de a
păşi, de a înainta sigur şi stabil.
Ei nu gândesc prea mult înainte să înceapă ceva, pur şi simplu încep şi văd ce
se întâmplă. S-au hotărât, ştiu cum s-o facă şi nu admit să fie distraşi de nimic şi de
nimeni în a-şi îndeplini sarcinile. Sunt în totalitate fixaţi pe ceea ce doresc şi nici nu
vor să audă de altceva, uitându-se doar drept înainte.
Pot să pară foarte închişi (dar nu sunt cu adevărat) pentru că nu au alt subiect
de discuţie decât ce vor ei să realizeze şi cât timp ei se concentrează la respectiva
temă nu au nimic de spus.
Fiindcă niciodată nu ezită când au ceva de îndeplinit, par foarte naivi, dar ei îşi
urmează calea ca un copil inocent, nederanjaţi de alţii.
În fazele extreme, această poate să ducă la comportament neglijent şi
prostesc. Problema începe când modul în care ei işi îndeplinesc sarcinile nu mai
funcţionează. Nu au abilitatea de a reconsidera planul şi continuă mai departe în
mod neatent, iraţional. Frecvent ajung să fie compătimiţi, ca şi cum n-ar fi 100%
sănătoşi.
Frecvent sunt foarte optimişti, trec prin viaţă fericiţi, fără să le pese, fără grijile
de zi cu zi. În fazele extreme acest lucru poate să ducă la manie. Când ajung la
concluzia că acţiunea lor nu are nici un rost, devin mohorâţi, depresivi şi renunţă. Nu
sunt în stare să vadă că există şi altă abordare pentru a rezolva lucrurile. Stările
optimiste şi pesimiste pot alterna ca tip de comportament maniaco-depresiv.

STADIUL 2: GĂSIREA UNUI SPAŢIU

Beriliu, Magneziu, Calciu, Stronţiu, Bariu

Acesta este stadiul de relaţii cu alţii. Sunt conștienţi că mai sunt şi alte
persoane în jurul lor, în stadiul 1 ei acţionează ca şi cum ar fi singuri. Sunt foarte
58
 Curs introductiv
sensibili când sunt priviţi, se simt imediat criticaţi. Au mereu impresia că ceilalţi îi
privesc şi că vorbesc despre ei. Experienţa şi modul de a fi privit este diferită la
fiecare element:
Berilium se privește pe sine ca şi cum nu ar fi el însuşi - el se observă, se
priveşte pe sine.
Magnezium simte că nu ar fi rău să aibă relaţii - se simte observat de familie.
Calcarea simte că nu-şi poate îndeplini obligaţiile - observat de vecini şi de
oamenii din sat.
Stronţium simte că nu poate să creeze în artă - se simte observat de public, de
toţi.
Barium simte că ar trebui sa fie rege dar nu poate - se simte observat de
lumea întreagă.
Simt că trebuie să afle, să găsească valoarea lucrurilor. Compară acţiunile lor
cu ale altora ca să-şi dea seama dacă fac lucrurile bine sau rău. Ei nu au nivel de
referinţă propriu, de aceea mereu se compară cu alţii.
Există pericolul să observe doar părţile negative în propria lor persoană şi la
alţii Sau se simt judecaţi de alţii într-un mod negativ şi consideră că acesta este
adevărul. Sunt foarte sensibili la orice comentariu sau la orice formă de critică. Se
simt foarte uşor judecaţi, umiliţi sau lezaţi.
Tema principală e nesiguranţa. Se simt atât de nesiguri, că nu vor să spună
sau să facă nimic. Sunt foarte pasivi, în sensul că ei sunt convinşi că nu sunt
capabili de participare activă, se supun doar judecăţii şi reacţiilor altora. Expresia
fizică acestor atitudini este senzaţia de neputinţă, slăbiciune. Sunt modeşti şi le
place să observe totul din spate, apar docili, slabi, chiar laşi. Nu îndrăznesc să-şi
dezvolte poteţialul, de aceea talentul lor rămâne ascuns.
Rădăcina problemei este că ei cred că nu pot să aibă locul lor, fiindcă nu au
făcut nici un lucru bun pentru a merita această poziţie. Trebuie să se străduiască din
greu, să-şi găsească propriul loc; în relaţiile cu alţii este foarte important să ştie
graniţele propriilor acţiuni şi ale partenerilor, să ştie unde începe şi unde se termină
spaţiul lor. Foarte uşor se simt daţi la o parte dacă nu au contact cu cineva şi fiindcă
nu îndrăznesc să arate lumii adevărata lor valoare.
Fiindcă nu au propriul lor punct de referinţă, înclină să adopte părerile altora,
pentru a se putea adapta regulilor şi opiniilor generale, dând impresia că sunt slabi
şi nehotărâţi.
În curând ajung pasivi, lăsând să se întâmple totul de la sine. Dau puterea din
mână şi nici nu realizează că au la fel de mult de oferit ca alţii. Ceilalţi pretind că ştiu
tot, iar ei au impresia că nu ştiu nimic de aceea nu au dreptul să-și spună propria
opţiune.
Au tendinţa de a se proteja, de a nu arăta cum sunt în realitate, fiindcă aşa nu
pot fi criticaţi. Această reacţie ne aminteşte de felul ȋn care scoica se ascunde
imediat în carapacea ei când simte vreun pericol. Au nevoie de protectie iar
apărarea lor este pasivă, se ascund.
În practica noastră putem recunoaşte această reacţie prin comportamentul
general al pacientului, limbajul corpului, prin gesturile pe care le fac. Vedem copilul
59
Homeopatie
ascunzându-se în spatele mamei lui, (la Baryta acest lucru e foarte evident), îşi
întoarce capul, sau îşi acoperă ochii cu mâinile. Mai târziu gesturile devin mai
subtile, îşi acopera gura, o ţine pe mama lui de mână sau îşi încruciaşează mâinile
peste piept.
În afară de securitate, aceşti oameni au nevoie de sprijin: să dea şi să
primească sprijin. La Calcium (Calcarea) este cea mai importantă componentă, este
suportul structurii osoase. Necesitatea de sprijin se poate transforma treptat în
creşterea rigidităţii.
Structura osoasă este necesară pentru suport în viaţă, dar dacă devine prea
rigidă stagnează dezvoltarea. Carapacea broaştei ţestoase a devenit atât de tare
ȋncât ea nu s-a mai putut dezvolta şi a rămas la fel de milioane de ani.
Este stadiul de “doi”, unde apare a doua persoană, care observă ce face
prima, apare dualitatea.

STADIUL 3: COMPARAŢIA
Bor, Aluminiu, Scandiu, Yttriu, Lanthaniu

Este stadiul investigaţiilor, când aceşti oameni încep să se uite în jurul lor,
investigând alte posobilitaţi prin care să rezolve lucrurile. Vor să descopere propriul
lor potenţial şi modul în care se pot dezvolta. Ei sunt ca scutierii în armată, care sunt
trimişi să investigheze zona şi îşi fac o idee despre situaţia generală, dar nu se
angajează în nici o luptă.
Le place să compare diferite posibilităţi şi să o aleagă pe cea mai bună.
Învaţă să aleagă soluţia cea mai adecvată pentru a rezolva lucrurile, încercând să
discearnă între posibilităţi
Este stadiul încercărilor, când se examinează tot felul de lucruri, cum sunt şi
cum se pot folosi, existând tot felul de tentaţii pentru rezolvarea lor.
De cele mai multe ori îşi subestimează capacităţile fiindcă nu au destulă
încredere în abilităţile lor. Acest lucru îi face să ezite mult, acum cred că este bine
așa iar după puţin timp se răzgândesc şi fac altfel schimbându-şi opinia. Totdeauna
se răzgândesc. Acest comportament impulsiv provine din stimulul intern de a face
ceva.
Pentru că se simt atât de slabi şi fără experienţă, cedează destul de repede
din cauza îndoielilor. Ar vrea să încerce să facă ceva dar nu îndrăznesc. Niciodată
nu au curajul să facă ceva real, fiindcă sunt tot timpul nehotărâţi. Trebuie să facă
ceva să demonstreze propriei persoane capacitatea, dar nu ştiu ce şi cum. Nu sunt
destul de siguri pe ei ca să facă o alegere adevărată.
Când în final se hotărăsc să facă ceva, se enervează atât de tare ȋncât
greşesc şi strică tot, de aceea sunt nevoiţi să aplice un alt proiect, să apuce pe alt
drum. Sar de la o idee la alta, fără să gândească prea mult, perseverând în greşeli.
Felul lor de a fi atât de schimbător îi face să se simtă confuzi, ramân prinşi ȋn
ȋndoielile lor şi nu mai vor să ştie ce e de făcut.
Cum ceva nu merge bine, se retrag. Cea mai mică opoziţie, contrazicere sau
ghinion poate să-i aducă în stare de incertitudine şi confuzie. Atunci ei simt că e mai
60
 Curs introductiv
bine să renunţe, fiindcă oricum nu o să reuşească. Deseori se simt atacaţi şi nu au
curajul să se confrunte. Sunt uşor de intimidat şi descurajat.
Dacă rămân prinşi în acest stadiu nu se mai implică în nimic. Nu pot să facă
un compromis real, fiindcă în adâncul sufletului lor, simt că nu sunt în stare să
reZolve lucrurile şi totdeauna își păstrează o poartă de ieşire prin care să evadeze
când e necesar.
Numărul 3 este semnificativ în acest stadiu. Încărcarea electrică a ionilor din
acest stadiu este 3. Actul de comparaţie este posibil doar când sunt trei oameni
prezenţi: observatorul şi încă doi. ”Eternul triunghi” este, de asemenea, temă în
acest stadiu.

STADIUL 4: STABILIRE
Titaniu, Zirconiu, Hafniu

Oamenii din acest stadiu într-adevăr încep să facă ceva. Este stabilirea unui
proiect sigur, unei sarcini clare. Sunt pe punctul de a trece pragul, de a deschide
uşa, de a trece pragul. Au decis direcţia de mers, ştiu unde vor să ajungă. Termenii
asociaţi cu acest stadiu sunt: pregătire, a găsi, hotărâre.
Când ȋncep proiectul sunt foarte încântaţi de ce au de făcut şi că nimeni nu le
spune ce şi cum să acţioneze. Stiu că ceea ce fac, fac bine. Li se pare că este mult
mai ușor decât li s-a părut la început. Poate nu s-au gândit la toate posibilităţile de
rezolvare dar important este că lucrurile funcţionează. Sunt chiar surprinşi: “doar
atât e de făcut?”. Viitorul însă este învăluit în mister.
Dar oare ce este pe partea cealaltă? Ar trebui să continue sau nu? Nu este
oare prea periculos să intre pe un teren necunoscut? Încep să devină nesiguri,
crezând că nu o să fie în stare să facă faţă. Ei nu pot să prevadă ce se va întâmpla,
ce va aduce viitorul. Ar putea să fie nişte probleme după colţ, pe care poate nu le
pot rezolva. Acest gând ȋi face să se simtă foarte nehotărâţi. Ştiu ce vor dar nu
îndrăznesc să facă singuri. Nu pot să pună bază pe propriul talent fiindcă nu se
cunosc destul de bine încă.
Dilema ȋi face să rămână înţepeniţi în stadiul iniţial al proiectului. Ei nu-l
abandonează, dar nici nu perseverează să-l dezvolte mai departe. Se opresc la
început iar când e nevoie să ia o hotărâre, nu fac totul în întregime, doar pe
jumătate.

STADIUL 5: PREGĂTIRE
Vanadiu, Niobiu, Tantal

Au o mare dorinţă de a pregăti lucrurile foarte conştiincios, prevăzând

posibilităţile de rezolvare şi de dezvoltare în viitor. Ei trebuie să fie pregătiţi să aibă
un răspuns pentru orice situaţie pe care le-o rezervă viitorul.
Şi-au făcut planul, dar pentru ei contează foarte mult proiectul. Au făcut primii
paşi, dar au totuși dubii dacă într-adevăr sunt capabili să ducă până la bun sfârşit
totul. Acesta este doar începutul, dar oare o să reuşească, nu e prea mult pentru
61
Homeopatie
ei? Ei într-adevăr vor să aibă succes. Încearcă să-şi dea seama care este trucul
jocului, dar fără destulă dexteritate, abilitate, deseori greșesc în acest stadiu. Iar
acest lucru este ceva natural, fiindcă nu au încă destulă experienţă. Există dubii în
privinţa experienţei lor, ceea ce e îi face să se simtă nesiguri. Deseori îşi pun
întrebarea, “de ce oare m-am apucat de aşa ceva?” Analizează toate opţiunile dar
nu au încredere deplină în nici una. Aşa că rămân sceptici şi suspicioşi faţă de orice
plan sau sugestie. Nu au încredere nici în cei din jurul lor, nici în propria persoană.
Ei mereu îşi fac planuri, pregătesc ceva, fără să aibă o decizie finală, dar
planurile lor sunt totdeauna temporare, niciodată îndeajuns de bune, tot timpul
există ceva de adăugat. Deseori îşi amână planurile iar întârzierea duce frecvent la
anularea lor.
Preferă să evite confruntarea reală fiindcă au prea multe dubii în privinţa
ablităţii lor. Niciodată nu-şi au evaluat propriul talent, le e chiar frică să facă acest
lucru. Niciodată nu ajung mai departe de o probă de alergare.
Au tendinţa să ceară prea mult de la propria persoană. Aşteptările sunt prea
mari chiar de la o persoană cu experienţă iar proiectul cade înainte să înceapă.
Acest lucru este simţit de ei în adâncul sufletelor lor, că în faţa lor este un munte
uriaş greu de pătruns, care îi împiedică ȋn îndeplinirea sarcinilor. Nu sunt realişti
referitor la talentul lor şi a situaţiei în sine. Ei sunt foarte ambiţioşi, își propun să
realizeze ceva ce depăşeşte capacităţile lor, supraestimează cu mult propriul talent.
Este foarte greu să coboare cu picioarele pe pământ şi să vadă realitatea.
Atudinea lor alternează între două extreme: într-un moment vor să înceapă
ceva iar în următorul renunţă. Sunt foarte torturaţi din cauza inabilităţii de a decide.
Simt ca nu vor reuşi niciodată, că totdeauna o să dea greş.

STADIUL 6: PROVOCAREA
Cromium, Molibden, Tungsten

În final se hotărăsc, acceptă provocarea, vor să prindă taurul de coarne. Le

place provocarea, chiar o caută. Sunt foarte îndrăzneţi. Riscă totul dacă trebuie, dar
acceptă mai degrabă provocarea şi înfrîngerea, decăt s-o ia la fugă.
Au mare nevoie să dovedească propriei persoane că pot face ce-şi propun şi
dacă sunt provocaţi, această dorinţă e şi mai mare. Dau dovadă de spirit de
iniţiativă, trebuie să treacă proba de foc. Trebuie să-și dovedească şi lor şi altora că
sunt capabili. Au fost aruncaţi în apă adâncă şi trebuie să dovedească că ştiu să
înoate.
Suferă de frică anticipatorie. Le e frică că sarcina e prea mare pentru ei. O
părticică din ei ar vrea să renunţe dar ştiu că o astfel de atitudine nu duce nicăieri.
Începerea proiectului este inevitabilă şi mai degrabă acceptă aventura şi riscul,
decăt să stea şi să nu facă nimic. Le e frică de această iniţiativă şi ar vrea să
renunţe la tot, dar ştiu că n-au încotro şi, trecând peste temeri şi frici, trebuie să
reuşească.

62
 Curs introductiv
Fiincă nu sunt siguri pe ei, de capacitatea lor de a reuşi, prima dată iniţial
trebuie să dovedească propriei lor persoane, apoi altora. De aceea la început nu vor
să se arate în public, nu vor să discute cu nimeni, doar după ce au reuşit.

STADIUL 7: PERFECŢIONAREA
Mangan, Techneţiu, Prometiu, Reniu

Structura interioară a persoanei este bună pentru condiţii normale dar este
nevoie de sprijin ȋn condiţii dificile. Nu mai are nevoie să verifice nimic, știe că
structura interioară este bună. Există, ȋn schimb, nevoia șlefuirii, a ȋmbunătăţirii, a
ȋntăririi, a sprijinirii și armonizării.
Cuvintele cheie sunt: ȋntărire, sprijin, consolidare, șlefuire, perfecţionare,
ȋmbunătăţire, intensificare, lustruire, ascuţire, cât de mult poate progresa cineva, cât
de mult poate face cineva, actualizare, testarea propriilor aptitudini.

STADIUL 8: REZISTENŢA
Fier, Ruteniu, Samariu, Osmiu

Structura interioară a fost probată, nu mai reprezintă o provocare testarea ei ci

ea trebuie să reziste la presiunile care sunt din ce ȋn ce mai mari.
Cuvinte cheie: forţat, presat, ȋmpotriva mea, perseverenţă, rezistenţă, vigoare,
trăinicie, determinare, voinţă puternică, ȋncăpăţânare, ȋndărătnicie, opus, obligat,
impus, pozitiv, stimulare, duritate, putere, ȋmpingere, persistenţă, concentrare,
focalizare, tare.

STADIUL 9: APROAPE PERFECT

Cobalt, Rodiu, Iridiu

Nu mai există nici o rezistenţă sau opoziţie din exterior. Structura este aproape
perfectă dar ȋi mai lipsește ȋncă puţin până la perfecţiune.
Cuvinte cheie: absolut, “chiar sunt bun?”, complet, eșuat groaznic, eșec și
succes, prezentare finală, detalii mai fine, finisare, “ar trebui să fie perfect”, lucrare
de calitate, ȋndoieli cu privire la propria persoană, simţul perfecţiunii, succes la
orizont, “ce se ȋntâmplă dacă nu reușesc?”

STADIUL 10: REGE ŞI MAESTRU

Carbon, Siliciu, Nichel, Paladiu, Platina

Stadiul 10 poate fi considerat ca mijlocul ciclului, vârful perioadei, este oglinda

stadiilor, unde stadiile 1 şi 17 sunt imagini de oglindă una celeilalte, la fel şi stadiile 2
și 16, etc.
Este vârful ciclului, unde totul s-a împlinit, s-a realizat. Au reuşit ce au vrut, au
ajuns la vârful carierei, sunt primii, sunt cei mai buni şi nu există nici un dubiu în
63
Homeopatie
privinţa poziţiei lor. Sunt în centrul atenţiei în tot ceea ce se întâmplă şi au grijă să şi
rămână aşa. Se concentrează pe deplin asupra îndatoririlor lor.
Succesul îi face să strălucească. Au câştigat, ajung aproape de extaz în
fericirea lor. Au câştigat toate şansele, ştiu foarte mult şi nimeni nu le poate lua
acest lucru. Situaţia lor este foarte clară, nici un nor la orizont.
Sunt foarte independenţi, regi pe teritoriul lor. Ştiu ce vor, nu depind de alţii,
doar de propria lor judecată, sunt greu de atins, greu de ajuns. Sunt nobili în
comportament, şi-au îndeplinit îndatoririle cu demnitate fără ca alţii să-i deranjeze.
Sunt foarte siguri pe ei, încercând să-i domine pe alţii, forţându-i să facă după
voinţa lor. Se simt deasupra tuturor, nimeni nu e ca ei, fiindcă au ajuns în vârf, iar
acest lucru îi face îngâmfaţi, încrezuţi.
Echilibrul este punctul lor forte. În tot ceea ce fac încearcă să ajungă la
stabilitate, de aceea se asigură că totul este bine aranjat. Se cred foarte stabili în
vârful ciclului care este balanţa între început şi sfârşit. Dar acest vârf, ca orice vârf,
înseamnă şi instabilitate, pot foarte uşor să se dezechilibreze pe o parte sau pe
cealaltă.
Sunt foarte rigizi în idei, stau foarte fixaţi în poziţia lor, conştienţi de valoarea
lor şi nu cred că timpul va schimba acest lucru.
Metalele din acest stadiu sunt cele mai preţioase; Ruteniul, Rodiul, Paladiul,
Argintul, Osmiul, Iridiul, Platina, Aurul, Mercurul, sunt toate metale nobile. Ele apar
în natură în forma lor pură, nu reacţionează uşor cu alte matale. Ele sclipesc,
strălucesc, de exemplu: diamantul (format din carbon) este cel mai tare de pe
pământ, platina e foarte greu de îndoit. Încărcătura electrică a acestor ioni este +4,
ceea ce le conferă stabilitate.
În stadiul 9 există încă nesiguranţă dar totul poate ieşi bine, pe când în stadiul
10 succesul este asigurat, fără efort, trebuie să fie doar omul potrivit la momentul
potrivit.
Stadiul 10 este foarte sigur pe el, nu există nici un dubiu în legatură cu
stabilitatea lor. Vedem acest lucru şi la metalele preţioase din stadiile anterioare și
următoare: 8, 9, 11, 12 şi 13.

STADIUL 11: CONSERVAREA

Cupru, Argint, Aur

Pentru ei lucrul cel mai important este să păstreze ceea ce au realizat. Au

mare simţ al responsabilităţii, mai mare decât celelalte metale. Ei tind să fie mai
degrabă rigizi şi conservatori în a controla totul, nu discută acest subiect, pur şi
simplu vor să păstreze tot ce au realizat aşa cum este, până şi metodele prin care
au ajuns în vârf. Fac un mare efort pentru a păstra această poziţie. Este ca şi cum
ar fi preluat totul de la altcineva, ca şi cum n-ar fi meritul lor că au ajuns unde sunt,
dar acum depinde de ei să continue totul.
Trebuie să păstreze tot ce s-a produs de-a lungul anilor şi depinde de ei să
adune mai departe.

64
 Curs introductiv
Ei ȋncearcă să-şi protejeze realizările, să-i protejeze şi pe ceilalţi. Aici sesizăm
şi un puternic simţ al responsabilităţii. Fiindcă şi-au construit această poziţie cu
multă trudă, de-a lungul anilor, se simt foarte valoroşi, preţioşi, iar acest lucru le
crează un puternic sentiment de stabilitate şi pace.
Sunt într-adevăr capabili de a se bucura de tot ce au realizat, uitându-se cu
satisfacţie înapoi la anii de succes. Ştiu să-şi aprecieze succesul şi toate lucrurile
bune de pe urma lui. Pot să aibă sentimentul de a extinde acest succes, nu
neaparat de a-l face mai mare, ci să-l împartă şi cu ceilalti. Ei vor să împartă bogăţia
cu alţii. Nu suferă de sentimentul de suspiciune şi de animozitate faţă de alţii.
Cuvinte cheie: a domina, a domni, a păzi, a apăra, a păstra, a menţine, a
dezvolta.

STADIUL 12: DIVIZAREA

Zinc, Cadmiu, Mercur

Aceşti oameni doresc să-şi păstreze ceea ce au realizat dar exagerează mult
în această privinţă. Au tot feluri de planuri pentru a se menţine şi nimeni nu-i poate
opri. Sunt foarte conservatori în modul lor de gândire şi câtă vreme merge totul bine
conform vechiului plan, se simt bine. Nu le place nici o formă de schimbare, nu
ascultă de alţii, eventual reţin anumite idei pe care o să le aplice mai târziu, dar în
felul lor. Sunt ca un fermier care crede că dacă un îngrăşământ este bun pentru
recoltă, atunci mult îngrăşământ e şi mai bun iar foarte mult este incontestabil cel
mai bun.
Au tendinţa de a exagera şi sunt atât de prinşi în propria lor viziune incât sunt
incapabili să vadă şi din alt punct de vedere rezolvarea situaţiei. Le place să repete
acţiuni de succes din trecut, crezând că dacă modul lor de a rezolva lucrurile a dat
roade în trecut, va da şi în viitor. Copiază acţiunile din trecut fără să gândescă,
neanalizând situaţia mai adânc pentru a vedea dacă s-au produs schimbări pentru o
abordare diferită.
Repetarea fără sfârsit duce la poluarea mediului înconjurător (vezi fermierul).
Copierea acţiunilor din trecut nu mai are nici un rost, iar ei trebuie să iasă din cercul
vicios care nu le-a adus nici o rezolvare.
Este stadiul în care decăderea pândeşte după colţ. Îşi simt poziţia ameninţată
şi fac ce pot pentru a salva situaţia, fiindcă nu există nici un dubiu că totul se
dezintegrează în jurul lor.
Încep să ţină cont şi de părerea celorlaţi, care ar rezolva problemele în mod
diferit. Ei dau impresia că sunt de acord cu ei, dar în realitate nu este altceva decât
o promisiune falsă, fiindcă decizia finală o fac ei şi nici prin cap nu le trece să dea
puterea din mână. Este stadiul de suspiciune, toată lumea poate fi duşmanul lor.
Încearcă să prevină ameninţarea folosind disonanţa între concurenţi: “divide şi
domină”. Manipulare, mită, corupţie sunt singurele metode prin care mai poate să
menţină controlul asupra lucrurilor.
Metalele din acest grup sunt cele mai otrăvitoare şi poluante.

65
Homeopatie
STADIUL 13: RETRAGEREA
Galiu, Indiu, Taliu

Au ramas în urmă în dezvoltare. Nu mai pot şi nu mai vor să continue. Mai

degrabă s-ar opri şi ar observa ce se întâmplă, nu se mai simt implicaţi.
Simt că situatia este depăşită. Proiectul avansează, are loc o nouă dezvoltare
iar ei nu mai pot să facă faţă. Încearcă să se resemneze dar admit ca nu pot. Poate
că au fost prea aroganţi. Totul a mers aşa de bine în trecut cand aveau success, dar
deodată s-a prăbuşit totul.
Există un sentiment de nostalgie pentru vremurile bune din trecut, când totul
mergea aşa de bine şi aveau talent şi putere să rezolve totul.
De acum metodele care erau potrivite odată nu mai funcţionează, noua
situaţie cere ingeniozitate. Dar ei refuză să admită acest lucru, “dacă a funcţionat în
trecut, de ce nu ar merge şi acum?” Au o singură direcţie în cap, repetând vechile
metode ca un pickup vechi căruia i s-a stricat acul şi sare. Păşesc pe aceaşi cărare,
drum învechit, care s-a adâncit, s-a gravat în sol, iar pereţii din ambele părţi
obstrucţionează vederea, aşa că nu mai văd nimic nou, dar nici nu pot să iasă. Sunt
şi încăpăţânaţi şi cred că ştiu mai bine decât toţi oamenii ăia cu “ideile lor ciudate”.
Ei sunt singurii care au reuşit şi au testat metodele proprii, aşa că ştiu ce este mai
bine. Au analizat ideile celorlalţi dar consideră că totul e pierdere de timp. Câteodată
ascultă din politeţe părerea altora, dar în adâncul sufletului lor consideră că este
inutil.
Încet şi sigur decade, se prăbuşeşte totul fără ca ei să poată împiedica acest
lucru, totuşi ţin hăţurile în mână şi nu vor să le dea drumul, fiindcă le e frică că pierd
totul de sub control. Ascund informaţii vitale doar pentru a se menţine pe poziţie.
Devin extrem de suspicioşi şi nu au încredere în nimeni. In cele din urmă îşi
vor pierde încrederea în abilitatea lor. Sunt înclinaţi să dea vina pe altceva sau pe
altcineva, dar în final realizează că ei sunt de vină şi îşi pierd definitiv încrederea în
propria persoană.
Când părerea tuturor diferă de a lor, renunţă şi se retrag cu mult tact, fiind
convinşi însă că mai devreme sau mai târziu ceilalţi o să-şi dea seama că ei au
dreptate, dar deocamdată nu realizează adevărul. Se retrag pe propria lor insulă în
siguranţă, simţind că nu este momentul să discute acum.
Expresia “ȋn urmă” este frecvent folosită în acest stadiu: în urmă cu munca, în
urmă cu timpul, în urmă cu întreţinerea, rămân în urmă.

STADIUL 14: FORMALITATEA

Germaniu, Staniu, Plumb

Totul s-a sfârşit acum, şi-au pierdut controlul asupra lucrurilor şi nu mai pot
face nimic. Se simt slabi, cu senzaţie de gol, ca şi cum s-ar fi golit viaţa lor.
Se simt eliminaţi, daţi la o parte, nu mai sunt decât martori oculari în acest
stadiu, dar rolul lor s-a terminat.

66
 Curs introductiv
Fiindcă au fost puşi la o parte, se pricep să distorsioneze lucrurile, să schimbe
subiectul. Slăbiciunea încheieturilor mâinilor este simbolică la plumb.
Înclina să dea vina pe altcineva sau pe altceva, se ascund în spatele normelor
şi regulilor şi nu le place să li se amintească de acest lucru. Dacă toată puterea li s-
a luat, cum mai pot fi responsabili?
Atitudinea lor este forte indiferentă, nu mai sunt interesaţi, sunt plictisiţi, par
chiar blazaţi. În realitate nu se implică, doar dau impresia. Pot să fie chiar nepăsători
în comportamentul lor. Este ca ȋn ultimele zile ale imperiului roman: decepţie şi
decădere. ”După mine potopul”,”cui îi pasă?” sunt expresii frecvente.
Aparenţele devin mai importante decât ceea ce se întâmplă în interior.
Protocolul, eticheta, ceremoniile şi procedurile standard devin mai importante. Au
devenit convenţionali şi se conformează unor reguli. Le place ca totul să fie în
ordine, la locul lui.
Au grijă ca toate acţiunile lor să aibă acoperire. Nu permit nimănui să vadă ce
fac în realitate, ca să nu aibă probleme în cazul în care sunt traşi la răspundere.
Noi vedem doar faţada lor, o mască care îi face rigizi, rezervaţi, stoici. Tot ce
vezi este o coajă goală, interiorul nu mai există. Se simt ca o păpuşă aruncată, care
nu-şi mai poate îndeplini îndatoririle, totuşi continuă să pretindă că totul este în
ordine, cu toate că toţi ştiu că realitatea e alta, însă ei continuă să acţioneze în
acelaşi mod fără rost.

STADIUL 15: PIERDEREA

Azot, Fosfor, Arsenic, Antimoniu, Bismut

Puterea s-a dus şi nu mai merită să ţină faţada. Toată lumea ştie că s-a
terminat, că au pierdut tot ce au clădit. Simt eşecul şi sunt foarte răniţi. Sunt
disperaţi că trebuie să renunţe, să iasă din afacere. Simt că toţi îi părăsesc, îşi pierd
încrederea, nu-i mai suportă pe oamenii în care până acum au avut încredere. E ca
şi cum ar trebui să confrunte totul de unul singur, ca cei care au suferit o pierdere
mare şi toţi sunt ȋmpotriva lor.
Afacerea a fost preluată de altcineva. Ultimele rămăşiţe sunt adunate de noii
proprietari. Este ca un faliment: stocul este numărat şi scos la licitaţie. Afacerea a
eşuat şi creditorii bat la ușă.
Această mare pierdere se manifestă şi în visele şi iluziile lor. Gândul morţii îi
frământă tot timpul şi au o mare frică de ea.
Au devenit inutili, nu mai e nevoie de priceperea lor. In toate privinţele
exagerează, mănâncă prea mult sau își face prea multe griji pentru alţii.
În acest stadiu acceptarea este singura posibilitate, chiar dacă acest lucru
înseamnă pierdere. Sunt capabili să renunţe în faţa circumstanţelor.
Trebuie să predea tot ce s-a construit de-a lungul anilor. Provocarea este să o
facă oricând este necesar, au spirit de sacrificiu, dau mult altora, câteodată prea
mult, ajungând chiar martiri. Tactica sacrificiului este caracteristică în acest stadiu,
“oferind puţin, primesc mult”.

67
Homeopatie
Trebuie să-i poată ierta pe alţii şi dacă reuşesc, câştigă o mare provocare: “să
uiţi şi să ierţi”. Dacă nu reuşesc, se refugiază în duşmănie împotriva celor care le-au
făcut atâta rău.
Sunt foarte suspicioşi, crezând că alţii vor să-i otrăvească, sunt foarte
precauţi, ”nu se ştie niciodată când un prieten se transformă în duşman”.
În orice moment se poate întâmpla ceva, în orice moment proiectul sau viaţa
lor se poate termina. Nu se ştie niciodată când, dar sfărşitul vine totdeauna pe
neaşteptate şi nu au nici o putere să prevină acest lucru.
În prima fază refuză să creadă că a venit sfârşitul. În disperarea lor, fac tot
posibilul să împiedice prăbuşirea. Refuză să coopereze şi fac tot felul de lucruri
disperate pentru a preveni sfârşitul.
Acest stadiu arată clar decădere, ruinare, pierdere. Cuvinte caracteristice:
colaps, cădere, eșec, spargere, pierdere, scufundare, sfârșit.

STADIUL 16: AMINTIREA

Oxigen, Sulf, Seleniu,Teluriu, Poloniu

Au pierdut totul, zilele de glorie s-au dus. Totul s-a terminat, s-a pierdut, este
ruinat.
Situaţia e cea de descompunere, armonia s-a dus, frumuseţea erei de aur s-a
pierdut, au rămas doar niste cârpe, zdrenţe. Clădirea a ajuns ruină, culorile au pălit,
pereţii se prăbuşesc.
Mai au ȋncă impresia că situaţia se îmbunătăţeşte. Ei așteaptă ca ceilalţi să-şi
dea seama de nevoile lor, să fie afectaţi, mişcaţi şi să-i numească într-o funcţie.
Contează pe simpatia şi compasiunea altora. La început le e foarte greu şi evită să
ceară în mod deschis ajutorul altora, de care au nevoie. Numai ocazional iau
contact cu ceilalţi şi sunt foarte indignaţi dacă ei nu-şi dau seama de nevoile lor.
Încearcă să-i ademenească pe alţii să primească ajutor de la ei, ca ei să le
dea lucrurile cu care sunt obişnuiţi şi nu are importanţă dacă acest lucru se bazează
pe realitate sau fantezie. Frecvent au senzaţia ca nu au drepturi, ca sunt doar
toleraţi.
Acum când cauza e pierdută, încearcă să se scufunde la un nivel mai adânc,
să vadă ce a mai rămas, examinând tot ce s-a întâmplat. Nu le-au rămas decât
amintirile, dar măcar pot să se joace cu gândurile şi amintirile trecutului, tot
inventând poveşti fără sfârşit despre ce obişnuiau să facă înainte. Trăiesc în trecut,
amintindu-şi zilele de glorie. Îşi dau seama că, totuşi, ar fi bine să ierte şi să uite.
Memoriile sunt minunate, fiind foarte flexibile. Se gândesc că tot ce a fost
frumos se poate reface în ceva şi mai frumos. A teoretiza şi a fantaza este foarte
specific în acest stadiu. Vorbesc mult despre trecut, despre tot ce au pierdut din vina
altora, ca şi cum dacă povestesc ar readuce totul la viaţă. Povestesc în aşa manieră
ȋncât nu mai poţi deosebi realitatea de fantezie.
Până la urma învaţă reconcilierea, modul cum să trateze orice situaţie şi să se
obişnuiască cu situaţia actuală.

68
 Curs introductiv
Trăiesc din rămăşiţele trecutului, se uită înapoi şi retrăiesc lucruri pe care le-au
făcut în trecut. Le plac petrecerile pentru că uită de situaţia actuală. Caută
diversiune în dragoste, muzică, dans şi alcool. Nu contează altceva decât să se
simtă bine.
Pentru că totul e pierdut, nu se deranjează să facă vreun efort. Devin
indiferenţi, neglijenţi şi puturoşi, leneşi. De ce să se deranjeze, să bage energie într-
o cauză pierdută? Sunt plictisiţi şi caută doar distracţie.

STADIUL 17: FINALUL, ABANDONUL

Flour, Clor, Iod, Brom, Astatin

S-a ajuns la capătul liniei, nu se mai poate face nimic, tot ce fac nu mai
contează. Abandon este cuvântul cheie în acest stadiu. Nici ideea păstrării trecutului
nu mai este caracteristică dar le place să-l ţină în mâna fiindcă nu îndrăznesc să-i
dea drumul. Exact asta trebuie să înveţe, să elibereze gândurile trecutului. Acest
lucru se manifestă prin senzaţie de durere, dezamăgire, tristeţe şi vinovăţie. Dar în
curând realizează că “dând drumul trecutului” este cel mai bun lucru pentru ei şi că
au făcut un pas mare ȋnainte.
“A menţine” este contrariul lui “a da drumul”. Pot să aibă impresia că nu ar
trebui, că nu pot să renunţe şi ţin cu multă disperare trecutul în mâna, ceea ce nu
este natural în ciclul general al evenimentelor. Este ca atunci cand eşti pe moarte,
apuci viaţa cu disperare şi nu-i dai drumul.
Nu-şi mai pot controla comportamentul. Dacă oricum trebuie să abandoneze,
ȋn loc să o facă cu totul, ei o fac într-o manieră necontrolată şi nefirească.
Comportamentul lor nu este deloc rezonabil, poate să fie agresiv, chiar criminal: ”ce
mai contează acum”?
Se simt ca nişte intruşi, exilaţi din grup. Au făcut parte de atât de mult timp din
grup şi deodată trebuie să se descurce singuri. Dar ei simt că merită să aibă un loc
mai departe acolo, cu toate privilegiile cuvenite. Când oamenii nu le dau ce li se
cuvine, pur şi simplu iau, fără să întrebe.
Se simt condamnaţi pentru că au fost abandonaţi de grup. Dacă simt că exilul
este justificat, suferă de vinovăţie.
După ce iau ce necesită, o iau la fugă, ştiind că n-au fost foarte oneşti şi
soluţia cea mai bună e să evadeze, fiindcă oricum nu mai sunt acceptaţi. Ştiu că nu
mai au loc în casă, de aceea e mai bine să plece din proprie iniţiativă, până nu se
înrăutăţeşte situaţia. Cine ştie ce se va întâmpla dacă rămân?

STADIUL 18: ODIHNA

Heliu, Neon, Argon, Krypton, Xenon, Radon

Acest stadiu poate fi numit şi stadiul 0. Este între 2 serii, un stadiu de odihnă,
o pauză până ȋncepe alta, un nou ciclu.
Au nevoie de odihnă, nu vor altceva decât sa fie lăsaţi în pace, să nu facă
nimic.
69
Homeopatie
Au o mare dorinţă să se retragă singuri într-un loc liniştit. Nu vor prea mult
contact cu alţii, nu simt nevoia să facă ceva. Se retrag într-o mănăstire sau într-un
loc sacru. Aici este paradisul, după toate problemele şi pericolele prin care au trecut.
Intră într-o stare de hibernare, iar când lumea devine iarăşi atractivă, ies din bârlogul
lor.
Cuvântul “autism” descrie foarte bine această atitudine, mai ales la Heliu. Vor
să fie singuri, nu au nevoie de alţii, preferă să se concentreze asupra propriei
persoane, în ascunzişul lor. Este stadiul unei omizi care se transformă intr-o pupă.
În acest stadiu pare că nu se întâmplă nimic, are însă loc o mare transformare,
fiindcă omida se transformă într-un fluture frumos. Este similar stadiului de: moarte,
comă, somn, autism, catatonie, meditaţie sau vacanţă.
De asemenea este posibil să se simtă închişi în acesta stare de izolare. Apoi
coconul începe să pară ca o piedică, ca o închisoare. Sunt închişi și singuri ca un
copil autist, totuşi n-au nevoie de alţii.
Heliul este închis în el: autism
Neon este încis în relaţii: handicapat mental
Argon este închis în munca lui: inactiv
Krypton este închis în idei: mănăstire
Xenon este exclus din ţară: azil
Sunt într-o fază de inactivitate, nu se mai mişcă deloc. E ca şi cum şi-ar nega
originea, ce au făcut în trecut, cu cine au avut contact. Nu mai ştiu cum a fost
înainte, nici nu vor să ştie. Într-un fel ei îşi neagă şi viitorul, fiindcă înainte să-şi
înceapă o altă viaţă, vor puţină linişte şi pace.
Sunt acoperiţi cu un înveliş protector. În acest loc unde sunt în siguranţă, sunt
în stare să se regăsească şi să se gândească ce o să facă de acum încolo. Trăiesc
în aşa fel să nu fie deloc deranjaţi de lumea exterioară, doar aşa poate avea loc
transformarea. Experienţa ciclului anterior este integrată. Prin meditaţii ei pot să
depăşească ciclul trecut şi să fie gata pentru următorul.
Se simt liberi, fără legături. S-au eliberat de obligaţiile din trecut, nu mai au nici
o responsabilitate. Sunt liberi ca pasărea cerului. Au învăţat tot ce trebuia din ciclul
anterior şi acum sunt în stare să se ridice din nou. Dar a pluti ca pasărea cerului
poate fi o scuză pentru a fugi de realitate. Tortura vieţii de zi cu zi devine atât de
insuportabilă încât îşi părăsesc corpul şi se dezintegrează.
Pot să aibă o uşoară senzaţie de confuzie, ca şi cum ar pluti, pentru că
neavând legături cu existenţa din trecut, sunt puţin dezorientaţi. Tendinţa de a vedea
în trecut poate să crească sentimentul de confuzie, fiindcă nu-şi amintesc exact cum
a fost.
Prefixul “non” se întâlneşte frecvent în acest stadiu, există o negare evidentă.

MATERIA MEDICA - SULPHUR

Sulphur este un remediu mineral, cel mai important dintre remediile

antipsorice.

70
 Curs introductiv
Principala senzaţie a lui Sulphur este aceea de a fi criticat, pus jos, supresat.
El se simte umilit , mândria lui este rănită. Jena este una din principalele senzaţii ale
lui Sulphur. De aici apare o luptă de a se ridica din nou, de a fi cineva, să-şi câştige
respectul. Lupta lui este pentru ego şi onoare. Egoul este una din principalele teme
ale acestui remediu.
El poate fi foarte atent la modul cum arată în faţa celor din jur. Are senzaţia ca
nu e perfect ca aspect şi că e desconsiderat. Ei pot face astfel eforturi sa apară
curaţi dar, pe de altă parte, pot neglija complet acest aspect, adică să le fie complet
indiferent cum arată (tot mai rar în ziua de azi). Având senzaţia ca sunt neimportanţi
sau dispreţuiţi ei trebuie să se simtă buni în ceea ce priveşte cunoaşterea. Se simt
insultaţi când nu ştiu ceva şi încearcă să iasă din încurcătură prin teoretizare.
Există două mari tipuri de personalitate caracteristice remediului:
1) tipul filosofic, cu preocupări intelectuale, dar cu legături umane superficiale
(cu familia, prietenii). Este un gânditor adevărat, profund, cântărind îndelung
probleme intelectuale adânci, într-un mod detaşat. Inteligenţa sa tinde să-l
îndepărteze de ceilalţi, astfel încât devine plin de sine, preocupat numai de
realizările sale. Cea mai mare dorinţă a sa ar fi să descopere vreun adevăr sau nişte
cunoştinţe noi care să îl facă celebru. Este un om ambiţios, tipul de intelectual rece,
detaşat, adoptând o atitudine cinică, condescendentă, în faţa vieţii. Uneori ajunge să
simtă dezgust faţă de alţii. Nutreşte în sine o încredere de nezdruncinat.
2) tipul de “idealist practic”, care pune accent mai ales pe relaţiile sociale şi
muncă. Acest tip de pacient tinde să fie extrovertit, prietenos, fermecător, oarecum
inocent, în mare măsură. Oamenii depind de el, este plin de viaţă şi de entuziasm.
Acest tip are nevoie de aprobare şi de afecţiune din partea celorlalţi; deşi pare plin
de încredere în sine, vrea să simtă că e aprobat şi preţuit. Deşi e lăudăros şi plin de
sine, fanfaronada lui este atât de naivă, încât nu e respingătoare. Poate fi generos,
de asemenea poate avea multe temeri şi stări de anxietate, în legătură cu sănătatea
sau cu familia sa. Poate avea perioade de posomorâre, nelinişte şi depresie.
Una dintre marile caracteristici ale pacientului Sulphur este lenea. Pacientul
zăboveşte, amână îndeplinirea sarcinilor, se gândeşte la multe proiecte dar rareori
le duce la bun sfârşit. Îi place mai mult să stea şi să discute filozofic decât să
acţioneze practic. Un pacient Sulphur ar spune că preferă să citească un
comentariu critic despre o carte nouă într-o revistă deoarece, deşi doreşte să fie
versat în literatura modernă, nu reuşeşte să facă efortul necesar pentru a citi chiar
cartea.
Neglijenţa este o altă caracteristică a pacienţilor Sulphur; în trecut era chiar şi mai
evidentă, înainte de apariţia facilităţilor igienice. Chiar şi acum, în ciuda igienei
moderne, pacientul Sulphur are un aspect exterior neîngrijit: hainele pătate cu
mâncare, părul unsuros şi nepieptănat, cămaşa descheiată, mototolită sau cu
nasturii încheiaţi greşit. Pacientului îi e lene să se spele, are aversiune faţă de
spălat sau se spală doar pe porţiuni. Casa sau biroul său au un aspect de zonă
calamitată, cu vrafuri de cărţi şi de hârtii şi vase murdare peste tot. Uneori pacienţii
Sulphur pot fi anormal de meticuloşi şi de ordonaţi.

71
Homeopatie
Pacientul Sulphur este foarte critic, găseşte cusururi oricui. Pare să creadă că
ar fi putut scrie o carte mult mai bine decât autorul însuşi, etc.. Uneori simte chiar
dezgust faţă de alţi oameni, de exemplu faţă de oameni în vârstă sau obezi.
Anxietatea este frecvent întâlnită la acest remediu, în general legat de
sănătate sau de familie. Pacientul poate ajunge la o adevărată ipohondrie, de
asemenea poate fi îngrijorat, în mod iraţional, sau speriat să nu se întâmple ceva
rău familiei sale; dacă un membru al familiei întârzie, pacientului îi este imediat
teamă să nu sa fi întâmplat un accident.
Egotismul este o altă caracteristică a remediului, deşi unii pacienţi prezintă
simptomul neîncrederii în sine şi au nevoie de sprijin. În general pacientul e foarte
mândru de acuitatea sa mintală şi de inteligenţa sa. El are multă încredere în sine şi
îi consideră pe ceilalţi plicticoşi, mai ales dacă aceştia nu îl găsesc pe el fascinant.
Copiii Sulphur sunt robuşti, plini de curiozitate, cu o voinţă puternică şi extrovertiţi.
Vor să fie centrul atenţiei şi pot reacţiona cu gelozie sau mânie dacă alţii devin
centrul preocupărilor. Aroganţa adulţilor se observă şi la copii. Băieţii Sulphur sunt
atraşi de mecanică, fiind foarte curioşi să afle cum sunt construite diverse
mecanisme. Au o constituţie fizică robustă, greoaie şi sunt bătăioşi, certăreţi. Dacă
au o fire echilibrată, ei sunt foarte populari în şcoală, devenind lideri. Dacă au o fire
dezechilibrată, devin bătăuşi sau copii cu probleme de comportament. Copiii
Sulphur pot fi foarte deschişi şi inocenţi. Le place să stabilească legături prietenoase
cu adulţii şi nu suportă să fie trataţi altfel decât ca nişte adulţi, considerând că e
necinstit să fie trimişi la culcare devreme, în timp ce adulţii continuă conversaţia.

Modalităţi:
- Agravări :
- agravare generală şi locală din pricina căldurii patului
- agravare generală iarna
- agravare la ora 11h., foame, cefalee, etc.
- agravare când stă în picioare (dureri lombare, diaree, leşin)
- agravare generală după supresia erupţiilor şi scurgerilor
- agravare generală la sfârşitul săptămânii, în week-end
- agravare în zilele noroase, când soarele de abia se zăreşte printre nori;
- Ameliorare: când stă culcat

Simptome generale:
- Alimentar:
- dorinţă de: dulciuri, ciocolată, ȋngheţată, grăsimi, condimente, alcool
(mai ales bere, whisky), carne
- aversiune pentru: ouă, pește, mâncăruri acre
- aversiune faţă de (sau agravare după) baie
- călduros (cu sânge cald), agravare la căldură, deşi unii pacienţi sunt friguroşi
- scurgeri, scaun, secreţii, transpiraţie cu miros fetid
- transpiraţie excesivă
- dureri cu senzaţia de arsură
72
 Curs introductiv

Aspect fizic general:

1) corp subţire, uneori încovoiat, sfrijit, supt;
2) robust, rumen la faţă, pletoric, buze roşii, păr unsuros, nepieptănat, neîngrijit;

Mental-emoţional:
- plin de sine, lăudăros, face paradă privind calităţile sale -
adversar ȋnnăscut a tot ce este rafinat - leneș
- neglijent, dezordonat
- murdar; nu îi pasă cum arată; aversiune de a se spăla -
intelectual, îi place să filosofeze, să teoretizeze
- extrovertit, nestăpânit, gălăgios, prietenos
- extrovertire la copii autoritari, cu preocupare pentru mecanică
- nelinişte în legătură cu sănătatea -
nelinişte în legătură cu familia şi copiii
- îi e teamă de accidente, de boli
- ambiţios
- critic
- dezgust, o sensibilitate viscerală pentru mirosuri, obiecte sau chiar oameni
- teamă de înălţimi, teamă când vede pe alţii la înălţime
- teamă de boli
- claustrofobie - teamă
de infecţii, de cancer, de eşec, teamă să nu fie respins de oameni
- metodic, cusurgiu, îşi impune constrângeri - îşi
muşcă unghiile
- încăpăţânat
- lipsa încrederii în sine
- are nevoie să fie lăudat, sprijinit
- pacientul colectează lucruri, are impresia că lucrurile vechi sunt de valoare,
că îl fac să pară bogat
- impulsuri de a face rău familiei, care îl înspăimântă
- plâns la menopauză
- pacientul repetă întrebarea înainte de a răspunde

Simptome fizice:
Orice stare patologică fizică poate răspunde la tratamentul cu Sulphur. Zonele
problematice obişnuite sunt: pielea (abcese, acnee, eczemă, psoriazis, etc.) şi
sistemul digestiv (diaree, ulcer, hemoroizi, etc.).

Cap, gât
- cefalee în week-end
- cefalee cu senzaţia de cordon strâns în jurul capului
- cefalee sau arsură în vertex, ameliorată de comprese reci
- cefalee mai severă iarna, agravată de mirosuri
73
Homeopatie
- erupţii pe pielea capului sau la marginea scalpului
- mătreaţă, seboree a pielii capului, la marginea părului, la sprâncene
- infecţii dentare recurente
- faţa rumenă, uneori congestionare alcoolică sau dilatarea venelor nasului şi
obrajilor
- bufeuri de căldură la menopauză
- otită, otoree, mai ales la urechea stângă
- acnee rozacee
- acnee pe nas
- buze rumene
Ochi:
- sprâncene groase, stufoase
- conjunctivită cu senzaţie de nisip în ochi
- blefarită, roşeaţă, usturimi şi iritaţie la marginile pleoapelor
- irită, retinită, hemoragie retiniană
Nas:
- mare sensibilitate la mirosuri
- nu suportă mirosul corpului altora (dar îi place mirosul său propriu)
- sinuzită, scurgeri cronice, purulente din nas
- rinită alergică
- polipoză nazală

Gastrointestinal
- apetit nesăţios, îi place să mănânce
- senzaţie de foame şi de gol în stomac în fiecare zi la ora 11
- sete puternică cu dorinţă de băuturi reci de la gheaţă
- doreşte: dulciuri, ciocolată, îngheţată, grăsimi, condimente, alcool (mai ales
bere sau whisky), carne, mâncare cu gust picant (ardei iute, piper, etc.,), mere;
doreşte dulciuri şi ciocolată mai ales înainte de menstre;
- aversiune: ouă, mai ales gălbenuş de ou moale, peşte, mâncare acră,
măsline, dovlecei, terci, ficat, rareori dulciuri;
- dispepsii (arsuri în stomac, mai ales din pricina abuzurilor alimentare),
gastrite
- ulcer peptic
- indigestie în timpul menstruaţiei
Rect:
- diaree sau scaun moale în fiecare dimineaţă, deseori trezindu-l din somn la
ora 5 sau 6
- uneori pacientul are mai multe scaune în fiecare dimineaţă
- nevoie subită, puternică, de defecaţie
- scaun cu miros extrem de puternic, toată familia ştie când a evacuat
- eliminare de gaze cu miros puternic
- diaree după ce bea bere
- prurit sau senzaţia de arsuri în rect agravate la căldură, ameliorate la frig
74
 Curs introductiv
- hemoroizi
- fistulă rectală
- secreţii rectale foarte iritante

Uro-genital
- erupţii în jurul organelor genitale
- herpes
- apetit sexual crescut la tipul de pacienţi pletorici
- la tipul de pacienţi intelectuali, uscăţivi, activitatea sexuală nu este o
prioritate sau este chiar dezagreabilă
- impotenţă sau absenţa erecţiei
- enurezis
- fimoză, balanită
- prostatită, arsuri uretrale sau prostatice
- hipertrofie de prostată
- scurgeri uretrale
- urină cu miros puternic
- leucoree galbenă cu miros puternic
- prurit vaginal
- transpiraţie cu miros puternic în zona inghinală, la plici

Respirator
- astm, mai sever când pacientul răceşte
- respiraţie mai dificilă seara
- apnee în somn, pacientul tresare din somn cu senzaţia de sufocare
- tuse, mai severă noaptea în pat
- pneumonie
- bronşită
- emfizem pulmonar
- tuberculoză

Spate
- slăbiciune a spatelui, pacientul se sprijină pe spătarul scaunului
- dureri lombare şi sciatică
- dureri de spate, mai severe când pacientul stă în picioare mult timp, sau
când se apleacă
- nu poate sta drept (ţeapăn), când e în picioare
- acnee pe spate

Cardio-vascular
- dureri precordiale (angină pectorală)
- palpitaţii, mai severe noaptea în pat sau în somn

75
Homeopatie
Mușchi, schelet
- dureri în umărul stâng
- artrită agravată de încălzire exagerată, ameliorată de comprese reci
- artrită reumatismală gută artrită psoriazică
- celulită, limfabgită, mai ales pe antebraţe panariţiu paraunghial
- varice
- unghiile îngroşate şi distorsionate, mai ales unghiile picioarelor
- transpiraţia picioarelor cu miros puternic
- căldură la picioare pacientul îşi scoate picioarele de sub cuvertură sau caută
cu neastămpăr locuri mai reci prin pat

Somn
- insomnie; doarme bine 3 sau 4 ore, apoi se trezeşte şi dormitează intermitent
tot restul nopţii
- apnee în somn, se trezeşte brusc cu senzaţia de sufocare
- râde în somn
- coşmaruri, mai ales dormind pe spate
- preferă să doarmă pe stânga

Piele 
- prurit agravat de căldură, în pat, noaptea, după baie sau când poartă haine
de lână
- erupţii cu scurgeri şi mâncărime insuportabilă
- eczemă psoriazis seboree urticarie scabie
- abcese, furunculi dureroşi, de obicei recurenţi
- herpes impetigo micoze rotunde vărsat de vânt erizipel elulită

Remedii complementare : Arsenicum album, Nux-vomica, Psorinum,

Aconitum,Pulsatilla.
- ciclul: Sulphur - Calcarea carbonica - Lycopodium - Sulphur constituie aşa
numita "triadă antipsorică" care trebuie să înceapă totdeauna cu Sulphur

Comparaţii, diagnostic diferenţial:

Nux-vomica: Ambiţios, plin de sine, nerăbdător, doreşte grăsimi şi condimente,
dereglări gastro-intestinale
Pulsatilla: Călduros, agravare la căldură, teamă de înălţime, iritabil, dezgust,
doreşte dulciuri, cefalee, picioare fierbinţi, boli de piele
Argentum-nitricum: Călduros, extrovertit, teamă de înălţime, probleme
gastrointestinale, diaree, doreşte dulciuri
Alte remedii: Psor., Aloe., Med., Lyc., Plat., Ant-c., Graph., Mez.

Nucleul (Vermeulen):

1. Egocentric, îngâmfat. Imaginativ; teoretizează.

76
 Curs introductiv
2. Călduros. Vrea geamurile şi uşile deschise.
3. Dureri şi senzaţii arzătoare. Căldură locală.
4. Secreţii urât mirositoare, iritante.
5. Poftă de dulciuri şi mâncăruri condimentate.
6. Prurit.

Caz clinic

Pacient de 59 ani. De la intrarea ȋn cabinet, are un aer glumeţ, jovial, familiar,

este pletoric și cu obrajii congestivi, o figură bonomă.
Motivele consultaţiei sunt rino-sinusale și digestive. Prezintă o rinosinuzită
cronică cu obstrucţie nazală, rinoree purulentă și cefalee intermitente și gastrită
cronică ce-i limitează consumului alimentelor grase, prăjite, corespunzător apetitului
său. Ii plac mult și dulciurile dar nu ȋi plac ouăle.
Mai prezintă frecvent scaune diareice și ȋn fiecare zi are cel puţin un scaun
ȋnainte de ora 7.00, deși ȋncepe lucrul la 9.00.
Din copilărie a prezentat numeroase probleme dermatologice, urticarie după
anumite alimente ce nu și le amintește, apoi erupţii pruriginoase eczematiforme de
la fibre textile naturale (cele sintetice sunt mai bine suportate). Pacientul se mai
plânge și de un miros neplăcut al tegumentelor, deși, afirmativ, face duș frecvent,
deși nu-i face nici plăcere și ȋi și agravează pruritul tegumentar.
Câteva doze de Sulphur 30 CH urmate de una de 200CH au condus la
ameliorarea semnificativă a simptomelor rino-sinusale, gastrice și dermatologice.

SǍRURILE DE SODIU

Cuvântul soda apare la alchimistul medieval Geber iar natron tot în nişte
scrieri alchimiste medievale, derivat din latinescul nitrum, preluat din grecescul
nitron, la rândul său cu originea în egipteanul neter.
Sodiul metalic pur a fost obţinut în 1807 şi este foarte instabil, spre deosebire de
sărurile sale care sunt compuşi mai stabili. Sodiul este un metal argintiu cu
densitatea 0,4, cu conductibilitate termică şi electrică mare. Reacţionează puternic
cu apa. Aprins, arde în aer. NaCl este sarea de bucătărie, se găseşte în natură în
mare şi în saline.
In organismul uman se află în “oceanul interior”, mediul intern care scaldă
toate celulele.
Sodiul, metabolic, menţine presiunea osmotică a mediului intern, asigurând
astfel echilibrul hidro-electrolitic; patologic apar dezechilibre, de la deshidratare la
edeme, cu sensibilitate la umiditatea şi salinitatea exterioară
Sodiul asigură funcţionarea membranelor celulare împreună cu Potasiul =
pompa Na-K care asigură hrănirea celulelor şi procesul de polarizare-depolarizare a
membranei.
In homeopatie există 63 remedii din săruri de sodiu menţionate în repertoriul
Synthesis.
77
Homeopatie
Caracteristicile sărurilor de sodiu din punct de vedere homeopatic:
- deshidratare – ardere, tip oxigenoid, de ex.: Natrum muriaticum
- hiperhidratare – imbibiţie, tip hidrogenoid, de ex.: Natrum sulphuricum
- stabilitate în relaţiile sociale
- sensibilitate la factori alimentari – sare şi farinacee
- astenie cu iritabilitate.
Miasma : psoro-tuberculinică la majoritatea compuşilor, poate evolua spre
sicoză cu vârsta şi sub influenţa factorilor de mediu.
Patologic - tropism pentru:
- aparatul respirator - catarurile sodice sunt secreţii apoase şi mucoase,
albicios-galbene, cu gust sărat şi evoluţie cronică
- metabolism – deshidratare, demineralizare, denutriţie (Natrum muriaticum),
obezitate, diabet zaharat (Natrum sulphuricum)
Simptome comune sărurilor de sodiu:
- depresie, slăbiciune iritabilă
- sentimentul datoriei cu grija pentru cei dragi
- anxietate matinală şi frici (de boală, pentru viitor, de oameni, etc )
- agravare la muzică (simptomele mentale), zgomot, mişcare, efort intelectual
- sete mare, agravare la mâncăruri şi băuturi reci
- agravare la frig dar şi la căldură şi soare, curenţi de aer, schimbarea vremii
- slăbiciunea gleznelor
Sankaran: tema identităţii şi a relaţiei cu celălalt. (Natrum carbonicum nu are
identitate, Natrum muriaticum, confuzie)
Cuvinte folosite de pacient: identitate, individualitate, grijă, neglijat, înţeles,
neiubit, părăsit, despărţire, uitat, singur, ataşat, dor de casă, “ Cine sunt eu ?”,
dependent.

MATERIA MEDICA - NATRUM MURIATICUM

Clorura de sodiu, sare de bucătărie (95% + KCl, Mg, Ca, Al), Cristale cubice.

Acţionează în principal la următoarele niveluri:

Fiziologic:
- pe centrul setei în echilibrul hidro-electrolitic al mediului intern,
mediul salin în exces duce la hipertonie circulatorie cu deshidratare celulară,
deficitul salin duce la hipotonie plasmatică cu imbibiţie celulară şi edeme
- reglarea tensiunii arteriale
- troficitatea celulară prin pompa Na-K la nivelul membranei celulare
Patologic:
- deshidratare celulară cu hidremie sistemică
- tulburarea funcţiei hipotalamusului cu somatizări
- Sistem nervos: fragilitate psihică
- sânge: anemie

78
 Curs introductiv
- tulburări secretorii cu uscăciunea tegumentelor, mucoaselor, scaunelor, lipsa
transpiraţiei sau hipersecreţii apoase – rinită sau acumularea apei în ţesuturi –
edeme

Biotip: tuberculinic cu tentă psorică (Na), luetică sau cancerinică, subponderal,

longilin, torace îngust, piele uscată, buze cu scuame pe care le rupe, fisura mediană
pe buza inferioară sau la comisuri, excoriaţii periunghiale, îşi rupe pieliţele, celulita
coapselor, limba geografică constituţională, nepatologică, micropoliadenopatii
cervicale, acnee predominant la frunte, erupţii la marginea pielii păroase,
comedoane, alergii, dorinţa de sare şi sete, relaţii puţine, complexul urâţeniei,
somatizarea suferinţelor psihice.

Cauzalitate:
- traume psihice, relaţia cu părinţii în copilărie (condiţionări, interdicţii) care
provoacă un sentiment de vinovăţie cu supresie emoţională ce se descarcă la
distanţă în timp
- exces de alimente acide, pâine, sare

Modalităţi:
- Periodicitatea afecţiunilor – rinite sezoniere, depresii recurente, astenii
periodice, etc.
- Agravări : în mediu salin (mare, saline), la ora 10-11, la căldura soarelui, în
cameră caldă, la consolare, la efort intelectual, culcat, la luna plină
- Ameliorări : în aer liber (Apis, Pulsatilla), după baie rece, culcat pe partea
dreaptă

Simptome generale:
- dorinţă de sare
- sete mare de cantităţi mari de apă, des
- slăbeşte mâncând destul, chiar mult
- febră dimineaţa la ora 10-11 sau după amiaza, frison +/- sete, transpiraţii
profuze

Mental-emoţional:
- copil tăcut, politicos sau iritabil cu furii, labil afectiv
- adolescent cu comportament reţinut, nereuşite sentimentale cu suferinţă
prelungită, cu pierderea interesului pentru viaţă, preocupat de domenii spirituale
- adult cu autocontrol în emoţii, comportament, exprimare
- ordonaţi, punctuali, conştiincioşi, perfecţionişti, preocupaţi de muncă
(Arsenicum album este perfecţionist din anxietate, Nux vomica din voinţă)
- dă importanţă aparenţelor, fleacurilor
- introvertit, evită compania, agravat de consolare
- supresie emoţională dureroasă cu mecanisme de disimulare
- neîncredere în sine, sentiment de vinovăţie, plânge în singurătate
79
Homeopatie
- nevoia de a-şi dovedi că este adecvat, se îmbracă “corect”, preocupat de
imagine
- foarte critic cu sine, îşi reproşează nereuşitele, chiar la mult timp după ele
- pesimist, trist, singur, în special noaptea, la griji, dezămagiri în dragoste, la
foame, post-coit, după masturbare, sentiment de abandon, maturizare prematură
- zâmbeşte continuu, politicos în societate pentru protecţia interiorităţii
- anxietate de anticipaţie, disperare pentru viitor, frică pentru viaţa părinţilor
- vulnerabil emoţional, frică de a fi rănit, de moarte, hoţi, păsări, insecte
- grăbit, neîndemânatic, scapă lucrurile din mână
- îşi roade unghiile

Cap, gât
- păr unsuros, dermatită seboreică
- erupţii la marginea pielii păroase, frunte, occiput
- cefalee de diferite tipuri agravată dimineaţa, la mişcare, la aer rece, la furie,
la efort intelectual, ameliorată în linişte, culcat, dupş transpiraţie
- vertij la privirea fixă a unui obiect, după efort ocular, privind prin fereastra
unui vehicul în mers, după cafea şi în alte situaţii
- faţa palidă pământiu-gălbuie, cu cearcăne, uleioasă pe frunte
- acnee, erupţii pruriginoase, crustoase
- buze uscate, crăpate, fisura mediană pe buza inferioară, fisuri la comisuri
- herpes la menstră, la febră, la supărare, la vânt, la unele alimente
- transpiraţia feţei mâncând
- dureri oculare la forţarea vederii sau la soare, fotofobie, astenopie musculară
- pleoape cu margini fisurate, inflamate, lăcrimare la vânt
- paralizii musculare oculare, strabism divergent, miopie sau hipermetropie
- otite, acufene
- uscăciunea mucoasei nazale, obstrucţia nasului noaptea
- rinită vasomotorie cu obstrucţia nasului zi şi noapte, ca şi când ar fi tot timpul
răcit, cu secreţie apoasă continuă şi strănuturi
- senzaţia de sufocare cand bea (Hyosciamus), eventual cu nod în gât
- inflamaţii cronice în gât cu senzaţia de uscăciune şi mucus albicios cu gust
sărat
- răguşeală la rece

Gastrointestinal
- afte, mucoase uscate, gust sărat, amar sau acru
- limba geografică constituţional
- apetit capricios, anorexie nervoasă sau bulimie fără crestere în greutate
- eructaţii acre, pirozis (arsuri) esofagian sau gastric
- greaţă şi dureri gastrice matinale +/- vărsături acre/amare
- balonare abdominală după masă, bere, pâine, borborisme
- constipaţie cu scaune dure, evacuate cu greutate la 2 sau mai multe zile
80
 Curs introductiv
- fisuri anale, hemoroizi
- diaree profuză, explozivă, scaune apoase, închise la culoare

Urogenital
- scapă urină când tuşeşte, strănută, râde (Causticum, Pulsatilla, Scilla)
- nu poate urina în prezenţă străină (Ambra grisea), poliurie
- miros puternic al organelor genitale
- menstre variabile cu tristeţe şi herpes, dismenoree
- leucoree apoasă, gălbuie

Respirator
- tuse seacă, persistentă sau cu expectoraţie sanguinolentă, dispnee urcând
(scări, deal)

Cardio-vascular
- hipertiroidie, palpitaţii

Somn
- Somn superficial cu tresăriri, adoarme greu în cameră caldă, dacă se
trezeşte nu mai readoarme, insomnie cu ruminaţii după neplăceri
- poziţia în somn: încovrigat sau pe abdomen
- visează hoţi, că îi este sete

Piele
- piele uscată, acnee, comedoane, veruci palmare, herpes circinat faţă, cap,
coapse, eczemă uscată, pruriginoasă sau umedă cu secreţii groase, corozive,
urticarie, alergii, dermatită de contact agravate la cald, la soare, la efort fizic,
înaintea menstrei
- pieliţe periunghiale (Carcinosinum)

Remedii complementare : Aqua marina, Sal marinum – remedii

asemănătoare, Apis, Bryonia, Lycopodium, Sepia

Comparaţii, diagnostic diferenţial:

Pulsatilla, Sepia, Ignatia, Cyclamen, Silicea, Sulphur iodatum, Tuberculinum –
teren tuberculinic
Glonoinum, Natrum carbonicum – agravare la soare
Kali muriaticum, Bryonia, Phosphorus, Allium cepa – afecţiuni respiratorii
Apis – alergii

Nucleul (Vermeulen):
1. Rezervat, închis, precaut. Inconjurat de un zid.
2. Blocat în situaţii tercute dezagreabile. Doliu tăcut.
3. Dorinţă de sare.
81
Homeopatie
4. Agravare la căldură, mai ales căldura soarelui.
5. Agravare sau ameliorare pe litoral.
6. Secreţii albinoase. Erupţii herpetice.

Caz clinic

Pacient de 42, solicitând consultaţia la insistenţele soţiei. Răspunde fiecărei

ȋntrebări monoverbal, chiar monosilabic, făcând din anamneză o adevărată
provocare.
Motivele consultaţiei sunt o alergie rinosinusală cronică și probleme
dermatologice intermitente, ȋn special o deshidratare tegumentară accentuată și
herpes recidivant.
Pe lângă rinită, pacientul mai prezintă o colită, steatoză hepatică pe fond toxic-
nutriţional (etanolic), vertij la expunerea la soare.
Ca simptome generale, prezintă un apetit scăzut (“mănânc pentru că trebuie,
niciodată nu mi-e poftă de nimic”), sete accentuată (3 l apă pe zi, fără a se strădui)
iar din punct de vedere emoţional este rezervat, taciturn, critic și nu suportă să fie
consolat.

Natrum muriaticum 30 CH ȋn mai multe doze săptămânale au condus la

remisia simptomelor rinitei alergice și la reducerea apetitului pentru etanol.

REGNUL ANIMAL

Principala temă a remediilor animale (şi, implicit, a persoanelor care necesită

remedii animale) este reprezentată de competiţie. Supravieţuirea celui mai bine
adaptat este legea naturii în general, dar această temă este mult mai evidentă în
lumea animală. Tot ceea ce este legat de hrană, teritoriu, proprietate, sexualitate,
atac şi apărare are de a face cu supravieţuirea şi perpetuarea speciei. Diferitele
grupe şi sub-grupe de animale manifestă în mod distinct aceste teme.
La persoanele care necesită remedii animale observăm şiun conflict interior
mai intens decât la celelalte regnuri între sinele uman şi sinele animal. In timp ce
sinele animal este preocupat de competiţie şi supravieţuire (a sa şi a speciei), sinele
uman încearcă să ţină în frâu sinele animal.
Competiţia reprezintă cheia supravieţuirii în lumea animală şi acest lucru se
manifestă în comportamentul pacienţilor, care poate varia de la încercarea de
atragere sau distragere a atenţiei, până la agresivitate, maliţiozitate şi înşelătorie.
Deseori aceste persoane folosesc expresii precum: „Oamenii sunt atât de
cruzi”, „Mă simt atacat, agresat de ei”, Îmi vine să-i omor”, „Sar la ei”, „Nu sunt
destul de bun” etc.
Problemele lor de sănătate au legătură cu competiţia, atractivitatea iar factorii
declanşatori ai suferinţelor sunt de multe ori conflictul, respingerea, umilinţa sau
sentimentul că sunt atacaţi, exprimat sub forma „eu versus ceilalţi”.

82
 Curs introductiv
Din punct de vedere al patologiei, aceste persoane se simt victimele bolii lor:
„Durerea asta mă omoară”, „Îmi vine să-mi smulg pielea de pe mine!”. Aceşti
pacienţi vorbesc despre simptomele lor sau de organele lor bolnave ca şi despre
entităţi separate, mai puternice decât ei, personificându-le, cu teama că îi atacă sau
îi invadează, îi domină sau îi asupresc, le iau sau le limitează libertatea.
Din punct de vedere al emoţiilor, senzaţia grijii pentru supravieţuire se
exprimă de către pacienţi astfel: „mă enervează”, „ei mă irită”, „ei sunt responsabili
pentru nefericirea mea”, „ei mă intimidează”. Un pacient care are nevoie de un
remediu vegetal va spune „sunt iritabil”, „sunt trist”, iar unul care necesită un mineral
ar spune mai degrabă „îmi lipseşte liniştea interioară” sau „am nevoie de mai multă
bucurie în viaţă”.
Personalitatea celor ce necesită remedii animale este deosebită.
De multe ori, nevoia lor fundamentală este de a atrage atenţia celorlalţi asupra
lor. Fac acest lucru prin modul lor de comportament, prin îmbrăcăminte şi ţinută, prin
limbaj şi modul de a interacţiona. Atractivitatea este un aspect important al naturii lor
competitive. Deseori poartă haine în culori vii, cu modele sugestive pentru regnul
animal (modelul blănii de leopard, de tigru etc.), haine foarte la modă sau
neobişnuite. Şi comportamentul lor este atractiv, solicitând atenţia anturajului. Sunt
foarte animaţi, vivace, vorbesc teatral şi cu gesturi deseori ample. Uneori pot fi
foarte brutali în comunicare; pentru că sunt comunicativi şi se exprimă cu uşurinţă,
iau uşor contact cu oamenii. Au nevoie de atenţie, le place compania, dar uneori au
senzaţia că „li se invadează spaţiul” şi preferă solitudinea.
Semnătura şi scrisul de mână pot fi destul de neobişnuite, atrag atenţia, sunt
deosebite.
Persoanele care au nevoie de remedii animale preferă contactul vizual direct
cu interlocutorul, aşteptând şi urmărind reacţiile acestuia şi fiind la rândul lor
pregătite pentru reacţii rapide.
Profesiile alese de aceşti oameni vor fi legate în special de marketing, de
publicitate, pe scenă, în domeniul modei sau al cosmeticelor sau o muncă cu
implicaţii strategice. Pot deveni foarte geloşi pe orice competitor şi pot decurge la
înşelătorii pentru a-şi atinge scopurile (şerpi). Uneori pot fi chiar răutăcioşi deoarece,
crezând în supravieţuirea celui mai bine adaptat, consideră a fi corect să
supravietuiască cu orice preţ.
Cele mai mari temeri pe care le au aceste persoane sunt legate de a fi
neglijaţi, priviţi cu condescendenţă sau umiliţi, de a eşua într-o competiţie sau de a-
şi pierde atractivitatea. Oricare dintre aceste probleme pot favoriza declanşarea
patologiei lor fizice. Se simt victimele patologiei lor iar în alte zone ale vieţii lor se
simt fie agresori, fie victime, trăind sentimentele corespunzătoare de a fi „puternic”
sau „slab” şi „neajutorat”.
Sexualitatea poate fi o parte majoră a patologiei lor, pentru că are legătură cu
atractivitatea persoanei.
Uneori se manifestă şi în vise aceleaşi teme ale competiţiei şi supravieţuirii,
fiind urmăriţi sau atacaţi de cineva, neglijaţi sau daţi la o parte. Mai apar vise legate
de animale sau de sexualitate.
83
Homeopatie
Fiecare clasă de animale prezintă modalitatea unică a modului de
supravieţuire, la mamifere, cele mai evoluate dintre animale, predominând instinctul
matern, al apartenenţei la un grup, la familie, în timp ce la păsări predomină
responsabilitatea şi nevoia de libertate, la moluşte apare tendinţa de retragere,
strângere şi închidere, persoanele ce necesită remedii din reptilele sunt mai
degrabă ascunse, dar în competiţie cu ceilalţi, dar cu sentimentul că sunt în
dezavantaj şi că trebuie să decurgă la viclenii pentru a supravieţui. In cazul
remediilor din insecte temele principale sunt nevoia de activitate permanentă,
agitaţie, cu convingerea că altfel nu pot supravieţui şi temerea invaziei spatiului lor
vital, de a fi striviţi, sufocaţi.

MATERIA MEDICA - LACHESIS

Sursa: veninul şarpelui Surukuku din America de Sud.

Primul proving al acestui remediu, efectuat de C. Hering, în timp ce studia
flora şi fauna regiunii Amazonului Superior, la cererea guvernului german. Simplul
fapt de a manevra veninul pentru a prepara primele diluţii a avut efecte teribile
asupra curajosului homeopat, provocându-i stare de inconştienţă, cu febră ridicată şi
delir. După ce şi-a revenit, prima lui grijă a fost să întrebe ce a spus şi ce a făcut cât
timp a rămas inconştient, cele relatate apoi de soţia sa fiind conştiincios notate şi
reprezentând primul proving cu Lachesis.

Toxicologie:
Fenomene circulatorii:
- vasodilatatie, creşterea permeabilităţii capilare cu edem voluminos şi
hipertensiune arterială
- microtromboze locale ce determină necroză
- afectarea endoteliului vascular cu hemoragii
- hemoliza
- fenomene inflamatorii, septice, tulburări renale

Cuvânt cheie: suprastimulare, nevoie de o “supapă de evacuare" ca să nu

explodeze

Cauzalitate:
- suprimarea secreţiilor, necazul, vexarea, spaima, gelozia, alcoolul, climax

Caracteristici :
- agravare după somn
- intoleranţă la atingere
- lateralitate stângă
- ameliorare marcată la debutul unei secreţii sau eliminări, agravare la
supresia lor.

84
 Curs introductiv
Modalităţi:
Agravări :
- suprimarea unor secreţii sau întârzierea apariţiei lor
- în timpul şi după somn
- dimineaţa
- primăvara
- căldura camerei, canicula, soarele, băile calde, băuturile calde (mai ales
pentru simptomele faringiene).
- orice blochează circulaţia, constricţia, mai ales în zona gâtului şi a taliei,
- ingestia de alcool
- decubitul lateral stâng
- supresia dorinţei sexuale
Ameliorări :
- la apariţia menstrelor sau secreţiilor
- în aer liber
- la băuturi reci

Simptome generale:
- călduroși (pot fi friguroși, dar au bufeuri)
- Lateralitate stângă sau simptomele merg de la stânga la dreapta,
agravare în decubit lateral stâng
- Alimentar:
- dorinţă pentru: fructe,vin, stridii, făinoase, cafea

Mental-emoţional:
- pasiune, expresivitate, extroversie, intensitate, creativitate, vitalitate, pot fi
înzestraţi cu intuiţie şi clarviziune, emoţii puternice, totul la ei este foarte intens
- iritabili, agresivi, sarcastici, foarte critici (dar nu suportă nici o critică)
dictatoriali, egoişti, zeflemitori, jignitori, ingâmfaţi, aroganţi, egocentrici, maliţioşi
- gelozie patologică, (Hyosciamus) invidie
- suspiciune extremă, pot ajunge paranoici, cu delir de persecuţie
(Hyosciamus, Veratrum album)
- posesiv cu lucrurile şi persoanele, falsă percepţie despre dragoste (tratează
partenerul/a ca pe un obiect).
- suportă greu restricţiile şi autoritatea de orice fel - părintească, a partenerului
de viaţă, la serviciu pot să îşi părăsească slujba pentru că se simt constrânşi.
- agitaţie psihomotorie, flux continuu de idei, stări maniacale agravate seara
- locvacitate, sare rapid de la un subiect la altul, agravare la supresia dorinţei
sexuale, vorbeşte fără oprire şi fără să asculte, cel mai locvace din toată MM
(Actaea racemosa)
- aspect pozitiv al uşurinţei lor de a vorbi: învaţă uşor limbi străine şi le place
să cânte.
- mare anxietate, angoasă (disimulată în spatele unei atitudini extrovertite)

85
Homeopatie
- tulburări fobice severe: claustrofobie, frica de moarte, de boli de inimă, îşi
fac multe griji legate de sănătate (Arsenicum album), frică de şerpi (lac caninum), de
nebunie (calcarea carbonica, cannabis indica, mancinella, pulsatilla), de a fi otrăvit
- iluzii - că este sub controlul unei forţe supranaturale, este urmărit/ă,
dispreţuit/ă, urât/ă, otrăvit/ă, sentiment de vinovăţie, iluzia ca a comis o crimă
- anxietate, depresie, tristeţe dimineaţa, agravare mentală după somn
Există şi un tip introvertit de Lachesis, tăcut, responsabil şi cu un puternic simţ
etic, moral, mai puţin agresiv, cu emoţii intense dar neexprimate, dar cu un puternic
complex de inferioritate, care îl face să descopere la cei din jur cele mai urâte lucruri
şi să îi critice.
Acest tip se caracterizează prin timiditate, frustrare şi invidie, energia lor
canalizată spre interior fiind urmată de patologie mai ales la nivel cardiac şi renal
(calculi) sau pot cădea pradă fobiilor şi anxietăţilor, devine locvace când ȋl
interesează ceva sau după alcool.
Copiii Lachesis sunt extrem de geloși şi nu tolerează autoritatea sau
restricţiile.
Sunt geloși faţă de părintele de același sex, posesivi faţă de prieteni cărora le
pretind toată atenţia; pot dezvolta tulburări de comportament sau patologie fizică
(astm) după nașterea unui frate mai mic, faţăa de care devin extrem de geloși, pot
ajunge la ură declarată.

Cap, gât
- cefalee congestivă: pulsatilă, batantă, cu senzaţie de explozie pe partea
stângă, cu iradierea durerii spre ceafă şi umeri
- senzaţie de greutate sau arsura pe vertex.
- senzaţia că ochii sunt trași în orbite, agravare la căldură, soare, după-
amiaza, la menopauză, la trezire
- nevralgie stângă
- bufeuri la nivelul feţei, facies pletoric, violaceu
- căderea părului în sarcină
- vertij ameliorat la debutul unei secreţii
- ochi: hemoragie retiniana
- ureche: otită medie stângă
- nas: - rinita alergica
- culoare violacee
- epistaxis
- gură: - hemoragii gingivale
- limba tremurătoare când e protruzionată
- gât: - dureri faringiene
- faringo-amigdalită pe partea stângă sau cu debut pe stânga
agravată de ingestia de lichide mai ales fierbinţi, ȋnghiţirea salivei, atingere,
ameliorată de băuturi reci, ȋnghiţirea de solide
- hipersensibilitate la atingere, presiune, contact
- nu suportă gulere strânse
86
 Curs introductiv
- senzaţie de nod în gât ameliorată temporar când ȋnghite
- ȋnghite greu saliva şi lichidele

Gastrointestinal
- abdomen sensibil la atingere, presiune, strânsoare
- colită ameliorată de diaree
- hemoroizi congestionaţi, strangulaţi, violacei
- hepatita, icter

Urogenital
- litiaza renală stâng
- hematurie de culoare închisă
- hipersexualitate, nimfomanie, masturbare, dezvoltare sexuală excesivă şi
precoce, promiscuitate (origanum, platina, staphysagria)
- dismenoree ameliorată în timpul menstrei agravată de strânsoarea hainelor
- afecţiuni ale ovarului stâng (ustilago)
- tulburări ce apar prin supresia menstrelor (menopauza, sarcina)
- metroragie cu sânge negru

Respirator
- astm bronsic declanșat de gelozie sau emoţii intense
- agravat noaptea la adormire, în somn, dimineaţa la trezire, în cameră caldă,
presiune pe laringe
ameliorat aer liber, la rece, aplecat în fata (kali-c, spongia)

Torace:
- herpes zoster pe partea stângă
- mastită de culoare violacee

Cardio-vascular
- palpitatii, opresiune pe partea stângă (Phosphorus), în timpul şi după somn
- HTA
- angor cu senzaţie de constricţie în piept şi iradiere pe braţul stâng

Mușchi, schelet
- sciatica stângă cu hipersensibilitate la atingere
- răsfiră degetele - nu suportă să se atingă unul de altul

Somn
- tresare brusc la adormire, cu senzatia de sufocare, apnee de somn, agravată
după somn

87
Homeopatie
- coșmaruri cu șerpi sau persoane decedate, poziţie de somn pe partea
dreaptă (nu pe stânga)

Piele:
- leziuni de culoare violacee: furuncule, purpură, echimoze, cianoză
- erizipel senil, varice, varicozităţi, ulcer varicos, herpes zoster pe stânga

Remedii complementare : Crotalus, Lycopodium, Hepar sulphur

Antidoturi: Arsenicum album, Belladonna, Cocculus, Cedron, Coffea, Nux

vomica.

Comparaţii, diagnostic diferenţial: Conium, Graphites, Anthracinum

(furuncule), Phosphoric acid.

Nucleul (Vermeulen):
1. Hiperactivitate mentală. Locvacitate. Imaginaţie bogată; pasiune şi
intensitate.
2. Ameliorare la eliminări, în special menstruaţie.
3. Lateralitate stângă.
4. Călduros. Violaceu.
5. Agravare în timpul şi după somn.
6. Agravare la vreme închisă.

Caz clinic

Pacientă de 62 de ani, foarte locvace, cu un discurs foarte dezorganizat, fără

nici un fir conducător cronologic sau de altă natură.
Principalul motiv de prezentare la consultaţie este o jenă faringiană, o senzaţie
de nod ȋn gât, agravată de tensiunea nervoasă. Pacienta mai prezintă asociat
hipertensiune arterială sub tratament cronic respectat, cefalee pulsatilă intermitentă,
hemoroizi interni și externi.
Prezintă intoleranţă la expunerea la soare, nu suportă nici hainele cu guler
ȋnalt, eșarfele sau fularele.
Surprinde ȋn anamneză prin numărul mare de informaţii personale privitoare la
rudele și cunoștinţele sale, ȋmpărtășite medicului și numărul mic de asemenea
informaţii, despre sine.

Lachesis 30 CH, patru doze săptămânale, a condus la remisia disconfortului

faringian, dispensarizarea urmând să monitorizeze și evoluţia celorlaltor simptome.

MATERIA MEDICA – SEPIA

Sepia aparţine regnului animal, familiei cefalopodelor, moluște.

88
 Curs introductiv
Remediul homeopatic se prepară din cerneala de sepia, un lichid negru care
conţine melanina şi pe care molusca ȋl eliberează pentru a se disimula în ochii
adversarilor.

Acţionează în principal la următoarele niveluri:

- scăderea forţei vitale cu depresie şi fatigabilitate iritabilă
- stază şi congestie venoasă pasivă, mai ales la nivelul ficatului, a sistemului
port şi a organelor genitale feminine, având ca urmare insuficienţa hepatică
funcţională cu fatigabilitate și congestie pelvină cu dismenoree
- instabilitate vasomotorie cu bufeuri de cădură, cu senzaţie de slăbiciune şi
leșin sau eretism neurocirculator cu agitaţie şi anxietate
- relaxarea ţesuturilor venoase, a ligamentelor şi a musculaturii netede ducând
la varice, hiperlaxitate ligamentară și ptoze viscerale.

Biotip: Clasic e descrisă ca femeie la care totul este în cădere: depresie

psihică, visceroptoze, pleoape căzute, insuficienţă hepatică şi genitală, poartă culori
închise.
Teren tuberculinic cu posibilă evoluţie cancerinică.

Modalităţi:
- Agravări: - ȋnainte de prânz şi seara
- la aer rece, vânt din est
- ȋnainte de furtună
- în societate
- spălându-se
- la lapte (diaree) şi la mirosuri, mai ales de bucătărie
- la abuz de tutun (dispepsie)
- Ameliorări : - la exerciţiu fizic, mișcare (dans)
- mergând repede
- la presiune
- la cald
- ȋntinzându-se

Simptome generale:
- lateralitate stângă
- Alimentar:
- dorinţă pentru: mâncăruri acide, oţet, murături
- aversiune pentru carne
- insomnie noaptea, obosită dimineaţa, somnolenţa ziua
- bufeuri de căldură cu ameţeli dimineaţa la sculare
- senzaţie de frig localizată: vertex, ȋntre umeri, picioare reci
- transpiraţii abundente, acre, mai ales în axile şi scrot

89
Homeopatie
Mental-emoţional:
- camuflaj şi fugă pentru a scăpa
- se simte forţată să acţioneze ȋmpotriva voinţei ei
- face observaţii sarcastice, tăioase, după care este adesea cuprinsă de
remușcări
- intuiește cu mare precizie punctele slabe, vulnerabile ale celorlalţi și le
“atinge” cu observaţii “ţintite”
- este dependentă emoţional sau financiar şi obligată să se poarte altfel decât
ar dori (soţia-gospodină iritată, copleșită de prea multă treabă, mama epuizată,
supărată, mânioasă, care ţipă la copii, mai ales seara, ȋn timp ce pregătește cina)
- se izolează, se simte nenorocită, disperată, aversiune pentru famili
- ȋși caută refugiul în muncă, până la istovire
- tristă şi abătută, fără bucurie de viaţă, plânge vorbind despre ea, totu-i
negru, se simte nenorocită, distrusă
- indiferenţă faţă de ai săi, apatică, taciturnă, închisă în ea, nimic nu o
interesează, nimic nu o distrează, se dorește singură, nu suportă consolarea
- nostalgie pentru trecut, indiferenţă pentru prezent, dar face planuri pentru
viitor
- fatigabilitate iritabilă, se vexează ușor, nemultumită de ceilalţi şi de ea insăși
- nu suportă să fie contrazisă
- foarte impresionabilă, cu neliniști şi frici, anxietate seara (Causticum,
Phosphorus)

Cap, gât
- cefalee cu durere apăsătoare în ochiul stâng, cu iradiere în occiput agravată
clătinând capul sau la efort, ameliorată seara, la aer curat
- sensibilitate dureroasă a pielii capului cu căderea părului
- sensibilitate dureroasă a ochilor seara, cu senzaţia de arsură şi de nisip în
ochi
- lăcrimare dimineaţa şi seara, intoleranţă la lumina strălucitoare
- pleoape superioare grele, ptozate
- herpes al pleoapelor superioare
- acufene, hipersensibilitate la zgomot
- carii dentare cu dureri acute agravate la orele 18-24
- senzaţie de dinţi prea lungi, pioree
- limbă albă cu afte, curată la menstre
- gura uscată, buze umflate dimineaţa, herpes al buzei inferioare
- gust sarat (Carbo vegetabilis, China)
- nări uscate, umflate şi ulcerate

Gastrointestinal
- greaţă dimineaţa la sculare ameliorată mâncând, greaţă la spălatul pe dinţi
- senzaţie de gol în stomac (Ignatia, Pulsatilla, Podophyllum) imediat ce se
gândește la un aliment dorit, neameliorată mâncând
90
 Curs introductiv
- distensie abdominala cu borborisme şi flatulenţă
- durere profundă în hipocondrul drept, ameliorată ȋn poziţie culcată pe
dreapta sau la masaj
- constipaţie cu scaune insuficiente, dure, scibale brune dificil de evacuat,
senzaţie continuă de bol greu în rect (Anacardium, Lachesis, Lilium tigrinum,
Platina), neameliorată de scaun
- durere bruscă, acută în anus, ameliorată mergând repede, cedează la
evacuarea scaunului
- hemoroizi procidenţi în mers şi la scaun, secreţie anală cvasi-continuă
(Antimonium crudum)
- senzaţia de greutate pelvină, prolaps rectal

Urogenital
- senzaţie de presiune în vezica urinară cu nevoia imperioasă de a urina
- incontinenţă urinară în prima parte a nopţii
- urină tulbure, fetidă, cu depozit roșu, aderent de pereţii vasului
- la bărbat: - secreţie uretrală cronică, picătură cronică
- transpiraţii fetide ale scrotului
- condiloame în jurul glandului
- la femeie:
- menstre ȋntârziate şi de scurtă durată, cu apariţie matinală,
negricioase, cu dureri lombosacrate sfâșietoare
- senzaţie de presiune pelvină în jos, ca şi când conţinutul pelvin ar avea
tendinţa să iasă prin vulvă (Lilium tigrinum), trebuie să-și încrucișeze picioarele când
șade
- prolaps uterin
- leucoree galbenă, acidă, ȋnainte de menstră, după fiecare micţiune, cu
aspect lăptos (Calcarea carbonica, Pulsatilla), numai ziua, cu arsuri şi escoriaţii ale
coapselor
- avort în ultimele luni de sarcină (ȋn primele luni Apis, Kali carbonicum)
- vagin dureros la actul sexual
- uscăciunea vaginului şi vulvei după menstre (Natrum muriaticum)

Respirator
- tuse seacă, spastică, iritantă, obositoare, agravată seara după ce s-a culcat
(Sanguinaria)
- dureri constrictive în piept agravate după somn, ameliorate mergând repede
- senzaţie de opresiune dimineaţa şi seara

Cardio-vascular
- sindrom Raynaud

Spate:

91
Homeopatie
- durere lombară ameliorată de presiune (apăsare) puternică sau când stă
ȋntinsă pe o suprafaţă tare (Natrum muriaticum, Rhus toxicodendron)
- durere de spate ȋnaintea sau ȋn timpul menstrelor

Piele:
- prurit în plicile coatelor (Rhus toxicodendron, Sulphur) şi peste tot,
neameliorat de scărpinat, ci transformat în senzatie de arsură
- eczemă, psoriasis (coate, glezne)
- ihtioza
- herpes circinat catamenial
- urticarie agravată la aer, ameliorată în cameră caldă
- pete galbene sau brune pe spate, umeri, abdomen, nas, pete de sarcină
- varice ale membrelor inferioare

Remedii complementare: Natrum muriaticum, Sulphur, Tuberculinum.

Nux vomica ȋi intensifică acţiunea

Comparaţii, diagnostic diferenţial:

Belladonna, Actaea racemosa, Helonias, Kali carbonicum, Lilium tigrinum,
Platina - tulburări reflexe de origine uterină
Lycopodium, Phosphorus, Chelidonium, Nux vomica - tulburări hepatice
Benzoic acid, Nitric acid - urini fetide
Arsenicum album, Arsenicum iodatum - psoriasis
Natrum muriaticum, Phosphoric acid, Phosphorus, Causticum – tabloul psihic,
mental
Lilium tigrinum, Murex - senzaţia de “bearing down” (presiune pelvină în jos)

Nucleul (Vermeulen):
1. Stază la toate nivelurile.
2. Friguros.
3. Ameliorare la activitate, efort fizic intens.
4. Poftă de acrituri şi ciocolată.
5. Senzaţii de „tragere în jos”.
6. Agravare înainte,în timpul şi după menstruaţie.

Caz clinic

Pacientă de 42 ani, profesoară, se prezintă la consultaţie pentru cefalee,

obstrucţie nazală intermintentă, rinoree muco-purulentă abundentă. Pacienta mai
prezintă varice ale membrelor inferioare, dureroase mai ales seara, dureri
ameliorate de efortul fizic, ȋn special de dans. Ar vrea să ȋși deschidă o școală de
dans dar consideră că e imposibil, nu i se pare un proiect realist, se simte forţată să
rămână ȋn situaţia actuală.
92
 Curs introductiv
Afirmativ, i se ȋntâmplă să ridice vocea frecvent la proprii copii, niciodată la
școală.

O doză de Sepia 200CH a condus la remisia simptomelor rino-sinusale.

CONCLUZII

Evoluţia tehnologică a cuprins întreaga lume medicală şi a propulsat-o spre

viitor într-un interval de timp incredibil de scurt, în timp ce homeopatia a fost
practicată în ultimii 50 de ani aproape la fel ca acum 200 de ani, pe vremea lui
Hahnemann. Unele dintre elementele strategiei homeopatice nu s-au schimbat de
atunci, pe de o parte datorită persistenţei eficienţei lor în tot acest timp dar, pe de
altă parte, din lipsa apariţiei noutăţilor revoluţionare în domeniu.
Apariţia şi dezvoltarea exponenţială a tehnologieiinformatice în ultimii 10 ani a
condus şi la un salt calitativ şi cantitativ impresionant şi în homeopatie, punând la
dispoziţia terapeuţilor instrumente utile precum programele de repertorizare şi
impresionante enciclopedii homeopatice, facilitate la care homeopaţii mai vechi nici
nu puteau visa.
Progresul cel mai important pe care l-a înregistrat homeopatia în ultimii ani se
datorează, însă, apariţiei unei organizări şi ordonări a cantităţii imense de informaţie
adunată în ultimii 200 de ani. Munca unor homeopaţi geniali precum Jan Scholten,
Frans Vermeulen, Massimo Mangialavori, Rajan Sankaran şi alţii a dus la apariţia
unor metode de sistematizare a Materiei Medica pe regnuri şi pe grupe, a deschis
porţile homeopatiei către chimie (schimbând sensul tabelului lui Medeleev pentru
homeopaţi), către botanică (ducând la o înţelegere mai profundă a persoanelor
cărora le sunt indicate remedii vegetale), către zoologie (lărgind orizontul remediilor
homeopatice cunoscute), către microbiologie (nosodele) şi întregul univers, pentru a
ne arăta că orice substanţă poate deveni un remediu homeopatic util pentru o
persoană aflată în suferinţă.
Homeopatia a devenit astfel o artă holistică, îmbinând talentul pentru
investigare cu o cunoaştere detaliată şi rafinată a naturii şi universului nostru. Prin
progresul adus de aceşti mari cercetători, homeopatia a devenit mai mult decât o
ramură medicală, a devenit o modalitate de înţelegere a modului cum funcţionează
fiinţa umană, prin intermediul paradigmei fractale: ce este la un nivel, se regăseşte
şi la altele.
Enigmatică, holistică, integrativă şi foarte complexă, homeopatia va şti
întotdeauna să răsplătească terapeutul care găseşte timpul şi pasiunea necesare
pentru aprofundarea cunoştinţelor şi înţelegerea tutror aspectelor vieţii pacienţilor,
cu satisfacţii terapeutice surprinzătoare; vindecarea atât a cazurilor mai simple, fără
a-i încărca chimic pe pacienţi dar mai ales a celor „de nevindecat” reprezintă o
satisfacţie pe care o aşteptăm cu toţii de la o profesie în care investim atât de mult.

Bibliografie

93
Homeopatie
1. BOERICKE, William. Principiile homeopatiei. București, Editura Herald, 2009;
2. BRADFORD, Thomas Lindsley. Viaţa și scrisorile doctorului Samuel
Hahnemann. Timișoara: Editura Graphite, 2010;
3. BUNGETZIANU, Gheorghe, JURJ, Gheorghe. Materia Medicală clinică
homeopatică. Timișoara: Waldpress, 2004;
4. Comitetul European pentru Homeopatie.Homeopathic Care în a Medical
Context, Bruxelles, 2011;
5. De SCHEPPER, Luc. Achieving and Maintaining the Similimum. New Delhi, B.
Jain Publishers, 2007;
6. GRANDGEORGE, Didier. Pe potecile homeopatiei. București, Editura
Proxima, 2004;
7. GUNAVANTE, SM, BHAT, Shardda. The Amazing Power of Homeopathy. New
Delhi, B. Jain Publishers, 2007;
8. GUNAVANTE, SM. The „Genius” of Homoeopathic Remedies. New Delhi, B.
Jain Publishers, 2006;
9. HAHNEMANN, Samuel. Organonul Medicinei. București: Editura Excalibur,
2008;
10. KENT, James Tyler. Lectures on Homoeopathic Materia Medica. New Delhi, B.
Jain Publishers, 2005;
11. KENT, James Tyler. Lectures on Homoeopathic Philosophy. New Delhi, B. Jain
Publishers, 2007;
12. KENT, James Tyler. Repertory of the Homoeopathic Materia Medica. New
Delhi, B. Jain Publishers, 2007;
13. KRUZEL, Thomas. The Homeopathic Emergency Guide. New Delhi, B. Jain
Publishers, 2005;
14. MORRISON, Roger, HERRICK, Nancy. The Essence of Various Groups. New
Delhi, B. Jain Publishers 2010;
15. MORRISON, Roger. Ghid practic de remedii homeopatice. București,
Hahnemann Clinic Publishing. 2001;
16. NEGOMIREANU, Mihai, TELESCU, Claudia. Homeopatie. Iniţiere ȋn teoria și
practica homeopatiei clasice. Timișoara: Editura de Vest, 1997;
17. PAVLOVSCHI Doina, sub red. Homeopatie.Note de curs,. București: Centrul
de Perfecţionare ȋn Domeniul Sanitar, 2009;
18. PETRUCCI, Roberto. Pediatrie. Teme și concepte ȋn medicina homeopatică.
Cluj-Napoca, Napoca Star, 2012;
19. PHATAK, SR. Materia Medica of Homoeopathic Medicines. New Delhi, B. Jain
Publishers, 2004;
20. RAJAGOPALA, Rao. Clinical Tips in Homoeopathy. New Delhi, B. Jain
Publishers, 2004;
21. ROWE, Todd. Homoeopathic Methodology. New Delhi, USA, Europe: B. Jain
Publishers, 2007;
22. SANKARAN, Rajan. Homoeopathy. The Science of Healing. New Delhi, B.
Jain Publishers, 2005;
23. SANKARAN, Rajan. Schema lui Sankaran. Iași, Editura MiniEd, 2006;
94
 Curs introductiv
24. SANKARAN, Rajan. Spiritul homeopatiei. Iași: Editura MiniEd, 2008;
25. SANKARAN, Rajan. Substanţa homeopatiei. Iași: Editura MiniEd, 2008;
26. SANKARAN, Rajan. The Other Song. Discovering Your Parallel Self. Mumbai:
Homoeopathic Medical Publishers, 2009
27. SCHOLTEN, Jan. Homoeopathy and Minerals, Utrecht, Stichting Alonnissos,
2008;
28. SHERR, Jeremy. The Dynamics and Methodology of Homoeopathic Provings.
New Delhi, B. Jain Publishers, 2003;
29. SHORE, Johnatan, GRAY, Bill. Tracking the Simillimum. New Delhi, B. Jain
Publishers, 2010;
30. SHORE, Johnatan. Remedy Action and Second Prescription. New Delhi, B.
Jain Publishers, 2010;
31. SHORE, Jonathan. Materia Medica with a Difference. New Delhi, B. Jain
Publishers, 2010.
32. SHORE, Jonathan. The Art of Prescription. New Delhi, B. Jain Publishers,
2010;
33. SOESCU, Sorina. Analiza cazului Homeopat. Constanţa: Editura Muntenia,
2008;
34. VITHOULKAS, G. Principiile de bază ale homeopatiei. Ed. Brumar, Timișoara,
2012
35. VITHOULKAS, George. Essence of Materia Medica. New Delhi, B. Jain
Publishers, 2008;
36. VITHOULKAS, George. Homeopatia, medicina noului mileniu. Iași: Editura
Pan Europe, 2002;

95