Sunteți pe pagina 1din 15

CURS 11, Analiză matematică, semestrul I, 2014–2015

1 Integrale duble
Fie D ⊂ R2 un domeniu compact (ı̂nchis şi mărginit). Să presupunem că D1 , D2 , ..., Dn este un şir
finit de domenii compacte, fără puncte interioare comune, astfel ı̂ncât

D = D1 ∪ D2 ∪ ... ∪ Dn . (1)

Vom spune că relaţia (1) defineşte o descompunere a domeniului D şi notăm cu ∆ := {Di }i=1,n
clasa tuturor mulţimilor ce formează această descompunere.
Pentru o mulţime compactă A ⊂ R2 , cea mai mare distanţă dintre două puncte din A se numeşte
diametrul mulţimii A. În cazul descompunerii ∆ a domeniului D, cel mai mare dintre diametrele
mulţimilor D1 , ..., Dn se notează cu k∆k şi se numeşte diametrul descompunerii ∆.
Fie acum o funcţie continuă pe domeniul D. Vom considera, ı̂n fiecare subdomeniu Di , câte un
punct (ξi , ηi ) ∈ Di , iar apoi formăm suma
n
X
f (ξi , ηi ) · Aria(Di ). (2)
i=1

Această sumă se va numi suma Riemann asociată funcţiei f, domeniului D, descompunerii ∆ şi
punctelor {(ξi , ηi )}i=1,n , şi o notăm cu

σ∆ (f ; ξi , ηi ).

Definiţia 1.1 Fie D ⊂ R2 un domeniu compact şi f : D → R. Funcţia f se numeşte integrabilă


Riemann pe domeniul D dacă există I ∈ R astfel ı̂ncât, pentru orice ε > 0, există δ > 0 astfel
ı̂ncât, pentru orice descompunere ∆ cu k∆k < δ şi orice ar fi punctele (ξi , ηi ) ∈ Di i = 1, n este
satisfăcută relaţia:
|σ∆ (f ; ξi , ηi ) − I| < ε.
În această situaţie, numărul I se numeşte integrala dublă ı̂n sens Riemann a funcţiei f pe domeniul
D şi se notează prin ZZ
I= f (x, y)dxdy.
D

În baza definiţiei precedente ne rezultă, luând f (x, y) = 1, ∀(x, y) ∈ D, că f este integrabilă
Riemann pe D şi ZZ
Aria(D) = dxdy. (3)
D

Teorema 1.2 Fie D ⊂ R2 un domeniu compact şi f : D → R continuă pe D. Atunci f este


integrabilă pe domeniul D.

1
Prezentăm ı̂n continuare câteva cazuri ı̂n care integrala dublă se poate calcula, ea reducându-se
la calculul a două integrale Riemann obişnuite.

Definiţia 1.3 1. Domeniul D se numeşte simplu ı̂n raport cu axa Oy dacă poate fi reprezentat sub
forma:
D = (x, y) ∈ R2 | x ∈ [a, b] , ϕ (x) ≤ y ≤ ψ (x) ,

(4)
unde ϕ, ψ : [a, b] → R (x) sunt funcţii continue pe [a, b] cu ϕ (x) < ψ (x) , x ∈ (a, b) .
2. Domeniul D se numeşte simplu ı̂n raport cu axa Ox dacă poate fi reprezentat sub forma:

D = (x, y) ∈ R2 | y ∈ [c, d] , ϕ (y) ≤ x ≤ ψ (y) ,



(5)

unde ϕ, ψ : [c, d] → R sunt funcţii continue pe [c, d] cu ϕ (y) < ψ (y) , y ∈ (c, d) .

Observaţia 1.4 Observăm din definiţia de mai sus că un domeniu D este simplu ı̂n raport cu
axa Oy dacă orice paralelă dusă prin punctele intervalului [a, b] la Oy intersectează Fr D ı̂n exact
două puncte, cu excepţia eventuală a punctelor situate pe dreptele de ecuaţii x = a sau x = b. O
observaţie analoagă are loc pentru cazul domeniilor simple ı̂n raport cu axa Ox.

y
y=ψ(x)

A4 A3
(D)
A1 A2

x
O y=φ(x)
x=a x=b
Figure 1: Domeniu simplu ı̂n raport cu Ox

Figura 1. simplu Oy Figura 2. simplu Ox Figura 3 nu e simplu in raport nici cu Ox, nici cu
Oy.

Lemma 1.5 Fie D ⊂ R2 un domeniu simplu ı̂n raport cu axa Oy şi funcţia f : D → R continuă
pe D. Atunci funcţia I : [a, b] → R, dată prin
Z ψ(x)
I (x) = f (x, y) dy
ϕ(x)

este continuă pe [a, b] , deci integrabilă Riemann pe [a, b] .

2
Demonstraţie. Să presupunem deci că D este dat de relaţia (4). Făcând schimbarea de variabilă
y = g(x, t) = ϕ(x) + t (ψ(x) − ϕ(x)) ,
vom avea:
∂g
g(x, 0) = ϕ(x), g(x, 1) = ψ(x), = ψ(x) − ϕ(x).
∂t
Deci,
Z ψ(x) Z 1
f (x, y) dy = f (x, ϕ(x) + t (ψ(x) − ϕ(x))) · (ψ(x) − ϕ(x)) dt.
ϕ(x) 0
Cum funcţia din ultima integrală, notată h(x, t), este continuă ı̂n raport cu ansamblul variabilelor
(x, t) pe [a, b] × [0, 1] , iar
Z ψ(x) Z 1
f (x, y) dy = h(x, t)dt,
ϕ(x) 0
Z 1
ı̂n baza continuităţii integralelor cu parametru vom avea că funcţia x 7→ h(x, t)dt este continuă,
0
deci funcţia x 7→ I (x) este continuă pe [a, b] . 

Lemma 1.6 Dacă m ≤ f (x, y) ≤ M pe D, iar f este continuă pe D, simplu ı̂n raport cu axa Oy,
atunci Z b Z ψ(x) !
m · Aria(D) ≤ f (x, y) dy dx ≤ M · Aria(D). (6)
a ϕ(x)

Demonstraţie. În baza relaţiei de monotonie a integralei, avem


ψ(x)
Z ψ(x)
Z ψ(x)
Z
m· dy ≤ f (x, y) dydx ≤ M · dy,
ϕ(x) ϕ(x) ϕ(x)
sau
ψ(x)
Z
m · (ψ(x) − ϕ(x)) ≤ f (x, y) dydx ≤ M · (ψ(x) − ϕ(x)) .
ϕ(x)

Integrând această relaţie de la a la b, obţinem (6). 

Următoarea teoremă pune ı̂n evidenţă un mod de calcul al integralelor duble pentru domenii
simple ı̂n raport cu una dintre axe.

Teorema 1.7 Fie f : D ⊂ R2 → R, integrabilă Riemann pe domeniul D. Dacă:


1. D este simplu ı̂n raport cu axa Oy şi are reprezentarea (4), atunci are loc formula
 
ZZ Zb ψ(x)
Z
f (x, y) dxdy =  f (x, y) dy  dx. (7)
 
D
a ϕ(x)

2. D este simplu ı̂n raport cu axa Ox şi are reprezentarea (5), atunci are loc formula
 
ZZ Zd ψ(y)
Z
f (x, y) dxdy =  f (x, y) dx dy. (8)
 
D
c ϕ(y)

3
Demonstraţie. Vom demonstra doar relaţia (7), cealaltă formulă arătându-se analog. Să pre-
supunem deci că D este dat de relaţia (4). Să considerăm o descompunere a domeniului D, efec-
tuată cu ajutorul unor drepte paralele de forma x = x0 , x = x1 , ..., x = xn , unde a = x0 < x1 <
... < xn = b este o diviziune a intervalului [a, b] , şi a unor curbe definite prin relaţii de forma

y = ϕ0 (x), y = ϕ1 (x), ..., y = ϕn (x),

unde

ϕ0 (x) = ϕ(x),
1
ϕ1 (x) = ϕ(x) + (ψ(x) − ϕ(x)) ,
n
2
ϕn (x) = ϕ(x) + (ψ(x) − ϕ(x)) ,
n
...
n
ϕn (x) = ϕ(x) + (ψ(x) − ϕ(x)) = ψ(x).
n
Figura...
În baza proprietăţii de aditivitate a integralei Riemann ı̂n raport cu intervalul, obţinem
   
Zb ψ(x)
Z X n Zxi ψ(x)
Z
f (x, y) dy  dx = f (x, y) dy  dx.
   
 
a i=1x
ϕ(x) i−1 ϕ(x)

Folosind aceeaşi proprietate, avem ı̂nsă şi


  
Zxi ψ(x)
Z Zxi ϕZ1 (x)
f (x, y) dy  dx = f (x, y) dy +
  
 
xi−1 ϕ(x) xi−1 ϕ0 (x)

ϕZ2 (x) ϕZn (x)

+ f (x, y) dy + ... + f (x, y) dy  dx.


ϕ1 (x) ϕn−1 (x)

În baza prorpietăţii de liniaritate a integralei, avem


   
Zxi ψ(x)
Z Zxi ϕZ1 (x)

f (x, y) dy  dx = f (x, y) dy  dx+


   
 
xi−1 ϕ(x) xi−1 ϕ0 (x)
   
Zxi ϕZ2 (x) Zxi ϕZn (x)

+ f (x, y) dy  dx + ... + f (x, y) dy  dx.


   
 
xi−1 ϕ1 (x) xi−1 ϕn−1 (x)

Aşadar, vom avea că


   
ψ(x) ϕZj (x)
Zb Z n Zxi
n X
X
f (x, y) dy  dx = f (x, y) dy  dx.
   
 
a i=1 j=1x
ϕ(x) i−1 ϕj−1 (x)

4
Fiecărui termen al sumei duble din relaţia anterioară i se poate aplica Lema 1.6. Notăm

Dij = {(x, y) | x ∈ [xi−1 , xi ] , y ∈ [ϕj−1 (x), ϕ(x)]}


mij = inf f (x, y), mij = sup f (x, y).
Dij Dij

Folosind Lema 1.6, obţinem


 
Zxi ϕZj (x)

mij · Aria(Dij ) ≤ f (x, y) dy  dx ≤ Mij · Aria(Dij ),


 

xi−1 ϕj−1 (x)

de unde, prin sumare,


 
Zb ψ(x)
n X
X n Z XX n n
mij · Aria(Dij ) ≤ f (x, y) dy  dx ≤ Mij · Aria(Dij ).
 

i=1 j=1 a i=1 j=1
ϕ(x)

Dar, cum f este continuă pe domeniul compact Dij , valorile mij şi Mij se ating, ı̂n baza Teoremei
lui Weierstrass, ı̂n puncte din domeniul Dij , adică sumele din dreapta şi stânga relaţiei precedente
sunt sume Riemann. Mai mult, norma descompunerii realizate de noi va tinde Z Z către 0 când n → ∞,
iar cum f este integrabilă pe D, va rezulta că ambele sume tind către f (x, y) dxdy. De aici,
D
relaţia (7). 

Observaţia 1.8 Uneori, pentru uşurarea scrierii, preferăm notaţiile:


 
Zb ψ(x)
Z Zb ψ(x)
Z
not
f (x, y) dy  dx = dx f (x, y) dy,
 

a ϕ(x) a ϕ(x)
 
Zd ψ(y)
Z Zd ψ(y)
Z
 not
f (x, y) dx dy = dy f (x, y) dx.


c ϕ(y) c ϕ(y)

În cazul unui domeniu dreptunghiular, D = [a, b] × [c, d] , se observă faptul că acesta este simplu
şi ı̂n raport cu Oy, şi cu Ox, putând fi reprezentat sub oricare din formele (4) şi (5). Spre exemplu,
putem lua ϕ(x) = c şi ψ(x) = d pentru orice x ∈ [a, b] . În acest caz, formulele (7) şi (8) devin,
respectiv,

Zb Zd Zb Zd
 
ZZ
f (x, y) dxdy =  f (x, y) dy  dx = dx f (x, y) dy, (9)
[a,b]×[c,d] a c a c

Zd
 b
Zd Zb

ZZ Z
f (x, y) dxdy =  f (x, y) dx dy = dy f (x, y) dx. (10)
[a,b]×[c,d] c a c a

5
Mai mult, dacă f este o funcţie cu variabile separate, adică f se poate scrie sub forma f (x, y) =
f1 (x) · f2 (y) pentru orice (x, y) ∈ [a, b] × [c, d], atunci integrala dublă se calculează ca un produs
efectiv de două integrale Riemann simple, adică:
 b   d 
ZZ Z Z
f (x, y) dxdy =  f1 (x) dx ·  f2 (y) dy  .
[a,b]×[c,d] a c

1.1 Proprietăţi ale integralei duble


Teorema 1.9 (Proprietatea de liniaritate ı̂n raport cu integrandul) Fie D un domeniu com-
pact din R2 , f, g două funcţii integrabile pe D şi α un număr nenul. Atunci funcţiile f + g, α · f
sunt integrabile pe D şi, ı̂n plus:
ZZ ZZ ZZ
(f + g) (x, y)dxdy = f (x, y) dxdy + g (x, y) dxdy,
ZDZ D
ZZ D

(α · f )(x, y)dxdy = α · f (x, y) dxdy.


D D

Teorema 1.10 (Proprietatea de aditivitate ı̂n raport cu domeniul) Dacă D = D1 ∪ D2 şi


D1 ∩ D2 = ∅ şi sunt separate printr-o curbă netedă, iar f este integrabilă pe D, atunci f este
integrabilă pe Di , i = 1, 2 şi rezultă
Z Z Z Z Z Z
f (x, y)dxdy = f (x, y)dxdy + f (x, y)dxdy.
D D1 D2

Reciproc, dacă f este integrabilă pe Di atunci f este integrabilă pe D şi are loc aceeaşi relaţie.

Teorema 1.11 Fie D un domeniu compact din R2 ,iar f o funcţie integrabilă pe D. Atunci funcţiile
|f | este integrabilă pe D şi are loc:
Z Z ZZ


f (x, y) dxdy ≤ |f (x, y)| dxdy.
D D

Teorema 1.12 (monotonie) Dacă f, g : D → R sunt integrabile pe D şi f (x, y) ≤ g(x, y), ∀(x, y) ∈
D, atunci Z Z Z Z
f (x, y)dxdy ≤ g(x, y)dxdy.
D D
Dacă pentru orice (x, y) ∈ D are loc

m ≤ f (x, y) ≤ M

atunci este adevărată şi inegalitatea


Z Z
m · aria(D) ≤ f (x, y)dxdy ≤ M · aria(D).
D

Teorema 1.13 (de medie pentru integrala dublă) Fie D un domeniu compact din R2 şi f :
D → R o funcţie continuă pe D. Atunci există un punct (x0 , y0 ) ∈ D astfel ı̂ncât
ZZ
f (x, y) dxdy = f (x0 , y0 ) · Aria(D).
D

6
1.2 Interpretarea mecanică a integralei duble
Considerăm o placă plană D, de grosime neglijabilă, având ı̂n fiecare punct densitatea de masă
dată printr-o funcţie continuă şi pozitivă ρ (x, y).
1. masa plăcii materiale este:
ZZ
M= ρ (x, y) dxdy.
D

2. coordonatele centrului de greutate al plăcii materiale sunt date de formulele:


ZZ
1

 xG =
 · x · ρ (x, y) dxdy,
M Z ZD
1
 yG =
 · y · ρ (x, y) dxdy.
M D

3. momentul de inerţie al plăcii materiale D, situată ı̂n planul xOy, ı̂n raport cu o dreaptă
d sau cu un punct P este: ZZ
I= r2 (x, y) · ρ (x, y) dxdy
D
unde r = r (x, y) este distanţa de la un punct curent al plăcii, M (x, y) , la dreapta d, respectiv la
punctul P .
În particular, momentele de inerţie IOx şi IOy ale plăcii materiale D ı̂n raport cu axele de
coordonate Ox, respectiv Oy, sunt:
ZZ ZZ
2
IOx = y · ρ (x, y) dxdy şi IOy = x2 · ρ (x, y) dxdy.
D D

De asemenea, momentul de inerţie al plăcii materiale D ı̂n raport cu originea axelor de coordo-
nate este: ZZ
x2 + y 2 · ρ (x, y) dxdy.

IO =
D

Evident, are loc:


IO = IOx + IOy .

1.2.1 Exemple
Exerciţiul 1.14 Calculaţi următoarele integrale duble pe domeniile indicate:
ZZ h πi h πi
1. I = sin (x + y) · dxdy, unde D = 0, × 0, .
D 2 2
Soluţie. Cum D este dreptunghiular, avem, ı̂n baza formulei (9),
Z π Z π
2 2
I= dx sin (x + y) dy.
0 0
Z π π
2 2
Cum I (x) = sin (x + y) dy = − cos (x + y) = sin x + cos x, rezultă
0 0
Z π
2
I= (sin x + cos x) dx = 2.
0

7
ZZ
dxdy
2. I = 2 , unde D = [0, 1] × [0, 1] .
D (x + y + 1)
Soluţie. Obţinem
Z 1 Z 1
dy
I= dx 2,
0 0 (x + y + 1)
Z 1
−1 1

dy 1 1
I (x) = 2 = x + y + 1 = x + 1 − x + 2,
0 (x + y + 1) 0

de unde
Z1    
1 1 4
I= − dx = ln .
x+1 x+2 3
0
ZZ
3. I = xy 2 dxdy, unde D este domeniul plan limitat de parabola de ecuaţie y 2 = 4x şi de
D
dreapta de ecuaţie x = 1.
Soluţie. Fig 5.
Domeniul D este simplu ı̂n raport cu ambele axe de coordonate. Considerându-l simplu ı̂n
raport cu axa Ox, avem:
Z 2 Z 1
xy 2 dx,

I= dy
1 2
−2 4
y
1
1 2 2 1 y2 y6
Z
2

I (y) = xy dx = · x · y = − ,
1 2
y 2 1 2
y 2 32
4 4

de unde
Z2 
y2 y6

32
I= − dy = .
2 32 21
−2
ZZ
x2 + y dxdy, unde D este domeniul plan limitat de curbele de ecuaţii: y = x2 şi

4. I =
D
y 2 = x.
Soluţie. Figura 6
Domeniul D (haşurat pe figură) este simplu ı̂n raport cu ambele axe de coordonate.
 Con-
0≤x≤1
siderându-l ca domeniu simplu ı̂n raport cu axa Oy, ı̂l putem scrie sub forma D : √ ,
x2 ≤ y ≤ x
deci
√ Z1 "  y=√x #
Z 1 Z x
1
x2 + y dy = x2 y + y 2

I= dx dx
0 x2 2 y=x2
0
Z1  
5 1 3 4 33
= x 2 + x − x dx = .
2 2 140
0

8

0≤y≤1
Considerând D ca domeniu simplu ı̂n raport cu axa Ox, ı̂l putem scrie sub forma D : √ ,
y2 ≤ x ≤ y
de unde
"Z √ #  x=√y 
Z 1 y Z 1  3
2
 x
I= x + y dx dy = + xy dy
0 y2 0 3 x=y 2
3
!
Z 1
y 2 3 1 33
= + y 2 − y6 − y3 dy = .
0 3 3 140
ZZ
x2 + y 2 · dxdy, unde D este domeniul plan mărginit de dreptele de ecuaţii: y = x,

5. I =
D
y = x + 1, y = 1 şi y = 3.
Soluţie. Figura 7
Dacă privim domeniul D ı̂n raport cu axa Oy, trebuie să-l descompunem acest domeniu ı̂n trei
domenii D1 , D2 şi D3 , simple ı̂n raport cu această axă, apoi vom avea, folosind Teorema 1.10, că
ZZ ZZ ZZ
2 2 2 2
x2 + y 2 dxdy.
  
I= x + y dxdy + x + y dxdy +
D1 D2 D3

Domeniul D (mărginit de paralelogramul ABCD) este ı̂nsă simplu ı̂n raport cu axa Ox, putând
fi scris sub forma
D = (x, y) ∈ R2 | y ∈ [1, 3] , y − 1 ≤ x ≤ y .


Atunci
Z 3 Z y
x2 + y 2 dx,

I= dy
1 y−1
y
x3 (y − 1)3
Z x=y
2 2 2 1
= y3 − + y2,

I (y) = x +y dx = + xy
y−1 3 x=y−1 3 3
deci Z 3 Z 3 Z 3
1 3 1 3
I= y dy − (y − 1) + y 2 dy = 14.
3 1 3 1 1
ZZ
dxdy
√ , unde: D = (x, y) ∈ R2 | y 2 ≤ 8x, y ≤ 2x, y + 4x ≤ 24 .

6. I =
D x
Soluţie. Figura 8.
Domeniul D este haşurat ı̂n figura de mai sus. Pentru calcul, ı̂mpărţim domeniul D ı̂n trei
subdomenii simple ı̂n raport cu axa Oy şi avem
ZZ
dxdy
Z 2 Z 2x
dx
Z 2
1  √  Z 2
√ √ 
I1 = √ = dx √ √ = √ · 2x + 8x · dx = 2 · x + 2 · dx
D x 0 − 8x x 0 x 0
√1
20 2
= ,
3
Z 9 Z √8x Z 9 √ Z 92 √

ZZ  q 
dxdy 2 dy 2 1
I2 = √ = dx √ √ = √ · 4 2 · x dx = 4 2 · dx = 10 2,
D2 x 2 − 8x x 2 x 2
ZZ
dxdy
Z 8 Z 24−4x
dy
Z 8
1  √ 
I3 = √ = dx √ √ = √ 24 − 4x + 8x dx
D3 x 9
− 8x x 9 x
2 2


8 8 8
√ 8 √ 19 2
= 48 x − · x x + 2 2 · x = .
9 3 9 9 3
2 2 2

9
Aşadar, √
I = I1 + I2 + I3 = 23 2.
7. Să se calculeze masa plăcii plane materiale care ocupă domeniul plan:
D = (x, y) ∈ R2 | x2 − 2y 2 ≥ 7, y ≤ 7 − 2x


1
şi care are densitatea ρ (x, y) = p .
2y 2 + 7
Soluţie. Figura 9.
Avem
ZZ ZZ
dxdy
M= ρ (x, y) dxdy = p
D D 2y 2 + 7
Z 1 Z 7−y Z 1 !
2 dx 7−y 7
= dy √ p = p − 1 dy = √ .
−3 2y 2 +7 7 + 2y 2 −3 2 7 + 2y 2 2 2
8. Să se calculeze momentele de inerţie in raport cu axele de coordonate şi momentul de inerţie
faţă de origine pentru placa materială plană care ocupă domeniul
D = (x, y) ∈ R2 | x + y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0


şi care are densitatea materială de masă dată de ρ (x, y) = 1 + xy.


Soluţie. Figura 10. Obţinem
Z 1 Z 1−x
11
IOx = dx y 2 (1 + xy) dy = ,
0 0 120
Z 1 Z 1−x
11
IOy = dx x2 (1 + xy)dy = ,
0 0 120
11
IO = IOx + IOy = .
60

1.3 Schimbarea de variabilă ı̂n integrale duble


Considerăm două domenii compacte D şi D0 din R2 şi o transformare T : D0 → D, de forma
x = x(u, v)
, (u, v) ∈ D0 , (11)
y = y(u, v)
unde:
1. x, y sunt de clasă C 1 (D0 );
∂x
2. T este surjectivă;
∂u
∂x ∂x

3. Jacobianul J (u, v) = ∂u ∂v 0
∂y 6= 0 pe D .

∂y
∂u ∂v

O funcţie cu aceste proprietăţi va fi numită schimbare de variabile sau de coordonate.

Teorema 1.15 Dacă f este integrabilă pe D, atunci are loc


Z Z Z Z
f (x, y)dxdy = f (x(u, v), y(u, v)) · |J (u, v)| dudv. (12)
D D0

10
Observaţia 1.16 Scopul schimbării de variabile ı̂n integrala dublă este ı̂nlocuirea domeniului de
integrare printr-un alt domeniu, scris, eventual, ı̂ntr-o formă mai simplă, ce permite calculul mai
uşor al integralei.

1.3.1 Schimbări de variabilă frecvent utilizate


1. Coordonate polare
Una dintre cele mai utilizate schimbări de variabile este trecerea de la coordonate carteziene
la coordonate polare, şi se foloseşte ı̂n cazul ı̂n care domeniul D este un disc circular, un sector
circular, o coroană circulară, etc. În cazul discului de rază r, transformarea de coordonate este
dată prin

x = ρ · cos θ
, (ρ, θ) ∈ D0 , unde D0 = (ρ, θ) ∈ R2 | 0 ≤ ρ ≤ r, 0 ≤ θ ≤ 2π .

y = ρ · sin θ
∂x ∂x


∂ρ ∂θ
Jacobianul transformării este: J (ρ, θ) = ∂y ∂y = ρ.

∂ρ ∂θ

Figurile 10, 11
2. Coordonate polare generalizate
Dacă domeniul D este un disc eliptic, un sector eliptic, o coroană eliptică, etc. trecem la
coordonate polare generalizate. În cazul discului eliptic definit prin
2 y2
 
2 x
D = (x, y) ∈ R | 2 + 2 ≤ 1 ,
a b
vom avea transformarea

x = aρ cos θ
, (ρ, θ) ∈ D0 , unde D0 = (ρ, θ) ∈ R2 | 0 ≤ ρ ≤ 1, 0 ≤ θ ≤ 2π

y = bρ sin θ

În acest caz jacobianul transformării este J (ρ, θ) = abρ.

1.3.2 Exemple
Exerciţiul 1.17 Calculaţi următoarele integrale duble, pe domeniile plane specificate:
p
sin x2 + y 2
ZZ
dxdy, unde D = (x, y) ∈ R2 | π 2 ≤ x2 + y 2 ≤ 4π 2 .

1. I = p
D x2 + y 2
Soluţie. Figurile 12, 13
Trecem la coordonate polare. Vom avea

x = ρ · cos θ ρ ∈ [π, 2π] ,
,
y = ρ · sin θ θ ∈ [0, 2π] .
Jacobianul este
J (ρ, θ) = ρ,
deci
p Z 2π  Z 2π
sin x2 + y 2
ZZ ZZ 
sin ρ
I= p dxdy = · ρ · dρdθ = dθ · sin ρ · dρ = −4π.
D x2 + y 2 ρ 0 π
0
D

11
ZZ r
x2 y 2 x2 y 2
 
2. I = 2
1 − 2 − 2 · dxdy, unde: D = (x, y) ∈ R | 2 + 2 ≤ 1 .
D a b a b
Soluţie. Domeniul D este discul eliptic de semiaxe a, b > 0. Trecem la coordonate polare general-
izate. Vom avea
ZZ r
x2 y 2
ZZ p
I= 1 − 2 − 2 dxdy = 1 − ρ2 abρdρdθ
D a b
D0
Z 2π  Z 1 p  Z 1
1
= ab dθ · 2
ρ · 1 − ρ dρ = 2πab · 1 − ρ2 2 · ρdρ
0 0 0
3 1

2πab 2πab
· 1 − ρ2 2 =

=− .
3 0 3
ZZ p
3. I = a2 − x2 − y 2 dxdy, unde D este domeniul plan mărginit de curbele de ecuaţii:
D √
x2 + y 2 = a2 ; y = x; y = 3x, a > 0, x ≥ 0.
Soluţie. Domeniul de integrare este sectorul circular din figura de mai jos.
Figura 14.
Trecem la coordonateh π πpolare.
i Domeniul D se transformă ı̂n domeniul D0 al noilor variabile,
unde ρ ∈ [0, a] şi θ ∈ , (dreptunghi cu laturile paralele cu axele de coordonate). Obţinem:
4 3
Z π ! Z a p
πa3
ZZ p 
3
I= 2 2
a − ρ · ρdρdθ = dθ · 2 2
ρ a − ρ dρ = .
D0 π
0 36
4
ZZ
4. I = (x + y)3 · (x − y)2 · dxdy, unde D este domeniul plan mărginit de dreptele (d1 ) :
D
x + y = 1, (d2 ) : x − y = 1, (d3 ) : x + y = 3 şi (d4 ) : x − y = −1.
Soluţie. Figurile 15, 16
Schimbăm variabilele prin:

  x = 1 · (u + v)

x+y =u 2
=⇒ 1 ; u ∈ [1, 3] , v ∈ [−1, 1] .
x−y =v  y = (u − v)

2
Atunci jacobianul va fi
∂x ∂x 1 1
1
J (u, v) = ∂u ∂v 2 2
= 1 =− ,

∂y ∂y 1 2

∂u ∂v 2 2

iar integrala devine
ZZ Z 3  Z 1 
3 1
2 1 3 2 20
I= u · v · · dudv = · u · du · v · dv = .
D0 2 2 1 −1 3

Exemplul 1.18 Să dăm un exemplu de calcul pentru o integrală impropie larg utilizată ı̂n teoria
probabilităţilor numită şi integrala lui Gauss:
Z ∞
2
I= e−x dx.
0

12
Conform criteriului ı̂n α, rezultă imediat că este convergentă. Să ı̂ncercăm să-i determinăm
valoarea. ZZ
2 2
Ne vom ocupa de integrala improprie e−x −y dxdy = I 2 . Prin generalizare această inte-
[0,∞)×[0,∞)
grală improprie este convergentă dacă există şi este finită limita limn→∞ In , unde
ZZ
2 2
In := e−x −y dxdy,
Dn

iar
Dn := (x, y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ n2 .


Trecând la coordonate polare, obţinem


π 2
!
n
e−ρ n
Z Z
2
−ρ2 π
In = ρe dρ − ,
0 0 2 2 0

π
de unde limn→∞ In = . Aşadar,
4 √
π
I= .
2

2 Formula integrală Riemann-Green


Această formulă integrală ne dă legătura dintre integrala dublă pe un domeniu plan, ı̂nchis şi
mărginit, şi integrala curbilinie pe frontiera acestui domeniu, considerată o curbă ı̂nchisă formată
dintr-un număr finit de arce netede.

Teorema 2.1 Fie D ⊂ R2 un domeniu mărginit de o curbă γ, de clasă C 1 (netedă) şi fie D = D∪γ,
ı̂nchiderea acestui domeniu. Fie, de asemenea, P, Q funcţii continue pe D, ı̂mpreună cu derivatele
∂P ∂Q
parţiale , . Presupunem că D este domeniu simplu ı̂n raport cu ambele axe. În ipotezele
∂y ∂x
precedente are loc I ZZ  
∂Q ∂P
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = − dxdy. (13)
γ D ∂x ∂y
Demonstraţie.
ZZ Presupunem că D este domeniu simplu ı̂n raport cu axa 0x. Integrala dublă
∂P
dxdy poate fi calculată pe domeniul simplu
D ∂y

D = {(x, y) | a ≤ x ≤ b, ϕ(x) ≤ y ≤ ψ(x)}

şi avem
ZZ Z b Z ψ(x)
∂P ∂P
dxdy = dx dy
D ∂y a ϕ(x) ∂y
Z b ψ(x) Z b

= P (x, y)
dx = (P (x, ϕ2 (x)) − P (x, ϕ1 (x))) dx
a ϕ(x) a
Z b Z b
ϕ (x)
= P (x, y)|ϕ21 (x) dx = (P (x, ϕ2 (x)) − P (x, ϕ1 (x))) dx
a a

13
Z Z
= P (x, y)dx − P (x, y)dx
ZDC ZAB
=− P (x, y)dx − P (x, y)dx
Z ZCD Z AB Z
=− P (x, y)dx − P (x, y)dx − P (x, y)dx − P (x, y)dx
CD AB Z BC DA

= − P (x, y)dx.
γ
Figura 17.
Am obţinut astfel
ZZ Z
∂P
dxdy = − P (x, y)dx. (14)
D ∂y γ
Analog se arată că ZZ Z
∂Q
dxdy = Q(x, y)dx. (15)
D ∂x γ
Din (14) (15) rezultă prin adunare formula lui Green. 

Observaţia 2.2 Formula rămâne valabilă dacă domeniul D se descompune ı̂ntr-un număr finit de
domenii simple, sau dacă γ este netedă pe porţiuni.
Putem demonstra acum o teoremă ce are drept consecinţă independenţa de drum a integralei
curbilinii de speţa a doua.

Teorema 2.3 Fie D un domeniu simplu conex şi P, Q funcţii continue pe D ı̂mpreună cu derivatele
∂P ∂Q
parţiale , . Presupunem că D este domeniu simplu, şi fie γ o curbă netedă ı̂nchisă inclusă
∂y ∂x
ı̂n D. Următoarele
Z următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0.
γ
∂P ∂Q
(i) = , ∀(x, y) ∈ D.
∂y ∂x
Demonstraţie. (ii) ⇒ (i) Dacă aplicăm formula lui Green, relativ la domeniul D0 mărginit de γ,
obţinem Z ZZ  
∂Q ∂P
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = − dxdy = 0.
γ D0 ∂x ∂y
(ii) ⇒ (i) Reciproc, presupunem că deşi are loc (i), există un punct P0 (x0 , y0 ) astfel ca ı̂n acesta
∂P ∂Q
(x0 , y0 ) 6= (x0 , y0 ). Din continuitatea derivatelor se poate presupune că există un domeniu
∂y ∂x
00
D şi δ > 0 astfel ca
∂Q ∂P
− > δ > 0.
∂x ∂y
Aplicăm formula lui Green, relativ la domeniul D00 , mărginit de γ 00 , şi obţinem
Z ZZ  
∂Q ∂P
0= P (x, y)dx + Q(x, y)dy = − dxdy >
γ 00 D00 ∂x ∂y
ZZ
> δdxdy > 0.
D00
Din această contradicţie rezultă valabilitatea afirmaţiei (ii) ⇒ (i). 

14
2.1 Exemple
Exerciţiul 2.4 Utilizând formula integrală Riemann-Green, calculaţi următoarele integrale cur-
bilinii:
I p h p i
1. I = x2 + y 2 · dx + y · xy + ln(x + x2 + y 2 ) dy, unde (C) este frontiera dreptunghiului
C
D = [1, 4] × [0, 2], parcursă ı̂n sens trigonometric.
Soluţie. Avem
p  p 
P (x, y) = x2 + y 2 , Q (x, y) = xy 2 + y · ln x + x2 + y 2 .

Atunci
∂Q ∂P
− = y2.
∂x ∂y
Aplicând Formula Riemann-Green, obţinem
ZZ Z 4 Z 2
(R−G) 2
I = y dxdy = dx y 2 dy = 8.
D 1 0
I
2. I = y 2 · dx + x2 dy, unde C : x2 + y 2 = 1, y ≥ 0.
C
Soluţie. Domeniul D este determinat de semidiscul de rază 1 din semiplanul superior. Figura 18.
Vom avea
Z 1 Z √1−x2 Z 1 p
1 − x2

−4
ZZ
R−G 2
I = 2· (x − y) dxdy = 2 · dx (x − y) dy = 2 · x 1−x − dx = .
D −1 0 −1 2 3
I
3. I = 2 x2 + y 2 dx+(x + y)2 dy, unde C este conturul triunghiului (ABC), cu A (1, 1) ; B (2, 2) ; C (1, 3),


C
parcurs ı̂n sens trigonometric.
Soluţie. A se observa figura următoare. Figura 19. Obţinem
ZZ
R−G
I = 2· (x − y) dxdy,
D

unde ecuaţiile dreptelor ce mărginesc domeniul sunt (AB) : y = x, (BC) : y = 4 − x, (CA) : x = 1.


Aşadar,
Z 2 Z 4−x Z 2
4
I =2· dx (x − y) dxdy = −4 (x − 2)2 · dx = − .
1 x 1 3

15