”DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI EMOŢIONALĂ versus CONSUMUL DE

TEHNOLOGIE LA PREŞCOLARI”

Activitate de consiliere şi informare a părinţilor

ARGUMENT:

Psihologul Jean Piaget-cunoscut pentru contribuțiile sale din domeniul psihologiei dezvoltării,
prezintă o abordare ontogenetică a modului în care copiii achiziționează instrumente de bază a
cunoașterii și cum ajung să le transforme în mijloace sofisticate de adaptare la mediu; Pentru
autor cunoștințele se construiesc printr-o interacțiune permanentă a copilului cu mediul iar
inteligența înseamnă în primul rând adaptare, adică echilibrul dintre individ și mediu. Cercetătorii
de la Universitatea din Washington, au constatat faptul că, cheia pentru deblocarea potențialului
inteligenței sunt emoțiile si intuiția. Susținerea și dezvoltarea emoțională permite obținerea de
rezultate mai bune privind memoria, abilitățile de învățare și răspunsul la stres. O legătură
puternică între părinți și copil, îi dă acestuia un sentiment de securitate- care îi permite să
exploreze lumea și încredere de a rezolva problemele care apar.

Studii recente au evidențiat pericolul cu privire la faptul că marea majoritatea copiilor, încă
dinainte de a împlini vârsta de 2 ani, au acces la tabletă, Xbox, smartphone și altele device-uri
care îi țin liniștiți, dar captivi într-o altă lume departe de cea reală, asociind acest fenomen cu
heroina electronică sau digitală.

SCOPUL:
 Cunoașterea și conștientizarea nivelului de dezvoltare cognitiv corespunzător stadiului de
dezvoltare preoperațional;
 Cunoașterea și conștientizarea caracteristicilor de dezvoltare socio-emoțională a
preșcolarului;
 Teoria inteligențelor multiple
 Prevenția sănătății mentale a copiilor; Conștientizarea efectelor pe termen scurt și lung a
fenomenului în cauză;
 Analiza temeinică a fenomenului audio-video;
  Înțelegerea mecanismelor de degradare la care este supusă activitatea cognitivă a copilului
prin consumul de tehnologie;

GRUPUL ȚINTĂ: părinții preșcolarilor din cadrul Grădiniței PP Nr. 6

DATA: 27 Septembrie 2016
CADRE DIDACTICE IMPLICATE: prof.psih educator Crăciun Cristina, prof. educator
Moldovan Daniela

OBIECTIVE:

 Prezentarea nivelului de dezvoltare cognitiv corespunzător stadiului preoperațional

(2 ani-7 ani);

 Prezentarea caracteristicilor de dezvoltare socio-emoțională; prezentarea celor 6 emoții de

bază si rolul lor în adaptarea și integrarea la mediul școlar;

 Teoria Inteligențelor Multiple;

 Consecințele consumului de tehnologie asupra vieții mentale a copilului;
 Soluții și alternative.

SCENARIUL DIDACTIC:

1. Prezentarea nivelului de dezvoltare cognitiv corespunzător stadiului preoperațional

(2 ani-7 ani); când copilul achiziționează limbajul, apar funcțiile simbolice, predomină
Gîndirea intuitivă, Memoria este involuntară și mecanică, copilul învață prin muzicalitate
și ritmicitate, este perioada ” de ce-urilor”, copilul avand nevoie să-i se satisfacă această
nevoie de cunoaștere, Atenția este scăzută, însă copilul este bine orientat temporo-spațial.
Această perioadă se caracterizează prin egocentrism ( vede lumea doar din punctual său
de vedere, el este centrul universului), animism (crede că obiectele au viață, sentimente și
conștiință- exp. păpușile, eroii, trenulețele, etc), amestecă realul cu imaginarul ( credința
în Moș Craciun).
2. Prezentarea caracteristicilor de dezvoltare socio-emoțională, premisă în formarea
personalității și a caracterului, cu rol de a face față lumii sociale, de a înțelege pe cei din
jur și comportamentele lor. Dezvoltarea socio-emotională optimă, presupune ca până la 6
ani copilul să-și dezvoltate abilitățile referitoare la igiena proprie, să se implice în jocuri
competitive, să-și lege șireturile, să împartă jucăriile cu ceilalți copii, să coopereaze, să
lege prietenii, pregătindu-se ca de la 6 (+) să își dezvolte abilitățile sociale precum
negocierea, să își însușească valori precum comportamentele prosociale, să înțelegă
punctul de vedere a celuilalt, limbajul paraverbal și non verbal.

Florian Colceag, antrenorul de genii, considera ca "Inteligenţa emoţională este baza

inteligenţei! Fără ea nu faci nimic!" Deci nu trebuie neglijată dezvoltarea emoțională,
atâta timp cât si abordarile neurologice, consideră că ”mai întâi suntem emoționali și apoi
raționali”. Dr. Menis Yousry -„Copiii foarte mici pot întelege emotiile dar nu pot întelege
cuvintele, astfel în primii ani de viață nu intelectul este cel care se dezvoltă, ci emoțiile.”
Nucleul amigdalian (centrul emoțional) apare și se dezvoltă înaintea neocortexului
(central rațional)- asigurând supraviețuirea speciei prin cele 6 emoții de bază, care sunt
dezvoltate la maxim la copii: frica, furia, tristețea, bucuria, dezgustul, surprinderea. În
această perioadă amigdala și cortexul nu funcționează simultan, iar în cazul în care este
activat ”Creierul Emoțional”, copiii trăiesc emoții puternice (frică, furie, tristețe), ne fiind
indicat să impunem limite și să vorbim de reguli, pînă nu reușim să-i liniștim emoțional,
prin atingeri, îmbrățișări, mângâieri. J. Segal consider că NU există emoții ”bune” sau
”rele”, ci toate emoțiile profunde, sunt mesaje de la care avem ce învăța iar dezvoltarea
emoțională se realizează prin antrenament și exersare, ducând la formarea și dezvoltarea”
Mușchiului emoțional”, care oferă copiilor conștiința de sine, îi ajută să se cunoască pe ei
înșiși și pe ceilalține și îi ajută să i-a decizii în diferite contexte.

3. Prezentarea Teoriei Inteligențelor Multiple; Plecând de la ”modul de rezolvare a

problemelor” H. Gardner propune 8 tipuri de inteligență, considerând faptul că ”suntem
inteligenți dar în moduri diferite”, accentuând faptul că Inteligent este atât un copil cu
rezultate accademice ridicate la matematică și literatură cât și un un copil cu performanțe
ridicate la sport, muzică, sau un copil care reușește să armonizeze relațiile dintre membrii
grupului și este empatic. Autorul considerăfaptul că majoritatea copiii învață în fincție de
 tipul sau tipurile de inteligență predominante, ideal fiind ca educația să fie centrată pe
nevoile acestora. Astfel Inteligența lingvistică- copilul învață și lucrează ușor cu
cuvintele, învață ușor limba maternă, alte limbi străine, este atras de lectură, scrie poezi,
etc; Inteligența logico-matematică- copilul învață și lucrează ușor cu cifrele, se
raportează mereu la ele; Inteligența naturalistă- copilul învață și înțelege ușor prin
intermediul naturii, observă și se raportează cu ușurință la evoluția speciilor; Inteligența
visual-spațială- copilul învață și înțelege ușor prin imagini; Inteligența muzicală- copilul
învață și înțelege ușor prin sunete, este atras de muzicalitate și ritmicitate; Inteligența
kinestezică- copilul învață și întelege ușor prin mișcare, folosindu-și corpul; Inteligența
interpersonală- copilul învață și înțelege ușor lucrând cu oamenii, raportându-se mereu la
cei de lângă el; Inteligența intarpersonală- copilul învață și înțelege ușor raportându-se
pa propria persoană, la gânduriile și emoțiile proprii- Anexa 1

4. Prezentarea unui studiu de caz cu scopul identificării efectelor negative ale consumului de
tehnologie asupra dezvoltării intelectuale, emoționale și fizice asupra copiilor preșcolari.
Părinții sunt invitați să conlucreze în vederea identificării de activități practice pentru
copiii lor care să înlocuiască consumul de tehnologie. Toate ideiile vor fi scrise pe tablă,
folosindu-se metoda ciorchinelui.

“O după masă de weekend cu prietenii, discuţii până seara târziu iar pentru a nu fi
deranjaţi, părinţii oferă Alexiei- o fetiţă de 4 ani, laptopul pentru a viziona desenele
copilăriei cu Alba ca Zapada, Ariel sau Cartea Junglei.”- Anexa 2

Imagini commune tuturor căci dependenţa de TV, calculator, jocuri video sau telefoane
celulare este o realitate des întâlnită. Atunci când ne lăsăm copiii în faţa tehnologiei este
absolut necesar să cunoştem consecinţele acestui comportament iar ca părinţi responsabili,
este de preferat să cumpărăm experienţe nu lucruri, căci dezvoltarea cognitivă şi afectivă
a copiilor se realizează în funcţie de experienţe.

Biofizicianul VIRGILIU GHEORGHE, doctor în bioetică al Universităţii Aristotel din

Tesalonic subliniază faptul că nu este dificil ca un copil de 3 ani să dobândească abilităţi
de manipulare a telecomandei, a telefonului mobil, a tabletei sau a computerului.
Întrebarea este cât îi folosesc toate acestea, căci copilul NU învaţă sau NU dobândeşte
experienţă de viaţă din relaţia cu maşina ci în relaţie cu oamenii. Nu este suficient ca el să
audă o limbă vorbită la TV, pentru o dezvoltare şi funcţionare normală, copilul are nevoie
de interacţiune, de cineva care să îi răspundă, căruia să i se adreseze, are nevoie să
observe natura, comportamentul celor din jur, are nevoie să alerge, să cadă, să se ridice.
Prin interacţiunea cu maşina, copilul îşi consumă nişte resurse pe care ar trebui să le
investească în altă parte şi anume în dezvoltarea emoţională. Din cauza vizionărilor,
creierul nu se mai dezvoltă normal iar efectele nu sunt imediate ci pe termen lung, copilul
de astăzi devenind adultul imatur, labil emoţional, cu tendinţe agresive de mâine.
Experienţele vizuale îl antrenează şi îl recompensează IMEDIAT pe copil, însă în viaţa
reală investim mai mult timp şi energie pentru a obţine un rezultat şi astfel copilul ajunge
să se raporteze la experienţele care îi oferă un confort şi o satisfacţie imediată. În mod
normal, un joc ar trebui să-i deprindă pe copii cu activităţi care să le dezvolte gândirea,
capacitatea de concentrare sau creaţia, însă jocurile video solicită numai dexteritatea,
capacitatea de reacţie şi atenţiea.

Cercetările au demonstrat faptul că vizionarea imaginilor în mişcare inhibă ariile corticale

şi cu cât un copil va viziona mai mult cu atât el va avea problem emoţionale,
comportamentale, de relaţionare, de atenţei, de motivaţie, cu schimbări majore în sfera
personalităţii, ducând la pierderea legăturii cu realitatea.

De ce consumul de imagini duce la dependenţă? Consumul de imagini creşte nivelul de

dopamină, asemenea cocainei sau pornografiei. Psihologii și cercetătorii din domeniu au
botezat iPad-urile și smartphone-urile HEROINA ELECTRONICĂ sau DIGITALĂ.
Creierul unui copil care consumă tehnologie, fie că se joacă Minecraft sau stă în fața
unui ecran, arată la fel ca al unui adult drogat cu heroină.

Dopamina este un hormon natural, produs în creierul nostru având rolulul de a regla
starea noastră de spirit, diferitele emoţii şi capacitatea de a face faţă stresului.
Deasemenea acest neurotransmiţător are un rol important în procesul de luare a deciziilor
importante, fie că este vorba de a alege un job sau a întemeia o familie.

Un nivel ridicat de dopamină induce corpului şi creierului diferite sentimente plăcute,

stări euforice- organismul căutând să se adapteze continuu; însă adaptarea pe termen lung
duce la distrugerea receptorilor şi de aici până la dezvoltarea unui comportament
dependent de dopamină sunt doar câţiva paşi. Când copilul nu mai este stimulat, nivelul
de dopamină scade şi astfel intervine demotivarea şi stările de nervozitate. Pe termen lung
aceste oscilaţii între exaltare şi deprimare pot duce la tulburări de personalitate de tip
borderline.

Jocurile video sunt o industrie fiind exact concepute pentru a crea obişnuinţă, de a fi
utilizate intensiv şi par să nu se termine niciodată; personajele dispun de mai multe vieţi,
există mai multe nivele de obstacole, iar în cazul jocurilor în reţea există aproape
întotdeauna jucători conectaţi având posibilitatea de a se ascunde în spatele oricărei
identităţi, atât ca vârstă, sex sau statut.
 Un copil care ”consumă tehnologie” prezintă distrugeri și leziuni la nivel neuronal iar
Asociația Americană de Psihologie consideră că până la vârsta de 7 ani un copil nu ar
trebui să petreacă mai mult de 30 de minute/zi în fața ecranului, fie că e televizor, tabletă,
laptop sau telefon. Nu există nicio aplicație educativă care să nu poată fi replicată în
lumea reală. Nu există niciun joc care să îl învețe pe copil mai multe decât o experiență
reală. Chiar dacă a petrece timp cu copilul presupune efort, acest lucru nu este o scuză
pentru a-l abandona în fața tehnologiei, iar dacă punem în balanță beneficiile timpului de
calitate petrecut împreună cu copiii noștri și riscurile mari la care îi expunem dacă îi
abandonăm tehnologiei, cred că alegerea este mult mai ușoară.

Părinţii au un rol foarte important în prevenţia efectelor negative pe care le are tehnologia
asupra copiilor. Prin urmare jocurile video pe care le joacă copiii trebuie atent selectate
ţinandu-se cont de vârsta copilului, de timpul alocat dar şi de personalitatea lui.

Important este faptul ca părintele să stabilească nişte reguli pentru copil vis a vis de
aceasta activitate, precum: timpul pe care îl petrece în faţa calculatorului, gradul de
violenţa acceptat, respectarea unui program strict în care copilul să aibe timp de toate
activităţile specific vârstei. Şi nu în ultimul timp părinţii trebuie să cunoască anturajul
copilului, deoarece acesta poate influenţa preferinţele şi îl pot antrena în a juca jocuri
violente.

Bibliografie:

 Piajet, J.(2005), Psihologia copilului, Editura Cartier, Chişinău.

 Dumitru, I.Al. (2008), Consiliere Psihopedagogică, Editura Polirom, Iaşi.

 Roco, M. (2004), Creativitate şi inteligenţa emoţională, Editura Polirom, Iaşi.

 Gheorghe, V. (2007), Efectele micului ecran asupra minţii copilului, Editura Prodromos,
Bucureşti

 https://www.youtube.com/watch?v=BrmwCimHKoo
Anexa 1

Anexa 2

“O după masă de weekend cu prietenii, discuţii până seara târziu iar pentru a nu fi deranjaţi,
părinţii oferă Alexiei- o fetiţă de 4 ani, laptopul pentru a viziona desenele copilăriei cu Alba ca
Zapada, Ariel sau Cartea Junglei.”
Gradinița P.P. CJAP Mureș

”DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI EMOŢIONALĂ versus

CONSUMUL DE TEHNOLOGIE LA PREŞCOLARI”

Activitate de consiliere si informare a părinţilor

Târgu Mures- 17. XI. 2016

Aprobat : Organizator :

Prof. Psiholog Corina Lung