Sunteți pe pagina 1din 3

INTRODUCERE

Prin această lucrare sunt delimitate aspecte ale educaţiei artistico-plastice, în vederea
îmbunătăţirii stării emoţionale a persoanelor cu deficienţe fizice, activitate ce se
desfăşurată la Centru ''Sf. Haralambi'', Braşov.
Lucrarea este dedicată educaţiei plastice, importanţa pe care arta o deţine în
dezvoltarea şi modelarea unui individ. Fiind inclusă în educaţie încă din antichitate, arta
rămâne, şi azi, un proces de formare a omului.
Apărută din educaţia grecilor, arta traversează epocile istorice (desemnând idealul
frumuseţii), ajunge astăzi la o artă ce intervine în educaţia oamenilor, prin proprietăţiile
sale terapeutice sau mijlocirea autocunoaşterii propriei persoane prin expresia plastica.
Ce se află dincolo de vizibil? Ce se ascunde în sufletul oamenilor cu adevărat? Cine
este omul pe care-l vedem în faţă? Îl înţelegem? Ce ştim despre el? Cum poate face faţă
tuturor dificultăţilor apărute? Poate să realizeze ce fac eu?
Acestea sunt doar câteva întrebări pe care ni le punem atunci când întâlnim o persoană
cu cerinte speciale, în cazul de faţă persoane cu parapareză. Arta trezeşte şi modelează
omul, explorează emoţia şi voinţa, ne pune semne de întrebare şi caută noi răspunsuri.
Referindu-mă la artă plastică, mă întrebăm cum reuşeşte aceasta să pătrundă în trăirile
persoanei speciale. Oare are acelaşi efect arta? Se simt eliberaţi? Sunt mai mulţumiţi? Pot
şi ei să realizeze lucruri frumaose cu o pensulă şi câteva culori? Pot trece mai uşor prin
viaţă? Simt la fel ca şi mine arta?
Ştim cu toţii că oamenii se deosebesc între ei prin prisma acţiunilor sale. Referindu-ma
la acele acţiuni practice, artistice, în care indivizii le execută diferit, cu o eficienţă redusă
sau ridicată.
Astfel, prin această lucrare sunt delimitate aspecte raportate problematicii artei plastice
în vederea influenţei acesteia asupra stărilor emoţionale, în cazul persoanelor cu
parapareză.
Lucrarea de faţă îşi propune realizarea unei prezentări generale a artei plastice şi a
efectelor sale psihologice în latura stării emoţionale a persoanelor cu deficienţe fizice.

Omul este o fiinţă raţională şi socială, care trăind şi acţionând alături de alţii, se
modelează după particularităţile şi caracteristicile celor din jur. De aceea, individul, chiar
si cel cu deficienţe, participă în activităţi cu toate resursele sale, inclusiv personalitatea.
Probabil fiecare persoană a trăit momente de anxietate, mânie, tristeţe sau teamă, în
special persoanele cu deficienţe. În cazul acestora, poate preţuirea de sine a fost
inexistentă, pierzându-şi speranţele, manifestând emoţii negative.
Partea tristă a acestor emoţii negative este că o bună parte din ele persistă, chiar dacă
acestea au apărut cu mult timp în urmă.

Preocupările ştiinţei şi a practicii sociale abordează problema căilor şi a mijloacelor de


formare a potenţialului creator al omului.

Lucrarea de fa
Alegerea temei de cercetare a fost influențată, de specializarea urmată a domeniului
psihopedagogiei speciale, dar și a experienței proprii în activitatea artistico-plastică.
Astfel, legând cele două concepte reiese tema de cercetare propusă. Mi-am ales categoria
persoanelor cu deficiențe motrice deoarece prin aceștia se înalță problema modului de
formare a deprinderilor de exprimare prin limbajul artistico-plastic.
Activitatea artistico-plastică este adresată tuturor oamenilor, deține valențe formative,
tocmai de aceea este introdusă și în învățământ, ca ramură a educației plastice. Conform
declarației universale privind drepturile omului, fiecare individ are dreptul la educație.
Atunci, este de înțeles faptul că și educația plastică se adresează tuturor, indiferent de
vârstă, deficiență sau statutul social, însă ținând cont de un plan de lecție personalizat
fiecărei deficiețe. Dacă învățământul special deține și ramura educației plastice,
referindu-ne la persoanele cu deficiențe motrice se pune mereu întrebarea cum reușesc
aceștia să se exprime prin limbajul artistico-plastic.
Un aspect investigat mai puţin reprezintă formarea deprinderilor la persoanele cu
cerinţe educative speciale, care deşi sunt respectate pattern-urile de bază ale procesului de
învaţare, cuprind unele particularităţi în ceea ce priveşte tipologia deficienţei, severitatea
acesteia, condiţiile ambientale, etc.
În cadrul temei cu titlul ''Formarea deprinderilor de exprimare prin limbajul artistico-
plastic la persoanele cu deficienţe motrice'' apar în mod direct următoarele cuvinte
cheie:formarea deprinderilor, limbaj artistico-plastic şi deficienţe motrice.
DIACRITICE
Prin urmare, prima parte a lucrarii contine trei capitole ce au un scop precis: doresc sa
ofere informatii teoretice, alese din bibliografia de specialitate, despre conceptele
prezentate mai sus.

Prin urmare, tema aleasă de mine ridică semne de întrebare referitoare la modul cum
reușesc persoanele cu deficiențe, în cazul de față cele motrice, să dobândească această
deprindere de exprimare prin limbajul artistico-plastic, ținând cont de factorii ce
declanșează aceasta deprindere.
DIACRITICEEEEEEEEE Lucrarea de față poate fi utila tuturor peroanelor ce sunt
interesate de domeniul psihopedagogiei speciale, dar și a domeniului educației plastice.
Pe lângă latura sa biologică, activitatea motrică dobândeşte şi o dimensiune socială,
motricitatea fiind o activitate socializantă şi culturală. Pentru cel ce o realizează, dar şi
pentru observatorul care o asistă, ea este purtătoare de semnificaţii. Analiza şi percepţia
comportamentului celuilalt, permite observatorului o decodificare a mesajului transmis, o
inţelegere a intenţilor sale.
Activitatea motrică este complexă, poartă amprenta fiecărui individ, fiind o modalitate
prin care acesta realizează elemente constructive. Odată ce s-au combinat armonios
elementele activităţii motrice, precum deprinderile, aptitudinile şi capacităţiile, putem
vorbii despre excelenţă motrică sau talent.
Consider ca tema cu titlul ''Formarea deprinderilor de exprimare prin limbajul
artistico-plastic la persoanele cu deficienţe motrice'' este importantă, având în vedere
faptul că deprinderile, după Ursula Șchiopu, ocupă 80% din activitățiile umane. Având în
vedere tema lucrării, referința bate spre cei cu deficiențe motrice, care nu-și pot exprima
deprinderile în aceiași măsură cu cei fără nevoi speciale.
https://www.scribd.com/document/3068218/irina-holdevici-elemente-de-psihoterapie