Sunteți pe pagina 1din 1

Conceptu de psihomotricitate

Mişcarea realizată de om a fost studiată de psihologi, psihopedagogi, medici şi filosofi,


astfel s-a constatat o legătură între dezvoltarea intelectuala a unui inidvid și dezvoltarea
motorie. Referindu-se la activitatea practică (Min. Educ. și Înv., 1979), copii întâmpină
dificultăți în calitatea unei mișcări, percepută din felul în care sunt interceptate și
receptate informațiile, dar și de calitatea actului de răspuns. Prin urmare, aceștia nu
întâmpină dificultăți în mișcarea propriu-zisă. Vorbim, deci, despre un act complex, care
îmbină forțele psihice cu cele motrice pentru realizarea unei acțiuni, aceeasta fiind
psihomotricitatea.
Autori
Bibliografie:
Min. Educ. și Înv. (colectiv), Dicționar de pedagogie, EDP, București, 1979.
Ioan Dorin Radu, Educația psihomotorie a deficienților mintal – îndrumător metodic, Ed.
PRO HUMANITATE, București, 2000.

S-ar putea să vă placă și