Mişcarea realizată de om a fost studiată de psihologi, psihopedagogi, medici şi filosofi,
astfel s-a constatat o legătură între dezvoltarea intelectuala a unui inidvid și dezvoltarea motorie. Referindu-se la activitatea practică (Min. Educ. și Înv., 1979), copii întâmpină dificultăți în calitatea unei mișcări, percepută din felul în care sunt interceptate și receptate informațiile, dar și de calitatea actului de răspuns. Prin urmare, aceștia nu întâmpină dificultăți în mișcarea propriu-zisă. Vorbim, deci, despre un act complex, care îmbină forțele psihice cu cele motrice pentru realizarea unei acțiuni, aceeasta fiind psihomotricitatea. Autori Bibliografie: Min. Educ. și Înv. (colectiv), Dicționar de pedagogie, EDP, București, 1979. Ioan Dorin Radu, Educația psihomotorie a deficienților mintal – îndrumător metodic, Ed. PRO HUMANITATE, București, 2000.