Sunteți pe pagina 1din 5

Substantivul

(parte de vorbire FLEXIBILĂ)

Definiție:

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte (termenul de obiect trebuie
înțeles în sens larg/gramatical, înglobând mai multe realități lingvistice – lucruri, ființe, fenomene ale
naturii, sentimente, stări sufletești, relații umane; de exemplu: covor, focă, ploaie, ură, melancolie,
prietenie)

Clasificarea substantivelor:

DUPĂ FORMĂ:

a. Simple: doctor, toamnă, birou, articol, serial


b. Compuse: bun-gust, dreptunghi, untdelemn, rea-credință

DUPĂ CONȚINUT:

a. Comune – exprimă obiecte de același fel: drum, soartă, cățel, piersică, munte
b. Proprii – exprimă anumite obiecte spre a le deosebi de altele de același fel: Cristina, Doina,
Sighișoara, Malta, Pluto
! Substantivele proprii se scriu cu literă mare (MAJUSCULĂ) indiferent de locul pe care îl
ocupă în propoziție.

!!! Locuțiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte (care funcționează ca unități morfologice,
luate spre analiză împreună), cu înțeles unitar, având valoarea unui substantiv.
Exemple: inducere în eroare (=păcăleală/amăgire), părere de rău (=regret), strângere de inimă
(=teamă), punct de vedere (=opinie), trecere în revistă (=recapitulare)
După ce ai făcut o greșeală, nu mai au rost părerile de rău.

Caracteristicile locuțiunilor substantivale:

1. Au aceleași categorii gramaticale ca substantivul (gen, număr, caz)


2. Pot fi articulate
3. Au funcțiile sintactice ale substantivului

“M-or troieni cu drag


Aduceri-aminte” (Mihai Eminescu)

Model de analiză:
aduceri-aminte=locuțiune substantivală, gen feminin, număr plural, caz nominativ, nearticulat,
funcție sintactică de subiect;
Genurile substantivelor

Genul este o categorie gramaticală care indică sexul ființelor exprimate de un substantiv. Genul
face distincție între obiecte și ființe.
Masculin (un-doi) – ființe de parte bărbătească/obiecte considerate de parte bărbătească: lup,
povestitor, perete, codru
Feminin (o-două) – ființe de sex feminin/obiecte considerate de parte femeiască: girafă,
prepeliță, hartă, roșie, furculiță, chitară, harpă
Neutru (un-două) – obiecte: amfiteatru, calculator, castel, verb, avion

!!! Neologismele care au pătruns în limba română s-au integrat genului netru, având la plural
terminația –e: conspecte, deodorante, bareme etc.

!!! În cazul substantivelor care denumesc ființe, diferența de sex se poate face prin cuvinte
diferite (babă-moș, mamă-tată, cal-iapă) sau prin derivare cu sufixe moționale [substantive mobile]
(gâscă-gâscan, cățel-cățea, cioară-cioroi, actor-actriță, cântăreț-cântăreață).

!!! Există substantive EPICENE care au o formă unică pentru masculin și feminin: rechin,
chirurg, doctor, pilot, pescăruș. (substantive epicene -------- MASCULIN=FEMININ [aceeași formă])

Numărul substantivelor

Numărul este categoria gramaticală a substantivului care indică unul sau mai multe obiecte.
SINGULAR – un singur obiect: pălărie, căpitan, sticlă; PLURAL – mai multe obiecte: pălării, căpitani,
sticle.

!!! Substantivele cu sens colectiv au înțeles de plural chiar și atunci când au formă de singular:
lume, popor, batalion, pietriș, ceată

!!! Unele substantive au forme multiple de plural: corn: 1. Corni (arbuști); 2. Coarne (podoabe
frontale la unele animale); 3. Cornuri (produse de panificație); raport: 1. Rapoarte (referate), 2. Raporturi
(relații); corp: 1. Corpi (părți ale materiei); 2. Corpuri (trupuri) etc. În acest caz, fiecare formă de plural
are alt sens.

!!! Există și substantive care au două forme de plural, dar au același sens, doar că ambele
variante sunt permise din punct de vedere gramatical: căpșună: căpșune/căpșuni; coardă: corzi/coarde;
nivel: nivele/niveluri. În alte cazuri, limba fiind un sistem dinamic, una dintre formele de plural a fost
scoasă din uz, limba literară acceptând în prezent o singură variantă, totuși unele expresii integrează
forma veche de plural: boală: boale/boli ----- a băga în boale.

!!! Unele substantive au aceeași formă la singular și la plural, singura diferență făcând-o
articolul: (un) arici – (doi) arici; (o) dansatoare- (două) dansatoare; (un) pronume – (două) pronume.
!!! Există de asemenea substantive DEFECTIVE de număr, de singular sau de plural, în alte
cuvinte, nu au formă de singular sau de plural.
Defective de singular: zori, iele, taclale
Defective de plural: onoare, sânge, velur, sănătate, curaj

!!! Unele substantive își schimbă sensul în funcție de număr:


GRÂU (plantă din familia gramineelor):
Unele păsări se hrănesc cu grâu, invadând astfel culturile țăranilor.
GRÂNE (cereale):
Toamna se adună grânele bogate.

Cazurile și funcțiile sintactice ale substantivului:

Cazul este o categorie gramaticală prin care se exprimă funcțiile sintactice ale substantivului.
Funcțiile sintactice sunt consecința raporturilor de determinare gramaticală și logică dintre cuvinte .

Nominativ:
Subiect: Tema ei a rămas necorectată.
Nume Predicativ: După mulți ani de muncă, studentul a ajuns doctor.
Atribut apozițional: Omul are doi inamici esențiali: realitatea potrivnică și propriile frici.

Acuzativ:
Complement direct: I-am cumpărat cele mai frumoase flori.
Complement indirect: I-am povestit despre călătoria noastră în Malta.
Complement de agent: Soluțiile eficiente sunt de obicei propuse de oameni optimiști.
Complement circumstanțial de loc: Am călătorit împreună în Italia.
Complement circumstanțial de mod: La glumele reușite, Matei râde ca un șoricel, chicotind și
chițăind de încântare.
Complement circumstanțial de timp: După furtună apare mereu soarele.
Complement circumstanțial de cauză: Nu lăsa musafirii să moară de sete.
Complement circumstanțial de scop: Strânge bani albi pentru zile negre.
Atribut prepozițional: Nu mi-am scos încă măselele de minte.
Atribut apozițional:Munca te scapă de trei mari rele: de urât, de fapte rele și de neavere.
Nume predicativ: Glumele nevinovate sunt ca sarea în bucate.
Subiect: A venit la lume! (=A venit multă lume.)

Genitiv:
Atribut genitival: De data aceasta, sfatul prietenului său nu e unul bine-intenționat.
Nume predicativ: Adevărata noblețe nu este a titlului, ci a inimii.
Atribut prepozițional: Casa din vârful dealului este bântuită de fantome.
Atribut apozițional: Recitesc cu drag eseurile colegului nostru, ale lui David.
Subiect: Arde casa mea, dar arde și a vecinului.
Complement indirect: Vorbește împotriva colegilor de breaslă.
Complement circumstanțial de loc: Cartea mea preferată stă mereu deasupra chitarei.
Complement circumstanțial de mod: Merge contra vântului.
Complement circumstanțial de timp: În urma războiului mulți falși eroi se-arată.
Complement circumstanțial de cauză: Invidiosul slăbește din cauza succesului altuia.
Complement circumstanțial de scop: Se pregătesc în vederea examenului.

Dativ:
Complement indirect: Chelului scufie de mărgăritar îi trebuie.
Complement circumstanțial de loc: Stai locului! (=Stai aici!)
Complement circumstanțial de mod: Faima îl însoțește asemenea unei umbre.
Complement circumstanțial de cauză: Datorită perseverenței a reușit în viață.
Atribut prepozițional: Este un mod de manifestare contrar regulamentului oficial.
Atribut substantival: Glorie copiilor harnici!
Atribut apozițional: Mereu îi vom fi recunoscători profesorului nostru, domnului Nae.
Nume predicativ: O carte bune este aidoma unei discuții cu un om inteligent.

Vocativ
NU ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ! EXPRIMĂ O STRIGARE/O INVOCAȚIE.
Ia, calule, ovăz!

!!! În cadrul comunicării, substantivul își schimbă forma în funcție de cuvintele vecine cu care
se acordă ori este precedat de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale.

Schimbarea valorii gramaticale

Substantivul își poate schimba valoarea gramaticală, devenind:

a. Adverb de timp: A brodit-o ca țiganul miercurea la stână.


b. Adverb de mod: A ieșit glonț pe ușă.
c. Adjectiv: Și-are oi mai multe/Mândre și cornute,/Și cai învățați,/Și câni mai bărbați.
d. Interjecție: Halal juriu, păcat de munca ei!

Prin conversiune, alte părți de vorbire pot fi utilizate cu valoare de substantiv:

a. Adjectiv: Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri. (I. Minulescu)


b. Adverb: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți!
c. Pronume: Din cauza repetatelor crize economice, a ajuns un nimeni.
d. Numeral: Unde merge mia, merge și suta.
e. Verb la infinitiv (infinitiv lung): Tăcerea e de aur!
f. Participiu: Pentru cel necăjit orice semn e anticiparea următoarei catastrofe.
g. Supin: Prostul se cunoaște după râs și după mers.
h. Gerunziu: Suferindul se deplasa încet pe alee.
i. Interjecție: La groapa altuia e ușor să cânți aliluia. (=sentințe, sfaturi, cuvinte de duh)