Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
– curs –
Profesor:
Pr. Prof. Dr. Lect. Dinu Adrian Lucian
Iași, 2018
Universitatea „Al. I. Cuza” – Iaşi,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”
1. V.P.-ul (verificare parțială; examen scris în ultima oră de seminar a fiecărei grupe, în data de 12 și 13 dec. 2018; 1p.).
2. Colocviu (examen oral din cursurile predate; ianuarie-februarie 2019, 6p.).
3. L.S. și Bibliografia minimală, parcursă și asimilată ( 2p.):
a. De știut cuprinsul cărților bisericești: Ceaslovul, Aghiazmatarul, Molitfelnicul şi Liturghierul.
b. De știut pe de rost rugăciunile predate în curs.
c. De cunoscut și asimilat pildele din Patericul Egiptean din cap. XXII, Despre rugăciune, adică cele 37 de pilde cuprinse la p. 412-419 în ediția de
la Alba Iulia, 1999.
d. Noțiuni generale despre Sf. Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur și despre Vecernia zilelor de rând, slujbe ce se săvârșesc la Capelă în sem. I.
Studenții trebuie să cunoască momentele mai importante ale acestor slujbe și simbolistica lor.
Teme cursuri:
1. FD introducre
2. Dumnezeu, Biserica, teologul
3. Duhovnicul si urcușul duhovnicesc
4. Fiul duhovniceasc
5. Euharistia și desăvârșirea duhovnicească – învățătură, dogmă și lucru concret în viața creștinului
6. Practici creștine și necreștine în viața noastră
7. Cultul divin-Liturghia: povățuiri, practici și actualitate
1
Curs 1
Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în Biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne,
povăţuieşte-mă pentru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea.
Amin!
Rugăciunea tămâierii
„Tămâiei îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună-mireasmă
duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă
harul Preasfântului Tău Duh.”
„Acum slobozește” – rugăciunea biblică a Bisericii
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei
mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea
neamurilor şi slava poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32).
Psalmul 50
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara(ziua) aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti
cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, lăudat şi preamărit este numele Tău în veci.
Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat,
Doamne, învaţă-Ne pe noi îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Stăpâne, înţelepţeşte-ne pe noi
cu îndreptările tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Ţie se cuvine lauda, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Troparele de Umilinta
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni
fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri,
că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău
chemăm.
Și acum…,
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat.
Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfânta Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti
Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să
ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea.
Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu
moartea pe moarte a călcat. (de 3 ori)
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat,
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin. Fie,
Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat, Doamne,
învaţă-Ne pe noi îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Stăpâne, înţelepţeşte-ne pe noi cu
îndreptările tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Ţie se cuvine lauda, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Întăreşte, Dumnezeule
Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptmăritorilor creştini, şi Sfântă Biserica Ta
în veacul veacului.
Multumim Tie, Hristoase, Dumnezeul nostru, ca ne-ai saturat pe noi de bunatatile Tale cele
pamantesti; nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta imparatie, ci, precum in mijlocul ucenicilor Tai
ai venit, Mantuitorule, pace dandu-le lor, vino si la noi si ne mantuieste.
Veselitu-ne-ai pe noi, Doamne, intru fapturile Tale, si intru lucrurile mainilor Tale, Doamne.
Dat-ai veselie in inima mea, mai mare decat veselia pentru rodul lor de grau, de vin si de
untdelemn ce s-au inmultit. Cu pace impreuna ne vom culca si vom adormi, ca Tu, Doamne,
indeosebi, intru nadejde ne-ai asezat.
Cuvine-se cu adevarat
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea
nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita
fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe
tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Tropare de ingropare
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tau, cu giulgiu curat înfasurându-L si
cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus.
Ceea ce esti izvorul milei, invredniceste-ne pe noi milostivirii, Nascatoare de Dumnezeu; cauta
spre poporul cel pacatos; arata, precum de-a pururea, puterea Ta, ca intru tine nadajduind,
strigam tie: Bucura-te, ca si oarecand Gavril, mai marele voievod al celor fara de trupuri.
In mijlocul Bisericii
Doamne, trimite mâna Ta dintru înaltimea locasului Tau si ma întareste spre slujba Ta ce-mi este
pusa înainte, ca neosândit stând înaintea înfricosatorului Tau altar, sa savârsesc Jertfa cea fara de
sânge. Ca a Ta este puterea si slava în vecii vecilor. Amin
Rugaciune la intrarea in Sfantul altar
Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în Biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne,
povăţuieşte-mă pentru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea.
Amin!
La Stihar
Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul ca m-a îmbracat în vesmântul mântuirii si cu haina
veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cununa si ca pe o mireasa m-a împodobit cu
podoaba.
La manacuta dreapta
Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslavit întru tarie; mâna Ta cea dreapta, Doamne, a sfarâmat pe
vrajmasi si cu multimea slavei Tale ai zdrobit pe cei potrivnici.
La manacuta stanga
Mâinile Tale m-au facut si m-au zidit; întelepteste-ma si ma voi învata poruncile Tale.
La epitrahir
Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsa harul Sau peste preotii Sai, ca mirul pe cap, ce se
pogoara pe barba, pe barba lui Aaron, ce se pogoara pe marginea vesmintelor lui.
La brau
Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce ma încinge cu putere si a facut fara prihana calea mea, Cel
ce întocmeste picioarele mele ca ale cerbului si peste cele înalte ma pune.
La felon
Preotii Tai, Doamne, se vor îmbraca întru dreptate si cuviosii Tai întru bucurie se vor bucura,
totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
La spalator
Spala-voi între cei nevinovati mâinile mele si voi înconjura altarul Tau, Doamne, ca sa aud
glasul laudei Tale si sa spun toate minunile Tale. Doamne, iubit-am buna-cuviinta casei Tale si
locul salasluirii slavei Tale. Sa nu pierzi cu cei necredinciosi sufletul meu si cu varsatorii de
sânge viata mea, în mâinile carora sunt faradelegile; dreapta lor s-a umplut de daruri, iar eu întru
nerautatea mea am umblat. Izbaveste-ma, Doamne, si ma miluieste. Piciorul meu a stat întru
dreptate; în biserici Te voi binecuvânta, Doamne.
La Epicleza
Înca aducem Tie aceasta slujba duhov niceasca si fara de sânge, si Te chemam, Te rugam si cu
umilinta la Tine cadem: Trimite Duhul Tau cel Sfânt peste noi si peste aceste Daruri, ce sunt
puse înainte.
Si fa, adica, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tau.
Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tau
Prefacându-le cu Duhul Tau cel Sfânt.
Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care
ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta
este însuși Preacurat Trupul Tău și acesta este însuși Scump Sângele Tău. Deci, mă rog Ție:
Miluiește-mă și-mi iartă greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau
cu fapta, cele cu știință și cu neștiință, și mă învrednicește, fără de osândă să mă împărtășesc
cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş primeşte-mă: că nu voi spune
duşmanilor tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da, ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisesc Ţie:
pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta. Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie
împărtăşirea sfintelor Tale Taine, Doamne, ci spre vindecarea sufletului şi a trupului meu. Amin
Rugaciune la icoana Mantuitorului
Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule, cerand iertare gresalelor noastre, Hristoase
Dumnezeule, ca de buna voie ai primit a Te sui cu trupul pe cruce ca sa scapi din robia
vrajmasului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumita strigam Tie: pe toate le-ai umplut de
bucurie, Mantuitorul nostru, Carele ai venit sa mantuiesti lumea. Amin.
La Pavecernita
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al
grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie) Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al
dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. (o metanie)
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele
meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. (o metanie)
Cel ce în toată vremea și în tot ceasul, în cer și pe pământ, ești închinat și slăvit,
Hristoase Dumnezeule, Îndelung-răbdătorule, Mult-milostive și Mult-milosârde; Care pe cei
drepți iubești și pe cei păcătoși miluiești; Care pe toți chemi la mântuire pentru făgăduința
bunătăților ce vor fi; Însuți, Doamne, primește și rugăciunile noastre în ceasul acesta și
îndreptează viața noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfințește, trupurile curățește,
cugetele îndreptează, gândurile curățește și ne izbă- vește de tot necazul celor rele și al durerii.
Ocrotește-ne cu sfinții Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor, fiind păziți și povățuiți, să ajungem la
unitatea credinței și la cunoștința slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat ești în vecii
vecilor. Amin
Curs 2 : „Formare duhovnicească și
practică liturgică”
◼ FORMARE =...
◼ DUHOVNICEASCĂ =... înseamnă a educa și a creşte, un om nou și un fel
nou de a trăi.
◼ PLP și FD. Această disciplină este într-un anume fel, continuatoarea Formării
duhovnicești predată în facultățile de Teologie după 1990. Dacî în perioada
interbelică exista Teologie și Spiritualitate, apoi Pr. Stăniloae a predat
Mistica și Ascetica (în anii 50) și apoi s-a renunțat la disciplinele practice.
◼ După 1990 s-a reluat procesul firesc al pregătirii studenților pe plan practic,
bisericesc.
◼ Căile sau metodele de cercetare ale PLP
FD folosește două metode:
◼ Pentru a arăta cât mai bine ceea ce înseamnă PLPşi lucrarea spirituală și
practică pe care o realizează cred că referinţele la Biblie şi la scrierile
Părinţilor sunt covârșitoare. De aceea, printre primele lucrări pe care le
menționăm în cadrul acesteia sunt: Patericul Egiptean, Limonariul, Istoria
Lausiacă, Proloagele, canoanele Sinoadelor și ale duhovnicilor.
◼ Tot în acest sens enumerăm aici doar pe câţiva dintre sfinţii de
odinioară pe care-i folosim în studierea disciplinei FD:
◼ Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Taina Pocaintei, ca fapt duhovnicesc, în „Ortodoxia”, nr. 1,
1972, p. 6-13;
◼ Andrei Arhiepiscopul Alba Iuliei, Dinamica despătimirii, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001;
Idem, Spovedanie şi comuniune, ediţia a II-a, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001.
◼ Ieromonah Benedict Stancu, Nuanțe și false nuanțe în viața duhovnicească. Vero distinguo
falsum, Editura Sofia, București, 2007; Idem, Iată duhovnicul. Părintele Arsenie Papacioc, vol.
2, Editura Sofia, 2006; Idem, Spovedania și îndrumarea duhovnicească, Editura Sofia, 2007.
◼ O bibliografie ce vine în completarea celei oferite aici se află în cartea mea: Orizontul
duhovnicesc al persoanei umane (Editura Performantica, Iaşi, 2008).
Concluzii
◼ 1. Am dorit să arătăm în acest curs cât de importantă este FD, ce implicații
duhovnicești are discimplina aceasta și ce legături strânse cu alte discipline. FD
alături de celelelalte formează un tot unitar în alcătuirea duhovnicească a
studentului.
◼ 2. FD ne face capabili să înţelegem contemporaneitatea (Liturghia, slujbele,
rugăciunea, Spovedania etc....etc...) în valenţele sale real valorice şi ne dă
posibilitatea ca prin faptele noastre să evidenţiem, să mărturisim valoarea reală în
detrimentul a tot ceea ce a contribuit la secularizare.
◼ 3. În studierea discpiplinei FD luăm ca model lucrarea Sf. Părinţi, ale căror metode şi
învăţături sunt actuale şi eficiente. Ei ne arată cum prin mărturisire facem parte din
lume, iar prin vieţuire trăim în Hristos cu datoria şi implicarea teologilor de azi în
„căutarea de noi metode şi practici pentru a intensifica viaţa spirituală în şcolile
telogice, pentru a îmbina formarea ştiinţific-academică cu formarea duhovnicească a
studenţilor în teologie.
◼ 4. FD își arată evidența, necesitatea și practica prin faptul că ”devine din ce în ce
mai necesar astăzi ca teologia să-şi intensifice dimensiunea sa pastorală,
misionară a vieţii Bisericii în lume, cu o totală angajare şi dăruire” (Daniel
Ciobotea, Preocupare ecumenică pentru formarea spirituală în învăţământul teologic,
în „Studii Teologice”, Seria a II-a, anul XLI, 1989, nr. 3, p. 96).
Curs 3: Dumnezeu - Biserica – teologul
◼ Pentru a sublinia această triadă redăm din Pateric o întâmplare cu mesaj
limpede.
◼ Un ucenic de-al lui Avva Pimen ajunge prin străinătate. Vizitându-l acolo pe
un părinte vestit îi povesteşte despre faima pe care o are Avva Pimen.
Curios părintele, peste un timp, vine să-l întâlnească pe Avva Pimen.
Ucenicul îl introduce la părintele său. "Deci l-a primit pe el cu bucurie şi,
sărutându-se unul pe altul, au şezut. Şi a început cel străin a vorbi
din Scriptură locuri duhovniceşti şi cereşti. Şi şi-a întors Avva
Pimen faţa lui şi nu i-a dat răspuns”.
COMENTARIU
◼ Credinţa îşi face vizibilă prezenţa prin conlucrarea noastră personală cu
Harul, această energie necreată izvorâtoare din Dumnezeu şi împărtăşită
oamenilor în Biserică.
◼ Credinţa, primită prin har, trebuie întărită prin voinţa proprie, prin gesturi
și acte personale în sens bun, ziditor.
– Exemplu: un om crede în numele bun al cuiva, este atașat de cineva, pentru că se arată a
fi o persoană vrednică de încredere. În plus i s-a vorbit despre acela sau chiar a stat cu el.
Pentru a te lămuri mai bine, începi să studiezi despre el, să citeşti ce a scris, să cauţi ce s-a
scris referitor la viaţa lui. Apoi, dacă eşti pasionat, ajungi să-l cunoşti direct. Relaţia directă,
pe care o aprofundezi, îţi aduce fericirea pe care o căutai.
Răspunsuri
◼
◼ Rugăciuni formale vs. rugăciuni trăite. Ne putem ruga în gând sau cu voce tare,
stând în genunchi sau în picioare, folosind cuvintele noastre sau ale sfinților, inclusiv
versete din Biblie. Rugăciunea adevărată este cea care printr-o atitudine statornică și
prin starea fizică și spirituală adecvată, teologul se modelează lăuntric și primește
binecuvântarea lui Dumnezeu.
◼ „Un frate a zis lui Avva Antonie: roagă-te pentru mine. Zis-a lui bătrânul: nici eu nu
te miluiesc, nici Dumnezeu, dacă tu însuți nu te vei sili și nu te vi ruga lui
Dumnezeu”. „Zis-a un bătrân: dacă monahul, când stă la rugăciune, numai atunci se
roagă, unul ca acesta nicidecum se roagă”.
◼ Duminică seara: Canonul Domnului Iisus, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu, Canonul Arhanghelilor şi,
dacă va vrea cineva, şi al îngerului păzitor.
◼ Luni seara: Canonul Domnului Iisus, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu, Acatistul Sfântului
înaintemergătorului Ioan şi Canonul îngerului păzitor.
◼ Marţi seara: Canonul cinstitei Cruci, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu şi Canonul îngerului păzitor.
◼ Miercuri seara: Canonul Domnului Iisus, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu, Canonul Îngerului păzitor,
Acatistul Sfinţilor Apostoli şi, cine va vrea, şi al Sfântului Nicolae.
◼ Joi seara: Canonul făcătoarei de viaţă Cruci, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu şi Canonul îngerului
păzitor.
◼ Vineri seara: Canonul Domnului Iisus, Acatistul Născătoarei de Dumnezeu, negreşit, apoi Canonul îngerului
păzitor şi al Tuturor Sfinţilor.
◼ Oamenii temători de Dumnezeu, care nu zăbovesc în gânduri deşarte, ci sunt stăpâni pe sine, se îndeletnicesc cu
citirea Psaltirii, a rugăciunilor după hotărâre, a cărţilor Legii Domnului şi ale Sfinţilor Părinţi şi dascăli ai
Bisericii.
◼ 2. EUHARISTIA. Deasa sau rara împărtăşanie? Euharistia este prin
excelenţă Taina unităţii tuturor în sânul Bisericii. Euharistia este o Liturghie,
este o rugăciune împlinită.
◼ Prin natura vârstei lor, teologii sunt printre puţinii care se pot lupta
cu boala păcatului din ei înșiși și din cei de lângă ei și de aceea
trebuie să aibă parte de o educaţie aleasă, duhovnicească, cu toată
seriozitatea și spontaneitatea.
Curs 4: PREOTUL sau DUHOVNICUL
INTRODUCERE
Cine este un preotul și sau duhovnicul?
Problematici legate de preot și Preoție
◼ Preotul... este omul bun... este sau poate fi omul lui Dumnezeu care ne aduce pe calea Lui...este sau poate fi
bărbatul care face slujbe la biserică...
◼ A. Definiții
◼ Din Biblie și din Tradiție știm că „nu este tot omul vrednic de încredere,
ca să dea un sfat celor ce-l caută, ci numai acela care a luat de la
Dumnezeu darul deosebirii şi a dobândit, din stăruirea în nevoinţă o minte
străvăzătoare…Iar acesta trebuie să fie cu multă smerenie şi să nu dea
sfaturi tuturor, ci numai celor ce le cer de bună voie, şi-l întreabă nesilit, şi
învaţă după rânduială” (Petru Damaschinul, Înv. duh., în Fil. rom., vol. V, p. 151).
Sf. Ioan Scărarul: „Nici un dar nu e aşa de bine primit de Dumnezeu la noi
ca acela de a aduce suflete cuvântătoare prin pocăinţă...Drept aceea, nu
ferici pe cei ce aduc bunuri; ci fericeşte pe cei ce aduc lui Hristos oi
cuvântătoare” (Sf. Ioan Scărarul, Scara, cap. 89, în Fil. rom., vol. IX, p. 452).
◼ D. Necesitatea sau trebuința de a avea un preot-duhovnic
▪ Am întâlnit deseori bărbaţi şi femei chiar, care îşi doreau să semene întru toate cu
duhovnicii lor, fără a realiza importanţa contribuţiei personale la propria implinire
spirituala. Viaţa fiecăruia dintre noi nu este un mimetism dulceag, o cultivare a unei
evlavii care imită pe alții unilateral, ci care este creatoare.
◼ G. Ascultarea față de preot-duhovnic.
Din perspectiva tinerilor (ucenicilor) ascultarea este un dar pe care și-l excercită
cu deosebită dragoste față de el. Noi toți suntem fii duhovnicești ai cuiva (preot-
duhovnic), iar acest fapt nu este o corvoadă sau lucru impus și nici o obișnuință
frumoasă. Știm că Însuși Hristos Domnul nostru a făcut ascultare față de Tatăl
Ceresc:
„A nu asculta pe părintele duhovnicesc după pilda Fiului Care s-a făcut ascultător
Tatălui până la moarte şi cruce (Filipeni 2,8) înseamnă a nu te naşte de sus. Iar cel
ce nu s-a făcut fiu iubit al unui părinte bun, cum va fi părinte, dacă nu s-a născut
prin cuvânt şi Duh de sus?”
(Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, Suta a doua, cap. 54, în Filocalia
românească, vol.VI, p. 247).
Concluzii
◼ „De dai vreodată ceva cuiva, de i-o ierţi, imiţi firea lui Iisus, de i-o
ceri, imiţi firea lui Adam, iar de ceri şi dobândă, te arăţi mai jos şi
de firea lui Adam” (Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, în „Filocalia”, XII, Harisma, Bucureşti,
1994, „Cuvântul VIII: Despre scurte învăţături”, p. 85).
◼ „Acest sfânt şi fericit Simeon, întrebat odată cum trebuie să fie
preotul, a răspuns zicând: Eu nu sunt vrednic să fiu preot. Dar am
cunoscut, fără îndoială, cât de vrednic trebuie să fie cel ce va avea să
slujească tainele lui Dumnezeu.
– În primul rând, să fie curat nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul; pe lângă acestea,
trebuie să nu fie părtaş la nici un păcat.
– În al doilea rând, să fie smerit atât în purtarea din afară, cât şi în simţirea dinăuntru a
sufletului.
– Apoi, când stă înaintea Sfintei şi a sfinţitei Mese, trebuie să vadă, fără îndoială cu mintea
pe Dumnezeu, iar cu simţurile, Sfintele aşezate înainte.
– Dar nu numai acestea, ci este dator să-L aibă în chip conştient, sălăşluit în inima sa, şi
pe Însuşi Cel prezent în chip nevăzut în daruri, ca să poată aduce cererile cu îndrăznire.
Şi, ca prieten care vorbeşte cu prietenul, să zică: «Tatăl nostru care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele Tău», rugăciunea arătându-l ca având pe Cel ce e Fiul lui Dumnezeu
prin fire, sălăşluit în sine împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Aşa am cunoscut eu pe
preoţi. Iertaţi-mă, părinţi şi fraţi”
(Sf. Simeon Noul Teolog, Capetele morale ale lui Simeon Evlaviosul, Cap. aparte, în
„Filocalia”, vol. VI, EIBMBOR, Bucureşti, 1997, p. 117-118).
Curs 4 bis Chestiuni practico-liturgice
La astfel de întrebări care țin de sfera practicii vieții bis putem răspunde că:
- protia este întâietatea slujirii. Protia în sobor înseamnă dreptul unuia dintre
slujitorii de față de a fi conducătorul slujbei și deci de a se situa primul în
fața Sf. Mese.
◼ Răspuns!
◼ orice cleric este purtător de HAR! Taina Hirotoniei...
◼ A afirma că un preot are har iar altul nu este o jignire la adresa Preoției și o
lipsă de respect față de lucrarea lui Hristos în Biserică!
◼ problema păcătoșeniei personale a preotului? La rugăciunea de la EPICLEZĂ
clericul spune: să nu oprești pentru păcatele mele Harul Sf. Tău Duh de la
Darurile care sunt puse înainte...
◼ Preoții cu har despre care vorbesc credincioșii sunt de multe ori cei cu tact
pastoral, cu răbdare, disponibilitate, cu temperament și educație adecvată!
◼ Deschisul cărții, ghicirea viitorului, recomandarea unor acte,
rânduieli....etc... arată mai degrabă pe clericul care disprețuiește pe D.
◼ Preoții – diaconii – episcopii: HARUL ODATĂ PRIMIT NU SE ÎMPUȚINEAZĂ,
NICI NU CREȘTE, DUPĂ CUM NICI NU SE PIERDE!!
◼ Nici chiar prin caterisire preotul nu pierde harul! (Pr. Nicolae Necula,
Tradiție...vol. 1, p. 233).
◼ Singurele păcate (realități, stări....) prin care se pierde Harul: erezia +
ateism (necredința!). Multele forme de exprimare a persoanei preotuui, și
prin care se vede necredință!, pot dăuna grav stării duhovnicești a preotului
și-l pot duce la pierderea Harului! Exemple? Multe....
◼ Pentru delictele prevăzute de canoane și Regulamentul de disciplină a
clerului → Harul devine nelucrător!
◼ Asemănătoare caterisirii este depunerea din treaptă...preotul nu mai slujește
◼ Pentru delicte sau abateri = oprirea temporară de la slujire
◼ Generalități
◼ A. Definiții
◼ B. Caracteristicile
principale ale fiului
duhovnicesc
Generalități
◼ Fiecare din noi știe că trăim în societate, într-o lume deschisă
spre multe provocări, dar numai creștinul realist știe că cel ce
vrea să rămână în Biserică trebuie să devină și fiu spiritual al
acesteia, adică să se încredințeze povățuirii din partea unui
avvă, ştiind că: „...împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei
ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11, 12).
◼ 1. Libertatea ucenicului
◼ 2. Responsabilitatea ucenicului
◼ 1. Libertatea fiului duhovnicesc. Aceasta înseamnă, din perspectivă
creştină, a iubi pe Dumnezeu și pe semeni și a face binele în mod deliberat.
Pe scurt a fi liber sau a te mântui (cf. Savatie Baştovoi, Două conferinţe despre curaj şi
libertate în Ortodoxie şi alte întrebări fără rânduială, Sofia, Bucureşti, 2002, p. 141) înseamnă a fi
despătimit, liber de păcat.
– Libertatea sau dezrobirea de păcate este dată de Biserică prin aducerea în viața personală
a Tainelor și a ierurgiilor.
– Atunci când se vorbeşte despre libertate se face de obicei o gravă confuzie: este tratată ca
o noţiune sau ca un simplu aspect pur uman, existenţial, adică lipsa oricărei oprelişti sau
îngrădiri, de oricare natură ar fi. Din punct de vedere creştin, libertatea nu se defineşte
negativ, ca o absenţă a vreunei constrângeri ci pozitiv ca stare de comuniune în virtute !
(Sf. Vasile cel Mare, Omilie la cuvintele: „Ia aminte la tine însuţi”, traducere de D.
Fecioru, în „Mitropolia Olteniei”, anul XXIV, 1974, nr. 1-2, p. 56).
E. Misiunea ucenicului
◼ 3. A se zidi pe sine.
F. Finalitatea stării de ucenic
◼ 1. A deveni om cu discernământ
Îndrumarea cu dragoste a altora poate fi văzută şi ca o recunoştinţă faţă de
Dumnezeu a Cărui dragoste a cunoscut-o cel care a fost izbăvit de patimi:
„Izbăveşte şi tu, cel ce ai fost izbăvit de Dumnezeu. Mântuieşte, tu cel ce ai
fost mântuit, pe cel dus la moarte, şi nu cruţa nimic ca să răscumperi pe cei
omorâţi de draci”...
(Sf. Ioan Scărarul, Scara, XXXI, 76, p. 449).
Când poporul Israel a sfidat bunătatea lui Dumnezeu făcându-şi viţel de aur,
Moise a mijlocit pentru ei şi Dumnezeu i-a iertat (Ieşire 32), dar când Core,
Datan şi Abiron s-au răzvrătit împotriva lui Moise, şi, implicit, împotriva
rânduielii lui Dumnezeu, au fost aspru pedepsiţi (Naum 16).
Sf. Ioan Scărarul, op. cit., IV, 126, p. 133-134.
G. Fiul duhovnciesc: jurământul și depunerea lui – act de cult?;
dezbrăcarea veșmintelor pe mireni; întâlnirea preotului pe stradă; ce
este ascultarea canonică față de preot?
◼ G1. JURĂMÂNTUL
◼ Definiție: este o practică veche, religioasă sau laică, prezentă în
toate straturile sociale și în toate timpurile.
◼ Îl găsim în VT și NT
◼ În NT = Matei 26, 63 : Tu zici!
◼ 2 Cor. 1, 23: Şi eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra
sufletului meu, că din cruţare pentru voi n-am venit încă la
Corint
◼ Evrei 6, 16: Oamenii se jură pe cel ce e mai mare și jurământul
e la ei ca o chezășie și sfârșitul oricărei neînțelegeri
Structura cursului:
1. Introducere: Teologul în parohie, în școală etc.
2. Provocările la adresa vieții teologului
a. Chestiunea propriei imagini
b. Chestiunea propriei familii
c. Chestiunea viitoarei sale familii
d. Chestiunea rugăciunii personale
e. Chestiunea relației spirituale cu propriul paroh
3. Chestiuni practice pe care le întâlnesc (le trăiesc) teologii azi
4. Concluzii
◼ Introducere.
9. Divorţul (desfacerea căsătoriei). În fiinţa ei, căsătoria este indisolubilă; căci zice Hristos:
Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă (Matei 19, 6).
Divorţul este acceptat de Biserica Ortodoxă în următoarele cazuri canonice excepţionale: - în
caz de adulter sau preacurvie persistentă (Matei 19, 9); - în caz de apostazie (lepădare de
credinţă) a unui soţ (1 Corinteni 7, 15); - în cazul intrării unuia din soţi în monahism (can. 12
şi 48, Sinodul VI ecumenic). În mod legal căsătoria se desface prin moartea unuia din soţi. În
cultul Bisericii Ortodoxe nu este nici o rugăciune de desfacere a căsătoriei (Pravila Bisericească,
1940, p. 135).
◼ 10. Lipsa rugăciunii personale, realitate care-l poate face viu pe teolog. „Teologul nu este un
oarecare agent cultural exterior, asemenea atâtora din zilele de astăzi, ci el este
menit să fie aluatul dinlăuntru, veșnicul revoluționar al lumii” (Pr. Stăniloae, Preoție și
curăție, în „Cultură...”, vol. 2, p. 596).
◼ Concluzii
– Prin natura vârstei lor, teologii sunt printre puţinii care se pot
lupta cu boala păcatului (Ioan 5, 14-Vitezda), pot avea parte
de o educaţie aleasă şi pot face multe în spirit creştinesc, cu
toată seriozitatea dar și spontaneitatea!
◼ 1.OMUL
◼ Părintele Paisie Olaru, un isihast român care
a plecat la Domnul imediat după Revoluţie,
spune că semnele sporirii duhovniceşti sunt
“lacrimile la rugăciune, cugetul că eşti cel
mai păcătos, o mare bucurie în inimă şi
multă iubire şi milă faţă de toată zidirea”.
◼ Dumnezeu Cel transcendent este
experimentat, prin har, datorită stării de
curăţie la care nevoitorul a ajuns
◼ 2.Hristos-Dumnezeu.
◼ Noi ortodocșii spunem dogma sau
că
învățătura de credință, atunci când este
trăită, înseamnă desăvârșire...
◼ Creștinii îl iubesc pe Hristos. Liturghiile antice
Îl laudă, Îi mulțumesc, Îl adoră, Îl imploră.
Accentul de afecțiune și familiaritate nu apare
la început decât discret: la martiri, la pelerinii
la Ierusalim, în poezia religioasă a sirienilor.
Există însă chiar la scriitori patristici un
„Acatist al prea dulcelui Iisus”.
◼ 3. Darul sau Harul?
◼ Desăvârșirea omului este lucrul lui Dumnezeu în om. Cartea
Facerii istorisește marea ”lucrare a lui Dumnezeu”, creația
(Facerea 2, 2). Pentru Iisus, lucrul lui Dumnezeu sau
lucrările lui Dumnezeu înseamnă viața Sa întreagă, tot ceea
ce umple viața Lui. Astfel, atunci când cei ce Îl ascultau Îi pun
întrebarea ce îi privea în mod direct pe ei înșiși: „Ce să facem
ca să împlinim lucrurile lui Dumnezeu?”, El le răspunde:
„Acesta este lucrul lui Dumnezeu: ca voi să credeți în Cel pe
care L-a trimis” (Ioan 6, 28 – 29).
4. Concluzii
Introducere. Explicații terminologice
◼ Euharistia este cea mai importantă Taină dintre toate Sf. Taine, deoarece
prin ea ne unim cu Hristos şi are loc o creştere a relaţiilor din interiorul
unităţii Bisericii ca trup al lui Hristos, desăvârşindu-se astfel lucrarea
începută prin Botez şi Mirungere!
– Liturghia Sf. Vasile cel Mare de după prefacerea Darurilor în Trupul şi Sângele Domnului şi
înainte de împărtăşire, preotul cere în numele tuturor: „iar pe noi pe toţi, care ne
împărtăşim dintr-o pâine şi dintr-un potir, să ne uneşti pe unul cu altul prin împărtăşirea
aceluiaşi Duh” (Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, 2012, p. 255.)
◼ Euharistia este o Liturghie (Pr. Ştefan Buchiu, Întrupare şi unitate, Editura Libra, Bucureşti,
1997, p. 183.)
◼ Euharistia este „Trupul şi Sângele Domnului, dar acestea sunt totodată hrana şi băutura cea adevărată a
Bisericii lui Hristos; iar prin împărtăşanie, nu Biserica le preface pe ele în trup omenesc, ca pe orice altă
hrană, ci Biserica se preface în ele, deoarece cele mai tari biruiesc” (Sf. Nicolae Cabasila, Tâlcuirea..., p.
132.)
III. Consideraţii practice
◼ 1. Aşa cum se ştie credincioşii sunt cei ce vin cu regularitate la
Împărtăşire = nu ca un ins izolat, rupt de ceilalţi, ci împreună
cu toţi ceilalţi! De aici decurge: importanța familiei!
◼ 2. Participarea teologului şi a credincioşilor la Sf. Euharistie se
poate vedea şi din faptul că ei aduc daruri la altar pentru a fi
săvârşită Euharistia. Ei participă cu pâine şi vin! – calitate!
◼ Duminică seara: Canonul Domnului Iisus, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu, Canonul Arhanghelilor şi,
dacă va vrea cineva, şi al îngerului păzitor.
◼ Luni seara: Canonul Domnului Iisus, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu, Acatistul Sfântului
înaintemergătorului Ioan şi Canonul îngerului păzitor.
◼ Marţi seara: Canonul cinstitei Cruci, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu şi Canonul îngerului păzitor.
◼ Miercuri seara: Canonul Domnului Iisus, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu, Canonul Îngerului păzitor,
Acatistul Sfinţilor Apostoli şi, cine va vrea, şi al Sfântului Nicolae.
◼ Joi seara: Canonul făcătoarei de viaţă Cruci, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu şi Canonul îngerului
păzitor.
◼ Vineri seara: Canonul Domnului Iisus, Acatistul Născătoarei de Dumnezeu, negreşit, apoi Canonul îngerului
păzitor şi al Tuturor Sfinţilor.
◼ Oamenii temători de Dumnezeu, care nu zăbovesc în gânduri deşarte, ci sunt stăpâni pe sine, se îndeletnicesc cu
citirea Psaltirii, a rugăciunilor după hotărâre, a cărţilor Legii Domnului şi ale Sfinţilor Părinţi şi dascăli ai
Bisericii.
Euharistia de după Euharistie.