CAPITOLUL 1 Testarea Cont

CAPITOLUL 1
Bazele teoretice ale organizării contabilităţ ii î n afaceri
Obiectivele de referinţ ă:
 Să definească conceptul de evidenţ ă contabilă a unei afaceri

 Să identifice actele normative ş i organele ce reglementează modul de ţ inere a contabilităţ ii
 Să determine obiectul de studiu al contabilităţ ii
 Să stabilească regulile generale privind contabilitatea elementelor patrimoniale
 Să argumenteze modul de elaborare ş i aplicare a politicilor contabile ale entităţ ii economice
1.1. Contabilitatea - principalul sistem informaţ ional î n afaceri
Contabilitatea este un mijloc de culegere, sintetizare ş i prezentare a informaţ iei privind

activitatea entităţ ii economice ş i rezultatele sale financiare.
Obiectivele contabilităţ ii sunt:
1) să furnizeze informaţ ii necesare elaborării planurilor ş i progra melor de activitate

economică;
2) să asigure urmărirea ş i controlul valoric al activităţ ilor desfăş u rate, prin î nregistrarea
cronologică ş i sistematică a operaţ iilor econo mice ş i financiare, prelucrarea informaţ iilor cu
privire la situaţ ia patri moniului, informaţ ii necesare atât pentru nevoile proprii ale entităţ ii
economice, cât ş i î n relaţ iile cu acţ ionarii ş i asociaţ ii, clienţ ii, furnizo rii, băncile, cu organele
fiscale ş i alte persoane fizice ş i juridice;
3) să asigure controlul integrităţ ii patrimoniului prin î nregistrarea existenţ elor ş i miş cărilor
elementelor patrimoniale, pe categorii, pe locuri de depozitare sau păstrare, pe persoane î n
responsabilitatea că rora se află etc.;
4) să furnizeze informaţ iile necesare î ntocmirii situaţ iilor financia re care reflectă imaginea
fidelă a patrimoniului, a rezultatelor obţ inute, astfel î ncât aceste informaţ ii să poată fi utilizate
de toţ i utilizatorii la luarea deciziilor manageriale.
Pentru realizarea obiectivelor sale, contabilitatea î ndeplineş te ur mătoarele funcţ ii:
1) Funcţ ia de î nregistrare şi prelucrare a datelor constă î n consemnarea, potrivit unor principii ş i
reguli proprii, a proceselor ş i fenomenelor economice ce apar î n cadrul entităţ ilor economice ş i care se
pot exprima valoric.
2) Funcţ ia de informare a contabilităţ ii rezidă î n furnizarea in formaţ iilor privind structura ş i dinamica
patrimoniului, situaţ ia fi nanciară ş i rezultatele obţ inute î n scopul fundamentării deciziilor. Contabilitatea
are o funcţ ie de informare internă (pentru conducerea entităţ ii) ş i o funcţ ie de informare externă (a
terţ ilor). Perfecţ ionarea acestei funcţ ii este condiţ ionată de folosirea pe scară largă a mijloa celor de
culegere ş i prelucrare a datelor î n vederea obţ inerii unor informaţ ii operative, rapide ş i de calitate la toate
nivelurile organi zatorice.
3) Funcţ ia de control este legată de funcţ ia de informare. Ea constă î n verificarea, cu ajutorul

informaţ iilor contabile, a modului de păstrare ş i utilizare a valorilor materiale ş i numerarului, de gospo
dărire a resurselor, controlul respectării disciplinei financiare etc.
4) Funcţ ia juridică. Datele din contabilitate ş i documentele prima re servesc ca mijloc de probă
injustiţ ie, pentru a dovedi realitatea unor operaţ iuni economice, dar ş i pentru stabilirea răspunderii
patrimoniale pentru pagubele produse. Ele ajută la soluţ ionarea unor litigii.
5) Funcţ ia previzională. Informaţ iile furnizate de contabilitate sunt utilizate la stabilirea tendinţ elor
viitoare ale fenomenelor ş i pro ceselor economice.
Prin evidenţ ă, î n general, se î nţ elege î nregistrarea (reflectarea), î ntr-o ordine ş i pe baza unor principii
stabilite, a fenomenelor ş i pro ceselor din natură ş i societate, care se desfăş oară î ntr-un anumit loc ş i timp,
cu scopul de a servi necesităţ ilor impuse de activitatea prac tică.
Evidenţ a economică constituie un sistem unitar de î nregistrare, urmărire ş i control, documentat,

cronologic ş i sistematic, î n etalon cantitativ ş i valoric, pe baza unor principii bine stabilite, a fenome nelor
ş i proceselor economice, î n scopul cunoaş terii activităţ ilor des făş urate. Fiind legată de activitatea
economică, ea a existat î n toate
formaţ iunile social-economice, ca urmare a existenţ ei permanente a producţ iei materiale, a necesităţ ii
reflectării fenomenelor ş i procese lor economice, a caracterizării modului de utilizare a resurselor ş i de
determinare a rezultatelor obţ inute.
După natura, modul de obţ inere, prelucrare ş i prezentare a in formaţ iilor pe care le furnizează, evidenţ a
economică î mbracă trei forme: evidenţ a operativă, contabilitatea (evidenţ a contabilă) ş i sta tistica
(evidenţ a statistică). Aceste forme sunt legate î ntre ele prin unitatea obiectivelor de î ndeplinit,
completându-se reciproc ş i alcă tuind î mpreună sistemul unitar de evidenţ ă economică.
Evidenţ a operativă î nregistrează, urmăreş te ş i controlează acele laturi ale activităţ ii, a căror cunoaş tere
prezintă o importanţ ă imedi ată. Se numeş te operativă, deoarece obţ inerea ş i folosirea informa ţ iilor cu
ajutorul ei se efectuează, de obicei, î n momentul ş i la locul producerii fenomenelor ş i proceselor
economice. Evidenţ a operativă se foloseş te î n cazul consumului de materiale, prezenţ ei la lucru a
salariaţ ilor, folosirii timpului de lucru etc. Datele informaţ ionale fur nizate de evidenţ a operativă sunt, de
regulă, preluate ş i prelucrate de contabilitate ş i statistică.
Statistica î nregistrează, prelucrează ş i furnizează informaţ ii pri vitoare la fenomene social-economice de

masă. Ea are o sferă de cuprindere mult mai largă decât celelalte forme ale evidenţ ei econo mice ş i
studiază fenomenele naturale, demografice, culturale, spor tive etc. Statistica foloseş te fie etaloane
cantitative, fie etalonul bă nesc separat, paralel sau simultan, după necesităţ i. Ea se realizează î n principal
pe două căi: (1) o cale proprie, concretizată î n culegerea, î nregistrarea, prelucrarea ş i analiza informaţ iilor
social-economice prin mijloace specifice (anchete, recensământ, monografii etc.), pe care le grupează ş i
centralizează î n scopul obţ inerii de indicatori care să caracterizeze î n ansamblu fenomenele respective;
(2) folosirea in formaţ iilor furnizate de evidenţ a operativă ş i de contabilitate, infor maţ ii pe care le
prelucrează prin metode statistice.
Ca formă principală a evidenţ ei economice, contabilitatea î nre gistrează, urmăreş te ş i controlează numai
acele laturi ale activităţ ii care pot fi exprimate valoric cu ajutorul etalonului bănesc. Indiferent de forma
sau obiectul de activitate al entităţ ii economice, contabilitatea este principalul sistem de informaţ ii al
acesteia. Ea culege informaţ iile primare (intrările), le prelucrează ş i produce informaţ ii elaborate
(ieş irile). Deci contabilitatea reprezintă un sistem informa ţ ional care cuantifică, prelucrează ş i comunică
(transmite) informaţ ii financiare despre o entitate identificabilă. Ea presupune un limbaj cu ajutorul căruia
informaţ ia este transmisă către utilizatorii săi. Infor maţ ia contabilă este o informaţ ie economică
specifică, rezultată din prelucrarea prin metode, procedee ş i instrumente proprii a datelor din contabilitate.
Ea este reală, precisă, completă, operativă, repre zentând tabloul de bord, suportul deciziilor economice,
financiare ş i de gestionare ce se iau de managerii entităţ ii economice.
î n condiţ iile economiei de piaţ ă, entitatea economică - element independent al sistemului economic,
interacţ ionează cu partenerii de afaceri, cu bugetele la diferite niveluri, cu deţ inătorii de capital ş i cu alţ i
subiecţ i, proces ce condiţ ionează apariţ ia relaţ iilor financiare.
Astfel, la momentul actual, rolul contabilităţ ii constă î n asigu rarea unei informaţ ii obiective ş i veridice
tuturor utilizatorilor, mai ales proprietarilor ş i conducătorilor entităţ ilor economice.
Principalul motiv pentru studierea contabilităţ ii constă î n obţ ine rea cunoş tinţ elor ş i aptitudinilor necesare
pentru a participa la luarea unor decizii economice importante. Informaţ iile furnizate de conta bilitate stau
la baza procesului decizional atât î n interiorul, cât ş i î n exteriorul entităţ ii economice. Contabilitatea ş i
informaţ iile contabi le au o utilizare foarte largă.
Cu excepţ ia unor motive evidente, conform cărora entităţ ile eco nomice î ntocmesc situaţ iile financiare,
ele sunt necesare ş i î n alte scopuri:
 - la evaluarea entităţ ii;

 - la luarea deciziilor manageriale.
Utilizatorii nu-ş i pot forma o părere obiectivă referitoare la entitate î n caz că nu dispun de
informaţ ii clare ş i exacte. Utilizatorii potenţ iali ai informaţ iei financiare sunt: investitorii actuali
ş i poten ţ iali, acţ ionarii, salariaţ ii entităţ ii economice, creditorii, furnizorii ş i alţ i parteneri
comerciali, clienţ ii, instituţ iile guvernamentale, publi cul ş i alte persoane fizice ş i juridice
cointeresate.
î n funcţ ie de nivelul ş i caracterul interesului financiar, utiliza torii informaţ iei financiare pot fi divizaţ i î n
două grupe: interni ş i externi.
Utilizatorii interni reprezintă personalul de gestiune, care la toate nivelurile utilizează informaţ iile
contabile la planificarea, controlul ş i evaluarea operaţ iunilor de afaceri. Aceş tia sunt proprietarii, fonda
torii, asociaţ ii, administraţ ia î n persoana consiliului de observatori, consiliului de directori, managerii,
conducătorii ş i specialiş tii subdi viziunilor.
După conţ inutul ş i modul de prezentare, această informaţ ie se deo sebeş te substanţ ial de informaţ ia
solicitată de utilizatorii care nu sunt antrenaţ i nemijlocit î n gestionarea entităţ ii economice. Formele de
evidenţ ă ş i rapoartele utilizate î n cadrul entităţ ii diferă, de regulă, de cele prezentate utilizatorilor externi.
Contabilitatea internă a firmei ş i rapoartele corespunzătoare ale acesteia poartă denumirea de gestiune,
spre deosebire de rapoartele externe, pregătite î n cadrul contabilităţ ii financiare.
Utilizatorii externi, la rândul lor, se subdivizează î n două categorii:
 utilizatori externi care au interes financiar direct î n entitatea economică (investitorii, creditorii
actuali ş i potenţ iali, furnizo
rii, acţ ionarii, organele fiscale, cumpărătorii etc.);
 utilizatori externi care au interes financiar indirect (compa niile de audit, presa, sindicatele,
bursele de valori, organele
statistice etc.).
Conform legislaţ iei Republicii Moldova, organele fiscale, spre de
osebire de alţ i utilizatori externi de informaţ ie, au dreptul să obţ ină nu numai informaţ ii conţ inute
î n situaţ iile financiare, ci ş i de altă natură privind activitatea entităţ ii, necesară pentru verificarea
corectitudinii calculării ş i plăţ ii impozitelor. Informaţ ia contabilă urmează a fi pre zentată, de
asemenea, la solicitarea organelor de control ş i ierarhic superioare, auditorilor la organizarea
controalelor, precum ş i altor uti lizatori î n conformitate cu legislaţ ia ş i documentele de
constituire.
Pornind de la utilizatorii sus-numiţ i, pentru care este destinată in formaţ ia, principalul obiectiv al
situaţ iilor financiare constă î n pre zentarea utilizatorilor a informaţ iei care ar contribui la
soluţ ionarea următoarelor probleme:
13
 să fie utilă actualilor ş i potenţ ialilor investitori ş i altor utiliza tori la luarea deciziilor privind
plasarea mijloacelor î n entitate ş i acordarea creditelor acesteia;
 să permită acestor persoane să determine termenul, probabi litatea î ncasării ş i mărimea
dobânzilor, dividendelor ş i altor venituri din activitatea entităţ ii cuvenite lor, precum ş i să esti
meze mijloacele necesare achitării datoriei de bază ş i răscum părării de către emitenţ i a propriilor
titluri de valoare;
 să reflecte adecvat situaţ ia economică a entităţ ii, inclusiv cir cumstanţ ele externe care po: afecta
resursele ei, precum ş i pre tenţ iile eventuale asupra acestor resurse din partea terţ ilor faţ ă de care
entitatea are datorii.
Informaţ iile conţ inute î n contabilitate trebuie să fie uniforme, pen tru ca toţ i participanţ ii la
procesul economic să le î nţ eleagă î n mod similar.
1.2. Reglementarea normativă a contabilităţ ii Organele de reglementare a contabilităţ ii şi

funcţ iile
acestora
Organizarea ş i funcţ ionarea contabilităţ ii î n entitate se realizează î n conformitate cu actele legislative ş i

normative prin care se asigură o reglementare unitară a acesteia la scara î ntregii economii.
Sistemul de reglementare normativă a contabilităţ ii reprezintă totalitatea actelor legislative ş i normative

care reglementează ţ i nerea contabilităţ ii ş i î ntocmirea situaţ iilor financiare. Prin aceasta se asigură
urmărirea ş i raportarea unitară a indicatorilor economico-financiari. Contabilitatea cuprinde o
terminologie unică, este bazată pe anumite reguli comune pentru toate entităţ ile care des făş oară activitate
de î ntreprinzător ş i este î nregistrată î n Republica Moldova, indiferent de tipul de proprietate, apartenenţ a
ramurală ş i forma organizatorico-juridică a acesteia (cu excepţ ia organizaţ i ilor bugetare). Obiectivele
reglementării contabilităţ ii privesc uni formizarea nomenclaturii conturilor prin planul general de conturi
contabile ş i tipizarea principalelor documente ş i registre contabile de uz general.
14
Conform Legii contabilităţ ii, reglementarea contabilităţ ii vizează:
1. a) asigurarea normativă ş i aplicarea cerinţ elor unice ale contabi lităţ ii ş i raportării financiare
pentru entităţ i, indiferent de tipul
activităţ ii economice;
2. b) corespunderea prevederilor Standardelor Naţ ionale de Conta
bilitate (S.N.C.), Standardelor Naţ ionale de Contabilitate pen tru Sectorul Public (S.N.C.S.P.) sau
normelor metodologice aprobate de Ministerul Finanţ elor pentru sectorul bugetar ni velului de
dezvoltare economică a ţ ării ş i cerinţ elor utilizato rilor situaţ iilor financiare;
3. c) asigurarea condiţ iilor necesare pentru aplicarea unică a standar delor de contabilitate, inclusiv
a Standardelor Internaţ ionale de Raportare Financiară (S.I.R.F.), sau a normelor metodologice
aprobate de Ministerul Finanţ elor pentru sectorul bugetar;
4. d) stabilirea normelor contabile ş i de raportare financiară pentru entităţ ile micului business;
5. e) stabilirea cerinţ elor privind respectarea normelor contabile ş i de raportare financiară.
Ca acte legislative ş i normative privind reglementarea contabili tăţ ii, î n Republica Moldova se aplică:
 - Legea cu privire la antreprenoriat ş i î ntreprinderi;

 - Legea contabilităţ ii;
 - Standardele Naţ ionale de Contabilitate;
 - Standardele Internaţ ionale de Raportare Financiară;
 - Planul general de conturi contabile;
 - Regulamentele, indicaţiile metodice ş i alte acte instructive aprobate de Ministerul Finanţ elor al
Republicii Moldova.
Legea cu privire la antreprenoriat ş i î ntreprinderi prevede că, antreprenorul, indiferent de forma

organizatorico-juridică a entităţ ii economice, asigură evidenţ a contabilă ş i statistică î n modul
stabilit de legislaţ ia î n vigoare.
Legea contabilităţ ii este un act legislativ care stabileş te principiile metodologice unice ale
contabilităţ ii ş i raportării financiare, regulile generale privind documentarea operaţ iunilor
economice, î ntocmirea registrelor contabile, inventarierea patrimoniului, corectarea erorilor
contabile, î ntocmirea ş i prezentarea situaţ iilor financiare.
15
Standardele de contabilitate constituie baza ţ inerii contabilităţ ii ş i raportării financiare de către entităţ i ş i
reprezintă norme generale de ţ inere a contabilităţ ii, de evaluare ş i recunoaş tere a activelor, a capitalu lui
propriu, datoriilor, veniturilor, cheltuielilor ş i rezultatelor financiare, de î ntocmire a situaţ iilor financiare,
a notelor la situaţ iile'financiare.
Planul general de conturi contabile este un model normativ pri vind clasificarea ş i codificarea conturilor.
El reprezintă un tablou al sistemului de conturi î n cadrul căruia fiecare cont desemnat printr-o denumire ş i
simbol cifric este î ncadrat î ntr-o anumită grupă ş i clasă î n raport de o anumită caracteristică de grupare.
Instrucţ iuni, scrisori ş i alte acte instructive emise de Ministerul Finanţ elor al Republicii Moldova
reprezintă explicaţ ii privind modul de ţ inere a contabilităţ ii î n diferite domenii de activitate a entităţ ilor
economice.
Standardele Naţ ionale de Contabilitate (S.N.C.) sunt elaborate î n baza Standardelor Internaţ ionale de
Contabilitate ş i aprobate de Ministerul Finanţ elor. De la 1 ianuarie 2014, sunt î n vigoare urmă toarele
S.N.C. (tabelul 1.1).
Planul general de conturi contabile reglementează modul de î n registrare a faptelor economice î n conturi
care rezultă din prevede rile Standardelor Naţ ionale de Contabilitate ş i altor acte normative contabile.
î nregistrarea faptelor economice î n conturi se efectuează î n funcţ ie de conţ inutul economic ai acestora, cu
respectarea princi piilor, normelor ş i politicilor contabile ale entităţ ii.
Planul general de conturi contabile este un document normativ pri vind clasificarea ş i codificarea contur
lor, ş i cuprinde trei capitole:
I. Dispoziţ ii generale;
II. Nomenclatorul conturilor contabile;
III. Caracteristica ş i modui de aplicare a conturilor contabile.
î n capitolul I este prezentat modul general de clasificare, func
ţ ionare ş i simbolizare a conturilor contabile. Capitolul II cuprinde nomenclatorul claselor, grupelor de
conturi, conturilor de gradul I (conturile sintetice) ş i conturilor de gradul II (subconturile). î n capi tolul III
sunt caracterizate clasele, grupele de conturi ş i conturile de gradul I ş i, de asemenea, sunt prezentate
principalele conturi cores pondente pe debitul ş i creditul fiecărui cont sintetic.
16
Tabelul 1.1
Nomenclatorul Standardelor Naţ ionale de Contabilitate î n vigoare la 01.01.2014
Nr. crt. 1
4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
14 15 16
Denumirea
S.N.C. „Prezentarea situaţ iilor financiare” S.N.C. „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile,
erori ş i evenimente ulterioare”
S.N.C. „Imobilizări necorporale ş i corporale”

S.N.C. „Investiţ ii imobiliare”
S.N.C. „Contracte de leasing”
S.N.C. „Deprecierea activelor”
S.N.C. „Creanţ e ş i investiţ ii financiare” S.N.C. „Stocuri”
S.N.C. „Capital propriu ş i datorii” S.N.C. „Venituri”

S.N.C. „Cheltuieli”
S.N.C. „Contracte de construcţ ii” S.N.C. „Costurile î ndatorării”
S.N.C. „Diferenţ e de curs valutar ş i de sumă”
S.N.C. „Părţ i afiliate ş i contracte de societate civilă”

S.N.C. „Particularităţ ile contabilităţ ii î n agricultură”
Data intrării î n vigoare

1 ianuarie 2014
1 ianuarie 2014
1 ianuarie 2014
1 ianuarie 2014 1 ianuarie 2014 1 ianuarie 2014 1 ianuarie 2014 1 ianuarie 2014 1 ianuarie 2014 1
ianuarie 2014 1 ianuarie 2014 1 ianuarie 2014 1 ianuarie 2014
1 ianuarie 2014
1 ianuarie 2014
1 ianuarie 2014
Sursa: Standardele Naţ ionale de Contabilitate cu aplicare

de la 1 ianuarie 2014// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 233-237(4551-4555) din 22.10.2013.
Planul de conturi se bazează pe clasificarea conturilor după conţ i nutul economic ş i include clasele de
conturi, grupele de conturi, con turile de gradul 1(conturile sintetice) ş i conturile de gradul II (subcon-
turile).
17
Planul de conturi cuprinde 9 clase: 1. Active imobilizate;
2. Active circulante;
3. Capital propriu;
4. Datorii pe termen lung; 5. Datorii curente;
6. Venituri;
7. Cheltuieli;
8. Conturi de gestiune;
9. Conturi extrabilanţ iere.
Clasele 1-5 cuprind conturile de bilanţ , clasele 6-7 - conturile de rezultate, clasa 8 - conturile de gestiune,
iar clasa 9 - conturile extra bilanţ iere.
Conturile de bilanţ sunt destinate generalizării informaţ iei privind activele, capitalul propriu ş i datoriile
entităţ ii. La data raportării, sol durile debitoare sau creditoare ale acestor conturi se iau î n calcul la
determinarea indicatorilor din bilanţ .
Conturile de rezultate sunt destinate generalizării informaţ iei pri vind veniturile ş i cheltuielile entităţ ii. La
data raportării, rulajele cre ditoare ale conturilor de venituri ş i rulajele debitoare ale conturilor de
cheltuieli se iau î n calcul la determinarea indicatorilor din situaţ ia de profit ş i pierdere.
Conturile de gestiune sunt destinate generalizării informaţ iei pri vind costurile de producţ ie, adaosul
comercial, î ncasările din vânzarea bunurilor î n numerar, costurile refacturate ş i alte elemente contabile cu
caracter tranzitoriu. La data raportării, conturile de gestiune se î n chid cu conturile de bilanţ ş i/sau de
rezultate.
Conturile extrabilanţ iere sunt destinate generalizării informaţ iei privind bunurile neî nregistrate î n bilanţ ul
entităţ ii, dar aflate î n gesti unea acesteia, creanţ ele ş i datoriile contingente, garanţ iile acordate ş i primite,
pierderile fiscale ş i alte elemente similare.
Conturile din clasele 1-8 funcţ ionează î n partidă dublă, conform căreia î nregistrările se efectuează
concomitent î n debitul unui cont ş i creditul altui cont. Conturile din clasa 9 funcţ ionează î n partidă sim
plă, conform căreia î nregistrările se efectuează î n debitul sau creditul unui singur cont, fără corespondenţ ă
cu alte conturi.
18
Clasele de conturi sunt simbolizate cu o singură cifră de la 1 la 9. Grupele de conturi sunt simbolizate cu
două cifre, unde prima indică simbolul clasei î n care este inclusă grupa respectivă, iar a doua numă rul
grupei.
Conturile de gradul 1(conturile sintetice) sunt simbolizate cu trei cifre, din care primele două formează
simbolul grupei la care se re feră contul respectiv, iar a treia cifră reprezintă simbolul contului de gradul
1. Conturile de gradul II (subconturile) sunt simbolizate cu pa tru cifre, din care primele trei cifre indică
codul contului de gradul 1, iar a patra cifră reprezintă numărul contului de gradul II.
î n vederea stabilizării ş i creş terii economice, o importanţ ă primor dială î i revine sistemului de raportare,
care trebuie adaptat la exigenţ e le ş i tendinţ ele europene de dezvoltare.
Pentru Republica Moldova, un mediu de raportare eficient constă î n adoptarea ş i alinierea sistemului
contabil naţ ional spre prevederile Directivelor U.E. ş i S.I.R.F., standarde ce asigură o bază metodologică
a contabilităţ ii î n diferite ţ ări.
Armonizarea cadrului normativ al sistemului contabil, î n confor mitate cu cerinţ ele S.I.R.R, va conduce
la:
1. 1) constituirea unui sistem acceptat î n practica internaţ ională, având un impact semnificativ
asupra î ntregii economii naţ ionale;
2. 2) satisfacerea cerinţ elor tuturor utilizatorilor de informaţ ii ce ma nifestă interes asupra activităţ ii
economice;
3. 3) adoptarea unui limbaj global care va permite ca rapoartele să fie percepute corect, indiferent
de originea utilizatorilor, astfel promovând dezvoltarea activă a pieţ elor de capital;
4. 4) prezentarea unor informaţ ii corecte ş i veridice care vor caracte riza mediul de afaceri;
5. 5) creş terea activităţ ii investiţ ionale a entităţ ilor din Republica Moldova, sporind gradul de
transparenţ ă al mediului de afaceri autohton.
Conform Legii contabilităţ ii, organele de reglementare a contabi lităţ ii includ:
a) autorităţ i statale - Guvernul, Ministerul Finanţ elor, Banca Naţ i onală a Moldovei, Comisia Naţ ională a
Pieţ ei Financiare, orga nele centrale de specialitate ale administraţ iei publice, autorită-
19
ţ ile administraţ iei publice locale, Serviciul situaţ iilor financiare
de pe lângă Biroul Naţ ional de Statistică;

b) asociaţ ii profesionale care au drept scop perfecţ ionarea ş i dez
voltarea contabilităţ ii.

Guvernul asigură aplicarea unei politici unice î n domeniul conta
bilităţ ii ş i raportării financiare; este responsabil de publicarea oportună a Standardelor Internaţ ionale de
Raportare Financiară ş i actualizărilor aferente î n Monitorul Oficial al Republicii Moldova, precum ş i de
pla sarea acestora pe pagina web oficială a Ministerului Finanţ elor; este responsabil de aducerea
prevederilor Standardelor Naţ ionale de Con tabilitate î n concordanţ ă cu prevederile directivelor Uniunii
Europene ş i cu Standardele Internaţ ionale de Raportare Financiară.
Ministerul Finanţ elor elaborează, examinează, aprobă ş i publică: Standarde Naţ ionale de Contabilitate,
Standarde Naţ ionale de Con tabilitate pentru Sectorul Public ş i norme metodologice pentru sec torul
bugetar; regulamente, instrucţ iuni, indicaţ ii metodice, reguli ş i comentarii; Planul general de conturi
contabile; formulare de docu mente primare, registre contabile ş i norme metodologice de î ntocmire ş i
utilizare a acestora. De asemenea, e! reprezintă interesele Republicii Moldova î n organizaţ iile
internaţionale î n domeniul contabilităţ ii ş i raportării financiare, creează grupe de lucru pentru elaborarea
actelor normative ş i acordă entităţ ilor ajutor metodologic î n ce priveş te aspec tele problematice ale
contabilităţ ii ş i raportării financiare.
Serviciul situaţ iilorfinanciare colectează, verifică ş i generalizea ză situaţ iile financiare; asigură
prezentarea informaţ iilor din situaţ iile financiare tuturor categoriilor de utilizatori, inclusiv publicului; su
praveghează respectarea de către entităţ i a actelor normative contabile aferente formei situaţ iilor
financiare ş i rapoartelor anuale, a termene lor ş i modului de î ntocmire ş i prezentare a acestora; acordă
consultaţ ii ş i organizează seminare cu entităţ i î n vederea aplicării actelor legisla tive ş i altor acte
normative privind î ntocmirea ş i prezentarea situaţ iilor financiare; publică situaţ iile financiare î n ediţ ie
specială oficială sau pe pagina sa oficială î n reţ eaua Internet.
Comisia Naţ ională a Pieţ ei Financiare, organele centrale de spe cialitate ale administraţ iei publice,
autorităţ ile administraţ iei publice locale, precum ş i alte organe î mputernicite de lege pot solicita, su-
20
plimentar cerinţ elor prevăzute de standardele de contabilitate, rapoar te specifice pentru anumite scopuri.
Formularul, modul de î ntocmire ş i de prezentare a acestor rapoarte se elaborează de către autorităţ ile
menţ ionate mai sus ş i se aprobă î n comun cu Ministerul Finanţ elor.
Banca Naţ ională a Moldovei poate solicita rapoarte specifice pen tru anumite scopuri cu condiţ ia
respectării actelor normative î n vigoa re, cu aprobarea formularului, modului de î ntocmire ş i de
prezentare.
Autorităţ ile menţ ionate mai sus pot cere dezvăluiri suplimentare ş i prezentări ale raportului anual, care nu
trebuie să limiteze opţ iunile prevăzute î n standardele de contabilitate sau să modifice interpretările
acestora.
Organele centrale de specialitate ale administraţ iei publice ş i auto rităţ ile administraţ iei publice locale pot
să elaboreze, î n conformitate cu standardele de contabilitate ş i cu alte acte normative, norme con tabile
specifice anumitor ramuri, domenii ş i sectoare de activitate, cu excepţ ia normelor contabile aferente
situaţ iilor financiare, cu coordo narea acestora cu Ministerul Finanţ elor.
1.3. Reguli generale privind contabilitatea elementelor patrimoniale
1.3.1. Obiectul de studiu al contabilităţ ii. Componenţ a activelor şi pasivelor
La baza obiectului de studiu al contabilităţ ii este pus patrimoniul entităţ ii economice, deoarece
contabilitatea a apărut din necesitatea cunoaş terii ş i gestiunii eficiente a patrimoniului.
Prin patrimoniu se î nţ elege totalitatea bunurilor ce aparţ in unei persoane fizice sau juridice, dobândite î n
cadrul relaţ iilor de drepturi ş i obligaţ ii. De aici rezultă că patrimoniul este format din două părţ i
interdependente: persoana fizică saujuridică ca subiect de patrimoniu ş i relaţ iile de drepturi ş i obligaţ ii î n
cadrul cărora au fost procurate aceste bunuri.
Bunurile economice ca obiecte de drepturi ş i obligaţ ii formează averea, adică acea parte a patrimoniului
cu conţ inut concret, material, determinate fizic ş i economic. Determinarea fizică a bunurilor econo mice
denotă faptul că ele au o formă concretă (mărfuri, produse, mate riale, numerar etc.). Determinarea
economică a bunurilor se concreti-
21
zează prin utilitatea (capacitatea bunului de a satisface anumite cerinţ e ale oamenilor) ş i valoarea lor
(exprimarea î n bani, ceea ce creează posibilitatea de a fi schimbate î n cadrul circuitului marfa-bani).
Cea de-a doua componentă a patrimoniului, ş i anume drepturile ş i obligaţ iile (care se mai pot numi ş i
surse de finanţ are a bunurilor eco nomice), exprimă raporturile de proprietate î n cadrul cărora se procură
ş i se gestionează bunurile.
Relaţ iile de drept au î n vedere situaţ ia î n care subiectul de patri moniu (entitatea economică) î ş i procură o
parte din avere din resurse proprii, bunurile respective î i aparţ in de drept, iar partea respectivă din
patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu propriu.
Relaţ iile de obligaţ ii au î n vedere situaţ ia î n care subiectul de pa trimoniu (entitatea economică) î ş i
procură o parte din avere din re surse aparţ inând altor persoane fizice ş i juridice, bunurile respective nu î i
aparţ in de drept, echivalentul valoric al acestora trebuie restituit proprietarului, fapt pentru care partea
corespunzătoare din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu străin.
Averea
(Bunurile economice ca obiect de drepturi ş i obligaţ ii)
Patrimoniul propriu
(relaţ iile de drepturi)
Patrimoniul străin
(relaţ iile de obligaţ ii)
Patrimoniu
Principalele trăsături ale obiectului contabilităţ ii se consideră ur mătoarele:
1) Contabilitatea studiază patrimoniul î n expresie valorică. Ea studi ază î n condiţ ii concrete de loc ş i timp
circuitul elementelor patrimonia
le, măsoară ş i calculează î n expresie valorică mărimea lor ş i dezvăluie
prin analiză ş i control î n ce măsură se asigură integritatea materială ş i gestionarea eficientă a acestor
valori. Starea patrimoniului este reflecta
tă de contabilitate prin stocurile ş i soldurile valorilor componente, prin intermediul unor procedee
specifice de lucru. Miş carea patrimoniului
este reflectată î n operaţ iunile de intrări ş i ieş iri î n/din patrimoniu, pre cum ş i î n procesele economice
interne prin care se transformă intrările
î n ieş iri, modificând î n acelaş i timp ş i starea lor iniţ ială.
22
2) Contabilitatea studiază modul de gestionare a patrimoniului, adi că prin contabilitate se oferă
conducerii entităţ ii informaţ ii operative ş i de sinteză î n legătură cu starea patrimoniului ş i gestionarea
acestuia.
3) Contabilitatea studiază echilibrul global al patrimoniului. După cum s-a menţ ionat, patrimoniul
reprezintă un complex de drepturi ş i obligaţ ii cu respectivele lor obiecte de drepturi ş i obligaţ ii, exprimate
î n bani. î n cadrul acestui tot î ntreg se creează un echilibru î ntre bu nurile economice, pe de o parte, ş i
drepturile ş i obligaţ iile cu valoare economică, pe de altă parte, care poate fi scris sub echilibru al patri
moniului.
Bunurile economice = Drepturi + Obligaţ ii
Din această relaţ ie se poate determina patrimoniul propriu ş i cel străin:
Patrimoniulpropriu - Bunuri economice - Obligaţ ii; Patrimoniul străin = Bunuri economice - Drepturi;
Echilibrul global alpatrimoniului este expresia dublei determinări
a patrimoniului.
4) Contabilitatea studiază echilibrul intern al patrimoniului. Ea are menirea să î nregistreze starea î n clipa
î n care se naş te, ş i apoi să î n registreze evenimentele economice care au loc ş i care produc schim bări î n
conţ inutul patrimoniului, adică echilibrul specific proceselor
sau activităţ ii economice interne, care produc transformări calitative ş i cantitative î n volumul ş i structura
patrimoniului. Efortul efectuat este măsurat de contabilitate prin noţ iunea de cheltuieli, iar efectul primit
prin noţ iunea de venituri. La nivelul obiectului contabilităţ ii acest echilibru este oglindit ca o relaţ ie î ntre
venituri ş i cheltuieli ş i, implicit, a unui rezultat obţ inut prin compararea veniturilor cu cheltu ielile.
Rezultatul obţ inut poate fi profit sau pierdere.
Rezultatfinanciar (R) = Profit (B) sau Pierdere (P); Profit (B)=Venituri (V) >Cheltuieli (Ch);
Pierdere (P) = Cheltuieli (Ch) >Venituri (V);
Venituri (V) = Cheltuieli (Ch) ± Rezultatfinanciar (R) - ecuaţ ia de echilibru intern al patrimoniului.
23
Sintetizând, se poate spune că, la nivelul contabilităţ ii, pentru ur mărirea patrimoniului se apelează la
structurile de activ, pasiv, costuri, cheltuieli, venituri, rezultate.
Bunurile economice ş i sursele lor de constituire (relaţ iile de drep turi ş i obligaţ ii), pornind de la
caracteristicile ce stau la baza acestora, au fost denumite, respectiv, prin noţ iunile de active ş i pasive.
Denumirea de active provine de la caracteristica bunurilor eco nomice de a se afla î n continuă miş care ş i
transformare î n cadrul circuitului economic. Structura activelor se modifică î n permanen ţ ă datorită
operaţ iunilor ocazionate de procesul de aprovizionare cu noi bunuri economice, de participarea lor la
procesul de producţ ie, unde î ş i schimbă forma, conţ inutul ş i proprietăţ ile fizice sau chimi ce, precum ş i de
operaţ iunile procesului de desfacere a produselor ş i mărfurilor.
Deci activele cuprind bunurile economice ca avere concretă ş i drepturile de creanţ e, iar pasivele cuprind
sursele de formare a acestor bunuri, ca surse proprii ş i surse străine.
Conţ inutul activelor entităţ ii este stabilit î n baza a două criterii:

1) Modul de valorificare a bunurilor economice, care se referă la felul î n care ele participă la procesul de
producţ ie, î n care se consu mă ş i î ş i transmit valoarea asupra produselor obţ inute. Astfel, bunurile
economice utilizate î ntr-o entitate pot fi de două feluri: bunuri care au o durată mare de utilizare ş i care se
consumă ş i se valorifică î n mod treptat pe parcursul mai multor cicluri de exploatare, ş i bunuri care se
consumă dintr-odată ş i care trebuie reî nnoite cu exemplare noi î n
fiecare ciclu de exploatare.

2) Gradul de lichiditate, care presupune capacitatea fiecărui bun
economic de a parcurge calea normală a ciclului de exploatare până la transformarea lui î n bani. Gradul
de lichidate este termenul î n care un bun economic poate fi transformat î n bani lichizi.
Din punctul de vedere al criteriilor menţ ionate se delimitează ur mătoarele structuri de active:
1. Active imobilizate;
2. Active circulante.
Activele imobilizate sunt activele deţ inute pentru a fi utilizate pe o
perioadă mai mare de un an î n activitatea entităţ ii sau pentru a fi trans- 24
mise î n folosinţ ă terţ ilor. Din cadrul acestora fac parte următoarele elemente patrimoniale:
 Imobilizări necorporale;
 Imobilizări corporale;
 Active biologice imobilizate;
 Investiţ ii financiare pe termen lung;
 Investiţ ii imobiliare;
 Creanţ e ş i avansuri acordate pe termen lung;
 Alte active imobilizate.
Imobilizări necorporale - imobilizări nemonetare care nu î mbracă
o formă materială, identificabile ş i controlabile de entitate. Imobilizări necorporale î n curs de

execuţ ie sunt imobilizările necorporale procurate sau aflate î n procesul de creare ş i de pregătire
pentru utilizare după deş iinaţ ie, precum ş i imobilizările necorporale interconexate cu alte imobi
lizări care necesită lucrări de pregătire pentru utilizare după destinaţ ie.
Imobilizările necorporale includ:
 - brevetele - drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită
perioadă, pentru fabricarea unui fel de produs, utilizarea sau
vânzarea unui produs specific;
 - emblemele comerciale ş i mărcile de deservire —simboluri (de
numiri) î nregistrate, protejate de stat cu drept exclusiv de utili zare pentru identificarea
mărfurilor, serviciilor unor persoane
juridice ş i fizice de mărfurile altor persoane juridice ş i fizice;
 - licenţ ele —drepturi î ntocmite juridic pentru practicarea unui
anumit gen de activitate;
 - know-how-urile - cunoş tinţ e tehnico-ş tiinţ ifice, tehnologice,
comerciale, financiare, organizatorice, de gestiune, biotehnice ş i de altă natură acumulate de

entitate, care constituie secret comercial ş i aduc avantaj economic;
 - Copyright - drepturi de autor garantate de stat pentru publica rea, editarea, vânzarea operelor
literare, muzicale, video ş i de cinema, precum ş i a altor opere de artă pe î ntreaga durată pre
văzută de legislaţ ie;
 - programele informatice - set de documentaţ ie tehnică ş i de ex ploatare, precum ş i complexul de
programe pentru sisteme de prelucrare a informaţ iei;
25
--
desenele ş i mostrele industriale - un nou tip de articol î nregis trat, cu funcţ ie de utilitate, care acordă
deţ inătorului documen tului de protecţ ie dreptul exclusiv de utilizare a articolului;
francizele - drepturi acordate de o entitate persoanei fizice sau juridice pentru utilizarea unei anumite
formule a produsului sau tehnologii ale procesului de producţ ie pentru un comision sta
bilit etc.
Imobilizările corporale reprezintă imobilizări sub formă de mij
loace fixe, terenuri, imobilizări corporale î n curs de execuţ ie ş i resurse minerale.
Conform S.N.C. „Imobilizări necorporale ş i corporale”, imobiliză rile corporale includ:
1) Imobilizări corporale î n curs de execuţ ie —imobilizări corpo rale procurate sau aflate î n procesul de
creare ş i de pregătire pentru utilizare după destinaţ ie, până la transmiterea lor î n exploatare. Imo bilizările
corporale î n curs de execuţ ie cuprind: construcţ ii î n curs de execuţ ie, utilaj destinat instalării, utilaj ş i alte
obiecte până la punerea î n funcţ iune, investiţ ii capitale ulterioare;
2) Terenuri - imobilizări corporale sub formă de teritorii funciare (de pământ) deţ inute de entitate cu drept
de proprietate sau primite î n arendă financiară (leasing financiar) pentru a fi folosite î n activitatea
entităţ ii. Terenurile cuprind: terenuri fără construcţ ii, terenuri cu con strucţ ii, terenuri cu zăcăminte;
3) Mijloacefixe—imobilizăricorporaletransmiseî nexploatare,va loarea unitară a cărora depăş eş te plafonul

valoric prevăzut de legislaţ ia fiscală sau pragul de semnificaţ ie stabilit de entitate î n politicile contabi le.
Mijloacele fixe includ: clădiri, construcţ ii speciale, maş ini ş i utilaje, instalaţ ii de transmisie, mijloace de
transport, instrumente, inventar, cos turi capitale privind ameliorarea terenurilor, alte mijloace fixe
(investiţ ii capitale pentru mijloace fixe primite î n leasing operaţ ional, fonduri de bibliotecă etc.), mijloace
fixe primite î n leasing financiar;
4) Resurse minerale - imobilizări corporale sub formă de costuri capitalizate ale lucrărilor de explorare
(pregătire spre extracţ ie), pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică ş i viabilitatea comercială.
Activele biologice imobilizate reprezintă activele biologice mature, care asigură obţ inerea multiplă a
produselor agricole ş i/sau a active-
26
I' 'i biologice adiţ ionale pe parcursul unei perioade ce depăş eş te un an idi exemplu, viile, livezile,
plantaţ iile de pomuş oare roditoare, culturi imiltinnuale de flori, de furaje, legumicole, vacile, ovinele,
porcinele, i ulmlincle adulte), precum ş i activele biologice imature, care se află î n pvfloada de pregătire
spre utilizare după destinaţ ie (de exemplu, viile 7! livezile plantate, până la transferarea lor î n categoria pe
rod).
Investiţ iile financiare pe termen lung sunt active sub formă de \ nlori mobiliare, cote de participaţ ie î n
capitalul social al altor entităţ i 1alte investiţ ii deţ inute de entitate î n scopul exercitării controlului,
til'linerii veniturilor sau altor beneficii economice.

î n funcţ ie de direcţ iile de investire, investiţ iile financiare pe termen
lung se clasifică î n:
 investiţ ii financiare pe termen lung î n părţ i neafiliate;

 investiţ ii financiare pe termen lung î n părţ i afiliate.
Investiţ iile imobiliare reprezintă proprietăţ ile imobiliare deţ inute
(do proprietar sau locatar î n baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă î n scopul
î nchirierii ş i/sau pentru creş terea valorii aces- lora, decât pentru a fi:
 - utilizate î n producţ ie, pentru furnizarea de bunuri, prestarea ser viciilor sau î n scopuri
administrative;
 - vândute î n procesul desfăş urării normale a activităţ ii.
î n conformitate cu S.N.C. „Investiţ ii imobiliare”, investiţ iile imo biliare cuprind

proprietăţ ile imobiliare deţ inute de către entitate:
3. 1) î n scopul creş terii valorii;

4. 2) pentru a fi transmise î n leasing operaţ ional;
5. 3) î n baza unui contract de leasing financiar ş i transmise î n leasing
operaţ ional;
6. 4) pentru a fi utilizate î n viitor î ntr-un mod î ncă nedeterminat.
Creanţ ele pe termen lung reprezintă valori economice avansate
temporar de entitate altor persoane fizice ş i juridice pe o perioadă mai mare de un an ş i pentru
care urmează să primească un echivalent va loric. Toate persoanele fizice ş i juridice care au
beneficiat de o valoare avansată, urmând să dea echivalentul corespunzător, sunt denumite
generic prin noţ iunea de debitori. Avansurile acordatepe termen lung reprezintă plăţ ile efectuate
pe o perioadă mai mare de un an î n contul procurării ulterioare a bunurilor, serviciilor, lucrărilor.
27
Alte active imobilizate includ cheltuielile anticipate pe termen lung ş i alte active imobilizate.
Activele circulante sunt bunurile care participă la procesul de pro ducţ ie cu î ntreaga lor valoare de
utilitate ş i care se consumă ş i î ş i trans mit dintr-odată valoarea de utilitate ş i valoarea asupra noului
produs. Sub aspectul lichidităţ ii, caracteristica de bază a activelor circulante este aceea că durata ciclului
de exploatare este mai mică de un an: ele intră ş i ies î n/din patrimoniu de mai multe ori sau cel puţ in o
dată î n cursul unei perioade de gestiune.
Activele circulante includ:
1) stocuri;
2) creanţ e comerciale ş i calculate; 3) alte creanţ e curente;
4) numerar;
5) investiţ ii financiare curente;
6) alte active circulante.
Stocurile reprezintă activele circulante care sunt:
S destinate pentru a fi vândute pe parcursul desfăş urării normale
a activităţ ii;
S î n curs de execuţ ie î n procesul desfăş urării normale a activi
tăţ ii;
•S sub formă de materii prime, materiale de bază ş i alte materiale
consumabile, care urmează a fi folosite î n procesul de producţ ie,
pentru prestarea serviciilor ş i/sau î n alte scopuri gospodăreş ti. Spre deosebire de celelalte categorii de
bunuri aflate la entitate, stocurile se caracterizează prin faptul că se consumă la prima lor utili
zare î n procesul de producţ ie ş i trebuie î nlocuite cu exemplare noi. Conform S.N.C. „Stocuri”, stocurile
includ:
 - materiile prime ş i materialele de bază - bunuri care participă
direct la fabricarea produselor ş i se regăsesc î n produsul finit
integral sau parţ ial, fie î n starea lor iniţ ială, fie transformată;
 - materialele consumabile - bunuri care participă sau contribuie la procesul de producţ ie ş i/sau
de prestări servicii fără a se regăsi, de regulă, î n produsul finit (de exemplu, materiale auxiliare,
com bustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, anvelope ş i
acumulatoare procurate separat de mijloacele de transport);
28
 - active biologice circulante, ce cuprind animale la creş tere ş i î n grăş at care includ unele grupe
de active biologice mature (de exemplu, iepuri de casă, animalele cu blană, păsările adulte) ş i
imature, cum ar fi animalele tinere (de exemplu, viţ eii, purceii, miei) ş i animalele rebutate din
cireada (turma) de baza ş i trecute la î ngrăş at;
 - obiectele de mică valoare ş i scurtă durată —bunuri valoarea unitară a cărora nu depăş eş te
plafonul stabilit de legislaţ ie sau pragul de semnificaţ ie prevăzut î n politicile contabile, indife rent
de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, dar ş i indiferent de
valoarea unitară (de exem plu, instrumente ş i dispozitive cu destinaţ ie generală ş i specia lă, utilaj
de schimb, ambalaj tehnologic, inventar de producţ ie, î mbrăcăminte ş i î ncălţ ăminte specială,
dispozitive de protecţ ie, lenjerie, construcţ ii ş i dispozitive provizorii, inventar sportiv ş i turistic, ş i
alte obiecte similare);
- producţ ia î n curs de execuţ ie - bunuri care nu au trecut toate stadiile de prelucrare prevăzute î n
procesul tehnologic, dar ş i produsele nesupuse probelor tehnice ş i recepţ iei sau necomple tate î n
î ntregime, precum ş i costurile aferente serviciilor ş i lu crărilor î n curs de execuţ ie;
- produsele—bunurifabricateî ncadrulentităţ ii,careinclud:
1. a) semifabricatele - bunuri al căror proces de producţ ie a fost fi nalizat î ntr-o secţ ie (fază de
fabricaţ ie) ş i care sunt supuse î n continuare prelucrării î n altă secţ ie (fază de fabricaţ ie) sau se
livrează cumpărătorilor;
2. b) produsele finite - bunuri care au parcurs î n î ntregime stadiile
procesului de producţ ie ş i nu necesită prelucrări ulterioare î n cadrul entităţ ii, care au fost supuse
probelor tehnice ş i recepţ iei, sunt integral completate ş i pot fi depozitate î n vederea vânzării sau
livrate direct cumpărătorilor;
3. c) produsele secundare - bunuri care se obţ in î n procesul de pro ducţ ie concomitent cu produsele
principale ş i care au o impor tanţ ă secundară ş i valoare nesemnificativă faţ ă de acestea;
- mărfurile - bunuri procurate de entitate î n vederea revânzării sau produse transmise spre vânzare
magazinelor proprii. î n ca-
29
tegoria mărfurilor, de asemenea, se includ clădirile, terenurile ş i
alte bunuri imobiliare deţ inute pentru vânzare;

- ambalajele - bunuri care includ ambalajele de o singură folo
sinţ ă sau refolosibile, achiziţ ionate sau fabricate, destinate am
balării produselor (mărfurilor) ş i/sau altor bunuri.

Creanţ ele sunt drepturi ale entităţ ii ce decurg din tranzacţ ii sau evenimente trecute, din stingerea cărora
se aş teaptă intrări (majorări)
de resurse care î ncorporează beneficii economice.

Conform S.N.C. „Creanţ e ş i investiţ ii financiare”, creanţ ele entităţ ii
se clasifică î n:
--
Creanţ e comerciale, care cuprind creanţ ele privind bunurile vândute, serviciile prestate ş i lucrările
executate;
Creanţ e privind avansurile acordate, care reprezintă plăţ ile efectuate î n contul procurării ulterioare a
bunurilor, serviciilor, lucrărilor ş i se contabilizează ca majorare a creanţ elor curente ş i diminuare a
numerarului;
Creanţ e ale bugetului, care includ: impozitele ş i taxele achitate î n avans/rate, sumele plătite î n plus la
buget, diferenţ a dintre suma TVA trecută î n cont ş i calculată, suma TVA aferentă avan surilor primite,
impozitele indirecte spre restituire, alte creanţ e ale bugetului î n conformitate cu legislaţ ia î n vigoare;
Creanţ e ale personalului, care cuprind: avansurile acordate î n contul salariului, sumele acordate titularilor
de avans, creanţ ele privind recuperarea prejudiciului material, alte creanţ e ale per sonalului;
Alte creanţ e, care cuprind: creanţ ele privind recuperarea pier derilor, creanţ ele privind reclamaţ iile
î naintate ş i recunoscute, creanţ ele organelor de asigurări sociale ş i medicale etc.
Numerarul reprezintă disponibilităţ ile băneş ti î n casierie, depo zite, conturi curente î n monedă naţ ională,
î n valută străină ş i î n alte conturi la bancă. Se clasifică î n:
 - Numerar î n casierie;
 - Numerar la conturi curente î n monedă naţ ională;
 - Numerar la conturi curente î n valută străină;
 - Numerar la alte conturi bancare;
 - Transferuri de numerar î n expediţ ie;
30
— Documente băneş ti.
Investiţ iilefinanciare curente sunt investiţ ii pe care entitatea are intenţ ia să le comercializeze sau să le
stingă î n curs de un an. Investi ţ iile financiare curente ale entităţ ii se clasifică:
— Investiţ iifinanciare curente î npărţ i neafiliate;

— Investiţ iifinanciare curente î npărţ i afiliate.
Alte active circulante includ cheltuielile anticipate curente ş i alte
active circulante.
Structura activelor entităţ ii economice se prezintă î n figura 1.1.
Figura 1.1. Componenţ a activelor entităţ ii economice Sursa: Standardele Naţ ionale de Contabilitate
cu aplicare
de la 1 ianuarie 2014 / / Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 233-237(4551-4555) din
22.10.2013.
Sursele de constituire a bunurilor economice, pornind de la carac teristicile ce stau la baza acestora, au
fost denumite pasive. Pasivul prin componenţ a sa reflectă modul definanţ are a bunurilor economice ş i
gradul de exigibilitate al surselor de finanţ are.
31
Pentru procurarea bunurilor economice o entitate foloseş te finanţ a re proprie ş i finanţ area străină.
Finanţ area proprie a unei entităţ i este efectuată de proprietarii ei, care aduc contribuţ ia lor materială sub
formă de capital social, la care se mai adaugă unele resurse proprii, cum sunt rezervele, profitul.
Finanţ area străină este asigurată de terţ a persoană î n raport cu en titatea, care-i î mprumută capitalurile sub
diferite forme juridice, cum sunt creditele bancare, î mprumuturile pe bază de titluri ş i datoriile î n curs de
decontare.
Gradul de exigibilitate reprezintă termenul de achitare sau deconta re a datoriilor. Acest termen, î n cazul
datoriilor, poate fi mai mare sau mai mic decât perioada de gestiune (1 an), după cum sunt datoriile pe
termen lung ş i datoriile curente.
î n conformitate cu aceste două criterii, pasivele se î mpart î n: 1) capital propriu;
2) datorii pe termen lung;

3) datorii curente.
Capitalul propriu reprezintă mărimea rămasă î n activele entităţ ii
după scăderea datoriilor. Capitalul propriu corespunde finanţ ării pro prii a bunurilor economice aflate î n
circuitul patrimonial al entităţ ii ş i reprezintă mărimea rămasă î n activele entităţ ii după scăderea datori
ilor.
Conform S.N.C. „Capital propriu ş i datorii”, capitalul propriu in clude:
 - capitalul social;
 - capitalul suplimentar;
 - capitalul neî nregistrat;
 - capitalul nevărsat;
 - capitalul retras;
 - rezervele;
 - profitul nerepartizat (pierderea neacoperită);
 - alte elemente ale capitalului propriu.
Capitalul social se constituie la î nfiinţ area entităţ ii, fiind o con
diţ ie a existenţ ei ş i funcţ ionării acesteia, reprezintă valoarea aportu rilor proprietarilor entităţ ii la
patrimoniul acesteia, depuse î n contul achitării acţ iunilor (cotelor) pentm asigurarea activităţ ii
entităţ ii.
32
(Constituirea capitalului social se contabilizează î n mărimea indicată ni actele de constituire a entităţ ii

ş i/sau î n alte documente prevăzute de legislaţ ie.
Pe parcursul funcţ ionării entităţ ii poate apărea necesitatea de a mo difica capitalul social constituit la
crearea acesteia. Acesta se poate majora prin plasarea de acţ iuni noi din emisiune suplimentară sau prin
majorarea valorii nominale a acţ iunilor plasate. Din operaţ iile de creş tere a capitalului social poate să
rezulte capitalul suplimentar, care reprezintă diferenţ a dintre preţ ul de vânzare ş i valoarea nominală a
acţ iunilor plasate sau diferenţ a de curs valutar aferente aporturilor î n valută străină. Mărimea capitalului
social se micş orează cu mărimea capitalului nevărsat ş i a capitalului retras.
Capitalul nevărsat reprezintă datoriile fondatorilor privind aportu rile la capitalul social.
Capitalul retras reprezintă valoarea acţ iunilor proprii (cotelor de participaţ ie) răscumpărate de la
acţ ionarii (asociaţ ii) săi.
Capitalul neî nregistrat reprezintă capitalul aferent părţ ilor sociale care nu au trecut î nregistrarea î n
organele abilitate de stat.
Rezervele sunt tratate ca o măsură de precauţ ie rezonabilă pentru î nlăturarea riscurilor desfăş urării
nominale a activităţ ii financiare ş i de producţ ie. Capitalul de rezervă al entităţ ii economice se divizează î n
3 categorii:
- Capitalul de rezervă se constituie anual î ntr-o anumită proporţ ie din profitul net, fiind destinat protejării
capitalului, î n cazul î n care perioada de gestiune se î ncheie cu pierderi;
- Rezervele statutare reprezintă acele fonduri a căror constituire din profitul net este stipulată î n statutul
de constituire a entităţ ii;
- Alte rezerve sunt create prin decizia adunării generale din pro fitul net.
Profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) include: profitul net (pierderea netă) al perioadei de
gestiune, profitul nerepartizat (pierde rea neacoperită) al anilor precedenţ i, profitul utilizat al perioadei de
gestiune, corecţ iile rezultatelor anilor precedenţ i.
Profitul net (pierderea netă) alperioadei de gestiune se determină ca diferenţ a dintre veniturile ş i
cheltuielile curente ale entităţ ii recu noscute î n perioada de gestiune curentă.
33
Profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţ i
constituie o parte din capitalul propriu care nu a fost utilizată sau re partizată î ntre proprietarii entităţ ii
economice sub formă de dividende sau venituri din cote de participaţ ii.
Profitul utilizat alperioadei de gestiune include informaţ ia privind utilizarea profitului î n cursul perioadei
de gestiune.
Corecţ iile rezultatelor anilor precedenţ i reprezintă rezultatele co rectărilor efectuate î n anul de gestiune
la operaţ iunile aferente perioa delor precedente.
Alte elemente de capitalpropriu includ orice elemente ale acestuia care nu au fost incluse î n capitalul
social ş i suplimentar, î n rezerve sau î n profitul nerepartizat (pierderea neacoperită). La entităţ ile de stat,
municipale ş i alte entităţ i similare, inclusiv instituţ iile publice cu auto nomie financiară, ca alte elemente
de capital propriu pot fi î nregistrate subvenţ iile decontate (după î ndeplinirea condiţ iilor contractuale).
Datoriile reprezintă obligaţ ii actuale ale entităţ ii ce decurg din fapte economice anterioare ş i prin
stingerea (decontarea) cărora se aş teaptă să rezulte o ieş ire (diminuare) de resurse care î ncorporează
beneficii economice. Astfel, datoriile reprezintă sursele străine de fi nanţ are, puse la dispoziţ ia entităţ ii de
o instituţ ie financiară, de furni zori, de personal sau de terţ i.
Datoriile se grupează după diverse criterii: 1. După conţ inutul economic:
 - datorii financiare;
 - datorii comerciale;
 - datorii calculate.
2. î n funcţ ie de termenul de achitare:
 - datorii pe termen lung (cu termen de achitare mai mare de un
an);
 - datorii curente (cu termen de achitare nu mai mare de un an). Datoriile financiare apar î n
legătură cu procurarea capitalului
atras. Capitalul atras î l constituie creditele bancare ş i î mprumuturile î n monedă naţ ională ş i valută
străină primite de către entitate de la alte persoane fizice sau juridice, pe un termen stabilit ş i
pentru o plată determinată. Astfel, datoriile financiare includ datoriile aferente:
v/ creditelorş iî mprumuturilorprimitepeuntermenstabilitş ipen tru o anumită plată (dobândă) sau

gratuit;
34
S activelor primite î n leasing financiar etc.

Datoriile comerciale reprezintă datorii care apar î n urma operaţ i
unilor comerciale ale entităţ ii. Acestea includ datorii faţ ă de furnizori ş i antreprenori privind materiile
prime, precum ş i pentru prestările de servicii. Astfel, datoriile comerciale includ datoriile faţ ă de:
v' furnizori privind bunurile ş i serviciile procurate;
S cumpărători privind avansurile primite î n contul livrării ulteri oare de bunuri ş i servicii etc.
Datoriile calculate includ:

S datoriile faţ ă de personal;
v' datoriile privind contribuţ iile de asigurări sociale de stat obliga
torii ş i primele de asigurare obligatorie de asistenţ ă medicală;

S datoriile faţ ă de buget;
•/ alte datorii.
Structura pasivelor entităţ ii economice se prezintă î n figura 1.2.
Pasivele entităţ ii
I |^Datorii^UrmenJun^^
Datorii financiare pe termen lung
Alte datorii pe termen lung
Datorii curente
Datorii financiare curente
Datorii comerciale curente
Figura 1.2. Componenţ a pasivelor entităţ ii economice Sursa: Standardele Naţ ionale de Contabilitate
cu aplicare
de la 1 ianuarie 2014 / / Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 233-237(4551-4555) din
22.10.2013.
35
1.3.2. Componenţ a veniturilor, cheltuielilor şi a costurilor de producţ ie
Conform S.N.C. „Venituri”, veniturile sunt creş teri ale beneficiilor economice î nregistrate î n cursul
perioadei de gestiune, sub forma in trărilor de active sau majorării valorii acestora, sau a diminuării dato
riilor care au drept rezultat creş teri ale capitalului propriu, cu excepţ ia creş terilor legate de contribuţ iile
proprietarilor.
Astfel, veniturile cuprind beneficiile economice primite sau de pri mit de către entitate î n nume propriu.
î n componenţ a veniturilor nu se includ: taxa pe valoarea adăugată, accizele, alte impozite ş i taxe
recuperabile.
î n funcţ ie de sursele de intrare, veniturile se subdivizează î n două grupe:
1) venituri din activitatea operaţ ională; 2) venituri din alte activităţ i.
Veniturile din activitatea operaţ ională cuprind sumele rezultate din activitatea operaţ ională a entităţ ii.
Acestea includ:
V venituri din vânzări;

V alte venituri din activitatea operaţ ională.
Veniturile din vânzări reprezintă î ncasările din vânzarea produselor
finite, mărfurilor, din prestarea serviciilor, î ncasările din executarea lucrărilor, contractele de construcţ ie,
contracte de leasing operaţ ional ş i financiar (arendă, locaţ iune) etc.
Alte venituri din activitatea operaţ ională includ sumele primite sau de primit din ieş irea (vânzarea,
schimbul) altor active circulante, cu excepţ ia produselor finite ş i mărfurilor, din arenda curentă, precum ş i
sub formă de amendă, penalităţ i, despăgubiri, recuperări de daune materiale rezultate din modificarea
metodelor de evaluare a activelor circulante etc.
Veniturile din alte activităţ i cuprind sumele primite sau de primit din alte feluri de activităţ i ale entităţ ii,
decât cea de bază. Acestea includ:
V venituri din operaţ iuni cu active imobilizate;

V venituri financiare;
V venituri extraordinare.
Veniturile din operaţ iuni cu active imobilizate cuprind: venituri din
ieş irea imobilizărilor necorporale, venituri din ieş irea imobilizărilor 36
corporale, venituri din ieş irea investiţ iilor financiare pe termen lung, venituri din ieş irea investiţ iilor
imobiliare, venituri din ieş irea altor active imobilizate, venituri din reluarea pierderilor din deprecierea ac
tivelor imobilizate, alte venituri din active imobilizate.
Veniturilefinanciare cuprind: venituri din diferenţ e de curs valutar, venituri din diferenţ e de sumă,
venituri din redevenţ e, venituri din ac tive imobilizate ş i circulante intrate cu titlu gratuit, venituri din divi
dende ş i participaţ ii î n alte entităţ i, venituri din dobânzi aferente altor activităţ i, alte venituri financiare.
Veniturile excepţ ionale cuprind sumele primite de la organele de stat, companiile de asigurări, persoanele
fizice ş i juridice sub forma pierderilor din calamităţ i naturale, perturbări politice, ale legislaţ iei ş i alte
evenimente ce nu sunt legate de activitatea entităţ ii.
Componenţ a veniturilor entităţ ii economice este redată î n figura 1.3.

Figura 1.3. Componenţ a veniturilor entităţ ii economice Sursa: Standardele Naţ ionale de Contabilitate
cu aplicare
de la 1 ianuarie 2014 //Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 233-237(4551-4555) din 22.10.2013.
Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice î nre gistrate î n perioada de gestiune sub
formă de ieş iri, reduceri ale valorii activelor sau de creş teri ale datoriilor care contribuie la diminuări ale
capitalului propriu (rezultatului financiar), altele decât cele rezultate din distribuirea acestuia
proprietarilor.
Cheltuielile au loc la entităţ ile economice cu toate tipurile de activi tăţ i. Conform S.N.C. „Cheltuieli”,
cheltuielile se divizează î n trei grupe:
37
1) cheltuieli ale activităţ ii operaţ ionale;

2) cheltuieli ale altor activităţ i;
3) cheltuieli privind impozitul pe venit.
Cheltuielile activităţ ii operaţ ionale includ cheltuieli determinate
de procesul desfăş urării activităţ ii operaţ ionale a entităţ ii. Acestea in clud:
■S costul vânzărilor;
■C cheltuielile de distribuire;
v' cheltuielile administrative;
•f alte cheltuieli ale activităţ ii operaţ ionale.
Costul vânzărilor reprezintă valoarea contabilă a produselor, măr
furilor vândute, costul serviciilor prestate, al lucrărilor executate, cos turi aferente contractelor de
construcţ ie, aferente contractelor de lea sing operaţ ional ş i financiar (arendă, locaţ iune), aferente
contractelor de microfinanţ are, alte costuri corelate cu veniturile din vânzări.
Cheltuielile de distribuire sunt cheltuielile aferente desfacerii pro duselor mărfurilor ş i prestărilor de
servicii, ş i anume: cheltuieli cu personalul comercial, cheltuieli privind amortizarea, î ntreţ inerea ş i
reparaţ ia activelor imobilizate cu destinaţ ie comercială, cheltuieli cu ambalaje ş i alte materiale utilizate la
comercializarea produselor ş i mărfurilor, cheltuieli de transportare ş i expediere a produselor ş i măr
furilor, cheltuieli de publicitate ş i marketing, cheltuieli privind repa raţ iile ş i deservirea produselor ş i
mărfurilor î n perioada de garanţ ie, cheltuieli privind creanţ ele comerciale compromise, cheltuieli privind
retumările ş i reducerile, alte cheltuieli de distribuire.
Cheltuielile administrative cuprind cheltuielile privind deservirea ş i gestiunea entităţ ii î n ansamblu. Ele
presupun: cheltuieli cu perso nalul administrativ, cheltuieli privind amortizarea, î ntreţ inerea ş i re paraţ ia
activelor imobilizate cu destinaţ ie administrativă, cheltuieli cu impozitele ş i taxele, cu excepţ ia
impozitului pe venit, cheltuieli î n scopuri de filantropie ş i sponsorizare, cheltuieli privind servicii le cu
destinaţ ie administrativă, cheltuieli de protocol (reprezentanţ ă), cheltuieli privind delegarea personalului
administrativ, alte cheltuieli administrative.
Alte cheltuieli ale activităţ ii operaţ ionale cuprind: valoarea contabi lă ş i cheltuielile aferente altor active
circulante ieş ite, cheltuieli privind
38
sancţ iunile, cheltuieli privind dobânzile, cheltuieli privind lipsurile ş i pierderile din deteriorarea activelor
imobilizate ş i circulante, cheltuieli privind creanţ ele compromise decontate, cu excepţ ia celor comerciale,
cheltuieli aferente evaluării stocurilor la valoarea realizabilă netă, alte cheltuieli operaţ ionale, cheltuielile
privind vânzarea altor active curente.
Cheltuieli ale altor activităţ i reprezintă cheltuieli condiţ ionate de desfăş urarea altor activităţ i (de
exemplu, de ieş irea ş i deprecierea ac tivelor imobilizate, de tranzacţ iile financiare, de evenimentele excep
ţ ionale). Acestea cuprind:
•/ cheltuieli cu active imobilizate;

S cheltuieli financiare;
S cheltuieli extraordinare.
Cheltuielile cu active imobilizate sunt generate de scoaterea din func
ţ iune a activelor imobilizate ş i cuprind: valoarea contabilă ş i cheltuielile aferente imobilizărilor

necorporale ieş ite, valoarea contabilă ş i cheltu ielile aferente imobilizărilor corporale ieş ite, valoarea
contabilă ş i chel tuielile aferente investiţ iilor financiare pe termen lung ieş ite, valoarea contabilă ş i
cheltuielile aferente investiţ iilor imobiliare ieş ite, valoarea contabilă ş i cheltuielile aferente altor active
imobilizate ieş ite, cheltuieli privind provizioanele aferente activelor imobilizate, pierderi din depre cierea
activelor imobilizate, alte cheltuieli cu active imobilizate.
Cheltuielile financiare sunt generate de modificarea mărimii ş i structurii capitalului propriu,

î mprumuturilor ş i creditelor entităţ ii. Acestea cuprind: cheltuieli din diferenţ e de curs valutar, cheltuieli
din diferenţ e de sumă, cheltuieli privind redevenţ ele, valoarea contabilă ş i cheltuielile aferente activelor
imobilizate ş i circulante transmise cu titlu gratuit, cheltuieli aferente emisiunii ş i operaţ iunilor cu acţ iuni
proprii, alte cheltuieli financiare.
Cheltuielile extraordinare rezultă din evenimentele sau operaţ i unile rare ş i netipice, nelegate de
activitatea financiar-economică a entităţ ii. Acestea cuprind pierderile provocate de calamităţ ile natura le,
pierderile rezultate din perturbări politice, pierderile ocazionate de modificarea legislaţ iei.
Cheltuielile privind impozitulpe venit cuprind suma totală a chel tuielilor privind impozitul pe venit,
luată î n considerare la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune.
39
Componenţ a cheltuielilor entităţ ii economice se prezintă î n fi gura 1.4.
Figura 1.4. Componenţ a cheltuielilor entităţ ii economice Sursa: Standardele Naţ ionale de Contabilitate
cu aplicare
de la 1 ianuarie 2014 //Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 233-237(4551-4555) din 22.10.2013.
Costurile de producţ ie reprezintă resurse exprimate valoric ş i consumate pentru fabricaţ ia

produselor/prestarea serviciilor.
Costurile î n dependenţ ă de modul de includere î n costul de produc ţ ie se clasifică î n:
■/ costuri directe - costuri care pot fi atribuite unui anumit obiect de calculaţ ie î n mod direct, fără calcule
intermediare.
S costuri repartizabile - costuri care pot fi atribuite unui anumit obiect de calculaţ ie, doar după calcule
intermediare de repartizare.
✓ costuri indirecte de producţ ie - costuri legate de gestiunea ş i deservirea subdiviziunilor de producţ ie
ale entităţ ii.
Contabilitatea costurilor de producţ ie se ţ ine pe articole de costuri, care cuprind:
1. 1) costuri materiale directe ş i repartizabile;

2. 2) costuri cu personalul directe ş i repartizabile;
3. 3) costuri indirecte de producţ ie.
40
Costurile materiale reprezintă valoarea contabilă a stocurilor sau altor resurse materiale utilizate
nemijlocit la fabricaţ ia produselor/prestarea serviciilor. In funcţ ie de modul de includere î n costul
produselor fabricate/serviciilor prestate, costurile materiale se divizează î n:
1) costuri materiale directe - legate de fabricaţ ia unui tip de pro dus sau de prestarea unui tip de serviciu
ş i care pot fi identificate uş or ş i exact pe obiecte de evidenţ ă a costurilor ş i de calculaţ ie nemijlocit prin
observare ş i măsurare;
2) costuri materiale repartizabile - legate de fabricaţ ia produselor cuplate ş i care pot fi atribuite
obiectelor de calculaţ ie prin repar tizare.
Costurile materiale directe ş i repartizabile aferente fabricaţ iei pro duselor includ costurile privind:
 - materiile prime ş i materialele, care constituie baza produselor sau o componentă indispensabilă
la fabricaţ ia acestora;
 - articolele accesorii (piesele de completare) ş i semifabricatele supuse asamblării sau prelucrării
suplimentare la entitatea re spectivă;
 - serviciile cu caracter de producţ ie prestate de terţ i (de exemplu, privind executarea unor
operaţ ii distincte pentru fabricaţ ia pro duselor, prelucrarea materiilor prime ş i materialelor);
 - combustibilul de toate tipurile, consumat î n scopuri tehnologice;
 - energia de toate tipurile (de exemplu, energia electrică, termică, aerul comprimat, frigul, apa),
consumată î n scopuri tehnologi
ce;
 - ambalajul ş i materialele de ambalat, consumate î n subdiviziu
nile de producţ ie;
 - alte costuri materiale directe ş i repartizabile aferente fabricaţ iei
produselor.
Costurile cupersonalul directe ş i repartizabile reprezintă remune
raţ iile, contribuţ iile ş i alte plăţ i aferente personalului î ncadrat nemij locit î n procesul de fabricaţ ie
a produselor ş i/sau de prestare a servici ilor. Aceste costuri includ:
- retribuţ iile pentru munca prestată, timpul efectiv lucrat, calcula te potrivit formelor ş i sistemelor de
retribuire a muncii aplicate de entitate;
41
 - sporurile ş i adaosurile Ia salarii, calculate personalului;
 - premiile calculate pentru rezultatele obţ inute;
 - remunerarea concediilor de odihnă anuale ş i suplimentare ale
personalului î ncadrat î n procesul de fabricaţ ie a produselor/de prestare a serviciilor sau

provizioanele constituie î n aceste sco puri, plata orelor cu î nlesniri pentru adolescenţ i, pentru
î ndepli nirea atribuţ iilor de stat ş i alte plăţ i obligatorii î n conformitate cu legislaţ ia î n vigoare;
 - alte retribuţ ii personalului î ncadrat nemijlocit î n procesul de producţ ie a produselor ş i/sau de

prestare a serviciilor;
 - contribuţ iile de asigurări sociale de stat obligatorii ş i primele de asigurare obligatorie de
asistenţ ă medicală aferente retribuţ iilor personalului î ncadrat nemijlocit î n fabricaţ ia produselor
ş i/sau prestarea serviciilor.
Costurile indirecte de producţ ie prevăd:
 - amortizarea imobilizărilor corporale ş i necorporale cu destina
ţ ie de producţ ie;
 - costurile de î ntreţ inere, deservire ş i reparaţ ie a imobilizărilor
corporale cu destinaţ ie de producţ ie;
 - plata pentru leasingul operaţ ional (arendă, locaţ iune) al active
lor cu destinaţ ie de producţ ie;
 - retribuţ iile calculate ş i contribuţ iile de asigurări sociale de stat
obligatorii ş i primele de asigurare obligatorie de asistenţ ă medi cală ale personalului administrativ
ş i de deservire a subdiviziu nilor de producţ ie ale entităţ ii;
 - costurile aferente perfecţ ionării tehnologiilor, organizării pro ducţ iei, î mbunătăţ irii calităţ ii
produselor/serviciilor;
 - costul (uzura) obiectelor de mică valoare ş i scurtă durată utili zate î n subdiviziunile de
producţ ie ale entităţ ii;
 - costurile de asigurare a tehnicii securităţ ii ş i sănătăţ ii î n muncă, precum ş i a condiţ iilor normale
de lucru î n subdiviziunile de producţ ie ale entităţ ii;
 - costurile serviciilor de pază a subdiviziunilor de producţ ie ale entităţ ii;
 - costurile de delegare î n scopuri de producţ ie a lucrătorilor î nca draţ i î n procesul fabricaţ iei
produselor/prestării serviciilor;
42
- costurile serviciilor activităţ ilor auxiliare aferente fabricaţ iei produselor/prestării serviciilor (de
exemplu, energiei electrice ş i termice de producţ ie proprie);
- alte costuri indirecte legate de gestiunea ş i deservirea subdivi ziunilor de producţ ie.
1.3.3. Metoda contabilităţ ii şi procedeele ei

Metoda contabilităţ ii cuprinde un ansamblul de procedee aflate î ntr-o strânsă interconexiune, ca un tot
unitar, cu ajutorul cărora se studiază starea ş i miş carea elementelor patrimoniale.
Metoda contabilităţ ii se compune din următoarele procedee: •S procedee comune tuturor ş tiinţ elor;
S procedee specifice metodei contabilităţ ii;
■S procedee comune ş i altor ş tiinţ e economice.
Din procedeele comune tuturor ştiinţ elor pe care le foloseş te contabilitatea î n reflectarea obiectului său
de studiu fac parte: obser vaţ ia, raţ ionamentul, comparaţ ia, descompunerea, clasificarea, ana liza, sinteza,
inducţ ia, deducţ ia etc.
Procedeele specifice de studiu a metodei contabilităţ ii sunt: bi lanţ ul, contul contabil, dubla
î nregistrare, balanţ a de verificare.
Bilanţ ul reprezintă un procedeu de reflectare, generalizare ş i gru pare ordonată, î n expresie valorică, la o
anumită dată a activelor ş i pasivelor entităţ ii economice. Conţ inutul ş i modul de î ntocmire a bilanţ ului se
prezintă î n subcapitolul 4.3 al prezentei lucrări.
Contul reflectă existenţ a ş i miş carea fiecărui element patrimonial ca efect al modificărilor produse de
operaţ iunile economice ce au loc î ntr-o perioadă de gestiune. Spre deosebire de bilanţ , care prezintă
mărimea activelor ş i pasivelor entităţ ii la o anumită dată, contul ser veş te la î nregistrarea modificărilor
curente ale elementelor patrimo niale care au loc sub influenţ a operaţ iunilor economice.
Pentru fiecare element de activ sau pasiv se deschide câte un cont distinct î n contabilitatea curentă. Cu
ajutorul contului se î nregistrea ză ş i se contabilizează mărimea iniţ ială, miş carea ş i mărimea ele mentului
patrimonial la sfârş itul perioadei de gestiune.
Schematic, contul poate fi imaginat sub forma literei T. 43
Debit denumirea Credit
Sold iniţ ial

Operaţ iuni economice Operaţ iuni economice
Rulaj debitor Rulaj creditor Sold final
Elementele care formează structura contului sunt:
- Titlul sau denumirea contului defineş te elementul de activ sau de pasiv pentru care s-a deschis contul
respectiv ş i a cărui evidenţ ă o ţ ine. In majoritatea cazurilor, denumirea contului coincide cu denumirea ele
mentului patrimonial de activ sau pasiv, pentru care se deschide contul.
- Debitul ş i creditul sunt denumirile celor două părţ i opuse ale contului, care permit separarea celor două
sensuri de modificări, pe care le determină operaţ iunile economice. Partea stângă a contului se numeş te
debit, iar partea dreaptă - credit. Denumirea provine de la verbele latine debere - a datora, ş i credere - a
crede, a avea î ncredere. Noţ iunea de debit provine de la aceea de debitor, adică persoana care, după ce
primeş te o valoare, are de dat ceva, de restituit; iar noţ iunea de credit provine de la creditor, adică acela
care a avut î ncredere ş i a dat ceva ş i, respectiv, are de primit o valoare.
- Rulajul reprezintă miş carea sau sumele î nregistrate succesiv î n- tr-o perioadă de gestiune î n debitul ş i
creditul unui cont, corespunzător creş terilor ş i micş orărilor determinate de operaţ iunile economice refe
ritoare la contul respectiv. Rulajul contului este de două feluri: rulaj debitor, care reprezintă totalitatea
î nregistrărilor făcute pe partea de debit a unui cont, ş i rulaj creditor - totalitatea î nregistrărilor făcute pe
partea de credit.
- Soldul contului exprimă existentul valoric la un moment dat al elementului patrimonial care se
evidenţ iază cu ajutorul contului re spectiv. Soldul se determină ca diferenţ ă dintre totalul sumelor debi
toare ş i totalul sumelor creditoare. Soldurile se stabilesc, de regulă, la sfârş itul perioadei de gestiune,
reprezentând soldulfinal, care la î nce putul perioadei următoare de gestiune apare ca sold iniţ ial.
44
Conturile se deschid pentru fiecare element patrimonial î n funcţ ie de conţ inutul economic al fiecărui
element component al patrimoniu lui, iar î n raport cu bilanţ ul se deosebesc două grupe de conturi: con turi
de activ - destinate pentru evidenţ a activelor entităţ ii, ş i conturi de pasiv - destinate pentru evidenţ a
pasivelor entităţ ii.
Conturile de activ reflectă existenţ ele ş i miş cările bunurilor economi ce, ca elemente evidenţ iate î n
activul bilanţ ului. Ele î ş i î ncep funcţ iunea prin debitare ş i se debitează cu existenţ ele iniţ iale preluate din
activul bilanţ ului, care devin pentru cont solduri iniţ iale debitoare. După ce s-au î nscris soldurile iniţ iale
î n conturi, s-a pus problema părţ ii contului î n care se vor î nregistra cele două categorii de modificări ale
elementelor patri moniale, respectiv creş teri ş i micş orări. Pentru a se adăuga la soldurile iniţ iale,
majorările elementelor patrimoniale se trec de aceeaş i parte cu acestea, ş i anume î n debitul conturilor de
activ, iar î n creditul conturilor de activ se î nregistrează micş orarea elementelor patrimoniale de activ.
Debit Cont activ - denumirea Credit Sold iniţ ial
Operaţ iuni economice care duc Operaţ iuni economice care duc la la majorarea activului (+) micş orarea
activului (-)
Soldul final se determină după relaţ ia:

Soldfinal debitor = Sold iniţ ial debitor + Rulaj debitor -
Rulaj creditor
Conturile de pasiv î nregistrează existenţ ele ş i miş cările surselor de intrare a bunurilor economice, ca
elemente reprezentate de pasivul bilanţ ului. Ele î ş i î ncep funcţ iunea prin creditare ş i se creditează cu
existenţ ele iniţ iale preluate din pasivul bilanţ ului, care devin pentru cont solduri iniţ iale creditoare. Se
creditează conturile de pasiv cu ma jorările elementelor de pasiv ş i se debitează cu micş orarea
elementelor patrimoniale de pasiv.
45
Debit Cont pasiv - denumirea Credit
Sold iniţ ial
Operaţ iuni economice care duc la Operaţ iuni economice care duc micş orarea soldului iniţ ial (-) la
majorarea soldului iniţ ial (+)
Soldul final se determină după relaţ ia:

Soldfinal creditor = Sold iniţ ial creditor + Rulaj creditor -
Rulaj debitor
î n funcţ ie de detalierea informaţ iei, conturile contabile se î mpart î n sintetice ş i analitice.
Conturile sintetice reflectă bunurile economice, procesele, sursele ş i rezultatele economice grupate după
caracteristicile lor generale. De exemplu: contul sintetic „Materiale”, „Mijloace fixe”, „Capital social”.
Conturile analitice reflectă concomitent părţ ile componente ale bunurilor economice, proceselor,
surselor ş i rezultatelor economice respective, după î nsuş irile lor specifice. De exemplu: la fabrica de
beton, conturile analitice la contul „Materiale” pot fi: contul anali tic - ciment, contul analitic - nisip,
contul analitic - pietriş , ş .a.; la fabrica de bomboane, conturile analitice la contul „Materiale” pot fi:
contul analitic - zahăr, contul analitic - cacao, contul analitic - unt, ş i altele.
Numărul conturilor analitice î n care poate fi desfăş urat un cont sin tetic este determinat de natura
bunurilor, proceselor, surselor, precum ş i de necesităţ ile de detaliere a cunoaş terii conţ inutului
elementului evidenţ iat.
Evidenţ a bazată pe conturile sintetice se numeş te evidenţ ă sinteti că, iar evidenţ a bazată pe conturile
analitice - evidenţ ă analitică.
Dubla î nregistrare este procedeul de reflectare a operaţ iunilor ş i fenomenelor economice î n conturi.
Esenţ a ei constă î n î nregistrarea simultană ş i cu aceeaş i sumă a fiecărei operaţ iuni economice pe două
conturi contabile, o dată î n debit ş i altă dată î n credit.
46
Ca rezultat al aplicării dublei î nregistrări, î ntre conturile contabile se stabileş te o legătură reciprocă.
Legătura stabilită î ntre cele două conturi î n care se î nregistrează o operaţ iune economico-financiară
poartă denumirea de corespondenţ a conturilor, iar conturile î ntre care intervine această legătură se
numesc conturi corespondente.
î n dependenţ ă de modificările bilanţ iere, corespondenţ a conturilor se poate stabili:
1) numai î ntre conturile de activ: A + x - x = P;

2) numai î ntre conturile de pasiv: A = P + x - x;
3) î ntre conturile de pasiv ş i de activ: A + x = P + x; A - x = P - x, unde: A - activ, P - pasiv.
Modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţ iuni economice
î n conturile corespondente, pe baza dublei î nregistrări sub formă de egalitate valorică, se numeş te
formulă contabilă.
Formula contabilă este compusă din următoarele părţ i componen te: denumirea contului corespondent
debitor; denumirea contului co respondent creditor ş i suma care face obiectul î nregistrării.
î n formula contabilă, contul care se debitează se î nscrie î n partea de sus sau î n stânga, iar contul care
creditează se aş ază î n partea de jos sau î n dreapta.
De exemplu: Operaţ iunea economică: s-au procurat mijloace fixe cu plata ulterioară. Se va î ntocmi
formula contabilă:
Debit 123 „Mijloace fixe”

Credit 521 „Datorii comerciale curente” sau
Debit 123 „Mijloace fixe”, Credit 521 „Datorii comerciale curente”
2 000 lei 2 000 lei
2 000 lei
Balanţ a de verificare reprezintă procedeul folosit pentru controlul exactităţ ii î nregistrărilor î n conturi. Ea
asigură respectarea î n contabi litate a dublei î nregistrări a patrimoniului.
Balanţ a de verificare se prezintă sub forma unei situaţ ii tabelare, î n care se î nscriu datele valorice ale
tuturor conturilor, folosite de o entitate economică î ntr-o perioadă de gestiune ş i preluate din Cartea Mare.
Ea furnizează informaţ ii î n legătură cu soldurile iniţ iale, miş că rile intervenite î ntr-o perioadă de gestiune
(luna, trimestru, semestru, an) ş i soldurile finale la data î ntocmirii ei.
47
Deci cu ajutorul balanţ ei de verificare se centralizează î ntreaga ac tivitate economico-financiară a entităţ ii

economice, care a fost reflec tată î n conturi distincte, oferind astfel informaţ ii de ansamblu asupra tuturor
bunurilor aflate î n administrarea operativă a acestora ş i asupra activităţ ii dintr-o anumită perioadă de
gestiune.
Balanţ a de verificare poate fi: balanţ a de verificare a conturilor sin tetice, balanţ a de verificare a
conturilor analitice ş i balanţ a de verifi care ş ah.
Balanţ a de verificare a conturilor sintetice se prezintă, din punct de vedere al conţ inutului, ca balanţ a de
rulaje, solduri iniţ iale ş i finale; din punct de vedere grafic, ea se prezintă sub formă tabelară (tabelul 1.2),
cu ş ase coloane, din care două pentru solduri iniţ iale (debitoare ş i creditoa re), două pentru rulaje
(debitoare ş i creditoare), ş i două pentru solduri finale (debitoare ş i creditoare), ceea ce permite stabilirea a
trei serii de egalităţ i î ntre totalul coloanelor perechi.
Tabelul 1.2 Balanţ a de verificare a conturilor sintetice
Denumi
Simbolul
rea contu
conturilor rilor
123 Mijloace fixe
241 Casa TOTAL
Sold iniţ ial Rulaj Sold final Debit Credit Debit Credit Debit Credit
î n situaţ ia î n care conturile sintetice se desfăş oară î n analitice, este necesar să se î ntocmească ş i balanţ e de
verificare a conturilor analiti ce. Se î ntocmeş te câte o balanţ ă analitică pentru fiecare cont sintetic,
desfăş urat î n conturi analitice.
Balanţ ele de verificare a conturilor analitice sunt un mijloc eficient pentru stabilirea legăturii dintre
evidenţ a analitică ş i evidenţ a sinteti că, motiv pentru care mai poartă denumirea de balanţ e auxiliare sau
secundare. Totodată, balanţ ele de verificare a conturilor analitice sunt
48
necesare cunoaş terii detaliate î n legătură cu existenţ a ş i miş carea ele mentelor patrimoniale ale entităţ ii
(tabelul 1.3).
Tabelul 1.3 Balanţ a de verificare a conturilor analitice
Nr. Conturi Rulaj Rulaj d/o analitice debitor creditor

Sold iniţ ial
Sold final
Exactitatea î nregistrărilor făcute î n conturile analitice ş i cel sintetic la care aparţ in, se verifică prin
corelaţ iile dintre datele acestei balanţ e ş i cele din contul sintetic astfel: totalul sumelor debitoare ale
tuturor conturilor analitice din balanţ ă trebuie să fie egal cu totalul sumelor debitoare ale contului sintetic;
totalul sumelor creditoare ale tuturor conturilor analitice din balanţ ă trebuie să fie egal cu totalul sumelor
creditoare ale contului sintetic; totalul soldurilor tuturor conturilor analitice din balanţ ă trebuie să fie egal
ş i de acelaş i sens cu soldul contului sintetic.
Balanţ a de verificare ş ah, spre deosebire de varianta tabelară, per mite redarea corespondenţ ei conturilor
î n care s-a î nregistrat ope raţ iunea economică î n partidă dublă. Cu ajutorul acestei balanţ e se descoperă nu
numai dacă s-a respectat dubla î nregistrare, ci ş i dacă a fost debitat sau creditat contul corespunzător
conţ inutului economic al operaţ iunii efectuate.
Cu toate avantajele pe care le prezintă acest tip de balanţ ă, datorită numărului mare de conturi
corespondente î ntr-o perioadă de gestiune ş i imposibilităţ ii transpunerii lor pe formatul de hârtie folosit,
î n prac tică se utilizează mai rar.
Procedeele metodei contabilităţ ii, comune şi altor discipline economice, sunt: documentaţ ia,
evaluarea, calculaţ ia, inventarierea.
Documentafia reprezintă procedeul ce permite consemnarea date lor privind patrimoniul, î n documente.
Documentul este un act prin
49
o* h£
Cu a* PL,
Cantitate
Valoare Cantitate
Valoare Cantitate
Valoare Cantitate
Valoare
care se adevereş te, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaş te o obligaţ ie.
Evaluarea este procedeul ce permite exprimarea valorică a ele mentelor patrimoniale ş i a operaţ iunilor ce
privesc elementele patri moniale. î n contabilitate, evaluarea î nseamnă aducerea elementelor patrimoniului
la un numitor comun prin intermediul aceleiaş i unităţ i de măsură. Evaluarea constă î n transformarea
unităţ ilor naturale î n unităţ i valorice cu ajutorul monedei naţ ionale, chiar ş i î n cazul ele mentelor
patrimoniale exprimate î n unităţ i monetare străine.
Calculafia este un ansamblu de operaţ iuni matematice referitoare la fapte ş i fenomene economice î n
scopul de a găsi valoarea uneia sau mai multor mărimi de această natură. Ea se află î n legătură directă cu
evaluarea î n cazul stabilirii valorii elementelor patrimoniale rezultate din activitatea proprie.
Inventarierea prezintă procedeul de constatare efectivă a mărimii patrimoniului entităţ ii economice. î n

cadrul inventarierii se compară datele din documente cu datele reale.
1.4. Modul de elaborare şi aplicare a Politicilor contabile
Politicile contabile reprezintă principii, baze, convenţ ii, reguli ş i practici specifice aplicate de o entitate la
ţ inerea contabilităţ ii ş i î ntoc mirea situaţ iilor financiare.
Ele trebuie să fie elaborate de fiecare entitate care desfăş oară acti vitate de î ntreprinzător ş i este
î nregistrată î n Republica Moldova, in diferent de tipul de proprietate, apartenenţ a ramurală ş i forma
organizatorico-juridică a acesteia. Politicile contabile se selectează de către fiecare entitate de sine
stătător ş i se aprobă pentru fiecare perioadă de gestiune de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru
ţ inerea contabilităţ ii ş i raportarea financiară.
Politicile contabile se perfectează printr-un document de dispozi ţ ie (hotărâre, dispoziţ ie, ordin etc.) emis
de către organul (persoana) responsabilă) pentru ţ inerea contabilităţ ii ş i raportarea financiară, ş i se aplică
tuturor subdiviziunilor entităţ ii î ncepând cu prima zi a peri oadei de gestiune următoarei celei î n care
politicile contabile au fost aprobate. Politicile contabile ale entităţ ii nou-create se aplică de la data
î nregistrării de stat a acesteia.
50
Politicile contabile trebuie să conţ ină descrierea caracteristicii uti lizate privind:
 - sistemul contabil utilizat (partidă simplă, partidă dublă);

 - forma ţ inută de contabilitate (jumale-ordere, 1„C”- contabili
tate etc.);
 - metodele de evaluare a activelor ş i datoriilor;

 - metodele de calculare a amortizării activelor imobilizate;
 - modul de recunoaş tere ş i contabilizare a veniturilor, cheltuieli
lor ş i rezultatelor financiare.

Factorii care influenţ ează adoptarea politicilor contabile sunt:
 - forma de proprietate ş i statutul organizatorico-juridic al entităţ ii
economice;
 - apartenenţ a ramurală ş i tipul de activitate al entităţ ii economice;

 - proporţ iile entităţ ii (numărul personalului, volumul producţ iei,
cifra de afaceri);
 - structura organizatorică de gestiune ş i existenţ a subdiviziunilor
structurale (serviciul contabil, departamentul resurselor umane,
secţ iile de producere);
 - strategia dezvoltării economico-financiare a entităţ ii economi
ce;
 - nivelul asigurării tehnice a entităţ ii economice (computeriza
rea);
 - recuperarea cheltuielilor;
 - nivelul de calificare al personalului (experienţ a, deprinderea,
î nţ elegerea ş i cunoaş terea sarcinilor, problemelor ş i soluţ iona
rea lor);
 - situaţ ia economico-financiară (infrastructura de piaţ ă, starea fi
nanciară, condiţ iile pentru investiţ ii ş .a.);
 - starea sistemului contabil ş i fiscal privind reglementarea normativă a acestora.
Politicile contabile se selectează de către entitate î n baza sistemului de reglementare normativă a

contabilităţ ii, care prevede diferite vari- unte de recunoaş tere, evaluare ş i contabilizare a
elementelor (obiecte lor) contabile (de exemplu, metoda de amortizare a activelor imobili zate,
metoda de evaluare curentă a stocurilor, metoda de recunoaş tere ii veniturilor din prestarea
serviciilor etc.).
Dacă sistemul de reglementare normativă a contabilităţ ii nu stabileş te metodele de ţ inere a contabilităţ ii

referitor la un aspect (problemă) concret (ă), entitatea este î n drept să elaboreze metoda respectivă. î n
acest caz se aplică, î n următoarea consecutivitate, pre vederile:
1) Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară;

2) Standardelor Naţ ionale de Contabilitate ş i Standardelor Internaţ ionale de Raportare Financiară, î n care
sunt reglementate as
pecte similare;
3) altor acte normative privind aspectul respectiv sau un aspect
similar.
î n politicile contabile nu se includ procedeele cu o singură variantă
de realizare î ntrucât acestea sunt unice ş i obligatorii pentru utilizare (de exemplu, componenţ a ş i modul
de formare a costului de intrare a activelor imobilizate şi circulante, modalitatea de reflectare a stocu rilor
î n situaţ iile financiare, modul de contabilizare a diferenţ elor de curs valutar reprezintă procedee cu o
singură variantă de realizare ş i, deci, nu trebuie incluse î n politicile contabile).
La selectarea ş i aplicarea politicilor contabile trebuie respectate principiile de bază ş i caracteristicile
calitative ale informaţ iilor din situaţ iile financiare prevăzute de Legea contabilităţ ii ş i Standardele
Naţ ionale de Contabilitate.
1) Continuitatea activităţ ii prevede î ntocmirea situaţ iilor financi are pornind de la ipoteza că entitatea î ş i
va continua, î n mod normal, funcţ ionarea cel puţ in pe o perioadă de 12 luni de la data raportării, fără
intenţ ia sau necesitatea de a-ş i lichida sau reduce î n mod semnifi cativ activitatea. In cazul î n care
situaţ iile financiare nu se î ntocmesc conform principiului continuităţ ii activităţ ii, atunci trebuie prezentată
baza de î ntocmire a situaţ iilor financiare ş i motivul pentru care entita tea nu poate să-ş i continue
activitatea.
2) Contabilitatea de angajamente impune recunoaş terea elemente lor situaţ iilor financiare, cu excepţ ia
elementelor situaţ iei fluxurilor de numerar, pe măsura apariţ iei acestora, indiferent de momentul î ncasă-
rii/plăţ ii de numerar sau compensării î n altă formă.
3) Separarea patrimoniului ş i datoriilor prevede prezentarea î n si tuaţ iile financiare doar a informaţ iilor
despre patrimoniul ş i datoriile entităţ ii, care trebuie contabilizate separat de patrimoniul ş i datoriile
proprietarilor ş i ale altor entităţ i.
4) Necompensarea constă î n prezentarea distinctă î n situaţ iile fi nanciare a activelor ş i datoriilor,

veniturilor ş i cheltuielilor. Compen sarea reciprocă a activelor ş i datoriilor sau a veniturilor ş i cheltuielilor
nu se admite, cu excepţ ia cazurilor î n care compensarea este permisă de Standardele Naţ ionale de
Contabilitate.
5) Consecvenţ a prezentării prevede menţ inerea modului de pre zentare ş i de clasificare a elementelor î n
situaţ iile financiare de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţ ia cazurilor când:
a) î n urma unei modificări semnificative î n natura activităţ ii enti tăţ ii sau î n urma unei analize a
indicatorilor situaţ iilor financiare, este mai relevantă o altă prezentare sau clasificare a elementelor
situaţ iilor financiare ţ inând cont de metodele ş i procedeele politicilor contabile elaborate conform S.N.C.
„Politici contabile, modificări ale estimări lor contabile, erori ş i evenimente ulterioare”;
b) î n Standardele Naţ ionale de Contabilitate a fost modificat modul de prezentare a elementelor situaţ iilor
financiare.
6) Prudenţ a, principiu potrivit căruia nu sunt admise supraeva luarea elementelor de activ ş i a veniturilor,
respectiv subevaluarea clementelor de pasiv ş i a cheltuielilor, ţ inând cont de deprecierile, riscurile ş i
pierderile posibile generate de desfăş urarea activităţ ii anului curent sau anterior. Diminuările de valori
trebuie î nregistrate când apar ca probabilităţ i pentru viitor, î n schimb, creş terile de va lori nu se
î nregistrează până nu devin certe ş i definitive prin obiectul ş i suma lor.
7) Concordanţ a cheltuielilor cu veniturile prevede reflectarea si multană î n contabilitate ş i î n situaţ iile

financiare a cheltuielilor ş i veni turilor ocazionate de unele ş i aceleaş i operaţ iuni economice. De exem
plu, costul produselor vândute se constată ş i se reflectă î n conturile contabile ş i î n situaţ iile financiare
concomitent cu venitul din vânzarea produselor, adică î ntr-o singură perioadă de gestiune.
Informaţ iile din situaţ iile financiare trebuie să corespundă urmă toarelor caracteristici calitative:
a) inteligibilitatea - informaţ iile trebuie clasificate, caracterizate ş i prezentate î n mod clar ş i concis;
b) relevanţ a - informaţ iile trebuie să fie importante pentru utiliza tori ş i să-i ajute pe aceş tia să evalueze
evenimentele trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare;
c) credibilitatea - informaţ iile trebuie să fie complete, neutre ş i fără erori semnificative;
d) comparabilitatea - situaţ iile financiare trebuie să conţ ină in formaţ ii comparative aferente perioadei
precedente pentru toate ele mentele raportate ale perioadei de gestiune curente, dacă Standardele
Naţ ionale de Contabilitate nu permit altfel.
Elaborarea proiectului politicilor contabile poate fi efectuată de către contabilitate, de o comisie specială,
compusă din reprezentaţ ii serviciilor contabile, financiare, juridice ş i ai altor servicii ale entităţ ii
economice sau de firma de audit. Politicile contabile alese pot fi exa minate ş i adoptate prin decizia de
protocol a proprietarilor sau de Con siliul de directori, iar după aceasta trebuie să fie aprobate de conducă
torul entităţ ii.
Procedura formării politicilor contabile privind o problemă (sec tor) concretă a contabilităţ ii constă î n
alegerea unei variante din câteva admise de actele legislative ş i normative, î n justificarea metodei alese,
pornind de la particularităţ ile activităţ ii entităţ ii ş i acceptarea acesteia î n calitate de bază pentru ţ inerea
contabilităţ ii ş i î ntocmirea situaţ iilor financiare. Componenţ a ş i conţ inutul informaţ iei referitoare la politi
cile contabile ale entităţ ii economice privind unele probleme concrete, care urmează să fie dezvăluite î n
situaţ iile financiare, sunt stabilite de S.N.C. respective.
De exemplu, S.N.C. „Imobilizări necorporale ş i corporale” reco mandă câteva metode de calculare a
amortizării mijloacelor fixe:
1) metoda liniară;
2) metoda unităţ ilor de producţ ie;
3) metoda de diminuare a soldului.
La elaborarea politicilor contabile, entitatea alege acea metodă de
calculare a amortizării care corespunde modelului prevăzut de exploa tare a unui obiect concret de
mijloace fixe. Astfel, î ntrucât automobilul pierde un mare procent din valoare î n primii ani de exploatare,
amor tizarea Iui trebuie să se calculeze prin metoda de diminuare a soldului, dar nu prin metoda liniară,
conform căreia se calculează amortizarea clădirilor ş i altor obiecte care î ş i pierd valoarea uniform, î n
decursul î ntregii durate de utilizare.
Principalele procedee ş i metode de ţ inere a contabilităţ ii, adoptate la elaborarea politicilor contabile, sunt:
- Metodele de evaluare a imobilizărilor necorporale ş i corporale (mijloace fixe) ş i de calculare a

amortizării lor;
- Variantele de finanţ are ş i contabilizare a cheltuielilor aferente reparaţ iilor mijloacelor fixe;
- Metodele de evaluare ş i contabilizare a investiţ iilor financiare ş i imobiliare pe termen lung ş i curente;
- Modul de evaluare a stocurilor;
- Modul de evaluare ş i contabilizare a creanţ elor pe termen lung ş i curente;
- Metodele de evaluare ş i modul de contabilizare a corecţ iilor pri vind creanţ ele compromise;
- Modul de contabilizare a cheltuielilor pentru lucrările de cerce tări ş tiinţ ifice, experimentale ş i de
proiectare;
- Modul de creare ş i contabilizare a rezervelor;
- Modul de contabilizare a creditelor bancare ş i î mprumuturilor, de recunoaş tere a cheltuielilor aferente

î mprumuturilor ş i capitalizarea ucestora;
- Componenţ a ş i modul de recunoaş tere ş i contabilizare a venitu rilor ş i cheltuielilor pe tipurile de
activităţ i ale entităţ ii;
- Metodica de contabilizare a arendei, instrumentelor financiare; - Metodica de contabilizare a

impozitelor;
- Modul de reflectare î n contabilitate a rezultatelor privind varia-
(iile cursurilor valutare;

- Modul de contabilizare a subvenţ iilor guvernamentale ş .a. Modificarea politicilor contabile se permite
doar î n cazul î n care
aceasta:
1) este cerută de sistemul de reglementare normativă a contabili
tăţ ii;
2) are ca rezultat informaţ ii mai relevante ş i credibile referitoare la
faptele economice ale entităţ ii.

Nu se consideră modificări ale politicilor contabile: aprobarea unei
politici contabile pentru fapte economice care diferă ca esenţ ă de cele 55
care au avut loc anterior, aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care nu au avut loc
anterior sau care au fost nesemnificative.
Modificările politicilor contabile se aplică prospectiv de la:

1) data prevăzută de Standardele Naţ ionale de Contabiltate ş i alte
acte normative puse î n aplicare sau modificate;

2) î nceputul următoarei perioade de gestiune sau de la altă dată stabilită de către organul (persoana)
responsabil(ă) pentru ţ ine
rea contabilităţ ii ş i raportarea financiară.

Toate modificările introduse î n politicile contabile trebuie să fie
argumentate ş i perfectate prin documentele de dispoziţ ie (ordine, dis poziţ ii), indicându-se data intrării î n
vigoarea a acestora.

CAPITOLUL 1 Testarea Cont

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL 1 Testarea Cont

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL 1

Bazele teoretice ale organizării contabilităţ ii î n afaceri

Obiectivele de referinţ ă:

 Să definească conceptul de evidenţ ă contabilă a unei afaceri

1.1. Contabilitatea - principalul sistem informaţ ional î n afaceri

Contabilitatea este un mijloc de culegere, sintetizare ş i prezentare a informaţ iei privind

Obiectivele contabilităţ ii sunt:

1) să furnizeze informaţ ii necesare elaborării planurilor ş i progra melor de activitate

Pentru realizarea obiectivelor sale, contabilitatea î ndeplineş te ur mătoarele funcţ ii:

3) Funcţ ia de control este legată de funcţ ia de informare. Ea constă î n verificarea, cu ajutorul

Evidenţ a economică constituie un sistem unitar de î nregistrare, urmărire ş i control, documentat,

Statistica î nregistrează, prelucrează ş i furnizează informaţ ii pri vitoare la fenomene social-economice de

 - la evaluarea entităţ ii;

Utilizatorii externi, la rândul lor, se subdivizează î n două categorii:

rii, acţ ionarii, organele fiscale, cumpărătorii etc.);

1.2. Reglementarea normativă a contabilităţ ii Organele de reglementare a contabilităţ ii şi

Organizarea ş i funcţ ionarea contabilităţ ii î n entitate se realizează î n conformitate cu actele legislative ş i

Sistemul de reglementare normativă a contabilităţ ii reprezintă totalitatea actelor legislative ş i normative

Conform Legii contabilităţ ii, reglementarea contabilităţ ii vizează:

2. b) corespunderea prevederilor Standardelor Naţ ionale de Conta

 - Legea cu privire la antreprenoriat ş i î ntreprinderi;

Legea cu privire la antreprenoriat ş i î ntreprinderi prevede că, antreprenorul, indiferent de forma

Nomenclatorul Standardelor Naţ ionale de Contabilitate î n vigoare la 01.01.2014

S.N.C. „Imobilizări necorporale ş i corporale”

S.N.C. „Capital propriu ş i datorii” S.N.C. „Venituri”

S.N.C. „Părţ i afiliate ş i contracte de societate civilă”

Data intrării î n vigoare

Sursa: Standardele Naţ ionale de Contabilitate cu aplicare

Planul de conturi cuprinde 9 clase: 1. Active imobilizate;

Conform Legii contabilităţ ii, organele de reglementare a contabi lităţ ii includ:

ţ ile administraţ iei publice locale, Serviciul situaţ iilor financiare

de pe lângă Biroul Naţ ional de Statistică;

voltarea contabilităţ ii.

1.3. Reguli generale privind contabilitatea elementelor patrimoniale

1.3.1. Obiectul de studiu al contabilităţ ii. Componenţ a activelor şi pasivelor

(Bunurile economice ca obiect de drepturi ş i obligaţ ii)

(relaţ iile de drepturi)

(relaţ iile de obligaţ ii)

Principalele trăsături ale obiectului contabilităţ ii se consideră ur mătoarele:

Bunurile economice = Drepturi + Obligaţ ii

Din această relaţ ie se poate determina patrimoniul propriu ş i cel străin:

Conţ inutul activelor entităţ ii este stabilit î n baza a două criterii:

fiecare ciclu de exploatare.

perioadă mai mare de un an î n activitatea entităţ ii sau pentru a fi trans- 24

o formă materială, identificabile ş i controlabile de entitate. Imobilizări necorporale î n curs de

Imobilizările necorporale includ:

 - brevetele - drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită

perioadă, pentru fabricarea unui fel de produs, utilizarea sau

vânzarea unui produs specific;

 - emblemele comerciale ş i mărcile de deservire —simboluri (de

juridice ş i fizice de mărfurile altor persoane juridice ş i fizice;

 - licenţ ele —drepturi î ntocmite juridic pentru practicarea unui

anumit gen de activitate;

 - know-how-urile - cunoş tinţ e tehnico-ş tiinţ ifice, tehnologice,

comerciale, financiare, organizatorice, de gestiune, biotehnice ş i de altă natură acumulate de

loace fixe, terenuri, imobilizări corporale î n curs de execuţ ie ş i resurse minerale.

Conform S.N.C. „Imobilizări necorporale ş i corporale”, imobiliză rile corporale includ:

3) Mijloacefixe—imobilizăricorporaletransmiseî nexploatare,va loarea unitară a cărora depăş eş te plafonul

til'linerii veniturilor sau altor beneficii economice.

 investiţ ii financiare pe termen lung î n părţ i neafiliate;

î n conformitate cu S.N.C. „Investiţ ii imobiliare”, investiţ iile imo biliare cuprind

3. 1) î n scopul creş terii valorii;

6. 4) pentru a fi utilizate î n viitor î ntr-un mod î ncă nedeterminat.