Sunteți pe pagina 1din 10

Analiza orașului București

Elemente de urbanism și amenajarea teritoriului

Fătu Mădălin

Drept, anul II

2018
Cuprins

Repere geografice și administrative generale..............................................3

Scurt istoric..............................................................................................4

Încadrarea în tipologia urbană..................................................................6

Zonarea funcțională.................................................................................7

Concluzii................................................................................................9

Bibliografie...........................................................................................10

2
Repere geografice și administrative generale

Bucureştiul, capitala României, este situat în Câmpia Română, având o altitudine


maximă de 96.3 m şi fiind străbătut de două râuri, Dâmboviţa şi Colentina. Cele două văi
formate în jurul râurilor, împart oraşul în cateva zone, sub formă de platouri cu meandre şi
terase. Municipiul Bucureşti, repartizat în 6 sectoare, are o suprafaţă de 228 km pătraţi (0.8 %
din suprafaţa României), din care suprafaţa construită este de 70%. Oraşul este aşezat în sudul
României la o distanţa de 64 km nord de fluviul Dunăre, la 100 km sud de Carpaţii Orientali,
şi 250 km vest de Marea Neagră.
Deşi este aşezat într-o zonă de climă temperată, Bucureştiul este afectat de masele de
aer continental, provenite din zonele învecinate. Curenţii de aer estici dau variaţii excesive de
temperatură, între verile călduroase şi iernile geroase.1
Din datele oferite de Comisia Naţională de Statistică rezultă că, la 1 iulie 2016
Bucureştiul avea o populaţie de 2101413 locuitori.2
Din punct de vedere administrativ Bucureștiul este condus de un primar general și un
consiliu general format dintr-un număr fix de 55 de consilieri. Pe lânga primarul și consiliul
general al capitalei mai regăsim câte un primar și un consiliu local pentru fiecare sector.
Complexitatea problemelor cu care se confruntă administrația în municipiul București
a determinat autoritățile centrale să organizeze instituția prefectului și la nivelul acestei mari
localități, el funcționînd în conformitate cu prevederile Legii 340/2004 privind prefectul și
instituția prefectului.3
Există oportunitatea ca în 2021, Bucureștiul să se alăture listei de orașe, ce au purtat,
vreme de un an, titlul de Capitală Europeană a Culturii. Competiția pentru alegerea orașului
ce va reprezenta România s-a deschis în decembrie 2014. Alături de București, candidează
orașele: Alba Iulia, Arad, Bacău, Baia Mare, Brașov, Brăila, Cluj-Napoca, Craiova, Iași,
Sfântu Gheorghe, Suceava, Timișoara și Târgu Mureș. Titlul de Capitală Culturală Europeană
oferă șansa dezvoltarii orașului pe mai multe nivele. În paralel cu procesul candidaturii se va
derula proiectul stabilirii Strategiei Culturale a Bucureștiului. Strategia culturală a orașului pe
următorii 10 ani este considerată a fi foarte importantă în candidatură, pentru că este
dezvoltată pe termen lung și este rezultatul unui proces de colaborare deschis, care trebuie să
includă pe toată lumea: autoritățile, instituțiile culturale, operatorii independenți, industriile
creative, educația, dezvoltarea urbană, operatori de turism, ca să numim doar o parte a
actorilor implicați. Ambele proiecte, atât Strategia Culturală cât și Candidatura la titlul de
Capitală Europeană a Culturii constituie o oportunitate de a coaliza toate energiile creative și
constructive ale orașului.4

1
http://www.pmb.ro
2
Populația României pe localități la 1 iulie 2016, Institutul Național de Statistică
3
Mihăilescu Mădălina-Elena, Drept Administrativ. Partea generală, Ed. Hamangiu,București,2016, p.395 și urm.
4
http://www.bucuresti2021.ro/bucuresti-capitala-europeana/bucuresti-2021/

3
Scurt istoric

Cât de vechi este orașul București? De când datează așezarea urbană sau târgul acesta?
Și unde era situată prima vatră a lui, nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat? Sunt întrebări la
care răspunsurile diferă. În general se admite că orașul exista in secolul al-XIV-lea. Pe baza
studiilor efectuate de istoricul Constantin Giurescu putem trage concluzia ca prima așezare,
unde mai tarziu avea să apară orașul București, a fost intemeiată de Bucur , un cioban care s-a
stabilit în aceste locuri, dar și aici părerile fiind împărțite, unii istorici considerându-l boier,
alții pescar. Perioada în care Bucureștiul trece de la o așezare de tip rural la una de tip urban,
nu poate fi determinată concret. Prima atestare istorică are loc în data de 20 septembrie 1459 ,
într-un hrisov dat de domnitorul Vlad Țepeș, orașul fiind numit cetatea Bucureștilor, deci
evident o așezare medievală de tip urban. După această dată tot mai mute documente
domnești încep sa fie emise din București. Se observă tendința domnitorilor de a prefera , in
detrimentul cetații de la munte, pe cea de la șes, din mijlocul pădurilor, situată la doar câteva
ore de mers călare de cetatea turcească a Giurgiului, de unde, la nevoie, se putea procura
ajutor militar.
Progrese importante atât sub raport cultural, cât și sub cel al construcțiilor face orașul
în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Pacea de care se bucură orșul în epoca
brâncovenească, precum și dezvoltarea lui economică favorizează dezvoltarea culturii. Școlile
se înmulțesc. Se întemeiază in 1694 o școală superioară, cunonoscută mai apoi sub numele de
Academia din București.
Epoca fanariotă a însemnat pentru București un spor ca întindere, populație si
gospodărire. Pentru a înțelege progresul Bucureștilor în această vreme trebuie să ținem seama
mai întâi de factorul politic. Reședință, acum necontestată, a țării, orașul este nu numai centrul
economic cel mai important dar și centrul puterii politice și administrative, centru spre care
tinde tot ce este energie, putere creatoare, spirit de inițiativă, dorință de a ajunge. Tot în aceste
vremuri se întemeiază în București o serie de manufacturi în legătură cu textilele, hârtia, sticla
si produsele alimentare.
După instituirea Regulamentelor Organice, Bucureștiul capătă aspectul uinui oraș
modern. În timpul lui Alexandru Ghica, primul domn regulamentar, are loc o acțiune de mari
proporții în ce privește pavarea cu piatră de râu a străzilor Bucureștilor. Cu prilejul pavării se
fac și unele alinieri. Tot sub aspect edilitar, trebuie menționată, înființarea de cișmele cu apă
filtrată din Dâmbovița. Concomitent cu pavarea străzilor, începe să se dea atenție si străzilor
care leagă Bucureștii cu celelalte orașe. În general, se observă o tendință de înnoire și de
înfrumusețare. Abatele italian Domenico Zanelli, care vizitează Bucureștii în 1841 spune
orașul.. se face din ce în ce mai frumos,încat nu vor trece prea mulți ani și va devein unul din
orașele cele mai importante din orient.
Perioada care ține de la unirea celor două principate într-un singur stat, România, cu o
singură capitală, până la sfarșitul primului razboi mondial, are o deosebită importanță în
dezvoltarea Bucureștilor. În acest răstimp (1861-1918) înregistrăm o creștere considerabilă de
populație și de suprafață, nemaiîntâlnită până atunci, precum și îmbunătățiri edilitare; orașul

4
capătă un aspect occidental. Apar tramvaiele, la început trase de cai și mai apoi cele electrice.
Începe să se prefere pavajul asfaltic. O inovație în domeniul comunicațiilor a constituit-o
telefonul. Începututrile rețelei bucureștene datează din 1890.5
În perioada interbelică Bucureștiul devine treptat un oraș industrial. În anul 1921 s-a
dat în folosinţă aeroportul Băneasa, iar în 1931 se înfiinţează Societatea de Transport Aerian
“SARTA”, care în 1933 se transformă n “Liniile Aeriene Române” (LARS) şi aparţineau
statului. După planul de sistematizare din februarie 1926, Bucureştiul a fost împărţit din punct
de vedere administrativ, într-o zonă centrală şi o zonă periferică . Zona centrală avea patru
sectoare , fiecare dintre ele având un consiliu local. Zona periferică a fost constituită în restul
teritoriului până la limita forturilor. Comunele cuprinse în această zonă au primit statutul de
comunităţi suburbane. Interesele generale ale oraşului şi ale comunelor suburbane erau
administrate de Consiliul General, format din 36 consilieri aleşi, 24 consilieri numiţi până la 7
consilieri cooptaţi. Conducerea administraţiei era asigurată de Primarul General, ales de
consiliu.
Instaurarea după al doilea Război Mondial a “puterii populare” creează condiţiile
apariţiei dictaturii comuniste care s-a menţiut până în decembrie 1989. Pentru o perioadă de
aproape 50 de ani, democraţia şi economia de piaţă au dispărut în România. Multe din
metodele aplicate atât în domeniul economic, cât şi social au fost împrumutate de la fosta
Uniune Sovietică neţinându-se cont de specificul tării şi al Capitalei. Prin naţionalizarea
principalelor ramuri industriale, regimul comunist şi-a oferit mijloacele pentru a reconstrui şi
dezvolta oraşul. În aceşti 50 de ani au fost construite, totuşi, multe unităţi industriale noi,
blocuri de apartamente şi multe edificii cu caracter socio-cultural. Au apărut “giganţii
industriali” şi miile de apartamente “tip cutie de chibrituri”. Pe lângă crearea marilor
platforme industriale înainte de 1989, numărul blocurilor de locuinţe a crescut astfel încât,
dacă între 1945 - 1964 au fost construite 80641 apartamente, numărul acestora a crescut la
446100 apartamente între anii 1965 şi 1984. S-au format noi cartiere ca: Titan - Balta Albă,
Drumul Taberei, Berceni, Militari. Blocurile erau din beton, prost finisate ,oferind spaţiu
minim de locuit şi fără să asigure cele mai simple standarde de confort.
În prezent Bucureştiul este principalul centru politico-administrativ al ţării, aici
aflându-se preşedenţia, parlamentul, guvernul, sediile centrale ale celor mai multe partide
politice, instituţii culturale şi de învăţământ, instituţii financiare, comerciale, bănci.

5
Giurescu C. Constantin, Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până in zilele noastre, Ed. pentru
literatură, București, 1966

5
Încadrarea în tipologia urbană

Dimensiunea numerică. La ora actuală Bucureștiul este cel mai mare oraș din
România, cu o populație de peste două milioane de locuitori, aceasta datorându-se în mare
parte faptului ca este capitala țării.
Funcția orașului. Bucureștiul este fără doar și poate orașul administrativ-politic cel
mai important din țara noastră. Aici găsim concentrate sediul Parlamentului, al Guvernului și
al Președintelui. Pe lângă această funcție o întâlnim și pe cea economică, numeroase fabrici și
centre comerciale fiind localizate în imediata apropiere a capitalei.6 O altă funcție pe care o
întâlnim în București este funcția turistică, printre obiectivele turistice putem aminti, Palatul
Parlamentului, Muzeul Țăranului Român, Centrul Istoric, Parcul Herăstrău etc.
Poziția geografică. Oraşul este aşezat la 44°24'49" latitudine nordică (ca şi Belgradul,
Geneva, Bordeaux, Minneapolis) şi 26°05'48" longitudine estică (ca şi Helsinki sau
Johannesburg), în sudul României la o distanţa de 64 km nord de fluviul Dunăre, la 100 km
sud de Carpaţii Orientali, şi 250 km vest de Marea Neagră.
Criteriul istoric. Raportându-ne la acest criteriu Bucureștiul este un oraș de vârstă
medievală, o dată certă a fondării acestuia nefiind menționată în istorie. Diferitele stadii prin
care acest oraș a trecut sunt cel de așezare de tip rural, târg și odată cu epoca modernă oraș.
Din punct de vedere istoric Bucureștiul este un oraș important, putem aminti aici faptul ca
începând din secolul XVI începe să fie reședința domnitorilor munteni, iar mai apoi, după
unirea celor două principate devine capitala României.
Ierarhizare funcțională. Conform Legii 351/2001 Bucureștiul este oraș municipiu-
capitala de rang 0 fiind singura așezare urbană de acest fel din țara noastră. Trăsăturile care îi
dau apartenența la acest rang sunt: numărul important de locuitori, situarea geostrategică de
interes european, bază economică la inalt nivel tehnologic, accesibilitate directă la reţeaua
majoră de căi de comunicaţii paneuropene, formare profesională de înaltă specializare și alte
trăsături prevazute în textul de lege.
Morfostructură. Bucureștiul este un oraș de tip radiar-concentric, astfel axele
magistrale ce pleacă din centru sunt unite prin mai multe centuri circulare. Prezintă dezavantaj
din cauza fluidității scăzute a traficului, in orele de vârf ajungandu-se la blocaje rutiere.
Printre principalele artere din acest oraș putem aminti: Calea Dorobanților, Splaiul
Independenței, Șoseaua Kiseleff, Bulevardul Unirii, Calea Victoriei.

6
http://www.artaurbana.ro/zonele-industriale-elemente-de-patrimoniu-si-potential-pentru-bucuresti/

6
Zonarea funcțională

Zona rezidențială. În Bucureşti şi judeţul Ilfov în perioada 2005- 2011 au fost


finalizate aproximativ 41.000 de locuinţe noi, reprezentând circa 4,5% din stocul existent,
jumătate dintre acestea fiind grupate în ansambluri rezidenţiale cu 150-1.800 de unităţi
locative fiecare, răspândite în toate zonele oraşului. Cea mai mare parte a populaţiei Capitalei,
circa 80%, trăieşte în continuare în blocurile construite în perioada comunismului în marile
cartiere muncitoreşti, precum Colentina sau Pantelimon, unde vechiul regim a ridicat circa
50.000 de locuinţe în decurs de câţiva ani.7 Cea mai înaltă clădire din București și România de
la finalizarea ei, în 2012 este Sky Tower.
Zona industrială. Sectorul industrial a devenit în ultimii 20 de ani o parte periferica în
cadrul dezvoltării capitalei. Construcțiile industriale, care cândva constituiau repere ale
Bucureștiului se dizolvă în anonimat, într-un ritm alert, simțindu-se dorința de a urma cumva
modelul altor orașe din Europa ori din SUA. La noi fenomenul dezindustrializării s-a
desfășurat, le fel ca cel al industrializării, într-un ritm alert, ,,impur”. Conform unui
recensământ din 2007, 1 fabrica din 5 a fost demolată total/parțial și numai una din 3 mai
funcționa. Astfel, între anii 1992 si 2002, numărul fabricilor a scăzut la aproape jumătate.8
Dintre fostele zone industriale din perioada comunista sunt analizate astăzi spre a fi
revitalizate urmatoarele: ”Uzinele Malaxa / Faur”(periferia estică a orașului), ”Ansamblul
industrial Industriilor-Preciziei”, ”Zona Basarab-Orhideea” (sector 6) În prezent, majoritatea
spațiilor industriale suferă un tranzit accelerat, fiind prevăzute cu anunțuri de închiriere. În
general aceste spații sunt folosite în aria industriei prelucratoare (50%) sau a serviciilor, a
comerțului, transportului și comunicațiilor.
Zona dotărilor social culturale (centrul civic). Centrul Civic este un cartier central al
Bucureștiului.Acest cartier este situat pe teritoriul mai multor sectoare: sectorul 1, sectorul 2,
sectorul 3, sectorul 5 și sectorul 6 din București.Aici se află unele din instituțiile importante
ale României: Palatul Parlamentului și Palatul Victoria, precum și multe clădiri de cultură:
Biblioteca Națională, Opera Națională Română București, Teatrul Național Ion Luca
Caragiale, Universitatea din București. Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
– AMPT este un serviciu public de interes local al Municipiului București, persoană juridică
de drept public, finanțată din subvenții de la bugetul local al Municipiului București și din
venituri proprii. AMPT a fost înființată în anul 1999, prin Hotărârea nr. 85/08.04.1999 a
Consiliului General al Municipiului București. Pentru mai multe detalii putem vizita site-ul
online http://www.ampt.ro/ .
Zona comercială. Sectorul commercial al capitalei este dominat de mall-uri și centre
shopping, majoritatea construite in ultimul deceniu si deținute de acționari străini. Bucureștiul
are un număr de 59 de piețe agroalimentare pentru cei peste 2.000.000 de locuitori care trăiesc
și au nevoie să iși asigure hrana și traiul zilnic.

7
https://www.zf.ro/proprietati/harta-celor-mai-mari-50-de-ansambluri-rezidentiale-in-ce-zone-din-bucuresti-
au-fost-construite-20-000-de-locuinte-noi-in-ultimii-ani-9078767
8
Ioan A., Otoiu A.N., Chelcea L., Simion G. (2007), Kombinat. Ruine industriale ale epocii de aur, București

7
Zona de circulație și transport. Lipsa unei infrastructuri rutiere potrivite cu
dimensiunile oraşului face ca traficul sa fie infernal. Dacă metropolele occidentale sunt pline
de poduri, pasaje şi tuneluri menite a fluidiza pe cât se poate traficul şi de a-i duce pe şoferi la
destinaţie cât mai repede şi afectând cât mai puţin viaţa oraşului, Bucureştiul are numai 13
intersecţii denivelate (din care şase datează de dinainte de 1989). Un punct forte pentru
capitală îl reprezintă metroul, fiind unul dintre cele mai folosite mijloace de transport în
comun. Bucureștiul mai este deservit totodată si de două aeroporturi, Aeroportul Internaţional
Henri Coandă și Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa-Aurel Vlaicu.

8
Concluzii

Puncte tari Puncte slabe


-Populatie crescuta -Aglomerație
-Diversitatea domeniilor de activitate -Strazi deteriorate
-Important centru universitar -Parteneriat redus între mediul
de afceri și unițile de învățământ
-Principalul nod de autostrăzi din România -Număr insuficient de clădiri sau
clădiri deteriorate
-Ponderea important a IMM-urilor în regiune -Mare parte a orașului dominat
de arhitectura urbană comunistă
-Două aeroporturi
-Datorită vechimii istorice este un important
centru turistic
-Câștigul salarial mediu brut are o evoluție pozitivă

Oportunități Amenințări

-Măsuri active de fluidizare a traficului -Creșterea poluării


-Creșterea investițiilor în educație -Încetinirea creșterii economice
-Supraaglomerarea orașului

9
Bibliografie

Giurescu C. Constantin, Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până in zilele
noastre, Ed. pentru literatură, București, 1966

Augustin Ioan, Anca Nicoleta Oţoiu, Liviu Chelcea, Gabriel Simion, Kombinat. Ruine
industriale ale Epocii de Aur, București, 2007

Mihailescu Elena-Mădălina, Drept administrativ. Partea generală, Ed. Hamangiu,


București, 2016

http://www.pmb.ro

https://en.wikipedia.org

10