Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,

Dar-nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.

Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din caos face mumă, iară el devine Tatăl…
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii…

Porni luceafărul. Creşteau

În cer a lui aripe,
Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.

Un cer de stele dedesupt,

Deasupra-i cer de stele,
Părea un fulger nentrerupt
Rătăcitor prin ele.”

Mihai Eminescu se naşte, din mila Tatălui ceresc la Botoşani, din părinţii
români, din moşi strămoşi, pe numele lor de mireni Raluca
Eminovici, scoborâtoare din neamul stolnicului Vasile Iuraşcu, şi din
căminarul Gheorghe Eminovici, din Bucovina.
Naşterea poetului este un eveniment mistic, cosmic, dureros, mitic.
La puţin timp Căminarul se va muta la Ipoteşti, unde cumpărase o moşie.
Aici îşi va petrece Mihai copilăria, fascinat de frumuseţea nopţilor
cu lună, de susurul dulce al izvoarelor, de codrii cei umbroşi, de
basmele pline de istorie ale ciobanilor care aveau stâne în preajma
Ipoteştilor, de timpul plin de mister, de vraja lacului unde îşi
imaginează că va veni Iubita. Haideţi să redevenim copii şi să-l vedem
pe copilul Mihai Eminescu în lumina zorilor şi a nopţilor cu lună la
Ipoteşti
Prezentator I: Eminescu a avut deosebita sensibilitate de a citi în stele
destinul Luceafărului, a citi în inima frunzei soarta codrilor de aramă şi a
pădurii de argint.

Prezentator II: Inegalabile pagini din cartea sublimă a naturii

realizează poetul în versurile sale.

Fiind băiet păduri cutreieram

Şi mă culcam ades lângă isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.

Codrule, codruțule... (Paula)

Mihai Eminescu este alături de Dante Aligherii, de Petrarca, de

Shachespeare unul dintre marii poeţi ai lumii care au cântat femeia şi
iubirea… La Eminescu iubirea este cosmică, este divină, plină de vrajă,
dar este şi copilăroasă, plină de farmec îngeresc, de dorinţele
adolescenţei, de imaginaţia farmecului şi a frumuseţii

Prezentator I: Despre Eminescu s-a spus totul. Despre Eminescu nu s-

a spus nimic.

Prezentator II: Cei care l-au citit şi cei care nu l-au citit deloc, au
susţinut că Eminescu este Mare. Pe cînd el e Unic.

Prezentator I: O literatură care are pe un Haşdeu, pe un Creangă sau

Cogălniceanu, nu poate să nu aibă şi pe un Eminescu.

Prezentator II: Un popor care îl are pe Eminescu nu poate fi sărac.

Prezentator I: Eminescu ne-a făcut bogaţi prin naştere. Bogaţi prin

faptul că-i aparţinem. Bogaţi prin faptul că ne aparţine. Ce noroc de noi
că suntem atît de bogaţi: îl avem pe Eminescu.
(Pe un fundal muzical) Poezia Trebuiau sa poarte un nume de
Marin Sorescu

Prezentare PPT: Eminescu

Prezentator I: Acest spectacol este închinat aniversării de 165 de ani de

la naşterea luceafărului literaturii noastre – Mihai Eminescu şi este
conceput ca o revistă orală.

Prezentator II: Vom poposi în miraculoasa şi minunata „Lume

Eminescu”, fiindcă „poetul şi-a muiat pana în eternitate pentru a aşterne
gînduri îngemănate cu dumnezeirea”.

Ambii:

Tu, Luceafăr, peste vremuri

Străluceşti fără de moarte!

Cîntecul Colind pentru Eminescu (versuri A.Suceveanu, muzica şi

interpret M.Mocanu)

Cîntecul La steaua (videoaudiere)

Nasterea lui Eminescu de Adrian Paunescu

Ciudata noapte simt ca o sa fie

si-o sa trazneasca în dictionar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naste Eminescul nostru iar.

A fost sortit sa vina-n cea mai dulce

si-n cea mai sfâsiata dintre tari,
pleca-vor toti ai zilei sa se culce
si-l vor primi stramosii lui calari.

Asa firesc se-ntâmpla nefirescul,

pamântul nostru sufera adânc,
la Ipotesti se naste Eminescu
si-n toata România mame plâng.

La noapte, dintr-un pântec si o slova,

se naste steaua celor ce-au tacut,
îngenunchez, în fata ta, Moldova,
si mâna mult lovita ti-o sarut.
De-atâtea ori, în vremuri, sfâsiata
ai fost, Moldova, cum sa spun nu pot,
dar Eminescu ce se naste, iata,
în Doina lui, o sa cuprinda tot.

Ciudata noapte, noaptea noastra mare,

o noapte cum a fost la început,
si, de la Cernauti si pân’ la Mare,
pâraiele se-aud plângând în Prut.

În el tresare trist Moldova toata,

toti fratii-nstrainati se regasesc,
în el o inima va sti sa bata
acum si vesnic, dorul românesc.

În Voronet s-a rasculat albastrul,

ca dintr-un cer frematator de frati,
la noapte-n tara va urca un astru,
se naste El, Români, va închinati!

Prezentator I: Născut în zodia lui Hristos, şi-a trecut destinul tot

printr-o continuă săptămînă a patimilor, copiind involuntar destinul
Ţării.

Poezia Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie.

Prezentator II: Iubirea de Patrie era pentru Eminescu un sentiment de

cea mai înaltă probă pentru fiecare om. Adevărata dragoste de patrie nu
se declară prin cuvinte, ci se adevereşte prin fapte. Acest model de
comportamentmoral şi sentiment profund este zugrăvit în Scrisoarea a
III.

Prezentator I: Pana lui Eminescu a avut mareale dar de-a aşterne pe

hîrtie versuri de o muzicalitate, de o frumuseţe copleşitoare. O bună
parte din versurile lui Eminescu au devenit cîntece populare şi se cîntă
de ani de zile prin sate, oraşe, petreceri.

Prezentator II: Pe parcursul spectacolului nostru veţi audia unele din

romanţele poetului iubit. Vă propunem să audiaţi Romanţa De ce nu
vii.

Prezentator I: Eminescu este poetul care le-a dorit oamenilor din toată
inima o mare fericire şi a încercat să le-o ofere în spaţiul operelor sale.
De aceia, în orice poezie lirică întîlnim o lume mică ce reflectă întreaga
poveste a vieţii umane, care este, în primul rînd, o poveste a marii iubiri.

Prezentator II: Iubirea lui e acea azimă caldă pe care o împarte

mamei, iubitei, naturei. Lirica lui e acel buchet de poezii pururea
proaspete, clătite în roua diamantină a lunii, în răcoarea izvoarelor
potopită de ninsoarea bălaie, armonitoare a florilor de tei.

Inscenare Eminescu Micle (la mese, scriind scrisori)

Tu eşti o undă, eu sânt o zare,

Eu sânt un ţărmur, tu eşti o mare,

Tu eşti o noapte, eu sânt o stea –

Iubita mea.

Iubita

Tu eşti o ziuă, eu sânt un soare,

Eu sânt un flutur, tu eşti o floare,

Eu sânt un templu, tu eşti un zeu –

Iubitul meu.

Tu eşti un rege, eu sânt regină,

Eu sânt un haos, tu o lumină,

Eu sânt o arpă muiată-n vânt –

Tu eşti un cânt.
Poetul

Tu eşti o frunte, eu sânt o stemă,

Eu sânt un geniu, tu o problemă,

Privesc în ochii-ţi să te ghicesc –

Şi te iubesc!

Iubita

Îţi par o noapte, îţi par o taină

Muiată-n pala a umbrei haină,

Îţi par un cântec sublim încet –

Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,

În acest suflet ce ţie-ţi arde,

Nimic nu e, nimic al meu –

E tot al tău.

Alexandru Zarnescu Dor de Eminescu

Mihai veni al şaptelea pe lume

Precum a şaptea vine duminica – Mihai.

În miez de iarnă, zi de înflorire:

Duminica în casă,

Duminica în ţară,

Duminica în grai.

……………………………………….

Copii frumoşi

De astăzi şi de mîine,

Să ţineţi înflorită duminica în grai.

Cu fiecare clipă

Trăită-n viaţa limbii

I-adăugăm o viaţă

Copilului Mihai.

Rege-al poeziei noastre,

Eminescu, poet sfînt,

Cînd Luceafărul răsare,

El revine pe pămînt.

Eminescu va rămîne
 Ca un înger păzitor

Al frumoasei limbi române

Ca un nimb nemuritor.

Luăm cu noi spre departe

Iubirea de dulcele plai,

Căci noi am numit plaiul ista –

Eminescu Mihai.

Declamatorii recită pe rînd:

1. Eminescu – vers de dor

Pururea răscolitor.

2. Eminescu – codru des,

Plin de freamăt şi-nţeles.

3. Eminescu e un om
4. Eminescu e un pom.
5. Eminescu e un dor.
6. Eminescu-i un izvor!
7. Eminescu e o stea!
8. Eminescu-i Ţara mea.
9. Eminescu e un neam.
10. Eminescu-i tot ce am!