Dumbrava minunată

de Mihail Sadoveanu

Dumbrava minunată este descrierea peripețiilor prin care a trecut Lizuca, o

fetiță “năcăjită” cum se descrie chiar ea, și câinele ei Patrocle pe parcursul
drumului pe care l-au străbătut de la casa fetiței până la casa bunicilor săi.

După moartea mamei Lizucăi, tatăl ei, domnul Vasilian s-a recăsătorit cu Mia,
care nu o agreează deloc pe fetiță. Lizuca fusese crescută de către bunicii ei din
partea mamei, însă după căsătorie tatăl său a luat-o acasă și nu i-a mai dat voie
să-și vadă bunicii, deoarece mama vitregă spunea că a fost prost crescută de
bunici și nu a primit o educație corespunzătoare.
Într-o zi, în timp ce tatăl fetiței era plecat la București, mama vitregă a primit
vizita unor prietene, iar Lizuca a intrat în salon și și-a băgat degetul în dulceața
de pe masa musafirilor.
A fost certată de Mia Vasilian și apoi bătută foarte rău de servitoare pentru acest
gest. Pentru că nu era prima oară când mânca bătaie, iar acest lucru se întâmpla
în fiecare zi, Lizuca se hotărăște să plece de acasă și nu oriunde, ci chiar la
bunicii ei care locuiesc dincolo de dumbravă.
Îl roagă pe Patrocle să o însoțească și pleacă. Își umple buzunarul cu cenușă, pe
care o presară pe drum.
Pe drum se întâlnesc cu Sora-Soarelui și Sfânta Miercuri care îi ghidează spre
casa bunicilor. În dumbravă au vorbit cu toate păsările până s-a lăsat seara și
nemaivăzând drumul au fost nevoiți să caute adăpost într-o scorbură de răchită.
Astfel, în timpul nopții, Lizuca și Patrocle descoperă o lume de basm ascunsă de
ochii omului de rând, o lume care iese la iveală în acea dumbravă minunată
odată ce stelele se aprind pe cer, petrecând până în zori dansând și povestind
fiecare basme despre Zâne și Feți-Frumoși.
Lizuca ajunge până la urmă la bunici, aceștia găsind-o dormind în pădure, iar
Mia Vasilian și servitoarea își primesc răsplata pentru răutatea lor, căci albinele
le înțeapă pe amândouă, când vin s-o ia pe Lizuca înapoi.
Lizuca rămâne la bunicii ei care o iubesc foarte mult și nu o bat.