Adina Nanu

Educaþie artisticã
Manual pentru clasa a XI-a
a
Filiera teoreticã

Editura CD Press
Editor: COSTIN DIACONESCU

Redactor-ººef: Carmen BIRTA

Tehnoredactare: Adriana BRÃESCU
Corecturã: Anca SAPOVICI, Luciana PUIU

Referenþi:
Prof. univ. dr. arhitect Mariana Stoian, Universitatea Spiru Haret, Bucureºti
Prof.univ. dr. Dan Mohanu, Universitatea Naþionalã de Arte, Bucureºti
Editura CD Press
Bucureti, Str. Ienãchiþã Vãcãrescu nr. 18, sector 4
Cod 040157
Tel.: (021) 337.37.17, 337.37.27, 337.37.37
Fax: (021) 337.37.57
e-mail: office@cdpress.ro

©Copyright CD Press, 2006

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a Rom niei

Nanu, Adina
Educa ie artisticª, Manual pentru filiera teoreticª: clasa a XI-a / Adina Nanu, Bucure”ti,
CD Press, 2006

ISBN (10) 973-7989-60-0; ISBN (13) 978-973-7989-60-4

7(075.35)

Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educaþiei ºi

Cercetãrii nr. 4742/21.07.2006, în urma evaluãrii organizate de
cãtre Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, este realizat în conformitate
cu programa analiticã aprobatã prin Ordinul Ministrului Educaþiei ºi
Cercetãrii nr. 3252/13.02.2006.
 CUPRINS

Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5
Sugestii pentru întocmirea proiectului de cercetare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Ce înseamnã patrimoniu naþional? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Ce este un stil? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10

I PATRIMONIUL IMOBIL

A. MONUMENTUL ARHITECTURAL
Câte ceva despre arhitecturã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11
De la totalitarism la postmodernism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16
Fiºe de monument arhitectural cu componentele sale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18
ªcoala - ªcoala Centralã din Bucureºti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19
Locuinþa - Casa din sat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22
Palatul Brâncovenesc de la Mogoºoaia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24
Palatul de la Mogoºoaia, exemplu de stil brâncovenesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .26
Poezia ruinelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28
Ce trebuie sã ºtim despre arheologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30
Biserica ortodoxã - mânãstirea Stavropoleos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .32
Catedrala catolicã Sf. Iosif . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
Biserica evanghelicã luteranã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .39
Sinagoga - Templul coral de rit mozaic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Geamia musulmanã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43
Casa memorialã - muzeul Theodor Aman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44
Sala de spectacol - Ateneul Român . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48
Reºedinþa boiereascã - Palatul Cantacuzino . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .53
Primãria Sectorului 1 Bucureºti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Vila sculptoriþei Miliþa Petraºcu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .59
Parcul - Grãdina Ciºmigiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .60
Piaþa din centru - Piaþa Universitãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62

B. MONUMENTUL SCULPTURAL
Ce este un monument sculptural? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .66
Câte ceva despre monumentele sculptate din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Fiºa unui monument sculptural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .74
Monumentul ºi politica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .75

3
II PATRIMONIUL MOBIL

Câte ceva despre colecþii ºi muzee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

Muzee de artã decorativã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .78
Fiºa unui obiect de artã mobil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .80
Icoanele pe sticlã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82
Costumele populare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .84
Colecþia mea de costume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .88

Marketingul cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Turismul cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Bibliografie selectivã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .96

4
 CUVÂNT ÎNAINTE
Cartea de faþã, departe de modelul unui
manual obiºnuit, nu cuprinde nimic de învãþat pe
de rost, ci este mai de grabã un îndemn de a privi
în jur cu uimire, un îndrumar între un ghid de
cãlãtorie ºi unul de muzeu, cu deosebirea cã
partea cea mai importantã ºi mai interesantã va
trebui sã fie scrisã de voi.
Noua preocupare cãtre care vrem sã vã
atragem este cãutarea în preajma voastrã a
valorilor artistice, mai mari sau mai mici, pe lângã
care trecem zilnic, în grabã, aproape fãrã sã le
mai vedem, pentru cã ne-am obiºnuit sã le consi-
derãm simple repere ale drumului nostru.
Unele statui sau edificii sunt bine cunoscute
ca monumente de culturã ºi artã. Dacã vã aflaþi în
preajma unor biserici ca Voroneþul, a unor castele
ca palatul Huniazilor sau în apropierea ansam-
blului sculptural al lui Brâncuºi de la Târgu Jiu, va
fi o plãcere ºi o datorie sã le cercetaþi în toate
amãnuntele ºi sã colaboraþi la publicitatea pe care
o meritã din plin.
În afara acestor monumente celebre - dintre
ele multe fac parte din patrimoniul naþional sau
european - în þara noastrã se gãsesc, la tot pasul,
creaþii de arhitecturã ºi artã cultã sau popularã
care nu sunt îndeajuns cunoscute, dar care meritã
sã fie cercetate, apreciate ºi ocrotite.
Unii dintre voi au privilegiul de a învãþa într-o
ºcoalã cu veche tradiþie, cum sunt de pildã în
Bucureºti Colegiul Sfântul Sava, liceul Lazãr sau
ªcoala Centralã, edificii de patrimoniu naþional,
alþii au parte de clãdiri noi, cu aspect modern ºi
dotãri de ultimã orã. În toate cazurile e firesc sã
ne întrebãm de cine au fost întemeiate, de unde le
vine numele, când au fost clãdite, în ce stil ºi de
care arhitect etc.
De asemenea, e bine sã privim în jur cu ochi
critic, sã ne lãmurim ce ne place ºi ce nu ºi sã ne
strãduim sã ne dãm seama ºi de ce.
În fiecare localitate, cât de mãruntã, existã
mãcar o bisericã (ortodoxã sau de diverse alte
rituri) ºi fiecare are povestea ei, care deseori se
întinde pe mai multe secole, principalele etape de
viaþã lãsând urme vizibile în formele construcþiei,
pe pereþii pictaþi sau pe icoane. Documentarea
istoricã, rezultatã din cercetãrile în arhive sau
biblioteci, e menitã sã confirme ºi sã susþinã
recunoaºterea directã, vizualã, a stilurilor
caracteristice fiecãrei epoci.
5
Aproape în fiecare sat din þara noastrã s-a
ridicat, dupã primul rãzboi mondial, câte un
monument, cât de mic, în memoria eroilor care
s-au jertfit pentru întregirea patriei. Despre
majoritatea lor nu a scris nici un critic de artã, aºa
cã veþi avea ocazia de a fi primii care sã le
priveascã din alt punct de vedere decât cel istoric,
punându-vã în joc toate cunoºtinþele dobândite
pânã acum la lecþiile de educaþie vizualã. Cine e
autorul? Ce alte lucrãri a mai fãcut? Cum se
înscrie statuia de faþã în ºirul creaþiilor lui? Care e
valoarea ei, apreciatã în urma unei analize
aprofundate?
Muzee de diverse feluri se gãsesc mai
peste tot, ca ºi case memoriale ºi colecþii care au
implicit aspecte artistice ºi la ale cãror activitãþi
ºcoala este invitatã sã colaboreze. Voi le puteþi
face cunoscute, învãþând în acelaºi timp sã
redactaþi o paginã literarã atractivã, pe care sã o
ºi traduceþi într-o limbã strãinã pentru folosul
turiºtilor.
Chiar ºi unele locuinþe de pe strada ºcolii
sau din apropiere pãstreazã amprenta vremii în
care au fost ridicate, a stilului în care se înscriu.
V-aþi întrebat vreodatã de ce o casã vã încântã ºi
alta nu, independent de mãrimea ei sau de
pretenþiile sociale?
Scopul acestei extinderi a activitãþii în afara
sãlii de clasã este, în primul rând, de a aplica cre-
ativ cunoºtinþele deprinse pânã acum unor obiecti-
ve noi, care nu au fost prezentate în manuale. Ele-
vilor ºi profesorilor li se cere, de aceea, pe de o
parte un efort individual, independent, care sã
ducã la afirmarea unor pãreri personale ºi, pe de
altã parte, o muncã de echipã, nu numai de com-
parare a analizelor diferiþilor elevi pentru a trage o
concluzie cuprinzãtoare, dar ºi prin împãrþirea pe
grupe de elevi a domeniilor de cercetare în cazul
unor monumente complexe, (cum ar fi, de pildã,
localul unei primãrii în care au loc servicii diverse,
care are ca anexã o salã de expoziþii ºi care este,
în acelaºi timp, un centru urbanistic, aºezat într-un
parc etc).
Exemplele cuprinse în carte, alese în majo-
ritate din capitalã, sunt menite doar a ilustra mo-
dul de aplicare a setului de întrebãri destinat fie-
cãrei categorii mari de monumente, alcãtuind în
acelaºi timp termeni de comparaþie. Proiectele de
cercetare vor trebui sã fie întocmite de fiecare
clasã a XI-a, potrivit obiectivelor existente în preaj- sau pe Internet, ci sã formeze capacitatea elevilor
ma ºcolii, în cartierul sau localitatea respectivã. de a vedea cu proprii lor ochi ºi de a trãi intens
Cartea de faþã nu îºi propune astfel sã întâlnirea cu arta. Ca în pilda biblicã, nu vrem sã
furnizeze informaþii, care pot fi gãsite în biblioteci vã oferim peºti, ci sã vã deprindem sã pescuiþi.

Castelul Bran

6
 SUGESTII PENTRU ÎNTOCMIREA PROIECTULUI DE CERCETARE

În cazul nostru, acþiunea va semãna cu o
expediþie de cucerire a unor vârfuri de munte, pe
care ne-am obiºnuit sã le vedem, dar pe care nu
ne-am gândit sã le escaladãm.
Pentru planificarea drumului pe care îl vom
urma avem nevoie de o hartã a localitãþii, cu
împrejurimile ºcolii, pe o razã mai mare sau mai
micã, în funcþie de numãrul obiectivelor artistice
existente.
Punctul de plecare ºi primul þel pe care ni-l
propunem este chiar ºcoala, asupra cãreia ne
vom începe experienþele, ne vom încerca
instrumentele de lucru ºi ne vom testa capacitãþile
de analizã ºi înþelegere.
Urmãtoarele obiective vor fi alese în funcþie
de importanþa lor dar ºi de apropierea de ºcoalã,
pentru a nu se pierde timp cu deplasarea.
Desigur, la început Lista va fi mai lungã, modifi-
cându-se pe parcurs, în funcþie de timpul necesar
pentru epuizarea primelor þeluri propuse. Sã nu
uitãm cã scopul proiectului nostru nu este elabo-
rarea unor sinteze de amploare ci numai efectu-
area unor exerciþii de comunicare artisticã, menite
sã reprezinte pentru elevi exemple valabile pentru
întâlnirile lor viitoare cu monumente ºi muzee.
Pregãtirea expediþiei începe în toate cazu-
rile printr-o apropiere teoreticã: pornind de la da-
tele sumare pe care le ºtie toatã lumea, sã
cãutãm toate sursele de documentare posibile.
Cele scrise, furnizând date istorice sau comentarii
de istoria artei, vor trebui cercetate în arhive ºi
biblioteci sau pe internet, unde vom gãsi de pildã
listele patrimoniului naþional cultural ºi artistic,
grupate pe judeþe ºi localitãþi. Pentru adunarea
informaþiilor orale, va trebui sã gãsim martori, de
obicei vârstnici, sã le punem întrebãri aºa cum fac
reporterii ziarelor sau ai posturilor TV, sã le
ascultãm cu rãbdare amintirile, reþinând ce ne
intereseazã. Desigur cã un reportofon sau o
camerã de filmat pot realiza documentarele cele
mai convingãtoare.
Datele aflate de la alþii nu constituie însã
decât drumul de apropiere de munte, iar suiºul de
abia acum începe. Bucuria descoperirii unor noi
priveliºti, ce se deschid treptat, trebuie trãitã de
fiecare personal ºi consemnatã în felul sãu
propriu, potrivit tipului de sensibilitate ºi aptitu-
dinilor particulare. Contactul direct cu imaginea
este de neînlocuit. Comunicarea dintre autorul ei,
artistul creator, ºi privitor cere, dupã cum bine
ºtim, concentrarea atenþiei celui care primeºte
darul, pe de o parte asupra operei de artã, pentru
a-I desluºi toate detaliile, dar în acelaºi timp ºi în-
lãuntrul propriului suflet, pentru a–ºi conºtientiza
trãirile, amplificându-le intensitatea.
Urmãrirea drumului compoziþional, care se
face lesne în faþa unui desen sau a unei picturi de
ºevalet, cere deplasarea în jurul unui monument
statuar ºi parcurgerea încãperilor unei clãdiri. Sã
nu uitãm nici unul dintre unghiurile de vedere din
care poate fi vãzutã o lucrare. Pictorul Holbein, de
pildã, în tabloul sãu, Ambasadorii (1533, Londra,
National Gallery ), a reprezentat pe cei doi bãrbaþi
frontal, într-o poziþie obiºnuitã, dar ºi-a figurat
iscãlitura sub forma unui craniu (Hohlbein=os gol
în limba germanã), alungit atât de puternic încât
aratã ca un peºte. Doar când spectatorul se
plaseazã într-o parte, foarte aproape de picturã,
craniul poate fi vãzut nedeformat.
Comunicarea cu o operã de artã de realã
valoare este cu atât mai intensã ºi mai completã
cu cât ajungi la un nivel mai adânc de concentrare
sufleteascã, ceea ce cere un timp mai îndelungat.
Pentru a uºura efortul, am alcãtuit pentru
fiecare tip de monument imobil (sculptural sau
arhitectural), sau mobil (opere de artã plasticã
sau decorativã) câte o listã amãnunþitã de
întrebãri la care trebuie gãsite rãspunsuri.
Mânãstirea Horezu

7

CE ÎNSEAMNÃ PATRIMONIU NAÞIONAL?
Majoritatea operelor de artã valoroase, care
ne reprezintã ºi cu care ne mândrim, sunt înscrise
pe listele Oficiului Naþional al Patrimoniului ºi sunt
ocrotite prin lege, care interzice orice intervenþie
asupra lor, doar specialiºtii având voie sã le
întreþinã ºi sã le repare, pe baza unor proiecte
aprobate de foruri competente (Legea nr. 422 din
18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor
istorice, actualizatã ºi completatã în anii care au
urmat). Aceastã lege precizeazã:
Ce sunt monumentele istorice? Bunuri
imobile, construcþii ºi terenuri (…) semnificative
pentru istoria, cultura ºi civilizaþia naþionalã ºi
universalã (art.1), împreunã cu componentele
artistice, elementele de mobilare interioarã sau
exterioarã (…) semnificative din punct de vedere
cultural, arheologic, istoric, artistic, etnografic,
religios, social ºtiinþific sau tehnic. Un ansamblu
de construcþii trebuie sã aibã ºi valoare
urbanisticã, iar un sit (o aºezare întreagã) sã fie
semnificativ ca peisaj cultural.
Pe noi, în proiectele noastre, ne interesea-
zã, desigur, doar valoarea artisticã, lãsând toate
celelalte aspecte în seama disciplinelor respective.
8
Castelul Peleº
Legea specificã douã niveluri de clasare, în
grupa A, monumente cu valoare naþionalã ºi uni-
versalã, ºi în grupa B, monumente reprezentative
pentru patrimoniul cultural local.
Care sunt criteriile de clasare? Primele în-
suºiri luate în considerare sunt valoarea arhitectu-
ralã ºi artisticã ºi vechimea arheologicã ºi istoricã.
Dacã timpul în care a fost creat monumentul
poate fi stabilit obiectiv pe baza documentelor sau
a altor dovezi materiale, aprecierea valorii este mult
mai greu de fãcut ºi de argumentat. „Îmi place“ nu
e, desigur, suficient, gustul individual depinzând de
culturã, de modã etc. De aceea nu trebuie sã se
mizeze pe „succesul la public“ (concesie ducând la
scãderea calitãþii multor emisiuni TV în România,
care þin seama de „rating“ din motive comerciale, în
loc sã ofere modele de artã autenticã).
Doar o analizã plasticã aprofundatã, cântã-
rind originalitatea ºi amploarea mesajului artistic,
rod al trãirii totale a creatorului, precum ºi capaci-
tatea largã de comunicare, ne pot asigura asupra
prezenþei benefice a unui monument în viaþa oa-
menilor, determinând obligaþia noastrã de a-l
proteja ºi transmite urmaºilor.
 Cine are datoria de a clasa (adicã de a
înscrie) un monument sau o operã de artã pe
listele patrimoniului naþional? Procedura de
clasare se declanºeazã de cãtre direcþiile pentru
culturã, culte ºi patrimoniu cultural naþional,
judeþene sau cea a municipiului Bucureºti, din
oficiu sau la cererea proprietarului, a primarului
etc., dupã care specialiºtii întocmesc un dosar
amãnunþit al obiectului, care este analizat ºi
avizat, aprobat de Ministrul Culturii ºi Cultelor ºi
hotãrârea e publicatã în Monitorul Oficial. Listele
se revãd la fiecare 5 ani. În mod excepþional se
poate propune clasarea de urgenþã. Calitatea de
monument istoric este marcatã printr-un însemn.
Trebuie cerut avizul Ministerului Culturii ºi
Cultelor pentru orice intervenþie asupra unui
monument istoric, pentru orice lucrãri de
cercetare, consolidare, conservare, restaurare,
reparaþii de întreþinere ºi iluminare, amplasare de
firme sau panouri publicitare etc. (art. 22 din lege).
Desfiinþarea, distrugerea, profanarea ºi degrada-
rea se sancþioneazã conform legii (art. 10/2).
Progresele civilizaþiei materiale trebuie, de
Nepotrivire de stiluri
aceea, adoptate cu grijã. Multe clãdiri de epocã ºi

chiar biserici îºi pierd valoarea culturalã din cauza

instalãrii unor ferestre de termopan standard, fãrã a
se þine seama cã acestea pot fi comandate de orice
formã ºi culoare, pentru a se potrivi cu stilul
construcþiei. De asemenea, în unele case de epocã
cu prãvãlii, vitrinele vitrate au distrus ornamentele
originale ale parterului, pierzându-se unitatea stilului
original.
Nu e nevoie însã ca o casã sã fie neapãrat
declaratã monument istoric pentru ca proprietarul
ei sã respecte aspectul iniþial ºi sã o repare fãrã sã
o desfigureze. Nu e vorba de a face o reconstituire
istoricã într-o casã locuitã, aºa cum odinioarã pe
scenele teatrelor se plasau mobile autentice, din
muzeu sau aduse de acasã de regizor. Timpul nu
poate ºi nu trebuie întors înapoi. O baie poate fi
decoratã cu covoare ºi plante verzi, ca acum un
secol, dar nu mai putem trãi cu hârdaie ºi oliþe, nici
cu opaiþe sau lumânãri. În aranjarea unui interior e
fireascã alãturarea unor mobile din diferite epoci,
cu condiþia alcãtuirii unor compoziþii artistice. Frag-
mente pãstrate din construcþia iniþialã, elemente
de feronerie (marchize, balcoane, garduri), de
lemnãrie (stâlpi de pridvor, chenare, rampe) sau
Biserica Sf. Nicolae - Domnesc, de sticlã (de la vitralii la geamuri cu modele) pot
Curtea de Argeº crea o atmosferã unicã unui cãmin modern.

9
 CE ESTE UN STIL?
Stil vine din latinul „stylus“, condeiul metalic
cu care se scria în antichitate pe tablete acoperite
cu cearã, ºi denumeºte amprenta originalã, ca o
iscãliturã inconfundabilã, proprie operelor unui ar-
tist sau producþiilor unui grup dintr-o anume epocã.
În sens restrâns, stilul defineºte prin urmare
expresia artisticã unitarã a unei singure persona-
litãþi creatoare. Toate sculpturile lui Gheorghe Anghel
transmit aceeaºi stare de reculegere, de trãire spi-
ritualã intensã, din care decurge nemiºcarea per-
sonajelor reprezentate, care par a se înfãþiºa la
judecata de apoi. De asemenea, clãdirile proiecta-
te de Ion Mincu, în ideea legãrii de tradiþie, se dis-
ting prin fuziunea dintre structura vechilor palate
sau biserici româneºti ºi ornamentica eclecticã în
circulaþie la sfârºitul secolului al XIX-lea.
Într-un sens mai larg, un stil istoric denu-
meºte expresia artisticã unitarã a unei colectivi-
tãþi într-o anumitã epocã, întruparea concretã a
unui ideal estetic comun. Aºa este, de pildã, „stilul
românesc“, ale cãrui începuturi pot fi urmãrite în
secolul al XIX-lea, care este definit de Ion Mincu
ºi ºcoala sa, ºi care cunoaºte o largã rãspândire
în perioada interbelicã. Se poate vorbi, în acest
caz, de un stil naþional.
Într-un sens ºi mai larg, teoretic, stilul defi-
neºte o schemã stilisticã, un ideal formal general,
aplicabil eventual mai multor epoci, cum ar fi Cla-
sicismul sau Barocul, denumite deseori apolinic ºi
dionisiac (de la zeii Greciei Antice).
Desigur, între toate aceste manifestãri crea-
toare existã o circulaþie continuã, influenþe care
Catedrala catolicã
din Alba Iulia
10
sunt cerute, primite, asimilate sau respinse, dupã
nevoile sufleteºti ºi fizice ale fiecãrei generaþii, fie-
cãrei colectivitãþi sau ale fiecãrui individ. Relaþia
dintre originalitate ºi influenþe este deosebit de sub-
tilã. Toþi marii artiºti s-au inspirat din trecut, au adus
noi interpretãri unor teme vechi sau chiar actuale,
dar mai puþin izbutite. Esenþialã rãmâne pânã la
urmã concepþia dominantã, puternicã ºi convingã-
toare, care poate sã absoarbã ºi sã transforme
orice, cu condiþia realizãrii unui organism artistic
unitar ºi viabil. Doar neasimilatã o influenþã rãmâne
vizibilã, ca un corp strãin, ca un plagiat. Istoricul de
artã Vasile Drãguþ scria despre arta româneascã:
„Izolat ºi închistat nu a fost acest popor niciodatã:
vãdind o neîncetatã sete de cunoaºtere, înaintaºii
noºtri au preluat cu mult curaj elemente culturale ºi
artistice dintre cele mai variate atât din Orient cât ºi
din Occident, pe care le-au topit în sinteze origina-
le, de neconfundat, realizãrile fiind remarcabile în
arhitecturã ca ºi în picturã, în artele decorative ca ºi
în muzicã“ (Secolul 20, nr.4-5, 1980).
Unul dintre exerciþiile cele mai pasionante
este descifrarea etapelor de construcþie ale unui
edificiu de-a lungul mai multor secole. Aºa de pildã,
Catedrala Catolicã din Alba Iulia are faþada ºi o
mare parte din interior realizate în stilul romanic,
dominant în Europa apuseanã în secolele X-XII,
când a fost începutã clãdirea. Altarul poartã am-
prenta stilului urmãtor, gotic, apãrut în etapa de
construcþie din secolele XIII-XV. În vremea
Renaºterii, bisericii i s-a adãugat o capelã lateralã,
purtând numele donatorului, Laszo.
ªi în expunerea exemplelor unor clãdiri
bucureºtene vom încerca sã deosebim vizual
fazele constructive, aºa cum va trebui sã proce-
daþi ºi voi, urmând ca dupã aceea sã verificaþi
documentar justeþea celor constatate. Astfel, în
foarte multe monumente medievale din toate
regiunile þãrii se pot recunoaºte uºor zidurile
masive, pãtratele ºi cercurile bizantine, arcurile
semicirculare romanice, arcurile frânte gotice ale
bolþilor ºi ferestrelor, (foarte frecvente în Transil-
vania, dar care se întâlnesc ºi în Moldova sau
Þara Româneascã), sau chenarele de uºi sculpta-
te în piatrã cu flori ale stilului brâncovenesc, de
asemenea de largã rãspândire. Recunoaºterea
stilului dominant ºi a eventualelor altor intervenþii
ale altor stiluri este prin urmare una din principa-
lele ºi cele mai atrãgãtoare activitãþi pe care le
propunem în cadrul proiectelor clasei a XI-a.
 I. PATRIMONIUL IMOBIL
A. MONUMENTUL ARHITECTURAL
CÂTE CEVA DESPRE ARHITECTURA ROMÂNEASCÃ
Stilurile europene bizantin, romanic, gotic,
renascentist, baroc etc. cunoscute din istoria ar-
telor, se pot recunoaºte ºi în România în construcþiile
religioase, ridicate în materiale trainice, definitive,
ºi mai puþin în arhitectura locuinþelor, mereu refã-
cute în decursul timpului. Unele oraºe (cum sunt
cetãþile de la Sibiu sau Sighiºoara), sau sate (ca
Biertan sau Prejmer), pãstreazã totuºi case
contemporane cu bisericile din centru.
Stilul brâncovenesc, afirmat în Þara Româ-
neascã la sfârºitul secolul al XVII-lea, a ilustrat
trãsãturile specific naþionale la nivelul cel mai
înalt, în palatele domneºti (ca Mogoºoaia sau
Potlogi), conacele boiereºti (ca Stoeneºti -
Biserica episcopalã
Curtea de Argeº
11
Floreºti), sau lãcaºurile mânãstireºti (ca Horezu).
Construirea bisericilor a continuat în acelaºi stil ºi
în secolul urmãtor, al domnitorilor fanarioþi, greci
creºtini veniþi din Constantinopol. Slujitorii Porþii
Otomane ºi curtenii lor ºi-au construit doar case în
stil turcesc, cu sacnasiu (balcon închis avansând
spre stradã) care, fiind din materiale perisabile,
lemn ºi paiantã, au dispãrut, imaginea lor pãstrân-
du-se în câteva gravuri de epocã (un exemplu de
locuinþã rãmasã în picioare e cea a negustorului
Hagi Prodan de la Ploieºti).
În acelaºi timp, în Transilvania, palate ca al
baronului Brukenthal de la Sibiu, þineau pasul cu
stilurile apusene, baroc, rococo, clasicism.
Casa Melik - Str. Spãtarului, Bucureºti
Din secolul al XVIII-lea, în Þara Româ-
neascã, þãranii care deveneau orãºeni ºi-au adus
cu ei casa de sat, înãlþând-o cu mai multe etaje ºi
închizându-i pridvorul cu geamuri. Ei au alcãtuit,
dupã pãrerea arhitectului C. Joja, „adevãrata arhi-
tecturã civilã urbanã româneascã“, diferitã de ce s-
a fãcut atât în rãsãritul, cât ºi în apusul Europei
contemporane (cum e casa Melik din strada Spãta-
rului). Depãrtarea totalã de stilurile istorice, lipsa or-
namentelor adãugate, ascunderea construcþiei în
spatele pereþilor vitraþi, ce reflectã lumina în mod
egal, sunt calitãþi care fac posibilã continuarea
acestei tradiþii în arhitectura contemporanã.
În România secolului al XIX-lea, paralel cu
aceste clãdiri modeste, se construiau în toate
aºezãrile din þarã vile ºi mici palate ale celor avuþi,
dintre care mulþi îºi petreceau o parte din vreme în
strãinãtate. Stilurile franceze din secolul al XVIII-lea
(rococo ºi Ludovic al XVI-lea) se regãsesc în ghir-
landele care împodobesc unele faþade. Clasicis-
mul, care a dominat începutul secolului al XIX-lea,
poate fi citit în structura sobrã, în limitarea podoa-
12
belor la coloane ºi frontoane de o simetrie rece
(ca în casa Scarlat Kreþulescu - azi Muzeul Litera-
turii Române din Prelungirea Dacia). Neogoticul,
lansat de generaþia romanticilor ca o afirmare a
libertãþii naþionale a þãrilor din nordul Europei, a
fost transplantat ca o floare rarã în locuinþa ger-
manului Librecht (azi Casa Universitarilor de pe
str. Dionisie Lupu) etc. Însã, în Bucureºti cel mai
mult a prins stilul eclectic, lansat de al II-lea
Imperiu francez, sub Napoleon al III-lea, expri-
mând de fapt gustul burgheziei bogate, pentru
care frumos însemna scump.
Cele mai multe ºi mai importante clãdiri
publice în acest stil s-au construit în Bucureºti,
proiectate la început de arhitecþi francezi, apoi de
români, majoritatea cu studii la Paris, la École des
Beaux Arts. Citãm doar câteva: Ateneul Român,
1888, arhitect Albert Galleron, Palatul de Justiþie,
1895, arhitect A. Ballu, decorat în interior ºi de Ion
Mincu, Casa de Depuneri ºi Economii C.E.C.,
1900, arhitect Paul Gottereau, Palatul Poºtelor,
1900, arhitect Alexandru Sãvulescu. Contem-
porane cu acestea sunt Palatul de Justiþie din
Craiova, arhitect I. N. Socolescu, Teatrul Naþional
din Iaºi, 1896, arhitecþi Fellner ºi Helmer, Palatul
Dinu Mihail din Craiova, arhitect P. Gottereau etc.
Amestecul stilurilor trecutului s-a fãcut însã la noi
fãrã ostentaþie, mai discret, deseori aplicat pe
structura tradiþionalã de conac în mijlocul unui
parc (de pildã Palatul Cantacuzino, azi Muzeul
Muzicii George Enescu din Calea Victoriei sau
Casa Oamenilor de ªtiinþã din Piaþa Lahovary din
Bucureºti, ambele de arhitectul I.D. Berindey).
Chiar ºi casele mãrunte, orientate spre sud,
cãtre soare, ca ºi cele de la þarã ºi cu calcan spre
nord, denumite case-vagon din pricina odãilor
înºirate, care dãdeau una într-alta, erau ornate cu
stucaturi care se cumpãrau cu bucata sau cu
metrul de la meºteri formaþi în ºcolile de Arte ºi
Clãdirea CEC - Bucureºti
13
Meserii. La 1900 multora din aceste cãsuþe li s-au
adãugat „marchize“, din fier ºi sticlã deasupra
intrãrii, create pentru a apãra de ploaie pe cel ce
cobora din caleaºcã, ºi devenite un ornament
graþios, chiar ºi pentru o cãsuþã în a cãrei curte
nu avea loc sã intre nici o cabrioletã.
Stilul Art Nouveau, în forma lui vienezã, se
regãseºte în vestul Transilvaniei, în oraºe ca
Oradea, Arad.
Concomitent cu aglomerarea ornamentelor
pe clãdirile reprezentative, inginerii construiau ºi
la noi, ca ºi în apus, edificiile funcþionale cerute de
progresele tehnicii, gãri ºi pieþe comerciale aco-
perite de mari copertine din metal ºi sticlã (ca
Gara Filaret ºi Gara de Nord sau Hala Traian din
Bucureºti, 1896, arhitect Giulio Magni, sau Halele
din Ploieºti, arhitect T. Socolescu).
 STILUL NEOROMÂNESC
La curent cu toate evoluþiile stilistice europe-
ne, în decursul secolului al XIX-lea, þara noastrã
fusese obligatã sã-ºi defineascã o identitate vizua-
lã cu ocazia participãrilor la expoziþiile internaþio-
nale de la Paris, unde pavilioanele României fuse-
serã inspirate din cunoscute monumente medieva-
le, ca Biserica Episcopalã din Curtea de Argeº sau
Biserica Stavropoleos din Bucureºti. Animat de
idealurile de libertate naþionalã ale generaþiei
romantismului, Alexandru Odobescu îi sfãtuia pe
artiºti: „Lucraþi în aºa fel ca din vechile monumen-
te sã iasã, precum fluturele din crisalidã, monu-
14
mente mãreþe, dar cu acelaºi caracter de originali-
tate“ (Opere, Bucureºti, 1955 p.83).
Arhitectul Ion Mincu a realizat primele edificii
moderne (ºcoalã, restaurant etc) în care structura
tradiþionalã a casei româneºti era adaptatã noilor
cerinþe funcþionale, iar ornamentarea cerutã de
gustul epocii 1900 era rezolvatã prin fuziunea unor
elemente antice, populare, medievale ºi actuale.
Dupã el, arhitecþii Petre Antonescu (autorul
Primãriei Capitalei), Grigore Cerchez (autorul ari-
pei vechi a Institutului de Arhitecturã), dar ºi mulþi
alþii, ca de pildã arhitectul T. Socolescu la Ploieºti,
Vila Minovici - Bucureºti
 Casa Disescu - Calea Victoriei, Bucureºti

au continuat ºi dezvoltat stilul neoromânesc, una prin alãturarea unor suprafeþe plane, de forme
dintre cele mai originale manifestãri artistice euro- geometrice regulate.
pene. Sursele din care s-au inspirat au fost: casele Aºa cum obseva arhitectul Gh. Curinschi
de sat cu pridvor, palatele ºi conacele brâncove- Corona (Introducere în arhitectura comparatã,
neºti ºi mânãstirile, pe care le vom examina în p.48), arhitectura ºcolii naþionale întemeiate de
cele ce urmeazã. Ion Mincu apare ca o formã de rezistenþã a mediu-
Stilul neoromânesc a cunoscut o nouã lui autohton faþã de orientãrile europene eclectice
epocã de înflorire dupã Primul Rãzboi Mondial ºi apoi faþã de curentul modernist.
Marea Unire, menit a demonstra convingãtor uni-
tatea culturalã a provinciilor reunite.
În cartierele noi din nordul capitalei, în anii
‘20, primãria elibera aprobarea de construcþie cu
condiþia ca proiectul sã fie în „stil românesc“.
Chiar ºi noile cartiere de „locuinþe ieftine“ destina-
te muncitorilor sau micilor funcþionari, compuse
din „case la curte“, pentru o familie, grupate câte
douã, umãr la umãr, pãstrau, într-o formã simplifi-
catã, caracterele aceluiaºi stil.
Aceastã tendinþã era contemporanã cu lan-
sarea în apusul Europei a arhitecturii funcþio-
naliste, din beton armat, de formã „cubistã“, total
lipsitã de ornamente adãugate. Urmãrind sã reali-
zeze clãdiri practice, cu cost minim, atât ºcoala
Bauhaus cât ºi arhitecþi ca Le Corbusier (care a
lansat „maºina de locuit“) le înzestrau imaginile
doar cu proporþii armonioase, echilibrând faþadele

Vila Minovici - detaliu

15
 DE LA TOTALITARISM LA POSTMODERNISM
În perioada interbelicã locul „casei la curte“
a fost luat în mare parte de „bloc“, cuprinzând mai
multe apartamente într-o construcþie colectivã,
având unele instalaþii ºi echipamente comune.
Mai sunt încã multe blocuri de locuinþe de pe
Bd. Magheru, dintre care cel mai cunoscut este
ARO, azi cinema Patria, de arhitect Horia Creangã.
În anii ‘30, în unele þãri se instalau regimuri
totalitare - nazismul german, fascismul italian sau
comunismul sovietic - susþinându-ºi propaganda
politicã prin imaginile noilor construcþii grandi-
oase. Comparând între ele creaþiile acelor ani din
toate aceste þãri, apar asemãnãri izbitoare: ca ºi
în Roma Imperialã din care se inspirau, toate
doreau sã convingã pe supuºi prin regularitatea
formelor geometrice, cã stãpânitorii le erau supe-
riori prin inteligenþã ºi organizare, prin supradi-
mensionarea volumelor sã-i facã sã se simtã mici
ºi dominaþi, iar prin bogãþia materialelor folosite sã
accepte cã sunt sãraci ºi neputincioºi, siliþi la
ascultare. În România, un ecou al artei totalitare a
fost aºa zisul stil Carol al II-lea, ilustrat de con-
strucþiile oficiale proiectate de arh. Duiliu Marcu
(clãdirea Guvernului din Piaþa Victoriei), repetând
C lãdirea Guvernului României, Piaþa Victoriei, Bucureºti
16
arcaturile romane (la noi adânc împlântate în
tradiþia anticã, dar ºi medievalã) în ansambluri
sobre ºi elegante, care rezistã timpului.
Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, impunerea
Uniunii Sovietice ca putere dominatoare a lãsat în
Bucureºti ca amintire „Casa Scânteii“ (azi Casa
Presei Libere), o imitaþie a clãdirilor moscovite,
reluând turnurile Kremlinului în formã de cort.
Câteva complexe de locuinþe (în cartierele Pajura
etc.), ca blocuri de cazarmã, erau legate între ele
prin mici arcuri. Arcul de triumf rãmâne emblema
tuturor regimurilor totalitare, inclusiv al celui câr-
muit de Ceauºescu ºi care se regãseºte la Casa
Poporului (azi Parlamentul României), la Teatrul
Naþional etc. Spre deosebire de acestea, Arcul de
triumf din Bucureºti apare singurul închinat unei
cauze juste, fiind ridicat în cinstea armatei române
învingãtoare în rãzboiul prin care s-a realizat
România Mare.
Cãtre sfârºitul secolului, în toatã lumea fron-
turile de blocuri asemãnãtoare, monotone ºi plic-
ticoase, au fãcut ca sloganul „less is more“, care
justificase arhitectura modernistã, funcþionalã, lip-
sitã de podoabe, sã fie înlocuit cu „less is bore“.
 C asa Presei Libere

Odatã cu intrarea în practicã a unor noi materiale

ºi tehnici, ca pânzele pretensionate, plastice, ºi
mai ales a proiectãrii prin computer, au devenit
posibile noi forme, pline de fantezie ºi poezie.
„Postmodernismul“ a readus înþelegerea ºi preþui-
rea clãdirilor istorice, care formeazã „inima
oraºelor“. Dupã distrugerea multor pieþe ºi edificii
centrale pentru a se ridica în locul lor blocuri noi,
acum se studiazã ºi uneori chiar se înfãptuieºte
restaurarea monumentelor trecutului. În Bucureºti
se lucreazã la reconstituirea centrului comercial
din strada Lipscani.
În urma Revoluþiei de la 1989, în capitalã au
apãrut noi imobile din metal ºi sticlã, ocupate mai
ales de birouri, unele de înãlþimi considerabile,
care par nave extraterestre aterizate între vechile
clãdiri.
Locuinþele noi s-au refugiat la marginea
oraºului. Se revine la casa pentru o singurã fami-
lie, „la curte“, doar cã acum aceasta trebuie sã
aibã piscinã ºi bodyguard.
Astfel, mergând pe orice stradã, casele îþi
povestesc pe rând autobiografia.
Arta de a privi e arta de a trãi. Mereu ai ceva
de vãzut, nu te poþi plictisi niciodatã.
C lãdirea CEC alãturi de un nou sediu bancar (1994)

17
 FIªÃ DE MONUMENT ARHITECTURAL
(componentele sale)
g Numele - de explicat;
g Aºezarea în spaþiu, adresa, împrejurimile, an-
samblul urbanistic;
g Plasarea în timp, istoricul, data construirii, eta-
pele adãogirilor, refacerile, restaurãrile;
g Autorul, iniþiatorul, sponsorul, arhitectul, con-
structorul, creatorii picturilor, ornamentelor etc.;
g Funcþiile edificiului:
– practicã, utilitarã; eventuale schimbãri de
destinaþie;
– de comunicare - mesajul social;
– artisticã - stilul;
g Planul, dispunerea încãperilor pe etaje;
g Elevaþia, etajele, sistemul constructiv, materia-
lele folosite;
g Exteriorul, faþada principalã ºi cele secundare.
Analiza plasticã a faþadei principale. Prima
impresie, silueta de ansamblu, acordul cromatic
dominant, drumul compoziþional, centrul geometric,
centrul compoziþional, centrele de interes în
succesiunea importanþei lor, indicând acþiunea.
Cum e resimþit timpul - static sau dinamic, ritmul.
Cum apar spaþiul, relaþia om/univers - de tip clasic
sau romantic;
g Deschiderile spre exterior - uºi, ferestre, bal-
coane, legãtura cu natura din jur;
Mãnãstrea Voroneþ
18
g Proporþiile raportate la scarã;
g Mijloacele de expresie plasticã:
– rolul desenului;
– al umbrei ºi luminii;
– acordul cromatic;
– sugestiile polisenzoriale ale materialelor;
g Interiorul. Se vor pune aceleaºi întrebãri,
urmãrindu-se regia parcurgerii spaþiilor - antreu,
salon etc. - analiza plasticã a încãperii celei mai
reprezentative;
g Decoraþiile legate de arhitecturã, de pildã
coloane din piatrã, stucaturi, balcoane sau
balustrade din feronerie, geamuri sau vitralii din
sticlã, stâlpi de lemn, sobe din ceramicã etc. Cum
se integreazã ansamblului ºi cum contribuie la
expresia lui;
g Piesele mobile de epocã, de pildã mobilier din
lemn, poterie din ceramicã, porþelan ºi textile.
Concluzia, însumând aprecierile precedente,
valoarea artisticã a monumentului, justificarea aflãrii
lui pe listele patrimoniului cultural ºi artistic sau, în
caz cã nu e clasat, începerea unor demersuri pentru
propunerea de clasare.
Lista de mai sus are rolul unui inventar de
întrebãri care pot fi puse în orice ordine.
 Faþada ªcolii Centrale din Strada Icoanei, Bucureºti
ªCOALA CENTRALÃ DIN BUCUREªTI
Adresa: Str .Icoanei 1-3, într-un cartier cu
case vechi, scunde. ªcoala, aºezatã pe colþul
strãzii, îºi pãstreazã ºi azi înfãþiºarea impunãtoare.
Istoricul: Dupã ce „Regulamentul Organic“
legiferase în 1831 învãþãmântul public de stat, în
cadrul iniþiativelor progresiste de dupã 1848, în
1851 s-a înfiinþat primul „Pension domnesc de
fete“ din Bucureºti, dupã modelul celor din Franþa
ºi Rusia þaristã. A funcþionat întâi într-o casã
particularã de pe Calea Moºilor, apoi într-un local
din Piaþa Universitãþii, demolat când s-a lãrgit
bulevardul. Actuala construcþie a fost realizatã în
1890 de arhitectul Ion Mincu.
Numele de ªcoala Centralã de fete i-a fost
dat din 1862, cu ocazia reorganizãrii în cadrul
reformelor care au urmat Unirii Principatelor. La
început ºcoalã secundarã, apoi liceu, între 1956-
1990, în timpul dominaþiei comuniste, a purtat
numele de Zoia Kosmodemianskaia.
Arhitectul Ion Mincu a fost unul dintre cei
mai valoroºi creatori din România, marcând toatã
istoria arhitecturii secolului XX.
19
Reprezentant strãlucit al culturii secolului
precedent, preocupat, dupã domniile fanariote, de
intrarea în Europa, Ion Mincu învãþase în ºcoli
strãine sã vorbeascã franþuzeºte ºi sã clãdeascã
ºi sã decoreze în stilul eclectic la modã (în care
erau combinate citate din principalele stiluri ale
trecutului, clasic, gotic, renascentist sau baroc) vile
elegante ºi scumpe cum sunt cele de pe Calea
Victoriei, ca de pildã casa Vernescu (acum cazino)
sau casa Monteoru (Uniunea Scriitorilor), care
ilustrau bunãstarea ºi nivelul cultural înalt din
România dupã cucerirea Independenþei ºi
încoronarea Regelui Carol I în 1881.
Ion Mincu a fost însã ºi unul dintre primii artiºti
care ºi-au pus întrebarea: „Suntem în Europa dar
cum ne deosebim de ceilalþi europeni?“
În jurul lui 1900, Ion Mincu a îndrãznit, primul,
sã valorifice moºtenirea trecutului în construcþii noi:
locuinþe, cum e casa generalului Lahovary din 1886
(azi spitalul dr. Cantacuzino), în restaurantul
Bufetul de pe ºoseaua Kiseleff, din 1889, proiectat
ca pavilion al României la expoziþia de la Paris, sau
în ªcoala Centralã, proiectatã în 1887, construitã în
1890, edificiu public de amploare în noul stil.
Pentru prima datã, Ion Mincu vorbea româ-
neºte în arhitectura noastrã orãºeneascã. Trebuie
sã observãm însã cã folosea ºi un mare numãr de
neologisme, inevitabile într-o vreme în care toatã
lumea bunã ºtia limbi strãine. El era copleºit de
moda încãrcatã cu ornamente, fãrã de care nimic
nu era considerat frumos. „Marele merit al arh. Ion
Mincu rãmâne acela de a fi încercat, primul,
integrarea în modern a fondului de veche tradiþie
autohtonã“. (Vasile Drãguþ, Medalioane în
cernealã, Ed. Meridiane, Bucureºti, 1988, p. 92)
Funcþiile monumentului:
- practicã: ºcoalã cu internat, cu dormi-
toare, bucãtãrie ºi sãli de mese etc.;
- de comunicare socialã: instituþie respec-
tabilã, de veche tradiþie, de culturã ºi educaþie;
- artisticã: în stil neoromânesc.
Planul e simetric ºi echilibrat, organizat în
jurul unei curþi interioare înconjurate de o galerie,
cu sãli de clasã ºi salã de festivitãþi la parter,
dormitoare la etaj, bucãtãria ºi sufrageria la
ªcoala Centralã, locuinþa directoarei
20
subsol, plus alte anexe gospodãreºti în curtea din
spate. Planul original alcãtuit de arhitectul Ion
Mincu se aflã în muzeul ªcolii Centrale.
Elevaþia: forma generalã, de cetate, a ºcolii
aminteºte de o mânãstire, explicabilã prin
reglementarea austerã a vieþii elevelor, dar ºi a
profesoarelor, care nu aveau voie sã lipseascã
dupã ora 10 seara, sancþiunea fiind destituirea
portarului. În acelaºi timp însã, luminozitatea, ca
ºi decoraþia înfloritã ºi coloratã, dau ºcolii
atmosfera de optimism, proprie tinereþii.
Faþada principalã impresioneazã prin
lungimea ºi ordonarea ei. Formele mari dominã
imaginea, subordonând podoabele de detaliu.
Centrul geometric cade deasupra uºii masive, cu
douã canaturi din lemn de stejar, cu armãturi
metalice, încununatã de un fronton, flancatã de
coloane groase, îmbinând elemente de decor
clasic ºi renascentist. De acolo, privirea alunecã
pe orizontalele paralele ale streºinii ºi brâului,
percepând un ton continuu, dublat de ritmica
regulatã a ferestrelor.
 Dacã structura de ansamblu e resimþitã de
privitori ca autohtonã, ornamentarea de detaliu
apare surprinzãtor de eclecticã. Chiar ºi pe plãcile
din ceramicã verde-albastrã, amintind podoabele
vechilor mânãstiri, floarea inspiratã din decorul
brâncovenesc se continuã cu un lujer sinuos, în
spiritul stilului serpentin „art nouveau“.
Interiorul: curtea centralã e zona cea mai
atrãgãtoare, luminoasã ºi coloratã, a întregii
construcþii. Galeria din jur, iniþial deschisã, a fost
închisã cu geamuri în 1929, când s-a instalat
încãlzirea centralã. Tradiþia româneascã este
puternic sugeratã de ritmul molcom al arcadelor,
cu proporþii potrivite mãsurii umane, amintind pe
cele de la mânãstirea Stavropoleos, ca ºi de
plãcile colorate, de ceramicã smãlþuitã. Doar la o
privire mai atentã descoperim ºi aici, ca ºi pe
faþadã, cã detaliile sunt, de fapt, preluate din stiluri
strãine (arcurile trilobate din arta musulmanã,
decoraþiile vegetale „art nouveau“ etc).
O a doua salã de festivitãþi, mai amplã,
dãruitã ºcolii în perioada interbelicã de industriaºul
Malaxa, fratele uneia dintre directoare, profesoara
21
de matematicã Elena Malaxa, a devenit ulterior
teatru public - sala Toma Caragiu a Teatrului
Bulandra, remodelatã de Liviu Ciulei.
O bunã parte din mobilierul actual al
cancelariei, masiv, din nuc, e datorat aceleiaºi
donaþii.
ªcoala, declaratã monument istoric din
1952, a fost restauratã în 1977.
Printre fostele eleve ale ºcolii se numãrã
actriþe ca Agatha Bârsescu, Olga Tudorache,
scriitoare ca Lucia Demetrius, dansatoare ca
Floria Capsali ºi un mare numãr de artiste
plastice, Cecilia Cuþescu Storck, Mariana
Petraºcu, Wanda Sachelarie, Nuni Dona, Ileana
Micodin, Ala Jalea.
La început, uniformele pentru cursul inferior
erau formate din rochii din aþicã (pânzã), cu
pãtrãþele roºii ºi albe, ºorþ negru, guleraº alb
brodat ºi fundã neagrã, iar cele pentru cursul
superior cuprindeau rochia cu pãtrãþele gri ºi alb,
pelerinã neagrã cu glugã ºi ciorapi negri. Din 1940
s-au adoptat fusta bleumarin în cute, bluza albã
cu papion bleumarin ºi ciorapi albi.
Curtea interioarã a ªcolii Centrale
 LOCUINÞA - CASA DIN SAT
Locuinþa a evoluat de la cel mai mult
material de construcþie ºi cel mai mic spaþiu (ca
într-un bordei, apoi într-o casã din blocuri de
piatrã, din epoca de bronz) la spaþii largi, obþinute
printr-un schelet constructiv de mari dimensiuni,
împãrþit în încãperi prin ziduri secundare uºoare
(ca în casele actuale, din beton armat, metal ºi
sticlã), dupã cum observa arhitectul R.Patrulius
(Locuinþa în timp ºi spaþiu, p.13).
De la locuinþã au derivat, prin schimbarea
funcþiei, toate celelalte construcþii, de la bisericã la
primãrie, salã de spectacol sau spital.
Unele dintre cele mai izbutite rezultate ale
experienþei milenare, de clãdire minimalã, cu
materiale locale, ieftine, realizatã chiar de cãtre
beneficiar, este locuinþa þãrãneascã din România.
Vom lua ca exemplu o casã obiºnuitã de deal din
Muntenia sau Oltenia, a cãrei structurã de bazã
se regãseºte pe tot întinsul þãrii. Casa cu foiºor
din satul Mãldãrãºti-Vâlcea, din secolul al XIX-lea,
a fost transplantatã în Muzeul Satului din
Bucureºti (fondat în 1936 de Dimitrie Gusti), care
este considerat în totalitate monument istoric. De
dimensiuni restrânse, destinatã unei singure
familii, casa are un singur nivel de locuit, ridicat cu
un schelet de lemn peste o talpã din lemn ºi piatrã
de râu, care adãposteºte o mare pivniþã,
Casã din Mãldãrãºti - Vâlcea
22
necesarã pentru pãstrarea fructelor uscate ºi a
butoaielor cu vin ºi þuicã. Forma generalã e de
bloc articulat în douã corpuri compacte.
Faþada, primitoare, poate fi vãzutã de
departe peste gardul scund, nu e ascunsã ca în
satele sãseºti îndãrãtul unor ziduri înalte, ca de
cetate. Centrul geometric al ansamblului se aflã la
întâlnirea foiºorului cu casa, pe când foiºorul luat
separat are propriul sãu centru pe uºa pivniþei.
Asimetria datã de aºezarea lateralã a foiºorului dã
faþadei un aer de libertate ºi vioiciune. Compoziþia
se sprijinã pe trei orizontale puternice, aºezate la
aceeaºi distanþã una de alta: a bazei, a cerdacului
ºi a streaºinei. Oblice sunt numai scara ºi panta
acoperiºului.
Cea mai importantã parte a casei este
pridvorul, care deschide locuinþa spre natura din
jur, cu stâlpii de lemn ciopliþi în figuri geometrice,
de la care a pornit Brâncuºi în multe din
sculpturile sale. Plinul ºi golul, lumina ºi umbra
alterneazã regulat, ritmic, ca un pas de horã.
În interior, spaþiile sunt la fel de net
delimitate, fãrã risipã nici în înãlþime nici în lãþime.
În tindã (bucãtãrie-sufragerie) vatra centreazã
viaþa în jurul focului ºi al hranei. Camera de
odihnã cuprinde paturi, lada care slujeºte drept
dulap ºi masa. În casele mai mari e ºi o „camerã
 Foiºor

curatã“, rezervatã oaspeþilor, în care se pãstreazã

Casã din Mãldãrãºti, Vâlcea
cusãturi, vase de ceramicã etc. Arhitectul
Constantin Joja, care a apreciat ca nimeni altul
frumuseþea casei româneºti, o numea „claritatea
fãcutã poezie, cântatã, doinitã, buciumatã“.

23
 PALATUL BRÂNCOVENESC DE LA MOGOªOAIA
Aflat la 15 km nord-vest de centrul capitalei,
palatul a fost construit în anul 1702 de Constantin
Brâncoveanu, domnitorul Þãrii Româneºti între
1688-1714. Rudã cu Matei Basarab, acesta
moºtenise o mare avere (179 moºii), pe care a
investit-o în construcþii impunãtoare. Pe lângã
curþile domneºti din Bucureºti ºi Târgoviºte,
Constantin Brâncoveanu a clãdit palatul de la
Mogoºoaia pentru fiul sãu ªtefan, dar a locuit el
însuºi aici, adunând de câteva ori, în sãlile de
recepþie, ºi divanul domnesc. Aºa cum contem-
poranul sãu, regele Franþei, Ludovic al XIV-lea, îºi
crease la Versailles un decor pe mãsurã, ºi
domnitorul nostru a pus suflet, culturã ºi talent în
realizarea unor reºedinþe reprezentative. Cum, din
pãcate, casele domneºti din capitalã, vestite
pentru frumuseþea lor, nu mai existã, Mogoºoaia a
rãmas singurul martor al splendorii de altã datã în
arhitectura civilã (palatul de la Potlogi urmeazã sã
fie restaurat).
Palatul Mogoºoaia
24
Dupã ce, în 1714, Constantin Brâncoveanu
a fost decapitat împreunã cu cei patru bãieþi ai sãi,
la Istanbul, palatul de la Mogoºoaia a decãzut ºi o
vreme a fost han. Rãscumpãrat de la turci, care
confiscaserã averile domnitorului, el a aparþinut
soþiei acestuia, Maria, apoi urmaºilor ei. În secolul
al XIX-lea, palatul a fost renovat ºi un grãdinar
adus de la Versailles a plantat aleea cu ulmi,
labirintul vegetal de lângã lac ºi a fãcut serele.
Ultimul moºtenitor al palatului, George
Valentin Bibescu (1880-1941), a fost unul dintre
primii piloþi aviatori, ales de 10 ori preºedinte al
Federaþiei Aeronautice Internaþionale. Soþia lui,
Martha Bibescu, nãscutã Lahovary, a fost o
scriitoare cunoscutã, membrã a Academiei
Belgiene. Ea a iubit nespus palatul de la
Mogoºoaia, pe care l-a restaurat cu grijã între 1912-
1927, cu ajutorul arhitectului G. M. Cantacuzino.
Palatul e construit pe un plan regulat,
dreptunghiular, elevaþia cuprinzând pivniþa (astãzi

spaþiu expoziþional), parterul ºi etajul, la care s-a
adãugat în secolul al XX-lea o aripã supraetajatã,
creându-se camere anexe.
Faþada spre oraº e cea a unui conac de
moºie, cu foiºor ºi acoperiº mare, dar împodobitã
cu ornamente bogate, ca o þãrancã frumoasã,
înveºmântatã în haine scumpe.
Faþã de centrul geometric al faþadei, foiºorul
apare deplasat spre stânga, asimetria fiind echili-
bratã de scara exterioarã (adãugatã de Martha
Bibescu, dupã modelul scãrii lui Dionisie de la
mânãstirea Horezu). Ornamentele din piatrã albã
ale faþadei, contrastând pe zidurile din cãrãmidã
aparentã, tivesc suprafeþele plane, fãrã sã le
încarce.
Compoziþia e clasicã, staticã, animatã doar
de oblica dreaptã a scãrii ºi de curbele mici, ca
niºte triolete, ale ferestrelor polilobate.
Faþada spre lac e dominatã de orizontale, ce
par a relua ca un ecou oglinda lacului. Ea apare
mai simetricã, centratã de balconul (loggia) aflat
chiar în centrul geometric al compoziþiei, încadrat
de cele douã loji cu arcade înalte. Fastul reºedinþei
domneºti e exprimat prin mulþimea ornamentelor
din piatrã albã sculptatã, arcurile în acoladã,
sprijinite pe coloane torse ºi balustradele
împodobite cu flori, frunze, delfini ºi vulturul
brâncovenesc þinând în cioc o cruce.
25
Palatul Mogoºoaia - foiºorul
Interiorul palatului impresioneazã prin
spaþiile largi, luminoase ºi mai ales prin armonia
îmbinãrii tuturor componentelor. Încãperea cea
mai somptuoasã e cea care dã spre loggie, cu
vedere spre lac. Ancadramentele uºilor, sculptate
în piatrã ca ºi balustradele scãrilor, pavimentele
din marmurã sau din sticlã de Murano peste foaie
de aur oferã sugestii senzoriale alese, incitând
imaginaþia sã reconstituie un trecut de basm.
Iniþial, pereþii erau pictaþi cu motive orientale, din
care au rãmas doar resturi în foiºor. Pentru marea
sufragerie a palatului, Martha Bibescu a
comandat, în 1930, Norei Steriadi – soþia
pictorului Jean Al.Steriadi – o mare broderie (care
aratã ca o tapiserie þesutã), reprezentând pe
Constantin Brâncoveanu cu toatã familia lui, o
interpretare dupã portretul votiv de la mânãstirea
Hurezi. Aceasta poate fi vãzutã ºi acum,
înconjuratã de obiecte de preþ de artã medievalã
ºi popularã, din colecþia Dan Nasta, dãruitã
muzeului.
Bucãtãria (cuhnia), o construcþie separatã,
cu încãperea centralã a vetrei boltitã ºi coº pentru
fum, e plasatã departe de palat, tocmai lângã
poarta de intrare, din care pricinã, aºa cum aflãm
din amintirile unor oaspeþi strãini, mâncarea,
excelentã ºi foarte bogatã, ajungea la masã rece.
 Palatul Mogoºoaia - vedere dinspre lac
PALATUL DE LA MOGOªOAIA, EXEMPLU DE STIL BRÂNCOVENESC
Amplasat într-un mare parc, altãdatã parte a
codrului Vlãsiei, palatul a fost construit, ca toate
conacele domneºti ºi boiereºti, la marginea unei
ape. Înainte de a ajunge la palat, în afara zidului de
incintã, te întâmpinã o bisericuþã, prima construcþie
în zonã a lui Constantin Brâncoveanu, chiar din
anul urcãrii pe tron, 1688, ºi în care domnitorul
apare cu toatã familia lui, pictat de zugravul
Constantinos. Este punctul de plecare al stilului
brâncovenesc, care avea sã ajungã exponent al
specificului naþional românesc ºi ale cãrui ecouri
aveau sã rãsune pânã în secolul al XX-lea.
În fapt, constituirea acestui stil distinct în
istoria artei româneºti corespunde unui extrem de
interesant fenomen de asimilare a unor influenþe
strãine de cãtre o tradiþie formatã ºi consolidatã
de milenii.
Istoricul de artã Vasile Drãguþ compara
împrejurãrile în care s-a nãscut arta brâncove-
neascã, de deschidere spre apusul Europei, în
26
momentul când primejdia ocupaþiei turceºti era
iminentã, cu condiþiile în care, în secolul al XIX-lea,
dupã eliberarea de dominaþia Înaltei Porþi, arhitecþii
români s-au strãduit sã revinã la un stil naþional,
folosind însã ºi experienþele internaþionale.
Arhitectul domnitorului Brâncoveanu, Manea,
vãtaful de zidari, apare astfel un precursor al lui
Ion Mincu.
Ce e vechi ºi ce e nou în stilul brânco-
venesc?
Strãveche este tradiþia caselor de þarã, care
pe de o parte se disting de vegetaþia înconjurã-
toare prin formele geometrice regulate, ca ºi prin
contrastul cromatic cu verdele frunzelor, iar pe de
altã parte se deschid cãtre natura din jur prin
prispa, ca o terasã cu stâlpi de lemn, specificã
aºezãrilor noastre. Desenul hotãrât al conturu-
rilor, ritmul regulat al contrastelor de luminã ºi
umbrã, stilizarea geometricã, abstractã a
ornamentelor cioplite, completeazã în detaliu
schema tipicã ce se regãseºte în toate regiunile
þãrii. Concepþia creºtinã ortodoxã, prezentã nu
numai în bisericã dar ºi în arta popularã, crescutã
în umbra acesteia, comunicând doar adevãruri
spirituale, alungase din imagini tot ce era carnal,
uscând volumele sculpturale pânã la aplatizarea
ºi dispariþia lor.
Dupã secole de austeritate, arta brâncove-
neascã a reprezentat o apropiere de viziunea
catolicã asupra lumii, în care înfãþiºarea sfinþilor
era vãzutã în timpul ºi spaþiul reale. O nouã sevã
pare cã suie în vrejurile cu frunze cãrnoase ºi
flori de bujor din chenarele sculptate în relief din
jurul uºilor ºi ferestrelor. Aceastã îndrãzneaþã
inovaþie nu depãºeºte, însã, etapa stilurilor
clasic, romanic, apoi renascentist, din care se
inspirã. Barocul contemporan, spectaculos,
dinamic, dominat în sculpturã de Lorenzo
Bernini, rãmâne strãin meºterilor noºtri.
Coloanele cu fusul rãsucit sunt interpretate
aplatizat, ca acoperite de o dantelã staticã, la fel Palatul Mogoºoaia -
cu cea a balustradelor, în care se gãsesc rare vedere din turnul porþii
reprezentãri animaliere sau umane. Integrarea
elementelor strãine, dinamice, moderne, în
structura trainicã, staticã, tradiþionalã, este prin
urmare fenomenul esenþial care explicã stilul
brâncovenesc.

Palatul Mogoºoaia - cuhnia ºi intrarea

27
 POEZIA RUINELOR
Pe când în alte pãrþi ale lumii stricãciunile
provocate de calamitãþi naturale sau de mâna
omului au putut fi reparate la timp, pãstrând pânã
azi în picioare realizãrile arhitecþilor din trecut, la noi
frecvenþa ºi succesiunea rapidã a rãzboaielor
cotropitoare ºi a jafurilor, a incendiilor ºi
cutremurelor nu a lãsat rãgazul necesar refacerilor.
Poeþii romantici au resimþit cel mai intens
poezia ruinelor, misterul trecutului, imaginându-ºi
viaþa celor dispãruþi. Desfigurate, lipsite de
apãrare, resturile edificiilor falnice ale unor palate
domneºti, (ca Suceava sau Târgoviºte) sau cetãþi
de apãrare (ca Poenari sau Cetatea Neamþului),
Ruine ale Curþii Vechi - Bucureºti
28
se cer ocrotite ca mãrturii de civilizaþie, fãrã de
care s-ar putea crede cã românii au trãit doar
pãstorind pe dealuri ºi munþi.
În Bucureºti, sãpãturile arheologice au scos
la ivealã urme de locuinþe ºi obiecte din preistorie
ºi din toate etapele istorice urmãtoare, dovedind
locuirea neîntreruptã a malurilor Dâmboviþei.
Fundaþia unui turn de pazã dateazã de pe vremea
lui Mircea cel Bãtrân. Documentar, funcþia de
capitalã e atestatã din 1459, când un act a fost
emis de cancelaria domnitorului Vlad Þepeº aflatã
aici. Toþi domnitorii munteni, chiar dacã trãiau mai
mult la Târgoviºte sau Curtea de Argeº, au
Ruine ale Cetãþii din Târgoviºte
contribuit la edificarea cetãþii. Aflãm din cronici ºi
detalii, de pildã cã ªtefan cel Mare a petrecut trei
zile la curtea din Bucureºti, de unde a plecat cu
fiica adversarului sãu, Radu cel Frumos, Voichiþa,
cu care s-a cãsãtorit. Din tot complexul palatului
de atunci nu a mai rãmas în picioare decât
biserica Bunei Vestiri, întemeiatã de Mircea
Ciobanul în secolul al XVI-lea.
Curtea domneascã din Bucureºti a atins
culmea splendorii sale în vremea lui Constantin
Brâncoveanu, al cãrui mormânt se aflã în
apropiere, în biserica Sf. Gheorghe Nou, ctitoritã de
el. Acesta a refãcut vechiul palat domnesc
adãugându-i un foiºor, ziduri de apãrare ºi multe
noi încãperi, i-a sporit confortul construind o baie ºi
a orânduit grãdina din faþa palatului, care ajungea
pânã la malul Dâmboviþei. Sã nu uitãm cã dom-
nitorul nostru era contemporan cu regele Franþei,
Ludovic al XIV-lea care, conºtient cã este primul
actor pe scena lumii, îºi construise un decor pe
mãsurã la Versailles, model al stilului clasic, imitat
de reºedinþele regale din toatã Europa.
Azi ne putem doar închipui cum ar fi arãtat
Bucureºtiul dacã în locul magazinelor înghesuite
29
din cartierul comercial al strãzilor Lipscani, ªelari
ºi Covaci, pânã peste drum de Tribunal, s-ar fi
ridicat încã, dintre pomi ºi flori, un palat la fel de
armonios ca Mogoºoaia, dar mai mare, cu foiºor,
loggie ºi balustrade sculptate în piatrã.
Au mai rãmas din el doar câteva coloane
rãzleþe, cu postamentul împodobit cu mari rozete,
fusul rãsucit ºi capitelul de Renaºtere ca ºi
cioburile unor platouri ºi vase smãlþuite ºi pictate.
Dupã decapitarea lui Constantin Brânco-
veanu, reºedinþa domneascã a fost jefuitã ºi
incendiatã. Domnii fanarioþi nu s-au simþit legaþi de
valorile þãrii, pe care le-au administrat fãrã
chibzuinþã. Alexandru Ipsilanti ºi-a construit case
noi pe Dealul Spirii, iar palatul abandonat a fost
denumit de atunci Curtea Veche. În 1798, pentru a
repara Curtea Nouã, Constantin Hangerli a vândut
la licitaþie cui a vrut, parcele din domeniul celei
vechi. Pe acestea s-au construit Hanul lui Manuc,
prãvãlii ºi locuinþe, folosindu-se ce mai rãmãsese
din fundaþii ºi ziduri.
Restaurãrile succesive din anii ‘30 apoi din
‘60-’70, au pus în valoare doar un mic fragment al
fostului palat, care se poate vizita astãzi.
 CE TREBUIE SÃ ªTIM DESPRE ARHEOLOGIE
Arheologia, cuvânt din limba greacã
(archaios - vechi, logos - cuvânt, studiu), este
ºtiinþa care descoperã, cerceteazã ºi
interpreteazã resturile materiale ale activitãþii
umane din epocile îndepãrtate, care devin astfel
un preþios izvor istoric. Unul dintre cei mai
cunoscuþi arheologi, Heinrich Schliemann, când
avea 8 ani, în 1829, a vãzut într-o carte de istorie
pentru copii o ilustraþie a Iliadei, reprezentând
cetatea Troia, între timp dispãrutã de pe faþa
pãmântului. A judecat simplu, logic: „Dacã au fost
odatã asemenea ziduri de apãrare, ele nu au
putut fi nimicite cu totul ºi trebuie sã mai fie
ascunse sub þãrânã“ ºi s-a hotãrât ca, mai târziu,
el sã dezgroape Troia. Ceea ce a ºi fãcut.
ªi þara noastrã este plinã de vestigii, nu
numai din Preistorie ºi Antichitate, dar ºi din Evul
Mediu ºi din secolele mai apropiate. Unele dintre
ele, cum sunt templele dacice de la Orãºtie sau
ruinele romane de la Sarmizegetusa, au fost
cercetate de arheologi, care au fãcut sãpãturi ºi au
dedus cum arãtau construcþiile odinioarã, altele
sunt în lucru. Dupã o documentare teoreticã
Ruine ale Cetãþii Histria
30
prealabilã, în fiecare varã, echipe de profesori ºi
studenþi deschid ºantiere, dau de o parte pãmântul
care s-a depus sau construcþiile ulterioare fãrã
valoare ºi descoperã straturile aºezãrilor umane
care s-au aºternut unele peste altele, dupã care
studiazã probele adunate ºi trag concluziile.
Unele urme ale trecutului ies însã la ivealã
accidental, cu prilejul construirii unei case, a unor
lucrãri de canalizare sau pur ºi simplu arând
pãmântul. Sculptorul italian Lorenzo Ghiberti po-
vesteºte în amintirile lui cum, în secolul al XV-lea,
într-un sat de lângã Florenþa, un plugar a scos de
sub brazdã o statuie anticã de mare frumuseþe, iar
þãranii au aºezat-o pe fântâna din mijlocul satului.
ªi la noi au avut loc multe descoperiri din întâmpla-
re, norocoºii însuºindu-ºi, de obicei, obiectele gã-
site, fãrã sã se gândeascã la pagina de istorie pe
care o sacrificau de dragul unor bani trecãtori.
Pânã la urmã faptele au ieºit la luminã ºi „como-
rile“ ºi-au aflat locul cuvenit în muzee. Primejdia
tãinuirii unei astfel de descoperiri este, însã,
ignorarea dovezilor oferite de locul în care s-a aflat
obiectul (stratul de civilizaþie atestat prin alte urme,
 Soarele de andezit - Sarmizegetusa
ca cioburi ceramice, monede etc) ºi care ar fi putut
uºura ºi preciza datarea ºi legarea lui de o anumitã
civilizaþie. De aceea, în momentul unei descoperiri,
trebuie imediat anunþat forul cultural cel mai
apropiat, pentru ca lucrãrile de sãpare sã fie
întrerupte pânã la venirea arheologilor.
De la jumãtatea secolului al XIX-lea, de pe
vremea primilor noºtri arheologi ºi profesori de
valoare, Cezar Bolliac ºi Alexandru Odobescu, ºi
a întemeierii Muzeului Naþional de Antichitãþi, au
Harta aºezãrilor dace din munþii Orãºtiei, Judeþul Hunedoara
31
fost interzise sãpãturile prãdalnice ºi s-a instituit
obligativitatea depunerii obiectelor antice la
muzeu.
În momentul de faþã, cercetãrile arheolo-
gice beneficiazã de metode noi, moderne, ca foto-
grafierea sau filmarea din avion sau subacvaticã,
ºi de mijloace de datare fizico-chimice, cum este
analiza cu carbon 14 etc. (Marius Grec,
Introducere în Arheologie).
 Biserica Stavropoleos, Bucureºti
BISERICA ORTODOXÃ A MÂNÃSTIRII STAVROPOLEOS
Aflatã în centrul vechi al capitalei, pe strada
cu acelaºi nume, în spatele Muzeului Naþional de
Istorie, îºi datoreazã numele fondatorului ei, arhi-
mandritul grec Ioanichie Stavropoleanul.
Biserica a fost clãditã în 1724, ca paraclis al
unui han. La sfârºitul secolului al XIX-lea hanul a
fost demolat, iar incinta a fost reconstruitã de arh.
Ion Mincu. Acesta a refãcut turla, ºubrezitã de
cutremure, adãugând ºi o clopotniþã ºi o curte
interioarã cu o galerie pe coloane. Stavropoleos a
constituit pentru Ion Mincu principala sursã de
inspiraþie pentru crearea stilului neoromânesc,
prin care a determinat unul dintre principalele
curente artistice din secolul al XX-lea.
Între 1996-2002 a avut loc ultima
restaurare, de cãtre o echipã a Universitãþii
naþionale de Artã, condusã de prof. dr. Dan
32
Mocanu, al cãrui proiect a fost premiat de Comisia
Europeanã a Patrimoniului Cultural ºi Artistic.
Din 1991 Stavropoleos a devenit un centru
al vieþii mânãstireºti din Bucureºti, slujbele sunt
oficiate dupã cea mai veche tradiþie ºi se cântã
monodic, psaltic. Aici au loc conferinþe ºi seminarii
adresate îndeosebi tinerilor. În incintã sunt
amenajate o bibliotecã ºi o colecþie de vechi
obiecte, provenite mai ales de la bisericile
dãrâmate (ca Vãcãreºti) sau mutate ºi avariate (ca
Mihai Vodã) în timpul regimului comunist.
Ansamblul aparþine stilului brâncovenesc,
aºa cum a fost continuat sub domnia primilor
domnitori fanarioþi. Pridvorul face legãtura cu
natura din jur, iar spaþiul interior apare larg ºi
unitar prin înlocuirea pereþilor dintre pronaos ºi
naos prin arcade deschise, sprijinite pe coloane.
 Concepþia clasicã, exprimatã prin formele
geometric regulate (cerc, pãtrat) e animatã de câ-
teva sugestii de miºcare din repertoriul baroc (rã-
sucirea lentã a fusului coloanelor, curbele dan-
sante ale arcelor polilobate, bombarea reliefurilor,
care cresc parcã sub ochii privitorului).
Faþada se înscrie într-un pãtrat, impresio-
nând prin armonia îmbinãrii orizontalelor (baza,
balustrada, ciubucul ºi streaºina), care strâng ca
un chenar verticalele coloanelor. Ritmul regulat al
succesiunii acestora e dublat de cel al cercurilor
rozetelor cioplite la bazã ºi ale picturilor rotunde de
deasupra lor. Principala podoabã a pridvorului e
balustrada din piatrã cioplitã, traforatã, reprezen-
tând vrejuri puternic reliefate, grifoni ºi în mijloc pe arcaturile polilobate ale pridvorului, reluate ºi în
Samson în luptã cu leul, una dintre puþinele porticul curþii interioare alãturate.
sculpturi figurative ortodoxe. Chenarul din piatrã al Interiorul reuneºte într-un mod miraculos
uºii, ca o ghirlandã de bujori, este ºi el tipic pentru senzaþia de intimitate, datã de dimensiunile
stilul brâncovenesc. Biserica e încinsã, de jur mãrunte, cu cea de monumentalitate, datoratã ar-
împrejur, de ºirul picturilor în cercuri cu chipuri de moniei proporþiilor. Pictura subliniazã ºi amplificã
sfinþi ºi de cele continuând pe pereþi, în culoare, muzical structura boltei pe pandantivi. Ca ºi în bise-

Mãnãstirea Stavropoleos, Curtea interioarã

33
ricile italiene din secolului al XV-lea (de exemplu
capela Pazzi), muchiile sunt tivite cu borduri care
fac vizibilã intenþia arhitectului, dând privitorului
satisfacþia de a o înþelege. ªi aici dominã cer-
curile, aureolele luminoase se detaºeazã pe fon-
dul întunecat al picturilor circulare, care, la rândul
lor, se contureazã pe suprafeþe în culori deschise,
ºi aºa mai departe.
Iconostasul, ca ºi stranele din lemn sculptat
sunt autentice.
Monumentul, de o valoare artisticã inesti-
mabilã, este recunoscut nu numai pe plan naþio-
nal, dar figureazã ºi pe lista patrimoniului
european.
Pictura bisericilor în aºa-zisul stil bizantin a
fost, de fapt, creaþia unor zugravi români, apoi a
unor artiºti plastici care s-au semnat (de la Dragoº
Coman la Constantinos, Radu etc). Pictura biseri-
cilor româneºti a avut o înrâurire fundamentalã
Olga Greceanu - mozaic, Biserica Mânãstirii Antim, Bucureºti
34
asupra dezvoltãrii ºcolii de picturã modernã din
perioada interbelicã.
Pentru a-ºi defini identitatea, marii noºtri
pictori ca Pallady, Tonitza, ªirato, Olga Greceanu,
Sabin Popp etc, ºi-au gãsit originea în frescele
sacre din trecut. Dacã acestea n-ar fi existat, nici
arta secolului XX din þara noastrã nu ar fi fost cum
a fost sau ar fi fost mãrginitã la lucrãrile adepþilor
curentelor moderniste (ca Brauner, Maxi etc).
Multe dintre bisericile vechi sau noi au fost
zugrãvite de artiºti plastici de valoare, Olga
Greceanu, Eustaþie Stoenescu, Ghiþã Popescu,
ªtefan Constantinescu, Nina Arbore, Costin
Ioanid ºi mulþi alþii, iar unele dintre picturile lor, nu
au fost încã trecute pe listele patrimoniului
naþional, fiind, de aceea, în primejdie de a fi
înlocuite la dorinþa enoriaºilor, care nu le cunosc
valoarea. Este de datoria noastrã sã le apãrãm.
Costin Ioanid - Pictura bisericii din Bogata Olteanã, judeþul Braºov

35
 CATEDRALA CATOLICÃ SF. IOSIF
În afara bisericilor ortodoxe, în România au
fost construite de-a lungul timpului lãcaºe de cult
pentru catolici, protestanþi, mozaici, musulmani
etc. Noi vom da aici doar câteva exemple,
subliniind diferenþele de imagine, fãrã a putea
intra în amãnunte de ceremonial sau în teorii de
dogmã. În proiectul fiecãrei ºcoli va prevala
desigur monumentul cel mai apropiat pe hartã ºi
se va apela la explicaþiile respectivului preot.
Cea mai cunoscutã bisericã catolicã din
Bucureºti este catedrala Sfântul Iosif, din str. G-ral
Berthelot, la intersecþia cu str. G-ral Budiºteanu.
Catedrala Sf. Iosif - Bucureºti
36
Începutã în 1873, dupã planurile arhitectului
vienez Friedrich von Schmidt, cu fonduri adunate
din toatã Europa, construirea ei a fost întreruptã în
timpul Rãzboiului de Independenþã din 1877 ºi
terminatã de abia în 1884, de cãtre arhitectul Carol
Beniº. Biserica a fost consolidatã în 1991-1994,
când s-a amenajat la subsol o capelã.
Stilul catedralei este romanic, trecând spre
stilul urmãtor, gotic. Propriu catolicismului, stilul ro-
manic a apãrut ca urmare a schimbãrilor survenite
în biserica apusului Europei dupã 1060, când aceas-
ta s-a separat oficial de biserica din Constantinopol.
 pentru slujba religioasã) ºi sfeºnice cu lumânãri,
scãldate ziua în lumina coloratã venitã prin vitralii.
Spaþiul altarului, ridicat pe câteva trepte, e mãrginit
de o balustradã joasã, lângã care vin credincioºii
pentru a primi împãrtãºania.
Nava centralã e mobilatã cu bãnci,
prevãzute cu o scânduricã specialã pentru înge-
nunchiere, în navele laterale se aflã mici cabine,
din lemn, pentru spovedanie. În catedralã, deasu-
pra intrãrii, este instalatã una din cele mai bune
Fixându-se centrul la Roma, sediul Papei, urmaº orgi de concert din România, lucratã la Timiºoara.
simbolic al Sf. Petru, tradiþia Romei antice, ca ºi Spre deosebire de bisericile ortodoxe, în cele
limba latinã, au devenit precumpãnitoare. În catolice sunt statui ale personajelor sacre, aici din
secolele X-XII, pornind de la construcþiile romane, lemn, colorate, la care credincioºii adaugã, ca
rãmase pe teritoriul imperiului antic, s-au folosit ofrande, diferite podoabe. Viziunea catolicã
zidul plin ºi deschiderile în arc semicircular, stilul insuflã credinþa cã între om ºi Dumnezeu existã o
fiind denumit, de aceea, romanic. Principala cale concretã, începând de la trupul
diferenþã faþã de stilul bizantin se vede în imaginile credinciosului, care poate pipãi statuile sfinþilor,
biblice din bisericã (foarte însemnate pentru sugerând trecerea treptatã de la profan la sacru.
credincioºi, în majoritate neºtiutori de carte). Mai puþin conservatoare decât ritul constantinopo-
Timpul (acþiunea) ºi spaþiul (relieful ºi adâncimea, litan, biserica catolicã „se concepe pe sine ca un
perspectiva), anulate în biserica ortodoxã, revin corp viu, mereu în miºcare, permanent atent la
treptat în biserica catolicã, începând cu sculptura «semnele timpului», la realitãþile sociale ºi
în relief din stilul romanic, al cãrei volum creºte politice, la evoluþia ideilor ºi mentalitãþilor“ (citat
treptat în goticul urmãtor, rãmânând încã lipitã de din textul Arhiepiscopiei catolice, în Enciclopedia
bisericã. Se va desprinde cu totul în Renaºtere ºi lãcaºurilor de cult, p. 32). Aºa se explicã evoluþia
baroc, devenind ronde-bosse. arhitecturii religioase catolice, în pas cu stilurile
Structura catedralei Sf. Iosif este de tip cele mai moderne, cum se poate vedea în multe
bazilicã cu trei nave, una centralã mai înaltã, douã biserici ºi capele din strãinãtate ca ºi de la noi.
laterale mai joase, sprijinite din exterior de
contraforturi. Zidurile sunt din cãrãmidã aparentã,
pe care se detaºeazã ornamentele din piatrã albã.
Faþada, piramidalã, lasã sã se citeascã înãl-
þimea diferitã a navelor, alcãtuind o compoziþie clar
ritmatã din linii drepte ºi circulare. Ea e centratã de
intrarea monumentalã, aºezatã sub centrul geo-
metric al ansamblului, ºi de marea rozasã de dea-
supra ei. De acolo, privirea se înalþã pe frontonul
care culmineazã cu crucea.
Impresia generalã e de calm ºi echilibru,
transmisã de simetria ºi netezimea zidurilor
compacte, tipic romanice, cu ferestre mici, ale
cãror arce se frâng doar discret, devenind ogive
gotice. Doar rozasa aparþine acestui din urmã stil,
cu razele din piatrã ajuratã, dublate de vitralii,
care împodobesc ºi ferestrele laterale (create de
Natalia ºi Ion Brodealã între 1970-1980).
Interiorul este mãreþ, acþionând ca un spaþiu
unitar, navele fiind separate de coloane înalte care
susþin arcuri frânte largi. Absida altarului, deschisã
la catolici (prin lipsa iconostasului ortodox), lasã sã
se vadã masa altarului, pe care se aflã tabernaco-
lul (dulãpiorul în care sunt pãstrate obiectele Catedrala Sf. Iosif, interior

37
 Biserica Luteranã - Bucureºti

38
 BISERICA EVANGHELICÃ LUTERANÃ

Aflatã în centrul capitalei, pe strada care-i înscrisã într-un pãtrat, iar sus, la nivelul streºinii,
poartã numele, lângã intersecþia cu str. ªtirbei zidul se încheie cu un brâu ornamental, din mici arce
Vodã, aproape de Sala Palatului, Biserica Luteranã pe colonete.
a fost ridicatã de comunitatea germanilor saºi. Interiorul aratã ca o salã largã, datoritã înãlþimii
Migraþi în Transilvania încã din secolul al XII-lea, aproape egale a navelor, cele laterale fiind însã
saºii sunt atestaþi documentar ºi în Bucureºti din împãrþite în douã de cãtre balconul ca o tribunã latã
1574. În secolul al XVIII-lea, li s-a alãturat un grup care înconjurã nava centralã. Absida altarului, boltitã
de negustori suedezi ºi s-a început construirea unei cu arcuri semicirculare încruciºate, are trei ferestre
biserici, lângã care s-a înfiinþat ºi o ºcoalã de bãieþi. cu vitralii, proiectate de pictorul Sever Frenþiu în
Actuala clãdire a fost edificatã între 1851-1853, dupã 1986. Întreg interiorul este lipsit de picturi sau
planurile arhitectului Monbach. La înzestrarea sculpturi, demonstrând viaþa asceticã la care doreau
bisericii au contribuit, printre alþii, ºi Franz Liszt, sã revinã adepþii lui Luther. Cum aceºtia urmãreau
apoi, cu multã generozitate, Regina Carmen Sylva, sã elimine din oficierea serviciului religios pe preoþi,
care a împodobit pereþii cu broderii þesute de mâna intermediari între ei ºi Dumnezeu, ceremonialul este
ei, cu versete din Biblie în scriere goticã (Enciclo- redus la extrem. În amvon suie doar un predicator,
pedia lãcaºurilor de cult p.153). Încã de la început, care explicã credincioºilor Biblia, pe care o citeºte ºi
din 1853, pe lângã bisericã a funcþionat ºi o ºcoalã
de fete. Clãdirea a suferit, dupã incendii ºi cutre-
mure, mai multe reparaþii, ultima în 1994.
Confesiunea protestantã dateazã din
secolul al XVI-lea, dupã ce Luther a afiºat pe uºa
bisericii din Wittenberg protestul sãu împotriva
Bisericii Catolice, reproºând curþii papale viaþa
prea lumeascã. Biserica noastrã are însã un as-
pect mult anterior Renaºterii, fiind clãditã în stilul
romanic al secolelor X-XII, pentru a susþine ideea
revenirii la stadiul iniþial al creºtinismului apusean.
Are formã de bazilicã, pe un plan destul de
asemãnãtor cu cel al catedralei Sf.Iosif, dar are o
siluetã mai înaltã, datoritã turnului care se ridicã,
telescopat, pe tambururi din ce în ce mai subþiri,
terminat cu un acoperiº ascuþit, atingând 36 m, (la
data construirii, biserica era una din clãdirile cele
mai înalte din oraº).
Faþada are trei portaluri (corespunzând
navelor), tipic romanice prin arcurile semicirculare,
arhivoltele ca niºte suluri cioplite în piatrã, cu motive
vegetale, care se retrag treptat de la nivelul zidului,
sprijinite pe colonete. Deasupra fiecãrei porþi e o fe-
reastrã rotundã, cea centralã, mai mare, fiind
interior de bisericã luteranã

fiecare dintre ei în parte. În Biserica Luteranã din

Bucureºti existã totuºi un altar, ca o fereastrã
deschisã, din lemn sculptat cu motive decorative ºi
având în centru o picturã înfãþiºând pe Mântuitor. În
schimb, în slujba religioasã muzica are un rol
însemnat, corul sau rugãciunile cântate de toatã
comunitatea fiind acompaniate la orgã (cea din
biserica Luteranã dateazã din secolul al XVIII-lea)
sau la alte instrumente.

39
Templul Coral - Bucureºti

40
 SINAGOGA, TEMPLUL CORAL DE RIT MOZAIC
Principalul templu coral se aflã în centrul
capitalei, aproape de Piaþa Unirii, pe strada
Sf. Vineri nr. 9-11.
Iniþiat din 1857, în cadrul reformelor lui Al.
Ioan Cuza pentru locuitorii de cult mozaic, de cãtre
arhitecþii I. Enderle ºi Gustav Freiwald, templul a
început sã fie construit câþiva ani mai târziu, fiind
inaugurat în 1867, la începutul domniei principelui
Carol. În 1932 clãdirii i s-a adãugat o nouã aripã
care adãposteºte o salã de rugãciuni, conferinþe ºi
festivitãþi, iar la etaj muzeul, arhiva ºi biblioteca.
Localul a fost reparat de mai multe ori dupã
cutremure ºi alte calamitãþi.
Templul coral este o clãdire monumentalã,
de formã bazilicalã, în stil mauro-bizantin. Bizanti-
ne sunt forma bazilicalã, deschiderile în arc semi-
circular ºi împletiturile ca din ºiret, dar toatã orna-
mentaþia fiind realizatã în stilul arabilor mauri
stabiliþi în Spania, care au cultivat o artã la fel de
împodobitã ca ºi goticul curtean contemporan, dar
folosind elemente decorative tipic arabe, ca
arcurile polilobate, stalactitele, pielea presatã cu
modele abstracte ºi auritã acoperind pereþii.
Pe faþada principalã, impunãtoare, privirea,
pentru a ajunge la centrul ei geometric, trebuie sã
suie pânã la creºtetul arcului foarte înalt, semicir-
cular al intrãrii. De acolo atenþia e atrasã ºi mai
sus, de rozeta în relief de deasupra uºii, pânã la
brâul corniºei, bogat ornamentat cu stalactite ºi
creneluri. Panoul central al faþadei e mãrginit late-
ral de doi pilaºtri poligonali, în relief, care se termi-
nã sus cu turnuleþe. Panourile laterale ale faþadei,
mai joase ºi puþin retrase, reiau aceeaºi compo-
ziþie dar în dimensiuni ceva mai reduse, dând ilu-
zia unor planuri mai îndepãrtate, vãzute în pers-
pectivã. Aspectul general e de fortãreaþã severã ºi
în acelaºi timp de fastuos palat oriental. Zidurile
sunt îmbrãcate în cãrãmidã aparentã, formând
41
modele geometrice, iar deschiderile sunt tivite cu
arce polilobate, cu mulþi lobi mici, ca o dantelã finã.
Interiorul este larg, somptuos, cu atmosferã
de basm oriental. Nava centralã, cea mai înaltã,
boltitã semicilindric, e despãrþitã de cele laterale
doar prin arcade largi, susþinând douã rânduri de
balcoane. Sala, ca de spectacol, are pe locul
scenei o mare niºã semicircularã, înaltã pânã în
plafon, în care se aflã o a doua, ce reia forma
arcului intrãrii, având ºi ea o rozetã, dar plasatã în
interiorul ei, de fapt o fereastrã luminoasã, cu
vitralii colorate. Estrada, înãlþatã pe câteva trepte,
adãposteºte cele douã centre principale ale
templului, în prim plan tribuna oficiantului (bima)
ºi, în fund, în spatele unei uºi ferecate, locul de
pãstrare a sulurilor Torei (chivot), cele cinci cãrþi
în care este scrisã legea dezvãluitã de Dumnezeu
proorocului Moise (de la numele cãruia vine
cuvântul „mozaic“). Pe masa altarului se aflã ºi
sfeºnicul cu ºapte braþe pentru lumânãri. O
balustradã sculptatã desparte altarul, luminat de
mari candelabre, de restul sãlii, mobilat cu bãnci.
Efectul de bijuterie orientalã e dat de acoperirea
pereþilor în întregime cu o þesãturã din ornamente
mãrunte, ca din fire de aur împletite.
Templul Coral, Bucureºti, interior
Moscheea din Constanþa

42
 GEAMIA MUSULMANÃ
Pentru comunitatea mahomedanilor din bea decât dupã apusul soarelui, sã dea sãracilor
Bucureºti funcþioneazã mai multe lãcaºuri de cult, 2,5 din venitul propriu (prin bisericã) ºi sã facã,
principalul ºi cel mai vechi fiind cel aflat acum în mãcar o datã în viaþã, un pelerinaj la Mecca ºi
str. Constantin Mãnescu nr. 4, sector 4 (aproape Medina, locurile sfinte unde a trãit profetul
de Piaþa Eroilor Martiri de la Bellu). Mahomed (ale cãrui învãþãturi sunt scrise în Coran).
Aceasta a fost iniþial construitã în 1906, în În interior, în sala de rugãciuni, credincioºii
Parcul Carol, în cadrul Expoziþiei Generale Române intrã desculþi, lãsându-ºi încãlþãmintea la uºã. Ges-
(organizate cu prilejul sãrbãtoririi a 50 ani de turile de închinare cuprind îngenunchieri ºi plecã-
domnie a regelui Carol I), dupã proiectul arhitectului ciuni cu fruntea la pãmânt, de aceea, pe jos, peste
Victor G. ªtefãnescu. În 1959, când parcul a fost pardoseala de mozaic, sunt aºternute covoare
resistematizat, moscheea a fost mutatã pe noul groase, din lânã, lucrate cu noduri, ca o blanã.
amplasament, apoi i s-a adãugat o extindere.
Planul cuprinde spaþiile necesare cultului, o
curte de acces cu o fântânã la care credincioºii se
purificã spãlându-se mãcar pe faþã ºi pe mâini (în
þãrile calde, ºi pe picioare) ºi clãtindu-ºi gura, ºi o
salã de rugãciuni, destinatã ceremoniei comune
din fiecare vineri. Pe lângã alte moschei mai extin-
se funcþioneazã ºi o ºcoalã ºi un tribunal religios.
Elevaþia este dominatã în înãlþime de turnul
(minaret), de formã cilindricã, cu acoperiº conic, ca
planul moscheii din Bucureºti

Pentru rugãciunea individualã, fiecare om are aca-

sã covoraºul sãu, þesut cu un model în unghi, al cã-
rui vârf trebuie îndreptat spre Mecca. În Peninsula
Arabicã, în timpul cãlãtoriilor prin deºertul cu nisip
încins, musulmanul îl þinea rulat ºi legat pe cãmilã
iar când îl derula ca sã se roage, orientarea se fã-
cea dupã poziþia soarelui sau a stelelor pe cer (pro-
babil ºi de aceea arabii au devenit în evul mediu
astronomi renumiþi). În România se gãsesc multe
covoare vechi turceºti, cum sunt cele lucrate în
Anatolia pentru Transilvania din secolele XVII-
XVIII, din colecþia Bisericii Negre de la Braºov.
Tot pentru rugãciune, ºalvarii largi, ca o fustã-
pantalon, croiþi dintr-o bucatã, cu laturile tãiate ale
þesãturii încreþite în talie, purtaþi de bãrbaþi ca ºi de
femei, oferã soluþia perfectã pentru ºederea
interiorul moscheii din Bucureºti
turceºte.
covor de rugãciune musulman
un creion ascuþit, care se înalþã spre cer, sugerând
comunicarea cu Allah (Dumnezeu). Minaretul, care
are în interior o scarã în melc ce duce la un balcon
circular, slujeºte pentru a vesti credincioºilor ora
rugãciunii. Amintim cu acest prilej cele cinci
îndatoriri ale unui musulman: sã se roage de cinci
ori pe zi (fiecare singur sau în familie, unde se
aflã), sã mãrturiseascã credinþa într-un singur
Dumnezeu nevãzut, sã þinã postul anual de 30 zile
(Ramadan), când nu are voie sã mãnânce ºi sã

43
 CASA MEMORIALÃ - MUZEUL THEODOR AMAN (1831-1
1 891)
Vizitând casa artistului, aflatã în centrul
capitalei, peste drum de Muzeul Naþional de Artã,
te întorci în timp în secolul al XIX-lea, „care rãmâne
pentru totdeauna luminat de minunata apariþie a lui
Mihai Eminescu.“ (O. W. Cisek, op. citatã) Pictorul
Theodor Aman, spune în continuare autorul amintit,
era un om de lume, era un domn cu alura de artist
apusean, dascãl mult admirat, iniþiatorul ºi
fondatorul primei galerii de tablouri din România ºi,
pe lângã toate astea, un diletant rãsfãþat într-ale
muzicii care ºtia sã farmece societatea cu sunetele
violoncelului sãu .
O bunã parte a creaþiei artistului se pãstreazã
în locuinþa sa, în ambianþa ei fireascã, împreunã cu
mobilierul ºi instrumentele sale de lucru.
Privind tablourile, unele ne plac, altele ne
atrag mai puþin. Oare de ce ?
Casa Aman, Bucureºti
44
Fiecare generaþie priveºte trecutul cu alþi
ochi, alegând experienþele de care are nevoie
pentru a-ºi scurta drumul spre viitor. Ne
transformãm mereu ºi nu existã judecãþi rostite
odatã pentru totdeauna.
ªi Theodor Aman a evoluat în decursul vieþii
lui. El fãcea parte din generaþia paºoptiºtilor, a ti-
nerilor înflãcãraþi de lupta pentru libertate. La 18
ani era membru al clubului revoluþionarilor de la
Craiova ºi a pictat o acuarelã intitulatã Eliberarea
þiganilor. Filonul romantic se recunoaºte mai ales
în scenele de bãtãlie animate de elan patriotic,
amintind pe cele ale lui Delacroix. Aman a studiat
la Paris în atelierele unor maeºtri ai artei oficiale,
academiºti convenþionali, dar a fost puternic influ-
enþat de pictura realistã a rebelului Courbet, dupã
cum se vede în Autoportretul artistului din 1853,
 Casa pictorului, ulei pe lemn, 23x35 cm. 1878?
Muzeul Aman

din poziþia trufaºã, clarobscurul teatral ºi tactilitatea

materialelor reprezentate.
Aman s-a întors în þarã plin de proiecte, într-o pe-
rioadã de prefaceri, reuºind sã-ºi împlineascã þelurile.
Dupã ieºirea din situaþia de satelit al imperiului turcesc,
Þãrile Române se bucurau de libertatea de a comunica
nestânjenit cu Europa apuseanã ºi doreau sã arate cã
ºi românii sunt capabili sã-ºi manifeste talentele. Ion
Heliade Rãdulescu îndemna: Scrieþi, bãieþi, numai
scrieþi! pentru a înzestra literatura românã cu lucrãri
în toate genurile - roman, nuvelã, teatru, poezie, etc.
Theodor Aman a fost, în picturã, întruparea acestui
elan patriotic, fiind artistul-orchestrã al vremii sale,
încercând sã umple toate petele albe de pe harta artei
româneºti. Ca pictor, a abordat toate genurile, a fost
primul gravor, a fost întemeietorul primei ªcoli de bele-
arte ºi a primului muzeu de stat din capitalã, a
organizat Expoziþia artiºtilor în viaþã, dupã modelul
Salonului parizian, a prezidat toate juriile, etc.
Aman a trãit ca un boier ºi a împlinit nevoile de
tablouri ale clasei avute, pentru care frumos era
socotit doar un obiect scump la care s-a lucrat mult.
Concesiile fãcute gustului timpului sãu, mai ales în
portretele de salon comandate sau în naturile moarte
Th. Aman, Privind în album, ulei pe lemn, 16,5x10 cm. 1880? Muzeul Aman

45

Th. Aman - Autoportret (detaliu), ulei pe pânzã,
129x98 cm, 1853, M uzeul Naþional de Artã
Th. Aman, Atelierul artistului, ulei pe pânzã, 63x96 cm, 1880? Muzeul Aman
46
supraîncãrcate, executate conºtiincios dar „la
rece“, fãrã emoþie artisticã, explicã de ce unele
picturi nu depãºesc interesul documentar al unor
fotografii.
Dar, dupã cum observa ºi O.W.Cisek, citat
mai sus, În intimitatea casei lui, ºi parcã pe as-
cuns, Aman se apropia încet de picturalul nuanþat
ºi fraged al impresionismului francez. Exprimarea
liberã a unor sentimente intime, delicate, bucuria
de a trãi în cadrul iubit, în casa ºi grãdina create
de el însuºi, I-au fãcut sã renunþe la reþete, la
fondul întunecat, luminându-i paleta. Cele mai
moderne lucrãri ne par astãzi picturile mai mici,
schiþele în ulei, unele de dimensiunea unor cãrþi
poºtale, în care artistul a notat, în câteva trãsãturi
spontane, atmosfera unei clipe fugare ºi care ºi-
au pãstrat prospeþimea ºi tonul neconvenþional al
unor confesiuni sau pagini de jurnal. Aºa sunt, de
pildã, În parc sau Fereastra atelierului mic, prin
care lumina cade pe albul de floare al rochiei mo-
delului, ºi care lasã sã se vadã împrejurimile de
atunci, pomii ºi iarba verde cu poteci, din locul
unde, mai târziu, va fi construit hotelul Hilton…
Casa care adãposteºte colecþia, clãditã în
1869, e ºi ea o mãrturie a personalitãþii artistului.
 Th. Aman - Î n parc
ulei pe placaj, 9,9x16,5 cm, nedatat, Muzeul Aman
Acesta i-a fãcut planurile ºi i-a dat o înfãþiºare
impozantã dar fãrã ostentaþie, în stilul eclectic dar
în care dominã o viziune clasicã, vizibilã în forma
regulatã, de cub, ºi în echilibrul proporþiilor. Pentru
decoraþiile faþadei, cu busturi în teracotã, ca de
pildã ale lui Leonardo da Vinci ºi Michelangelo,
Aman a cerut ajutorul sculptorului Karl Storck, ºi
el profesor la ºcoala de bele-arte.
Asumându-ºi rolul personajului de prestigiu,
de care era nevoie în acel moment ºi pe care l-a
jucat cu demnitate ºi eleganþã, Aman ºi-a creat ºi
decorul necesar. Încãperea principalã a locuinþei
sale era atelierul, în care s-a pictat oficiind (pre-
cum Courbet), în care primea oaspeþi ºi dãdea pe-
treceri. Unele piese de mobilier au fost ºi ele pro-
iectate ºi executate de artist ajutat de elevii sãi.
Cadrul uºilor, un dulap ºi o masã sunt în stilul neo-
gotic, cultivat în Franþa în vremea romantismului.
Masa este împodobitã cu ºapte portrete-meda-
lion, în relief, reprezentând domnitori români ºi
având în mijloc pe Mihai Viteazul ºi stema
României Unite.
Casa-muzeu Aman, însemnat monument
istoric, este un model de pãstrare a amintirii unui
artist ºi a atmosferei în care a creat.
Monument emblematic al capitalei, Ateneul
Român se aflã în centrul cultural al oraºului, cu o Casa Aman - interior

47
 SALA DE SPECTACOL - ATENEUL ROMAN
perspectivã largã, lângã fostul palat regal, acum
Muzeul Naþional de Artã, ºi Biblioteca Universitarã,
edificii care ilustreazã aceeaºi epocã de înflorire a
statului, ºi care nu-l depãºesc în înãlþime.
A fost construit în 1888 de arhitectul Albert
Galleron, din fonduri adunate prin subscripþie
publicã (Daþi un leu pentru Ateneu).
Conceput ca un “palat al ºtiinþelor ºi artelor”,
pentru spectacole, concerte, conferinþe, bibliotecã,
expoziþii, etc. adresate publicului larg, aici au
funcþionat prin 1900 ºi ateliere ale ªcolii de Bele
Arte, iar în anii 30, o salã de cinematograf. În
prezent sediul Orchestrei Filarmonice George
Enescu, Ateneul, care se bucurã de o acusticã re-
marcabilã, este principala salã de concerte a
capitalei, gãzduind majoritatea manifestãrilor din
cadrul Festivalului Enescu ºi a concursurilor
internaþionale.
Clãdirea a fost consolidatã ºi restauratã între
anii 2000 ºi 2004.
Construit doar la câþiva ani dupã înãlþarea
României la rangul de regat, în 1881, Ateneul
apare ca un edificiu reprezentativ, impunãtor ºi
maiestuos, încãrcat de simboluri istorice, menit sã
ridice imaginea Bucureºtilor la nivelul marilor
48
metropole europene.
Pornind de la modelul Pantheonului - templul
tuturor zeilor - de la Roma, el aminteºte originea
latinã a poporului român. Arhitectul francez a pãstrat
silueta generalã, porticul cu coloane ºi fronton, ca ºi
marea cupolã a templului roman, dar a amplificat
planul, adãugând încãperi anexe ºi a etajat interiorul
pe trei niveluri - subsol, parter ºi etaj.- alcãtuind un
volum masiv, pe plan rectangular. Faþada apare
astfel flancatã de douã corpuri masive, care par a o
sprijini, asigurându-i stabilitatea.
Intrarea se face prin cinci uºi principale,
supradimensionate, de sub portic, ºi prin alte uºi,
pe faþadele laterale. Cupola e aºezatã pe un
tambur circular, cu ferestre rotunde, în formã de
rozasã, separate între ele de pilaºtri de aceeaºi
grosime cu cea a coloanelor faþadei, formând o
frizã în care alterneazã cercuri ºi dreptunghiuri.
Prima impresie pe care o face monumentul
e de echilibru ºi trãinicie, datoritã siluetei de pira-
midã ºi pietrei rezistente, de culoare caldã, lumi-
noasã, din care sunt fãcute zidurile ºi coloanele.
Centrul geometric al faþadei, vãzutã de la distanþã,
din piaþã, se plaseazã la baza frontonului,
obligând privirea sã suie pe verticalele ascen-
dente ale coloanelor, sugerând ridicarea de la pã-
mânt spre zona valorilor spirituale. De aici, obli-
cele frontonului duc spre cupolã, cu armonia cer-
curilor ei mari ºi mici, contrastând prin moliciunea
curbelor cu dreptele rigide ale coloanelor,
pilaºtrilor ºi frontonului. Aceastã alternanþã de
forme masculine ºi feminine conferã edificiului un
farmec special ºi un aspect împlinit.
Prin parcurgerea drumului compoziþional,
construcþia alcãtuitã din pãtrate ºi cercuri, statice
prin definiþie, dobândeºte miºcare, un ritm regulat
ºi alert. Toate contururile sunt desenate net,
limpede, lumina dominã umbra, culoarea e peste
tot egalã, caldã, piatra, bine ºlefuitã, fãrã
asperitãþi, sugerând senzaþii tactile plãcute.
Relaþia dintre om ºi univers e de tip clasic,
supradimensionarea coloanelor ºi a uºilor nu e
strivitoare, ci pare a indica disproporþia fireascã
între micimea omului obiºnuit ºi înãlþimea
idealurilor culturii ºi artei.
În interior, principalul spaþiu care întâmpinã
publicul e holul mare din marmurã, ca o salã de
49
bal, din care pornesc scãri late, în melc. Scara de
onoare are formã curbã, tipic barocã, necesarã
unui centru de atenþie menit sã marcheze vârful
ierarhiei sociale.
Sala de spectacol de la etaj, de sub cupolã,
are forma rotunjitã, largã dar în acelaºi timp
intimã, a interiorului unei scoici. În jurul sãlii se
deruleazã ca o frizã „marea frescã a Ateneului“,
cum era numitã, cu entuziasm, la inaugurarea ei
în 1938, pictura lui Costin Petrescu. Ea rezumã
toatã istoria neamului, de la daci ºi romani pânã
sub domnia regilor (motiv pentru care, în vremea
comunismului, a fost acoperitã cu catifea viºinie,
ca tapiþeria scaunelor). Descoperitã, ea nu atrage
prea mult atenþia, datoritã culorilor atenuate.
Privitã cu atenþie, dezvãluie modul de a picta al
artistului, ca în pictura de ºevalet, lipsit de stilizare
decorativã. Reprezentarea fidelã a scenelor e de
altfel în total dezacord cu restul decoraþiei sãlii,
care oscileazã între evocarea anticã de pe bolta
plafonului, compusã în raze, ca un caleidoscop, ºi
marile nuduri feminine, simbolice, supradimen-
Ateneul Român - interior

sionate, aurite, în stil Napoleon al III-lea, care în-
cununeazã scena, amintind de cele din sala
Operei Garnier de la Paris.
Mobilierul sãlii, banchetele din loji ºi fotoliile
din stal, ca ºi cortina din catifea viºinie, brodatã cu
fir auriu, ºi-au pãstrat forma iniþialã, trecând prin
reparaþii repetate. Principiul aglomerãrii podoabe-
lor, specific stilului eclectic, cerea ca nici un obiect
sã nu fie lipsit de ornamente.
Grãdina din faþa clãdirii, ca un mic parc
francez, are în centru statuia lui Mihail Eminescu,
realizatã de Gheorghe Anghel, în 1963.
Dezbrãcat de toate însemnele vestimentare care
50
Ateneul Român - sala de concert
l-ar fi legat de timpul când a trãit, drapat numai
într-o mare pelerinã care se adunã la spate
sugerând aripi, poetul se înfãþiºeazã cu chipul
grav, cu silueta dreaptã, încordatã, ca înainte de
a-ºi lua zborul. Statuia e poate cea mai reprezen-
tativã lucrare a sculptorului, care a reuºit, prin
formele concrete ale trupului, sã vorbeascã
despre trãirile înãlþãtoare ale sufletului. În acelaºi
stil sobru, aproape ascetic, a creat ºi figurile lui
Luchian, Pallady ºi a Monseniorului Ghika.
Actualul Muzeu Naþional al Muzicii George
Enescu, din Calea Victoriei, a fost construit între
 Gheorge Anghel - Eminescu

51
Palatul Cantacuzino, Calea Victoriei, Bucureºti

52
 REªEDINÞA BOIEREASCÃ - PALATUL CANTACUZINO
1898 – 1906 de arhitectul I. D. Berindey ca
locuinþã a familiei lui Mihail Cantacuzino, descen-
dent al domnitorilor Cantacuzini, poreclit din prici-
na marii lui averi „Nababul“. Palatul, inspirat din
vilele nobiliare franceze, retras de la stradã pentru
a permite caleºtilor sã intre în curte printr-o poartã
triumfalã, sã tragã la scarã ºi sã iasã pe a doua
poartã, are în spate o terasã ºi o grãdinã intimã,
cu verdeaþã.
Faþada are silueta unui mare fluture, cu un
corp central reliefat ºi înãlþat ºi cu alte douã la fel
în extremitãþile laterale. Intrarea e puternic mar-
catã, subliniind caracterul aristocratic al reºedinþei,
uºa din faþã, supradimensionatã, fiind rezervatã
stãpânului ºi oaspeþilor sãi, pe când slujitorii circu-
lau doar pe uºa din dos. Intrarea de onoare este ri-
dicatã pe trepte, flancatã de doi lei sculptaþi în pia-
trã (de unde numele de „casa cu lei“), încununatã
de aripa ondulatã a marchizei din metal ºi sticlã, ca
o diafanã pãlãrie de soare. Deasupra ei, balconul
53
de la primul etaj, de galã, susþine un blazon din
stuc, purtat de îngeraºi, care împinge în sus
corniºa ritmatã de console, curbând-o, pentru a
împinge, la rândul ei, o lucarnã a acoperiºului, tra-
tatã ca o fereastrã în tabernaclu, al cãrei fronton se
curbeazã în acelaºi spirit baroc, dinamic, rimând
cu acoperiºul bombat, având în creºtet un corona-
ment complicat. Astfel, miºcarea care începe cu
povârniºul scãrii, iscând asupra marchizei o undã
linã, ca bãtaia aripii unui fluture sau ca pânza unei
corãbii uºor umflate de vânt, se amplificã progre-
siv pe mãsurã ce urcã, dizlocând corniºe ºi fron-
toane, pentru a se rãsfira în aer, metamorfozatã
într-o mulþime de personaje sculptate mãrunt,
femei frumoase ºi copii gingaºi, cu aripi ºi eºarfe
care zboarã în vânt, cu libertatea unor lujere vege-
tale. Dinamismul nãvalnic al barocului se întâlneº-
te astfel cu graþia asimetricã a rococoului, la care
se adaugã ºerpuirile stilului serpentin „art nou-
veau“ vizibile în componentele metalice ale porþi-
lor, balcoanelor ºi marchizei.
Interiorul are acelaºi aspect somp-
tuos, începând cu vestibulul ºi holul, care
duc spre salonul principal de la parter,
fosta sufragerie, acum salã de concert
pentru muzica de camerã. De formã rotun-
jitã, acesta ocupã ºi nivelul superior, cu un
balcon (care aminteºte de cel al Casei
Vernescu, din apropiere). Sala de muzicã a
palatului, orientatã spre spatele clãdirii, cu
ieºire pe terasã, este ornamentatã cu toate
simbolurile care circulau pe la 1900: uºa
cãtre grãdinã are un mare chenar sculptat
cu îngeraºi care cântã fiecare la alt instru-
ment iar plafonul pictat de artistul la modã,
G.D.Mirea, reprezintã alþi îngeraºi zburând
pe cerul albastru. În micile saloane ce dau
cãtre stradã dominã ornamentele rococo,
pereþii fiind acoperiþi de baghete cu forme
vegetale, aurite, formând ºi ancadramentul
tablourilor. În pictura francezã apãreau
deseori pãstori ºi pãstoriþe, întrupând pen-
tru nobilimea frivolã idealul libertãþii depli-
ne. În pânzele lui Boucher, aceºtia aveau
siluetele graþioase ºi hainele de saten la
modã, integrându-se în atmosfera gene-
Salonul rococo, detaliu
Salonul rococo, detaliu
ralã de poveste cu zâne. În salonul casei
bucureºtene însã, în scopul transplantãrii rococou-
lui pe þarina strãmoºeascã, în ramele delicate, asi-
metrice, aurite, au fost plasate picturi de Marinescu
Vâlsan, cel mai harnic imitator al lui Grigorescu,
înfãþiºând ciobani autentici, cu cãciula în cap ºi
desculþi ºi ciobãniþe cu fotã ºi tulpan, aducând între
parfumurile suave ale salonului un sãnãtos iz de
stânã.
În curtea din spatele palatului, într-un pavilion
cu un singur nivel supraînãlþat, la care duce un
peron cu douã braþe ondulate, ca un val de mare, a
locuit George Enescu. Invitat la început în casa
marelui boier ºi a soþiei lui, Maruca, pentru a
concerta, împreunã cu alþi muzicieni, dupã moartea
lui Mihai Cantacuzino într-un accident, George
Enescu s-a cãsãtorit cu „Prinþesa“, împreunã cu
care a locuit mai cu seamã la Paris.
Astãzi palatul îºi îndeplineºte menirea de
muzeu ºi de focar al vieþii muzicale româneºti.

54
Salonul de muzicã, G. D. Mirea, pictura plafonului

55
Primãria sectorului 1

56
 PRIMÃRIA SECTORULUI I BUCUREªTI

Situatã pe Bulevardul Banu Manta, este una

din puþinele primãrii din capitalã construite de la
început în acest scop, între 1927-1936, de arh.
Nicu Georgescu ºi G.Cristinel (ultimul cunoscut ºi
prin alte edificii monumentale, mausoleul de la
Mãrãºeºti sau catedrala din Cluj, în stil neo-
românesc).
Vizibilã de la mare distanþã, silueta primãriei
se înalþã impunãtoare, ca un cub masiv, compact,
strãjuit de un turn de o înãlþime neobiºnuitã (65 m),
având în vârf statuia unui cavaler în armurã, cu
suliþã ºi scut. (Sã ne amintim cã armura era purtatã
de domnitorii noºtri în secolele XV-XVI, în
perioada de început a capitalei).
Majoritatea primãriilor medievale erau
înzestrate cu astfel de turnuri, de unde putea fi
supravegheat oraºul ºi observate eventualele
incendii. Un exemplu celebru e primãria din
Florenþa, construitã în secolul al XIII-lea ca o
cetate întãritã, încununatã cu creneluri ºi
maºiculiuri (deschideri prin care se aruncau pietre
peste asediatori). Pe turnul primãriei noastre
acestea sunt amintite doar simbolic printr-un brâu
în relief, susþinut de mici arce. Spre deosebire de
aspectul fortificat al primãriei florentine, edificiul
bucureºtean al secolului XX este deschis spre Olga Greceanu - detaliu frescã
exterior prin multe ferestre ºi balcoane.
Pentru a lega construcþia modernã de tradi- culare de la uºi ºi ferestre, arcadele loggiei sprijini-
þia localã, s-a recurs la evocarea stilului brâncove- te pe coloane ºi balustradele cu reliefuri perforate
nesc. Acoperiºul masiv, din þiglã, arcurile semicir- cioplite în piatrã amintesc de Mânãstirea Horezu ºi

Scara interioarã a
Primãriei Sectorului I

57
Sala de Consiliu a Primãriei Sectorului I, cu frescele Olgãi Greceanu
de Mogoºoaia. Edificiul se înscrie astfel în valul
stilului neo-românesc din perioada interbelicã.
Cavalerul (numit familiar omul de fier) a fost
executat de inginerul Alexandru Dimitriu, autorul
unor mari construcþii metalice,ca acoperirea Gãrii
de Nord, structura cupolei Ateneului Român ºi a
celei de la palatul Patriarhiei. El a instalat un
cavaler în armurã asemãnãtor, dar þinând în mânã
un ciocan, pe propria sa locuinþã din str. Episcop
Radu 29.
În interior, intrarea principalã se deschide
spre un hol, ºi o scarã largã din marmurã albã,
sculptatã cu grifoni ºi delfini, ca la Mogoºoaia. Pe
lângã birouri, sãli mari sunt destinate adunãrilor,
oficierii nunþilor, etc. Cea mai importantã este sala
de consiliu de la primul etaj, din dreptul loggiei,
cunoscutã ºi ca sala de marmurã. În anii ‘30 ea
fusese împodobitã cu picturi murale create de una
dintre cele mai vestite pictoriþe din România
interbelicã, Olga Greceanu. Preocupatã, ca ºi
ceilalþi artiºti însemnaþi ai epocii, Pallady, Tonitza,
ªirato, etc, de realizarea unei sinteze a modului
58
de exprimare vizualã modernã cu tradiþia
autohtonã, ea s-a inspirat din frescele medievale
de tradiþie bizantinã, creându-ºi un stil personal
inconfundabil. A cãutat sã lãmureascã problema
ºi teoretic, scriind Specificul naþional în picturã ºi
Compoziþia muralã, legile ºi tehnica ei. Convinsã
cã temele biblice oferã artistului teme majore ca ºi
posibilitatea exprimãrii celei mai elevate trãiri
spirituale, Olga Greceanu s-a consacrat artei
religioase (mozaicul mânãstirii Antim, etc.) De
aceea, în timpul regimului comunist, ateu, multe
din lucrãrile ei au fost distruse sau acoperite cu
var. La fel s-a întâmplat cu frescele sãlii de
consiliu, de a cãror existenþã nimeni nu a mai ºtiut
timp de o jumãtate de secol, pânã în 2005, când,
pornind de la o fotografie, un colectiv de
restauratori de la Universitatea Naþionalã de Artã,
condus de prof. dr. Dan Mohanu, a început
înlãturarea stratului care le acoperea, lãsând sã
iasã la ivealã compoziþii simfonice, din lungi linii
arcuite, în culori reþinute, armonios acordate.
 VILA SCULPTORIÞEI MILIÞA PETRAªCU
Modernismul s-a manifestat în România
prin adoptarea formulelor apusene ºi adaptarea
lor la nevoile particulare ale comanditarilor, în
creaþii artistice uneori de o valoare remarcabilã,
cum sunt operele lui Marcel Iancu.
Acesta fãcea parte, împreunã cu Victor
Brauner, Ion Vinea, M.H.Maxy, Miliþa Petraºcu,
din grupul avangardiºtilor, strânºi în jurul unor
publicaþii ca Unu sau Contimporanul, ºi care dore-
au sã se racordeze miºcãrii novatoare europene
din literaturã, muzicã ºi artele vizuale. Pe lângã
portretele în care excela, sculptoriþa a realizat în
aceastã perioadã ºi lucrari abstracte, care se
înscriu în ambianþa modernismului, ca Gângania
sau Peºtele.
Casa ei, din strada pictor Ion Negulici, sec-
tor 1, Bucureºti, pentru care i-a cerut lui Marcel
Iancu sã-i faca proiectul, trebuia sã îndeplineascã
anumite condiþii, subordonând toate functiile ate-
lierului de sculpturã. Pentru acesta arhitectul a
conceput un spaþiu plasat la colþul clãdirii,
supraînãlþat, cu luminã multã ºi ieºire direct în
curte printr-o uºã, care sã permitã scoaterea unor
statui de mari dimensiuni, grupând apoi în jur
celelalte încãperi.
Faþada indicã limpede prezenþa atelierului,
cu geamul lui mare, ca un corp lipit dar distinct de
Casa Miliþei Petraºcu, Bucureºti
59
restul clãdirii. Acesta este tratat ca un cub com-
pact, având în centrul feþei spre stradã douã bal-
coane ca sertare deschise iar în partea opusa ate-
lierului o fereastrã lungã ºi îngustã. De o maximã
simplitate, casa nu pare rigidã, construitã cu
echerul, pentru ca, privitã mai atent, nici o dimen-
siune nu este egalã cu alta.
În interior, atelierul, inima casei (inspirat, se
pare, din cel al lui Brâncuºi), are un volum sporit
fata de restul camerelor prin coborârea podelei
pânã la nivelul solului grãdinii, cu care comunicã
prin uºa proiectatã special pentru sculpturi, ca ºi
prin înãlþarea tavanului pe seama unei pãrþi a eta-
jului. Pe unul din zidurile interioare este construitã
o cãmãruþã, în surplombã, la care se ajunge pe o
scarã îngustã, lipitã de perete. Chilia, în care
încape doar un pat, e prevãzuta cu o fereastrã
prin care artista îºi privea statuile în lucru de sus,
controlând din acest punct de vedere inedit
îmbinarea feþelor sculpturilor. Toatã casa pare cã
a fost fãcuta cu mâna, revelând fantezia lui Marcel
Iancu, extrem de talentat ca pictor ºi desenator.
Înconjuratã pe trei pãrþi de grãdinã, locuinþa
i-a oferit Miliþei Petrascu pânã la o vârstã înaintatã,
confortul fizic ºi sufletesc propice creaþiei ei
bogate.
 PARCUL - GRÃDINA CIªMIGIU
Parcul atât de cunoscut din centrul capitalei
era pe vremuri un teren viran aparþinând
mânãstirii Sãrindar, de fapt o baltã în care se
revãrsau din când în când apele Dâmboviþei
umflate de ploi. Pe insula din mijlocul mlaºtinii
sãlbatice, pline de stuf, se ascundeau hoþii ºi
tâlharii. Pentru a scãpa de molimele iscate de apa
murdarã a Dâmboviþei, din care bucureºtenii îºi
luau apa de bãut, domnitorul Alexandru Ipsilanti a
dat, în 1779, un hrisov poruncind sã se asaneze
lacul ºi sã se facã douã ciºmele prin captarea
unor izvoare (unul din acestea, aflat lângã intrarea
din ªtirbey Vodã, este azi legat de numele lui
Eminescu). Cei care lucrau la aceste ciºmele erau
conduºi de marele ciºmigiu, de unde numele cu iz
turcesc al parcului.
Dupã 1830, în timpul Regulamentului
Organic, generalul Pavel Kiseleff s-a ocupat de
organizarea spaþiilor verzi ale capitalei, numele lui
fiind evocat ºi azi de ºoseaua din nordul oraºului.
Pentru ambele lucrãri, ºoseaua ºi parcul, a fost
Ion Jalea - Monumentul Eroului Francez, Grãdina Ciºmigiu, Bucureºti
60
angajat artistul peisagist C.F.W. Meyer de la
Viena, recomandat de directorul grãdinilor
imperiale. În anul inaugurãrii Ciºmigiului, 1852,
Meyer a murit de febrã tifoidã, la 38 de ani. Opera
sa a fost continuatã de profesorul de botanicã
Hofmaier (care a creat ºi Grãdina Botanicã) de
arhitectul Joseph Hartl apoi de Fr. Rebhuhn.
Viziunea lui Meyer era romanticã,
integrându-se în curentul artistic dominant al
epocii. Continuând concepþia „parcului englez“ din
secolul al XVIII-lea, înfãþiºarea grãdinii sugera
cufundarea omului în natura sãlbaticã. Nici o alee
dreaptã trasã cu linia ºi nici o altã intervenþie
vizibilã a grãdinarului nu venea sã tulbure
creºterea fireascã a vegetaþiei. Pe potecile cotite,
arbori de diverse soiuri ºi flori de toate mãrimile ºi
culorile ofereau surprize la fiecare pas,
compunând trasee melodice pânã la malul lacului
peste care treceau punþi curbate .
Doar mai târziu, când a fost construitã, pe
bulevardul Elisabeta, Primãria Capitalei, în faþa ei
s-a creat o priveliºte clasicã prin alinierea
brazdelor de flori ºi iarbã într-un parter neted ca o
pistã de aterizare.
În Ciºmigiu ºi-au gãsit locul numeroase
statui, unele mai vechi, cum e Atlas þinând globul
pãmântesc (care se afla acum un veac pe str.
Berthelot, pe când aceasta se numea “Strada
statuii”, altele mai noi, cum sunt cele care
formeazã Rondul poeþilor.
Între tufiºuri este aºezat Monumentul eroilor
francezi cãzuþi în primul rãzboi mondial,cioplit în
marmurã albã de sculptorul Ion Jalea în 1920,
reprezentând o sorã de caritate, care se apleacã
cu graþie asupra unui ostaº rãnit.
Pe insulã, Ion Mincu construise un restaurant
în stil românesc, bombardat în timpul rãzboiului. La
începutul secolului al XIX-lea, în Ciºmigiu se orga-
nizau întreceri de înot sau de patinaj, dupã sezon,
iar la cele de ciclism au luat parte ªt. Luchian,
Barbu Delavrancea ºi Alexandru Macedonski. Din
1890, de la Liceul Gh.Lazãr ieºeau mereu elevi sã
facã “école buissonnière”, dupã cum relata Grigore
Bãjenaru în Ciºmigiu & Co.
I. Gr. Popovici, G. Coºbuc, Rotonda Scriitorilor

Grãdina Ciºmigiu, Bucureºti

61
 PIAÞA DIN CENTRU SAU CÂTEVA NOÞIUNI DE URBANISM
Centrul geografic al capitalei
Piaþa Universitãþii, Bucureºti
62
Urbanismul este ºtiinþa ºi arta de a proiecta
ºi construi localitãþi noi ºi de a le sistematiza pe
cele existente. În vechime, aºezãrile se plasau pe
dealuri, în condiþii de apãrare, mai târziu casele s-au
înºirat de-a lungul drumurilor, principalele burguri
medievale dezvoltându-se la rãscrucea cãilor
comerciale celor mai bãtute, apãrate de ziduri ºi
turnuri (ca Braºovul sau Sibiul). Preferinþa
artiºtilor Renaºterii italiene pentru forme geo-
metrice regulate, simetrice, a dus ºi la proiectarea
unor oraºe ideale, ca Palmanova, circular, cu
strãzi în raze. Oraºele construite pe teren viran au
permis o trasare în tablã de ºah, ca la Petrograd
sau New York.
Centrul geografic al Bucureºtiului se aflã la
Km 0, în curtea bisericii Sf.Gheorghe Nou, unde
nu e nici o rãspântie iar traversarea bulevardului e
interzisã pietonilor. Piaþa cea mai apropiatã, Piaþa
Unirii, pãcãtuieºte prin lãrgimea excesivã a
spaþiului, urmare a nãzuinþelor faraonice ale lui
Nicolae Ceauºescu.
Adevãratul centru reprezentativ al capitalei
e prin urmare Piaþa Universitãþii, de fapt rãscrucea
bulevardelor, ale cãror edificii aparþin trecutului
dar ºi prezentului. Clãdirea cea mai micã, Biserica
Colþei, din sec. al XVIII-lea, pãstreazã amintirea
cea mai veche, ilustrând stilul brâncovenesc. In
spatele ei, marea construcþie neoclasicã a
spitalului cu acelaºi nume 81821, refãcut în 1890
de arh. Mandrea) se învecineazã cu Ministerul
Agronomiei (de arh. Ch. Blanc), ambele la fel de
masive ca ºi Universitatea (de arh. A. Orãscu,
1857, ºi N. Ghika Budeºti, 1921-34), toate clãdiri
impunãtoare, dovezi ale bogatei ºi solidei culturi
româneºti din secolul al XIX-lea, firesc integrate în
Europa. Corpuri severe, maiestuoase, cu
contururi trase cu linia, exprimând forþã ºi ordine,
ele invocã modelele trecutului clasic prin coloane
ºi frontoane.
Peste drum de Colþea, Palatul ªuþu (1832,
arh. C. Schwink ºi J. Weit), o bijuterie în stil eclec-
tic, îmbinã cu fantezie clasicismul ºi romantismul,
justificând mai ales prin luxul interiorului (cu scara
somptuoasã, care-ºi desface braþele în faþa unei
oglinzi imense) denumirea Bucureºtiului de altã
datã ca “micul Paris”. În faþa Universitãþii s-au ridi-
cat în perioada interbelicã cele douã construcþii
alcãtuind un plan curbat care dã respiraþie
bulevardului. Ultimul colþ al rãscrucii e cel al
Teatrului Naþional, (de arh. C. Lãzãrescu).
Ettore Ferrari - Ion Heliade Rãdulescu

Carrier Belleuse - Mihai Viteazu

63
Edificiul, refãcut de douã ori în epoca ceauºistã, a
fost acceptat în ultima formã, desigur, pentru cã
oferea la intrare imaginea cea mai dragã oricãrui
dictator, arcul de triumf. Alãturi de acesta, Hotelul
Intercontinental, de tip american (de arh. D.
Hariton, Gh, Nadrag, I. Moscu ºi ing. M. Neicu,
1968-70), distonând cu clãdirile istorice
ambientale prin mulþimea etajelor, a fost resimþit o
vreme ca un corp strãin, sfârºind prin a se integra
în viziunea bucureºtenilor despre oraºul lor.
Mijlocul pieþei era iniþial centrat de un grup
statuar înfãþiºând pe I. C. Brãtianu înconjurat de
alegorii, în gustul francez al secolului al XIX-lea.
înlãturat ºi topit de conducerea comunistã, ca ºi
statuile regilor, a fost înlocuit de un ceas, la care,
în epoca ceasurilor electronice de mânã, nimeni
nu se mai uitã.
Importanþa culturalã a locului e subliniatã de
statuile plasate în faþa Universitãþii, începând cu
monumentul ecvestru al lui Mihai Viteazu, realizat
în 1876 de sculptorul francez Carrier Belleuse, o
Bucureºti, Teatrul Naþional
64
siluetã elegantã, lipsitã de duritatea luptei,
potrivitã ambientului citadin. Celelalte statui
reprezintã personaje însemnate ale culturii
române, domni în redingote ºi pelerine, în perfect
acord cu stilul clãdirilor din jur, din altã lume decât
cea a oamenilor de astãzi care circulã în jurul lor.
Ion Heliade Rãdulescu, de Ettore Ferrari (autorul
statuii lui Ovidiu de la Constanþa, din 1882),
Gheorghe Lazãr de Ion Georgescu (cel mai
însemnat sculptor contemporan cu Nicolae
Grigorescu) din 1886 ºi Spiru Haret, de Ion Jalea,
din 1935, completeazã ºirul.
Mergând pe bulevardul Carol I spre rãsãrit,
în apropiere ne întâmpinã alt domn în redingotã,
dar scriind, aºezat confortabil în fotoliu,
C.A.Rosetti, de sculptorul V. Hegel, (autorul
monumentului Pompierilor din Dealul Spirii) din
1903.
Toate aceste statui ne vorbesc. Sã
încercãm sã le înþelegem mesajele!
Hotelul Intercontinental, Bucureºti

65
 B. MONUMENTUL SCULPTURAL
CE ESTE UN MONUMENT SCULPTURAL?
Spiridon Georgescu - Leul de la Cotroceni
Unele dintre statuile înãlþate pe socluri pe
care oamenii le întâlnesc în calea lor, îºi îndepli-
nesc menirea de a le aduce aminte, prin interme-
diul artei, de sensurile cele mai importante ale
vieþii, meritându-ºi pe deplin înscrierea pe lista
patrimoniului naþional, altele ºi-au dobândit acest
privilegiu doar prin vechimea lor, marcând eveni-
mente istorice însemnate. Dimensiunile mari ale
unui monument, care fac ca acesta sã fie vãzut de
departe, nu reprezintã, în sine, o calitate.
Dupã Primul Rãzboi Mondial, în România a
avut loc o campanie de edificare a unor monu-
mente închinate eroilor care s-au jertfit pentru în-
tregirea neamului. În 1919 s-a înfiinþat Societatea
pentru ridicarea monumentelor eroilor cãzuþi în
rãzboi, în 1926 Societatea Cultul Eroilor, patrona-
tã de Regina Maria. În aproape toate aºezãrile
þãrii s-au adunat fonduri din iniþiative particulare ºi
66
s-au ridicat însemne ale recunoºtinþei, troiþe, obe-
liscuri, plãci comemorative, pe care erau scrise
numele celor plecaþi din localitate ºi cãzuþi la da-
torie. Cel mai des poate fi întâlnitã statuia unui
ostaº, îmbrãcat în uniforma de atunci redatã mi-
nuþios pânã la ultimul nasture, stând de pazã cu
arma la picior, pornind la atac cu baioneta sau
chiar lovind duºmanul cu patul puºtii, ca ciobanii
când vine lupul (în Bucureºti, Eroul de la
Cotroceni, de Spiridon Georgescu). Trãsãturile
figurii sunt cele ale fiilor satului, particularitate
vizibilã mai ales în zonele turceºti ºi tãtãreºti ale
Dobrogei. Unele dintre aceste instantanee realis-
te, de mãrime naturalã, turnate în bronz, înnegrite
de vreme, au fost vopsite de localnici în culori, ca
sã semene ºi mai bine cu natura. Din aceeaºi
serie face parte ºi statuia numitã familiar Leul de
la Cotroceni, închinatã tunarilor, care apar, însã,
în compoziþie ca niºte accesorii ale regelui anima-
lelor (pe care autorul, pentru a-l reprezenta cât
mai fidel, l-a studiat într-o menajerie din Italia, pri-
lej cu care era sã fie devorat de modelul sãu, de
douã ori...).
În afara acestor statui, echivalente unor re-
portaje documentare, multe monumente au fost
create de artiºti de valoare ca Oscar Han
(Monumentul de la Mãrãºeºti), Ion Jalea
(Monumentul Eroilor Francezi, din Ciºmigiu), Miliþa
Petraºcu (Monumentul Ecaterinei Teodoroiu de la
Târgu Jiu) etc.
Statuia Aviatorilor, din Bucureºti, (autori
Lidia Kotzebue ºi Iosif Fekete, din 1936) e una din
cele mai impunãtoare, aºezatã la mijlocul bulevar-
dului cu acelaºi nume, într-o admirabilã perspec-
tivã. Soclul din marmurã albã, înãlþat ca o sãgeatã,
îndreaptã atenþia în sus, la Icar-ul cu braþele ca
niºte aripi întinse, gata de zbor. De la el, privirea
coboarã pe draperia care se scurge pe soclu, cu o
miºcare spiralatã, pânã la personajele de la baza
monumentului, unde acelaºi zburãtor este înfãþiºat
pe o laturã, ghemuit, pe urmãtoarea în genunchi,
cu privirea ridicatã, ºi în sfârºit în picioare, întin-
zându-se spre culmi. Dupã sensul în care încon-
jurãm monumentul, de la dreapta sau de la stânga,
putem urmãri fie fazele succesive ale prãbuºirii, fie
etapele înãlþãrii, ca douã linii melodice ale compo-
ziþiei, tristeþea jertfei alternând astfel cu sentimen-
tul speranþei, care culmineazã cu bucuria îmbãtã-
toare a stãpânirii vãzduhului.
Lidia Kotzebue ºi Iosif Fekete - Monumentul Aviatorilor, 1936, Bucureºti

67
 Comentarea acestuia rãmâne, însã, în seama
Arcul de Triumf, Bucureºti
celor care au privilegiul sã-l priveascã de
aproape.
Activitatea propusã profesorilor ºi elevilor
este, prin urmare, aceea de a depista ºi examina
monumentul eroilor cel mai apropiat de ºcoalã (sau
dintr-o localitate din preajmã), supunându-l unei
atente ºi minuþioase analize plastice. Aceasta va fi
pregãtitã prin aflarea datelor privind denumirea,
autorul ºi anul creaþiei, apoi prin documentarea
asupra autorului, a rolului sãu în istoria artelor ºi
prin plasarea lucrãrii în creaþia artistului.
La faþa locului, fiecare elev „va sta de
vorbã“, individual, cu monumentul, luându-i un
interviu cu caietul ºi condeiul în mânã, punându-i
toate întrebãrile din tabelul urmãtor, apoi, în
colectiv se vor compara lucrãrile scrise. În final se
va aprecia integrarea monumentului în ansamblul
urban, modul de acordare cu construcþiile din jur
prin dimensiuni, formã, culoare, materiale.
Se va cerceta dacã este clasat pe lista
patrimoniului ºi, dacã nu este, se va aprecia dacã
meritã sã fie protejat prin lege ºi se vor lua
mãsurile necesare.

Statuia Aviatorilor, slãvind eroismul, rãmâne

mereu actualã ºi te poate duce cu gândul ºi la
cosmonauþii care au ajuns pe lunã mult dupã
ridicarea monumentului. Simbolizând curajul, de
care orice om are nevoie în propria existenþã,
statuia comunicã cu toþi trecãtorii, fiecare putând
sã o interpreteze în felul sãu.
Vom înþelege ºi mai bine valoarea Monu-
mentului Eroilor Aerului, comparându-l cu altã
statuie cu aceeaºi temã, aºezatã în acelaºi cartier,
ºi în care autorul, sculptorul Leon Goué, francez
stabilit în România, nu a reuºit sã comunice cu
privitorii. Cei patru vulturi care susþin un glob
terestru, vãzuþi de departe, te duc cu gândul la
geografie sau la zoologie ºi doar dacã te apropii
observi pe postamente mici reliefuri, ca ilustraþii de
carte, înfãþiºând ciobani care privesc cum zboarã
pe cer avioane ca niºte jucãrii. Meritul statuii e
decorativ, marcarea strãzii Paris cu un semn
distinctiv, ajutând la orientarea prin cartierul destul
de întortocheat de vile de aceeaºi mãrime.
În acest caz înscrierea pe lista patrimo-
niului este justificatã de însemnãtatea istoricã.
Tot în cadrul campaniei pentru cinstirea
eroilor a fost reconstruit în formã definitivã ºi Arcul
de Triumf din Bucureºti.
Acþiunea a culminat cu ansamblul de la Leon Goué, Monumentul Aviatorului Zorileanu,
Târgu Jiu, de Constantin Brâncuºi, închinat pãcii. Bucureºti

68
C. Brâncuºi - P oarta Sãru
u tu
u lu
ui ,
piatrã, 1937, Tg. Jiu

69
 CÂTE CEVA DESPRE MONUMENTELE SCULPTATE DIN ROMÂNIA
Ion Georgescu - Gheorg g he Lazz ãr, marmurã,
1886, Piaþa Universitãþii
Primele opere monumentale, în deplinul
înþeles al cuvântului, din România sunt desigur
statuile Romei antice, cu care aceasta ºi-a
însemnat stãpânirea în Dacia cuceritã, ca de pildã
la Adamklisi, în Dobrogea, unde reliefurile istorice
înfãþiºeazã soldaþi romani ºi bãºtinaºi captivi.
Idealul uman al antichitãþii greco-romane,
mens sana in corpore sano, definea un echilibru
70
psiho-fizic deplin. Odatã cu schimbarea acestei
concepþii prin creºtinare, s-a produs scindarea
între sufletul nemuritor, de naturã divinã, ºi trupul
pieritor, supus pãcatelor, care trebuia acoperit, sã
nu se vadã, nu numai în picturile de pe pereþii
bisericilor ortodoxe, dar ºi în viaþa zilnicã, prin
veºminte lungi. Ieºirea din scenã a volumului
corporal a dus, în arta bizantinã, ca ºi în Þãrile
Române, la dispariþia sculpturii pentru multe
secole, redusã doar la relieful mãrunt al crucilor
sau catapetesmelor sau al ciopliturilor populare.
Catolicismul a favorizat, mai ales în Transil-
vania, revenirea volumului în artã, la început în
reliefurile figurative romanice ºi gotice, legate de
bisericã, apoi chiar în sculptura în ronde-bosse
(ca în statuia Sf. Gheorghe omorând balaurul, de
fraþii Martin ºi Georg din Cluj, din secolul al XIV-lea,
aflatã la Praga, o replicã la Cluj).
Sculptura laicã modernã s-a dezvoltat în
Þãrile Române odatã cu „europenizarea“ din
secolul al XIX-lea. Dupã câteva încercãri ale
sculptorilor paºoptiºti, care nu s-au pãstrat (de
exemplu Statuia Libertãþii de C. D. Rosenthal),
Karl Storck, profesor de sculpturã la ªcoala de
Bele-Arte condusã de Th. Aman, a creat primele
monumente ale unor personalitãþi istorice, ca
Mihail Cantacuzino, plasat ºi azi în faþa spitalului
Colþea, sau Domniþa Bãlaºa, din curtea Bisericii
care-i poartã numele, ambele de dimensiuni
reduse, potrivite cu clãdirile joase ale capitalei de
atunci.
Contemporanul sãu mai tânãr, Ion Geor-
gescu, a proporþionat silueta statuii lui Gheorghe
Lazãr cu clãdirea impunãtoare a Universitãþii de
peste drum, redându-i puþin peste mãrimea natu-
ralã ºi ridicându-l pe un soclu impunãtor.
Dimitrie Paciurea a supradimensionat
Gigantul sãu, comandat pentru expoziþia din
Parcul Carol din 1906, pentru a face parte dintr-un
grup (astãzi am spune o instalaþie), ilustrând le-
genda Jepilor din Bucegi, plasat într-o grotã, pe
malul lacului, la distanþã de privitori. Tot el este au-
torul unuia dintre cele mai deosebite monumente
funerare, Madona familiei Stolojan, de la cimitirul
Bellu, un relief plat urmând preceptele stilului
bizantin.
La începutul secolului XX, Bucureºtiul era
plin de statui aºezate în pieþe ºi parcuri, reprezen-
tând majoritatea politicieni în redingote, eventual
întovãrãºiþi de alegorii ca þãrãnci frumoase (un
Dimitrie Paciurea - Gig
g antu
u l , 1906, Parcul Carol, Bucureºti

71
 Constantin Popovici - Monumentul Electrificãrii, 1970, inox, Barajul Vidraru, Argeº
exemplu este monumentul lui C. A. Rosetti, de V.
Hegel). Ultimul artist citat este însã ºi autorul unui
grup sculptural plin de avânt, Monumentul
Pompierilor de la 1848 (din Dealul Spirii, care
dupã demolarea cartierului Izvor, pentru
construirea Casei Poporului, a fost amplasat
foarte nefericit pe un fundal de blocuri înalte).
Prezenþa lui Brâncuºi în þarã, în anii ‘30,
pentru a-ºi instala ansamblul monumental de la
Târgu Jiu, a însemnat desigur un moment de
racordare a artei româneºti, prin ce a dat ea mai
specific, la istoria artei moderne universale.
Generaþia interbelicã a mers ºi ea în pas cu
vremea, Medrea, Jalea, Han fiind în fruntea unui
pluton de sculptori de bunã calitate europeanã.
Monumentele ridicate în capitalã au continuat sã
înfãþiºeze politicieni în redingotã (ca Mihail
Kogãlniceanu de O. Han sau Spiru Haret de I.
Jalea) sau busturi (ca Ovidiu de C. Medrea, de la
72
ºoseaua Kiseleff). Pentru statuile ecvestre ale re-
gilor a fost ales celebrul Ivan Mestrovici.
Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, mo-
numentele citate au fost înlãturate de noua con-
ducere comunistã ºi s-au ridicat în schimb multe
alte statui ecvestre ale domnitorilor, ca ªtefan cel
Mare (una de Mircea ªtefãnescu, 1975, la Podul
Înalt - Vaslui, alta de Eftimie Bârleanu, 1977, la
Suceava) sau Mihai Viteazul (de Marius Butunoiu,
1978, la Cluj etc.)
Pãrinþii comunismului au fost ºi ei reprezen-
taþi tot stând drept, în picioare, conform tradiþiei,
Stalin, de Dumitru Demu, la intrarea parcului
Herãstrãu, Lenin, de Boris Caragea în faþa Casei
Scânteii, dar desigur în atitudini avântate, fãcând
cu mâna gesturi poruncitoare.
Tot în picioare, dar fãrã a schiþa vreo
miºcare, cu privirea dusã în depãrtãri, personajele
alese de Gh. Anghel pentru a le nemuri prin
statuile sale, poetul Mihail Eminescu sau pictorii
Luchian ºi Pallady sau cãlugãrul catolic
Monseniorul Ghika, cu toþii pãtrunºi de o religiozi-
tate adâncã, au apãrut oficialitãþilor vremii ca pur-
tãtorii unor mesaje subversive. Evitând sã le limi-
teze prezenþa la scurta vreme a vieþii lor terestre,
sculptorul nu i-a reprezentat îmbrãcaþi în hainele
vremii, ci în veºminte largi ºi lungi ºi cu picioarele
goale. (La fel a procedat ºi Iulia Oniþã în monu-
mentul Diaconului Coresi de la Târgoviºte.)
O cucerire a sculpturii româneºti din ultime-
le decenii ale secolului XX rãmâne, fãrã îndoialã,
reprezentarea simbolicã a unor idei abstracte, de
mare importanþã pentru lumea actualã. Monu-
mentul Electrificãrii, 1970, de la barajul Vidraru -
Argeº, de Constantin Popovici, evocând scheletul
metalic al unui stâlp de înaltã tensiune în formã de
X, întrupeazã într-o siluetã sinteticã efortul încor-
dat de dominare a naturii de cãtre om, a cãrui
Gheorghe Iliescu - Cãlineºti - F amilia , 1970, lemn, colecþia artistului
73
imagine emblematicã, fixatã pe culmea muntelui,
se profileazã pe cer.
Statuia Dialogul undelor, 1972, de
Constantin Lucaci, aºezatã în faþa sediului
Televiziunii Române, traduce vizual ºi mai sumar,
prin douã zigzaguri afrontate, din inox argintiu,
ideea comunicãrii prin magia tehnicii actuale.
În arta noastrã contemporanã, lucrãrile mul-
tor sculptori sunt exemple excepþionale de rezol-
vare a compoziþiei ºi de tratare a facturii în spiritul
materialului. Lucrarea Familie de Gheorghe
Iliescu - Cãlineºti sugereazã o horã la þarã, fãrã a
descrie personaje, amintind doar ciopliturile popu-
lare.
În acelaºi timp tradiþionalã ºi modernã,
sculptura a fost integratã pavilionului României de
la Bienala din Veneþia (1971).
 FIªA UNUI MONUMENT SCULPTURAL

- Ce reprezintã monumentul?
- Care sunt dimensiunile lui?
- Cine este autorul? Ce ºtim despre el?
- Când a fost creat monumentul ? Cine l-a
comandat ºi cu ce prilej?
- Care sunt materialele, tehnica ºi factura
folosite de artist?
- Cum se manifestã funcþiile: de utilitate, de
comunicare socialã ºi esteticã?
- Ce sugestii transmite de la prima impresie
prin silueta de ansamblu ºi prin acordul cromatic?
- Care sunt feþele importante ale statuii
reprezentând variaþii pe aceeaºi temã?
- Ce se aflã în centrul geometric al feþei prin-
cipale ?
- Care este centrul care atrage atenþia în
primul rând ºi de la care începe desfãºurarea dru-
mului compoziþional?
- Care este parcursul drumului compoziþio-
nal indicat de centrele de interes care se suced pe
rând? Cum povesteºte el acþiunea?
- Cum se leagã între ele imaginile care com-
pun statuia?
- Cum este resimþit timpul: static sau dina-
mic, în ce ritm?
- Cum exprimã autorul relaþia dintre om ºi
univers, clasic sau romantic?
- Cum apare idealul sãu uman?
- Cum este redat spaþiul? Cum aratã soclul,
care este relaþia lui cu statuia?
- Care este rolul desenului?
- Dar al umbrei ºi luminii?
- Din ce contraste cromatice este alcãtuit
acordul culorilor?
- Care este starea de conservare a monu-
mentului?
- Cum se potriveºte el cu ambientul în care
este plasat?
- Are plãcuþa indicând numele autorului,
perioada în care a trãit ºi titlul lucrãrii? Dacã nu,
propuneþi primãriei sã ia mãsurile necesare,
oferind documentarea.
Formulaþi o pãrere personalã referitoare la
monument.

Coloana infintului - Tg. Jiu, 1937

74
 MONUMENTUL ªI POLITICA
Nimic nu pare mai trainic decât un monu-
ment ridicat pentru eternitate, pentru a face nemu-
ritoare o izbândã istoricã, un erou, o idee… ªi
totuºi, trecând în revistã monumentele capitalei,
se observã cât de schimbãtoare e soarta ºi cât de
scurtã viaþa unor statui care au fost inaugurate cu
fast pentru a pieri apoi în neant.
Numai în zona Pieþei Victoriei s-au perindat
mai multe statui importante, pentru care s-au or-
ganizat concursuri, s-au alocat fonduri, la realiza-
rea cãrora au colaborat arhitecþi ºi sculptori. În
locul din care pornesc ºoseaua Kiseleff ºi Bule-
vardul Aviatorilor se afla, în anii ‘20, Monumentul
Eroilor Corpului Didactic, executat dupã un pro-
iect al pictorului Arthur Verona, reprezentând sol-
daþi romani purtând pe un scut un rãzboinic ucis
în luptã.
În apropiere, la primul rond al ºoselei
Kiseleff, se ridica Monumentul infanteriei, de Ion
Jalea, el însuºi rãnit în rãzboi ºi rãmas fãrã braþul
stâng. Dupã ce a câºtigat concursul la care a
participat ºi Corneliu Medrea, Jalea a ridicat un
obelisc din marmurã albã, înconjurat de ostaºi
turnaþi în bronz, atacând la baionetã.
Câþiva ani mai târziu, în faþa Palatului Regal
a fost instalatã statuia ecvestrã a regelui Carol I, o
lucrare de mare valoare, creatã de sculptorul dal-
matin Ivan Mestrovic, unul dintre artiºtii europeni
I. Mestrovici, Statuia Regelui Carol I din faþa Palatului Regal, Bucureºti
75
cei mai preþuiþi, apoi, pe ºoseaua Kiseleff, un grup
monumental, de acelaºi autor, reprezentând pe
regele Ferdinand, tot cãlare, înconjurat de patru
alegorii ale victoriei. Atunci s-a observat cã infan-
teriºtii de peste drum, din monumentul lui Jalea,
þinteau cu baionetele în rege, (comandantul su-
prem al armatei), ºi atunci tot grupul statuar al sol-
daþilor a fost demontat ºi a dispãrut fãrã urmã.
Curând au fost însã date jos de comuniºti ºi
statuile regilor ºi topite. Din Piaþa Victoriei a fost în-
lãturat monumentul Corpului Didactic pentru a fi
înlocuit cu Ostaºul Sovietic (suit pe un soclu foarte
înalt) realizat de Constantin Baraschi. ªi acesta a
fost mai târziu mutat în locul unde se aflase statuia
regelui Ferdinand, iar dupã Revoluþia Românã din
1989 în cimitirul Eroilor Sovietici.
Nici chipurile pãrinþilor comunismului nu au
avut parte de o viaþã mai lungã. Statuia lui Stalin,
de Dumitru Demu, plasatã la intrarea în parcul
Herãstrãu, dupã ce modelul ºi-a sfârºit existenþa
terestrã, a pierit într-o noapte. Lenin, de Boris
Caragea, din faþa Casei Presei Libere (pe atunci
Casa Scânteii) a fost doborât spectaculos cu
macaraua, în uralele mulþimii, bucurându-se de o
transmisiune TV foarte gustatã. Nu-i putem
aprecia mãrimea realã decât acum, când zace pe
iarbã în parcul de la Mogoºoaia…
 II. PATRIMONIUL MOBIL
CÂTE CEVA DESPRE COLECÞII ªI MUZEE

Cuvântul muzeu vine de la Museionul din

Alexandria, un templu închinat celor nouã muze,
care adãpostea ºi diverse colecþii ºi prilejuia dezba-
teri. E interesant de observat cu acest prilej, cã din-
tre muze, comedia (Talia) ºi tragedia (Melpomene)
erau legate de teatru, elegia (Erato), lirica
(Polimnia) ºi poezia eroicã (Caliope) de literaturã,
urmate de muzicã (Euterpe), dans (Terpsichora),
de istorie (Clio) ºi de astronomie (Urania), ºi nici
una nu inspira artele vizuale, care formeazã
principalul patrimoniu al muzeelor actuale.
Muzeele au început prin a fi colecþii de o-
biecte, alese pe gustul unui amator cu dare de
mânã, cum era de pildã galeria de statui antice din
grãdinile Medici, adunate de Lorenzo Magnificul ºi
care au înrâurit creaþia sculptorilor florentini din
Renaºtere. Prin secolul al XVIII-lea, unii nobili lu-
minaþi ºi-au deschis colecþiile pentru publicul larg
D. Paciurea - H imera apei , bronz, 60 cm,
(ca împãratul Iosif al II-lea la Viena în 1770),
M uzeul Naþional de Artã, Bucureºti
urmând ca, dupã Revoluþia Francezã, Palatul
Luvru sã devinã muzeu public. În România, muzee
de artã au fost înfiinþate în cadrul reformelor pro-
C. Medrea - Ghimpele , marmurã, 50 cm, gresiste ale generaþiei paºoptiste.
M uzeul Medrea, Bucureºti

76
 Prin definiþie, un muzeu de artã este o insti-
tuþie care se ocupã cu strângerea, studierea, pãs-
trarea ºi expunerea unor obiecte, dintre care multe
sunt de valoare patrimonialã. Aproape nu existã
localitate care sã nu aibã un muzeu cât de mic sau
mãcar o colecþie de artã cultã sau popularã, de
artã plasticã sau decorativã, anticã, medievalã sau
modernã. Funcþioneazã ca muzee palate, ansam-
bluri religioase, cartiere istorice sau întregi oraºe.
Aceste depozite de artã, preþioase desigur
pentru visteria þãrii, nu îºi îndeplinesc menirea
decât în prezenþa publicului. O capodoperã nu se
trezeºte la viaþã decât atâta timp cât un privitor se
opreºte în faþa ei ºi primeºte darul pe care autorul
l-a întrupat în forme ºi culori. Cu cât trãirile artis-
tului au fost mai intense ºi mai profunde, cu atât
mai copleºitor se revarsã ele asupra spectatorului,
cu condiþia ca acesta sã fie atent ºi receptiv, ºi sã
nu se uite la ceas. Vizita individualã e, desigur,
idealã, permiþând privitorului sã se simtã stãpân pe
timpul sãu. Aceastã independenþã temporalã
constituie de altfel diferenþa majorã dintre artele
statice (care rãmân neschimbate, ca pictura sau
sculptura) ºi cele cinetice (ca teatrul sau cine-
matograful), în care regizorul impune viteza ºi
ritmul desfãºurãrii spectacolului.
Pentru a afla informaþii asupra exponatelor,
calea cea mai simplã e o vizitã cu ghid, care poate
ºi sã rãspundã la întrebãri. Ghidul tipãrit al muze-
ului e bine sã fie studiat acasã, înainte sau dupã.
Acesta însumeazã un volum enorm de muncã a
specialiºtilor în birouri, biblioteci ºi ateliere, depar-
te de public. Lucrãrile sunt cercetate, li se întoc-
mesc fiºe - ca adevãrate acte de identitate - iar
dacã nu sunt semnate ºi datate, atribuirile se fac
prin comparaþie cu opere similare. Vizita medicalã
se face cu mijloacele cele mai moderne, inclu-
zând radiografierea ºi analizele chimice ale mate-
rialelor, iar tratamentele migãloase au loc în
ateliere de restaurare.
Una din cele mai interesante activitãþi ale
muzeelor este, însã, ºi cea îndreptatã cãtre exte-
rior, de atragere ºi educare a publicului. În acest
scop expunerea e reorganizatã ºi înnoitã periodic,
expoziþii temporare grupeazã lucrãri pe teme sau
artiºti, completându-se ansamblurile prin împru-
muturi de la alte muzee sau de la particulari.
În muzeu au loc din ce în ce mai multe acti-
vitãþi practice: copiii sunt lãsaþi sã deseneze inspi-
rându-se din operele maeºtrilor, acþiuni interactive
sunt determinate de noi forme de exprimare, ca
instalaþiile sau alte tipuri de artã neconvenþionalã C. Brâncuºi, P ass ãre în s paþiu
u , 1941 , bronz aurit ,
etc. 1,93 m, M uzeul Naþional de Artã modernã, Paris

77
 MUZEE DE ARTÃ DECORATIVÃ
Dupã cum se ºtie, orice obiect creat de
mâna omului îndeplineºte aceleaºi funcþii: utilã,
de comunicare socialã ºi esteticã, dar în proporþii
diferite. În Muzeul Tehnic Leonida, din Parcul
Carol din Bucureºti, se pot vedea avioane,
automobile, maºini ºi utilaje de tot felul,
interesante în primul rând prin ingeniozitatea
invenþiilor practice, oferind doar suplimentar
satisfacþii estetice datorate designului industrial.
Muzeele de artã plasticã, adãpostind
capodopere ale picturii ºi sculpturii, par cele mai
desprinse de viaþa practicã, oferind doar modele
ideale, etaloane de frumuseþe purã. La o
cercetare mai atentã, descoperim însã cã fiecare
exponat ºi-a jucat rolul sãu în complexul vieþii din
care a fost extras: unul figurând un zeu într-un
templu, altul un sfânt într-o bisericã, al treilea a
adulat un conducãtor de stat sau, dimpotrivã, a
susþinut o revoltã sau pur ºi simplu a ajutat un
burghez sã se laude cu averea lui.
Strachinã de Maramureº, Vama, colecþia Barbu Slãtineanu
78
Muzeele de artã decorativã, al cãror
patrimoniu e format din obiecte considerate de la
început, utile dar ºi podoabe ale casei (mobilier,
þesãturi ºi cusãturi, vase sau poterie din ceramicã,
sticlã, metal, etc.), atrag în primul rând prin
valoarea artisticã. Aºa, de pildã, un scaun mic, cu
trei picioare, bun de stat la masã sau de muls
vaca, îºi trãdeazã originea þãrãneascã, dar place
datoritã formelor simple, reduse la esenþial, ºi
senzaþiei de cãldurã ºi netezime date de lemnul
ºlefuit, în culoarea lui naturalã. Un alt scaun,
înzestrat cu spãtar ºi braþe, împodobit cu sculpturi
bogate ºi tapiþat cu catifea, îºi comunicã rangul
înalt, de tron domnesc, fãrã a atinge însã
obligatoriu calitatea esteticã a primului. Valoarea
artisticã nu depinde de bogãþie, ci de felul în care
dimensiunile, formele ºi culorile sunt acordate
între ele, rãsunând ca o muzicã divinã sau,
dimpotrivã, distoneazã, fiind percepute doar ca
niºte zgomote.
Scoarþã olteneascã, sec. XVIII, colecþie particularã, Bucureºti

79
 FIªA UNUI OBIECT DE ARTÃ MOBIL
Pentru ca un obiect de artã (fie el picturã,
sculpturã, piesa de mobilier, monedã etc.) sã fie
înscris (clasat) pe listele patrimoniului naþional,
trebuie sã îndeplineascã 3 criterii generale:
1 - vechimea (sã fi fost fãcut cu cel puþin 50
de ani înainte de data clasãrii);
2 - frecvenþa (sã nu existe multe opere la fel);
3 - sã fie într-o bunã stare de conservare.
Dacã a trecut de aceste probe, trebuie sã
corespundã altor 5 criterii specifice:
(1) sã aibã valoare istoricã (sã fie legat de
un eveniment important) sau
(2) memorialã (evocând o personalitate
însemnatã),
(3) sã fie autentic (nu copie),
(4) sã fie creaþia unui artist, atelier sau ºcoa-
lã cunoscute,
(5) opera sã fie de calitate (însuºire care pe
noi ne intereseazã cel mai mult).
Pentru fiecare criteriu se acordã un punctaj
pânã la 100 ºi dacã suma finalã este între 200 -
350 bunul în cauzã se claseazã în categoria
juridicã „fond“, iar dacã depãºeºte 350 intrã în
categoria „tezaur“.
Este cazul obiectelor din muzee sau colecþii
publice sau aparþinând unor particulari, care se
pot bucura de ele dar nu au dreptul sã le scoatã
în afara graniþelor þãrii (de aceea, pentru a pleca
în strãinatate cu orice fel de lucrare de artã trebuie
cerut avizul oficiului patrimoniului naþional, pentru
a fi arãtat la graniþã).
Monedã dacicã - coson (faþã-v
v erso)
80
Cum proiectele noastre de studiu nu includ
numai tezaure ci ºi obiecte de artã mai recente
sau de circulaþie mai largã (dintre care unele,
poate în viitor vor fi clasate), stã la îndemâna
noastrã sã le apreciem valoarea, aºa cum ºtim,
verificându-ne impresiile printr-o analizã plasticã
atentã. Ca ºi pânã acum, un set de întrebãri ne va
ajuta sã intrãm în dialog cu imaginea.
- Ce reprezintã lucrarea?
- Ce dimensiuni are?
- Care sunt materialele, tehnica ºi factura
lucrãrii?
- Cine e autorul, ce ºtim despre el?
- Când a fost fãcutã?
- Cum se exprimã funcþiile: practicã, de
comunicare socialã ºi esteticã?
- Ce sugestii transmit silueta generalã ºi
acordul cromatic de ansamblu?
- Ce se afla în centrul geometric al imaginii?
- Care e centrul compooziþional cel mai frapant
de la care începe desfãºurarea compoziþiei?
- Cum e resimþit timpul (static, dinamic, în ce ritm)?
- Cum exprimã autorul relaþia om-univers,
clasic sau romantic?
- Cum apare idealul sãu uman?
- Cum este redat spaþiul?
- Care este rolul desenului?
- Dar al umbrei ºi luminii?
- Din ce contraste cromatice e alcãtuit acordul
culorilor?
- Care este starea ei de conservare?
- Care este pãrerea voastrã personalã?
ªt. Luchian, Lãu
u tu
u l , ulei pe pânzã, 10x70 cm, 1912, Muzeul K.H. Zambaccian

81
 ICOANELE PE STICLÃ
Colorate ºi strãlucitoare, cu forme simplifi-
cate, amintind de Matisse ºi de alþi pictori moderni
(care deseori s-au inspirat din arta popularã),
icoanele pe sticlã atrag numeroºi colecþionari.
Tehnica aºternerii culorilor sub sticlã, care
are în acelaºi timp rol de suport dar ºi de protecþie
a picturii, a apãrut pe lume probabil din timpuri
foarte vechi, dupã ce s-a inventat sticla ºi mai
ales, dupã ce s-a obþinut, prin netezirea ei la cald,
dupã suflare, o suprafaþã planã. Primele exemple
cunoscute sunt din arta elenisticã ºi romanã, din
primele secole înainte de Hristos. În Imperiul
Bizantin sticla pictatã a înlocuit uneori smalþul, cu
luciul sãu preþios, apoi în Europa apuseanã a fost
utilizatã în arta popularã, dar ºi în artele
decorative, de pildã pentru a orna mobile. În
secolul al XVIII-lea, mai ales în preajma
Anonim din Þara Oltului, Profetul Ilie, icoanã pe sticlã, prima jumãtate a secolului al XIX-ll ea,
48,5x57,5 cm - Colecþia Avachian
82
manufacturilor de sticlãrie din Boemia, Austria ºi
sudul Germaniei, se lucrau icoane catolice sau
tablouri cu subiecte laice, realizate prin copierea
în serie a unor gravuri. Picturile pe sticlã lucrate
de þãranii români din Transilvania sunt singurele
icoane ortodoxe, aidoma prin teme ºi interpretare
cu cele din Þãrile Române. Unicate, creaþii în care
autorul ºi-a pus tot sufletul, acestea depãºesc prin
valoarea lor artisticã toate producþiile similare
contemporane. Cercetãtorii, ca Dumitru ºi Iuliana
Dancu, au studiat satele unde au trãit ºi trãiesc
iconari. În cel mai faimos dintre ele, Nicula, nu
departe de Cluj, în 1694 a avut loc o minune: o
icoanã a Fecioarei cu Pruncul a plâns, atrãgând o
mulþime de credincioºi, veniþi de la mari distanþe
sã afle alinare bolilor ºi necazurilor. Cum aceºtia
doreau sã ia cu ei la plecare câte un talisman,
 Sf. Gheorghe, Icoanã pe sticlã, sec. XX, 54x48 cm, Colecþie particularã, Bucureºti

sãtenii au început sã picteze icoane, copiind
direct pe cele de lemn din casã pe placa de sticlã.
Ateliere, aºa numite „glãjãrii“ (de la Glas = sticlã în
limba germanã), existau de la începutul aceluiaºi
secol în Transilvania, fondate de meºteri de la
Murano, lângã Veneþia, dar ele nu puteau produce
decât plãci de mici dimensiuni, aºa cum se
puneau ºi la ferestre, cu mai multe ochiuri.
Autenticitatea unei icoane pe sticlã din se-
colul al XVIII-lea se poate stabili prin urmare uºor,
dupã mãrimea lucrãrii ºi dupã imperfecþiunile
sticlei, datoritã tehnicii rudimentare.

83
 COLECÞIA DE COSTUME POPULARE

În cea mai mare parte a þãrii costumele

noastre populare au ieºit din uz, înlocuite de
veºmintele citadine, la moda zilei, ºi s-au mutat
în muzee ºi în foarte multe colecþii particulare.
Dacã ai moºtenit de la bunici sau
strãbunici portul lor de sãrbãtoare sau hainele
lor de muncã, uneori ºi mai unitar acordate în
simplitatea lor, e pãcat sã le þii ascunse în lãzi.
Unele se mai pot purta, concurând cu succes
blugii ºi tricourile sport. Altele, cele mai
preþioase, meritã sã fie expuse la loc de cinste,
ca niºte documente valoroase, atestând o
tradiþie artisticã multimilenarã.
Dincolo de unele deosebiri regionale,
costumele pãstreazã aceeaºi croialã, din
panouri drepte, rupte pe fir (ºi nu rãscroite cu
foarfeca), asamblate între ele exact ca acum
mai mult de 2000 ani, din vremea dacilor, aºa
cum se poate vedea din reliefurile în piatrã,
consemnând cuceririle romanilor, de pe
Monumentul de la Adamclisi, din Dobrogea,
sau pe columna lui Traian de la Roma.
Pe costumele de sãrbãtoare s-a adãugat
o ornamentare fastuoasã, venitã din Imperiul
Bizantin odatã cu Creºtinismul. Ca ºi bisericile
ºi frescele bizantine, costumele vorbesc
despre acelaºi ideal de înãlþare spiritualã. Aºa
cum artele, adresându-se sufletului ºi nu
trupului, au preferat sã evoce armonia
cereascã prin figuri geometrice regulate,
cercuri ºi pãtrate, ºi prin picturi plate, fãrã
miºcare ºi adâncime spaþialã (ajungând la
dispariþia sculpturii din bisericã), ºi costumul
remodeleazã trupul cãtre un cilindru, ca o
coloanã, acoperindu-l decent, fãrã decolteu
adânc sau talie de viespe (de aceea nu se
poate imagina un costum popular românesc cu
mâneci scurte, fustã mini sau cu pantaloni
deasupra genunchilor, cum sunt cei tirolezi).
ªi în figurã sunt subliniaþi ochii - oglinda
sufletului - etajul inferior, al maxilarelor, fiind
mascat de barbã sau de îmbrobodire.

Costum popular din zona Muscel, Muzeul Satului,

Bucureºti

84
 Ornamentele costumului, þesute sau
cusute, nu copiazã natura, nu se disting
floricele, frunze etc. ci evocã perfecþiunea
creaþiei divine prin pãtrate, cruci etc. ºi acorduri
cromatice sobre, mai ales viºiniu, negru, auriu.
Spre deosebire de coloranþii naturali de
altãdatã, cei actuali, sintetici, dau tonuri
violente, þipãtoare, prin care se disting multe din
piesele mai recente.
Portul a fost pãstrat de-a lungul veacurilor
ca semn al identitãþii naþionale, semnalizând de
la distanþã pe locuitorii satelor româneºti, ca ºi
pe vecinii de alte neamuri dinlãuntrul sau din
afara graniþelor þãrii.
Pãstrându-ºi constantele amintite,
costumul popular nu a rãmas, însã,
neschimbat, ci a primit neîncetat influenþe
strãine, pe care le-a asimilat, integrându-le în
compoziþia de ansamblu.
Cele mai preþioase exemplare pãstreazã
ºi azi splendoarea curþilor princiare din trecut,
portul de Muscel, brodat cu mult fir, pe negru, cu
marama lungã de borangic, aminteºte fastul din
capitala lui Mircea cel Bãtrân, pe când bundele
moldoveneºti, tivite cu blanã, pãstreazã croiala
hainelor veneþiene purtate de ªtefan cel Mare.
Dansul, una din primele manifestãri
artistice alãturi de muzicã, a fost în toate
civilizaþiile condiþionat de costum. Istoriile
deosebesc douã mari categorii, cea a dansului
nobililor, purtând veºminte bogate ºi incomode,
obligaþi sã se deplaseze cu paºi lenþi, „pe
pãmânt“ ºi jocul cu sãrituri, „în aer“, al þãranilor
îmbrãcaþi în haine comode, de lucru. Portul
popular românesc oferã þinute distincte pentru
ambele categorii de miºcãri: costumele
feminine cu fote strânse pe trup, lungi pânã la
glezne, care pãstreazã amintirea vechilor
reºedinþe domneºti din Muscel sau Curtea de
Argeº, au impus miºcãri sobre. Mai vioaie ºi
mai sãltãreþe sunt jocurile ardeleneºti, de
perechi, din zonele unde fusta e formatã din
douã bucãþi (catrinþe), care se desfac peste
cãmaºa largã.
Costum popular din zona Muscel, Muzeul Satului,
Bucureºti

85
 Jocul cel mai important e la noi hora, expri-
mare a solodaritãþii unei comunitãþi, care se miºcã
în acelaºi pas, þinându-se de mânã.
Cel mai spectaculos este însã fãrã îndoialã
dansul „cãluºarilor“ (numiþi în Oltenia cãluºari, în
Transilvania cãluºeri, iar în moldova cãluceani),
considerat cea mai reprezentativã coregrafie po-
pularã româneascã. Este un spectacol care are
loc în fiecare an, dupã Paºte, în vremea Rusaliilor,
pentru a alunga ielele ºi a vindeca de boale. Re-
pertoriul de dansuri ajunge pânã la o sutã de
piese, diferite, extrem de complicate, cu salturi
Th. Aman, Joc la þarã (detaliu), ulei pe lemn, 23,8 x14 cm, 1890, Muzeul Th. Aman, Bucureºti
86
acrobatice. Numele vine probabil de la cal, socotit
o fiinþã misticã, legatã de vechiul cult al soarelui ºi
figurat de bâtele dansatorilor, folosite uneori ca
sãbii. Asupra originii dansului cãluºarilor s-au
emis o mulþime de ipoteze, unii au presupus cã
provine de la egipteni, alþii din ceremoniile dedica-
te în Grecia Anticã lui Demeter, zeiþa fertilitãþii sau
din dansurile sacre ale preoþilor zeului latin Marte,
alþii, în sfârºit, cã era o manifestare specificã
tracilor, dedicatã soarelui (toegele figurându-i ra-
zele), care a fost rãspândit de celþi în alte pãrþi ale
Europei.
 Cãluºari
Muzeul S atului, Bucureºti

Cea mai veche relatare despre cãluºari da-
teazã din 1599, din Transilvania.
Dimitrie Cantemir descrie pe larg ritualul de
vindecare a unor bolnavi cronici care, întinºi pe jos,
erau cãlcaþi în picioare pe rând de toþi cãluºarii etc.
Ceata dansatorilor, compusã din 5 pânã la 13
bãrbaþi, este legatã prin jurãminte, reînnoite în
fiecare an, în faþa unui steag înalt de 5 m. Ei sunt
îmbrãcaþi în alb, cu brâu ºi bete roºii încruciºate pe
piept, cu funde colorate legate peste cot, amplificând
miºcarea salturilor ºi având sub genunchi curele cu
clopoþei, sunând la fiecare pas. Miºcãrile, foarte
complicate, acrobatice chiar, au relaþii variate cu
muzica, deseori piciorul pãºind în pãmânt nu
pe bãtaia tactului, ci pe pauza care urmeazã,
în contratimp.
Tradiþia Cãluºului a fost proclamatã
drept capodoperã a patrimoniului oral ºi
imaterial al umanitãþii, în cadrul unei ceremonii
organizate la sediul Organizaþiei Naþiunilor
Unite pentru Educaþie, ªtiinþã ºi Culturã din
Paris în data de 25 noiembrie 2005.

Horã. Costume cu fotã Joc. Costume cu catrinþã

87
 COLECÞIA MEA DE COSTUME

Costume de la 1900, pentru mari ºi mici

Nu am avut intenþia sã devin colecþionar, nu

am avut averi de plasat în obiecte de valoare pe
care mai târziu sã le speculez. Eu nu am fãcut
decât sã nu arunc hainele vechi ºi demodate, aºa
cum face toatã lumea, ºi ele s-au adunat de la
sine, în decursul întregii mele vieþi. Am ales ºi am
pus de-o parte piesele frumoase rãmase de la
bunici, pãrinþi, unchi ºi mãtuºi, din plãcerea de a
le privi ºi pentru cã îmi aminteau de fiinþele dragi.
Deseori mã gândesc cu admiraþie ºi recunoºtinþã
la talentul ºi dãruirea celor care au creat compo-
ziþii încântãtoare, o bluzã din dantele ca o spumã,
de la 1900, sau o pãlãrie cu panglici ºi flori.
Meritul meu stã numai în felul în care am înºirat
aceste perle pe aþã, punând în luminã semnifi-
caþiile lor, mesajele artistice ºi culturale.
Predând istoria artelor la Universitatea
Naþionalã de Arte din Bucureºti, m-am convins cã
înfãþiºarea umanã constituie o exprimare artisticã
la fel de valoroasã ca ºi oricare dintre celelalte
ramuri ale artelor vizuale, evoluând odatã cu
acestea în cadrul fiecãrui stil. Mi-am schimbat ast-
fel punctul de vedere, dând o mai mare impor-
tanþã actorilor (din viaþã sau de pe scenã), care

88
prin costum se integreazã decorului, format din
arhitecturã, artele plastice (picturi ºi sculpturi) ºi
cele decorative (mobilier, ceramicã, textile etc.) ºi
am prezentat istoria costumului universal ºi româ-
nesc în lucrarea Artã, stil, costum.
La început þineam toate lucrurile în dulapuri
ºi cutii de pãlãrii, dar când le scoteam sã le arãt
studenþilor, se repezeau sã se gãteascã cu ele, se
priveau în oglindã - „Uitaþi-vã ce bine-mi stã!“ ºi nu
mai erau atenþi la explicaþiile mele. Pentru a le
demonstra unitatea stilisticã a întregii imagini
umane într-o anume epocã, am început sã com-
pun ansambluri, þinute alcãtuite din haine, pãlãrie,
ciorapi ºi pantofi, lenjerie ºi accesorii, mãnuºi,
geantã, umbrelã etc. Am organizat în 1997/8 o
expoziþie la Muzeul Colecþiilor de artã din
Bucureºti, apoi în vara urmãtoare am mutat-o la
Muzeul de Artã din Constanþa (unde am adãugat
ºi câteva costume turceºti ºi tãtãreºti, ca ºi unul
de marinar, pentru culoare localã).
Cea mai veche perioadã, de la sfârºitul
secolului al XIX-lea, era evocatã în expunere de o
rochie cu crinolinã ºi de alta cu turnurã, lângã o
oglindã care a aparþinut lui Vasile Alecsandri, stilul
Art Nouveau de la 1900 de siluete de femeie-floa-
re, cu talia strânsã în corset, ca un ceas cu nisip,
multe dantele, voalete ºi boa din pene de struþ,
alãturi de vase de sticlã Galle, în lumina unei
lãmpi electrice, marea noutate a vremii. Anii ‘20,
apoi anii ‘60 se puteau recunoaºte datoritã fuste-
lor din ce în ce mai scurte, tehnicilor ºi materiale- Costume de la 1900
lor noi folosite.
Fiecare deceniu era ilustrat de costume
Costum din anii ‘20 aºezate în decorul lor contemporan, în care se
succedau o serie de obiecte, de la gramofonul cu
pâlnie la aparatele muzicale electronice actuale.
Cercetând veºmintele adunate în cuferele
mele, am încercat sã le datez, sã disting ampren-
tele modelor efemere, care nu au durat decât un
sezon, ca pãlãriile anilor ‘30, necesare la vremea
lor, ca un accent frapant pentru înviorarea peisa-
jului ºi intensificarea trãirii clipei. În contrast cu a-
ceste fantezii trecãtoare, s-au detaºat constante-
le, veºmintele care, prin formele practice ºi mesa-
jul de duratã, au rãmas aproape neschimbate de
un secol, cum e costumul bãrbãtesc (azi denumit
„de firmã“) sau rochiþa neagrã (variind cu diverse
accesorii), apoi taiorul drept, lansate de Coco

89
 Chanel prin anii ‘20 ºi care se poartã ºi azi, con-
tinuând sã se potriveascã modului de viaþã al
femeii active. Rochia Chanel a fost comparatã cu
automobilul Ford, care era în perioada interbelicã
la fel de util ºi de frumos ºi la fel de negru.
Am încercat sã demonstrãm legãtura dintre
costumul purtat la un moment dat ºi dansul de
salon. Astfel, îmbrãcând un grup de studenþi în
haine de la 1900, þepene, cu corset ºi poale lungi
pânã la pãmânt, am înþeles de ce strãbunicii lor la
aceeaºi vârstã valsau în paºi rotiþi, neputând sã
se aplece.
Dupã Primul Rãzboi Mondial, femeile, ocu-
pând posturi pânã atunci rezervate bãrbaþilor
(avocate, aviatoare etc.), ºi-au scurtat fustele, iar

Mica rochie neagrã, Coco Chanel

Pãlãrii din anii ‘30

Domnul Goe, în costum de marinel

dansul la modã, charleston, cu miºcãri din ge-

nunchi, atrãgea atenþia asupra gambelor în ciora-
pi lucioºi de mãtase . În anii ‘30 era la modã tan-
goul sud-american, care se dansa în perechi, iar
spatele rochiilor era împodobit cu broderii sau
dantele etc.
Urmãrind expunerea, vizitatorul constata cã
în decursul secolului XX moda a întinerit progresiv,
modelele de eleganþã nemaifiind acum adulþii, ci
adolescenþii. Se convingea de asemenea cã, dacã

90
 Vals
Universitatea Naþionalã de Artã

Tango
Universitatea Naþionalã de Artã

la 1900 costumul marca deosebirile de rang, avere,
sex, vârstã, neam, în zilele noastre toate aceste
bariere au cãzut. Ce mai comunicã atunci
înfãþiºarea umanã? Inevitabil, personalitatea purtã-
torului sau preferinþele lui culturale (semnalizând
din ce grup doreºte sã facã parte), iar valoarea ima-
ginii e datã de calitatea artisticã. Sã nu uitãm cã
alãturarea formelor ºi culorilor pe propriul chip are
aceleaºi legi ca ºi pictura ºi sculptura, iar alegerea
ºi combinarea veºmintelor este o compoziþie
decorativã.
Iar suprema politeþe e frumuseþea.

Dansul mileniului III - performing, Universitatea Naþionalã de Artã

91
 MARKETINGUL CULTURAL
Cuvântul marketing, foarte mult folosit în
prezent, se defineºte ca „ansamblul activitãþilor,
metodelor ºi tehnicilor care au ca obiect studiul
cererii consumatorilor ºi satisfacerii acestor cereri
cu produse ºi servicii“. Aplicat la artele vizuale,
marketingul înseamnã aflarea dorinþelor publicului
de expoziþii, muzee ºi monumente, ca ºi de
spectacole diverse, ºi oferirea unor astfel de
manifestãri.
Dificultatea care se iveºte de la început este
însã de a ne hotãrî cu ce trebuie început, ca în
întrebarea: ce a fost mai întâi, oul sau gãina?
Dacã întrebi publicul ce ar vrea, riºti sã nu vrea
ce-i poþi da, iar dacã îi oferi fãrã sã-l consulþi, se
poate sã nu-i placã.
Sã pornim, ca în definiþia de mai sus, de la
receptorul-consumator ºi sã vedem unde
ajungem.
Ca sã întrebi publicul ce doreºte, trebuie
întâi sã-l cunoºti, sã ºtii cui te adresezi, sã ºtii cât
e de numeros ºi mai ales ce fel de culturã artisticã
are. Un anumit gen de muzicã preferã melomanii
abonaþi la concertele Orchestrei Filarmonice de la
Ateneul Român ºi altceva ascultã tinerii dintr-un
grup de gothic-rock. Cele douã categorii se
deosebesc, de altfel, ºi dupã cum se îmbracã.
Prin urmare prima întrebare la care trebuie
Stradã din Sighiºoara
92
rãspuns este „care e publicul-þintã“ (vârsta,
profesia, pregãtirea etc.). Cu un colectiv mai
restrâns ºi omogen e mai uºor de comunicat
decât cu un popor întreg.
Sã luãm, de exemplu, programele oferite de
televiziune. În urma studiilor de marketing se
alcãtuiesc grile pe toate orele zilei ºi apoi emi-
siunile se distribuie dupã cum urmeazã: desenele
animate destinate copiilor - de dimineaþã, când e
bine sã mai stea ºi liniºtiþi, telenovelele relaxante,
gustate de gospodine - dupã amiaza, când ele ºi-
au terminat treburile menajere, iar seara se pro-
grameazã meciurile sportive apreciate de bãrbaþi.
Principala concesie fãcutã de televiziune
„publicului larg“, acestui mare necunoscut, este
cultivarea „genului scurt“ în mai toate emisiunile,
pornind de la constatarea cã, dacã nu se
distreazã destul, spectatorul apasã pe butonul
telecomenzii ºi schimbã postul. Succesiunea
rapidã de ºtiri ºi de imagini, de conversaþii mereu
întrerupte, acþioneazã, de fapt, asupra privitorilor
ca un antrenament al nerãbdãrii, creându-se un
cerc vicios, din care se exclude posibilitatea de
concentrare a atenþiei mai mult de un minut.
Concesiile fãcute mai cu seamã de posturile
particulare au la bazã interesul economic al
atragerii publicului ºi al difuzãrii reclamelor.

Pentru a-ºi menþine sau a-ºi mãri “rating-ul”
(audienþa mãsuratã statistic prin controlarea unui
grup-martor de abonaþi) producãtorii scad mereu
nivelul cultural al emisiunilor. Aºa de pildã,
pornind de la o greºitã înþelegere a artei populare,
cântece tradiþionale, uneori de o valoare muzicalã
remarcabilã, sunt prezentate în imagini false,
artificiale, în decoruri încãrcate cu kitschuri, de
cãtre cântãreþi ºi cântãreþe deghizaþi în þãrani de
operetã, cu decolteuri, fuste scurte ºi machiaj ºi
coafuri sofisticate.
Prin urmare, ar fi de dorit ca nivelul cultural
sã nu coboare, pentru a atrage pe virtualii
„oameni de pe stradã“, care nu vin toþi din pãdure,
ci sã creascã pentru a-i iniþia în trãiri mereu mai
elevate. Sau cu alte cuvinte ca mass-media sã
facã nu numai informare ci ºi educaþie artisticã.
Sã vedem însã unde ajungem dacã pornim
nu de la cerere ci de la ofertã.
93
Castelul din Hunedoara
Arta provine de la creator, din nevoia lui de a
exprima o iluminare, o trãire intensã, numitã de
obicei inspiraþie. Dupã acumularea în subconºtient
a multor impresii, senzaþii, sentimente, gânduri care
au rãscolit amintiri artistul îºi dã seama deodatã cã
acestea se leagã între ele ºi se cristalizeazã ca o
nestematã, care trebuie arãtatã ºi celorlalþi.
Dar este posibil ca aceºtia sã nu priceapã ce
vãd, sã ia diamantul drept sticlã ieftinã, sã nu aibã
rãbdare sã-l priveascã atent din toate pãrþile, pentru
a se bucura de strãlucirea ºi reflexele lui colorate,
date de ºlefuirea savantã a faþetelor. În acest caz
trebuie sã li se explice, sã li se trezeascã interesul
pentru a sta locului ºi a primi mesajul artistic. Adicã
sã li se facã educaþie vizualã.
De oriunde am porni, ajungem prin urmare la
aceeaºi concluzie.
 TURISMUL CULTURAL
Biserica din Densuº, Haþeg
Multe þãri, ca Italia sau Grecia, Franþa sau
Spania, obþin venituri substanþiale din turism. Mulþi
strãini sunt atraºi de celebritatea unor locuri (ca
muntele Olimp, reºedinþa zeilor mitologiei
greceºti), de localitãþi pline de monumente ºi
muzee (ca Parisul sau Roma), de statui sau picturi
cunoscute de toatã lumea (ca David de
Michelangelo sau Gioconda lui Leonardo da
Vinci). Pentru a menþine în atenþie aceste obiective
turistice, se face încontinuu publicitate, prin afiºe,
publicaþii sau filme, se spun poveºti, se face
scandal. Misterul þesut în jurul Giocondei este
mereu rãscolit, se gãsesc mereu noi motivaþii ale
zâmbetului ei ambiguu (ba cã era o modã a
timpului, pe care o practicau toate elegantele
Florenþei secolului al XV-lea, ba cã ea era de fapt
bãrbat etc), iar aventurile tabloului de la Luvru,
rãpit, regãsit, agresat, apãrat prin toate mijloacele
electronice, formeazã un roman poliþist palpitant.
Chipul Monalisei se regãseºte pe toate materialele
publicitare posibile, pe etichete, pungi etc.
94
La noi, singura campanie de rãsunet a fost
cea organizatã în jurul lui Dracula, vampirul din
romanul lui Bram Stoker, identificat în modul cel
mai absurd cu Vlad Þepeº, fiul lui Vlad Dracul
(care fãcea parte din ordinul Dragonului). În jurul
castelului Bran, fãrã nici o legãturã cu locul de
desfãºurare a acþiunii romanului horror citat, au
rãsãrit ca ciupercile prãvãlii ºi standuri care
vindeau mãºti înspãimântãtoare, picturi pe toate
materialele posibile ºi tot felul de suveniruri.
România este, însã, plinã de comori de artã,
care nu sunt puse în valoare ºi nu sunt cunoscute
nici de bãºtinaºi. Fiecare filã a istoriei poate fi
vãzutã pe viu în imaginile monumentelor. Ruinele
stârnesc imaginaþia vizitatorilor, ducându-i cu
gândul în zilele fabuloase când erau în picioare
templele dacilor de la Orãºtie, la fel de impunãtoare
ca ºi cele ale Greciei antice, Amfiteatrul roman de
la Sarmizegetusa, care avea ceva din mãreþia
Colosseumului de la Roma, sau Cetatea Sucevei,
fortificatã ca ºi cetãþile Apusului. Bizanþul ºi-a lãsat
amprenta durabilã în toatã þara, în biserici în care
se slujeºte de multe sute de ani, în costumele de
sãrbãtoare ale þãrãncilor, demne de domniþele de
altã datã, sau în preþioasele ceramici smãlþuite.
Stilurile apusene - romanic ºi gotic - din
cetãþile înfloritoare ale saºilor transilvãneni, s-au
rãspândit ºi în restul þãrii, asimilate în cadrul unor
construcþii de concepþie localã, ca în bisericile lui
ªtefan cel Mare. Nu putem da aici decât câteva
exemple rãzleþe din mulþimea monumentelor de
artã din þara noastrã, cunoscute prea puþin sau
deloc. Cine ºtie de pildã (în afara specialiºtilor
medievaliºti) de biserica din satul Mãlãncrav, la
cca 20 km de Sighiºoara? E o bijuterie în stil gotic,
cu picturi murale autentice, înfãþiºând, pe un fond
albastru de noapte, siluetele prelungi ale unor
cavaleri ºi doamne, cu talii subþiri ºi pantofi cu
vârful lung ºi ascuþit, cum se purta în secolul al
XV-lea. Când am intrat în bisericã, se auzea, la
orgã, o cantatã.
Dar câþi dintre bucureºteni ºtiu cã la Uniunea
Scriitorilor, pe Calea Victoriei, iniþial casa familiei
Monteoru, salonul central a rãmas neschimbat de
mai mult de un secol, cu lampadare din bronz
pentru lumânãri, în mijloc cu o canapea rotundã pe
care altãdatã ºedeau mamele ºi mãtuºile,
supraveghind fetele care valsau în jur, ca sã nu fie
curtate de cine nu intra în vederile pãrinþilor…
Deasupra capetelor, pictura tavanului, creatã de
artistul cel mai la modã, G. D. Mirea, înfãþiºeazã
încã acelaºi cer albastru pe care plutesc fiinþe de
vis… Orice casã, mai nouã sau mai veche, are
povestea ei, pe care trebuie doar sã o descoperim.
În afara drumurilor bãtute de agenþiile de
turism, în toatã þara sunt nenumãrate poteci, care
au ºansa sã devinã în viitor ºosele naþionale sau
internaþionale, pe care sã circule autocare cu
vizitatori.
Turismul rural este la noi deosebit de
atrãgãtor prin munþii ºi codrii în care omul pare cã
nu a pãtruns niciodatã. Mai sunt cãsuþe ca în
poveºti, risipite pe dealuri, care pãstreazã
comoara nepreþuitã a artei populare, în care e
încã intactã legãtura primordialã între toate
obiectele fãcute de mânã, pe mãsura meºterului,
numai din lemnul, lutul ºi cânepa din gospodãria
sa.
95
Sã încercãm sã ne uitãm în jur, ca ºi cum
am vedea pentru prima oarã casele, strãzile,
statuile, ºi sã ne strãduim sã le înþelegem tâlcul ºi
poezia. Sã ne imaginãm cã ne-au venit în vizitã
prieteni de departe ºi dorim sã le arãtãm comorile
noastre. Desigur cã ºi „condiþiile de cazare“
conteazã, dovedind gradul nostru de civilizaþie,
dar ce vã stã vouã în putere este mai ales sã-i
fermecaþi cu poveºtile voastre.
Puse pe hârtie, ghidajele voastre pot deveni
nuvele sau schiþe literare, cele mai reuºite dintre
ele putând alcãtui o „carte de aur“ a localitãþii,
cartierului sau ºcolii (sporind nota la românã a
elevilor aleºi). Iar traducerea lor ar putea fi o
motivaþie pentru învãþarea mai temeinicã a
limbilor strãine. Desigur, mai e loc ºi pentru alte
idei noi.
Drum bun!
Cetatea Sucevei
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ
Alexianu Al., Mode ºi veºminte din trecut, Bucureºti, Ed.
Meridiane, 1971
Argan G. C., Walter Gropius ºi Bauhaus-ul, Bucureºti Ed.
Meridiane, 1976
Argeºanu Florian ºi Constantin Ucrain,Tripticul vitejiei româneºti
(Monumentele eroilor) Bucureºti, Ed. Sport Turism, 1977
Arnheim Rudolf, Artã ºi perceptie vizualã, Bucureºti Ed.
Meridiane, 1979
Barbosa Octavian, Dicþionarul artiºtilor români contemporani,
Bucureºti, Ed. Meridiane, 1976
Bâtca Maria,The Romanian National Costume, DIP f.d.
Botez Crainic Adriana, Arta formei, Bucureºti, Ed.Orator 1993
Botez Crainic Adriana, Istoria Artelor, vol 1-5, Bucureºti, Ed.
Didacticã ºi Pedagogicã, 1995-2002
Brezianu Barbu, Brâncuºi, Bucureºti, Ed. ALL, 1999
Celac Mariana, O.Carabela, M.Marcu-Lapadat, Bucureºti, arhitec-
turã ºi modernitate, Bucureºti, ARCUB, Simetria 2005
Ciovârnache Stefania, Sculptorul Spiridon Georgescu, Revista
Muzeului Militar Naþional, 1/1991
Cleja Stoicescu Claudia, Sub semnul muzeului, Bucureºti Ed.
Sport-Turism,1983
Comarnescu Petru, Îndreptar artistic al monumentelor din nordul
Moldovei, Suceava, Casa regionalã a creaþiei populare, 1961
Constantin Paul, Mica enciclopedie de Arhitecturã, arte decorative
ºi aplicate moderne, Bucureºti, Ed.Meridiane,1977
Constantin Paul, Culoare, artã, ambient, Bucureºti, Ed. Meridiane 1979
Curinschi Vorona Gheorghe, Introducere în arhitectura comparatã,
Bucureºti, Ed.Tehnicã, 1991
Dicþionar de Artã, Bucureºti, Ed.Meridiane 1995-1998
Dicþionar enciclopedic de artã medievalã româneascã, Bucureºti,
Ed.ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1976
Draguþ Vasile, Artã Româneascã, Bucureºti, Ed. Vremea, 2000
Draguþ Vasile, Dicþionar enciclopedic de artã medievalã
româneascã, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1976
Draguþ Vasile, Pictura muralã din Transilvania, Bucureºti, Ed.
Meridiane,1970
Draguþ Vasile, Medalioane în cernealã, Buc, Ed. Meridiane,1988
Draguþ V., V.Florea, D.Grigorescu, M. Mihalache, Pictura
româneasca în imagini, Bucureºti, Ed. Meridiane 1970
Formagiu I, Portul popular din România, Bucureºti, Ed. Artis,1974
Funcþiune ºi formã, Antologie de arhitecturã modernã, Bucureºti,
Ed. Meridiane,1989
Gherasim Vasile ºi Emilia Enache, Bucureºti sectorul 1, Bucureºti,
Ed. Corifeu 2004
Gilbert Rita, W.Mc Carter, Living with art, NY , Ed A.Knopf inc.1992
Giurescu Constantin, Istoria Bucureºtilor, Bucureºti, Ed. pentru li-
teraturã, 1966
Grec Marius, Introducere în arheologie, Arad, Vasile Goldis
University Press,2001
Grozdea Mircea, Sculptori români contemporani, Bucureºti, Ed.
Meridiane 1984
Ioan Augustin, Hanna Derer, Bisericile fortificate ale saºilor din
Transilvania, Bucureºti, Ed. Noi Media Print, 2004
Ionescu Grigore, Arhitectura româneascã, tipologii, creaþii, cre-
atori, Bucureºti, Ed. Tehnicã,1986
Istoria artelor plastice în România, Bucureºti, Ed. Meridiane 1968
Joja Constantin, Actualitatea tradiþiei arhitecturii româneºti,
Bucureºti, Ed. Tehnicã, 1984
Joja Constantin, Arhitectura româneascã în context european,
Bucureºti, Ed. Tehnicã,1989
96
Kiss Imola, Szocs Peter Levente coord., Arhitectura religioasã
medievalã din Transilvania, Satu Mare, Ed. Muzeului Sãtmãrean,
1999
Lãzãrescu Cezar ºi Elena, G. Cristea, Arhitectura româneascã în
imagini, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1972
Lickider H., Scara arhitecturalã, Bucureºti, Ed. Tehnicã, 1973
Melicson Marcel, Arhitectura modernã, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, 1975
Michelis P. A., Estetica arhitecturii, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1982
Mihalcu Mihail, Consevarea obiectelor de artã ºi a monumentelor
istorice, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã,1970
Moles Abraham, Psihologia kitsch-ului, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1980
Monda Jean, Monumente de arhitecturã modernã, Bucureºti, Ed.
Albatros,1982
Mucenic Cezara, Bucureºti un veac de arhitecturã civilã, Secolul
XIX, Bucureºti, Ed. Silex, 1997
Nanu Adina, Arta, stil, costum, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1976
Nanu Adina, VEZI? Comunicarea prin imagine. Bucureºti, Ed.
Vizual, 2002
Nicolescu Corina, Muzeologie generalã, Bucureºti, Ed. Didacticã
ºi Pedagogicã,1975
Nicolescu Corina, Istoria costumului de curte în Þãrile Române,
Bucureºti, Ed. ªtiinþificã,1984
Nicolescu Corina, Moºtenirea artei bizantine în România,
Bucureºti, Ed. Meridiane 1971
Oprea Petre, Incursiuni în sculptura româneascã, Bucureºti, Ed.
Litera 1974
Oprescu Gheorghe, Sculptura statuarã româneascã, ESPLA 1954
Opris Ioan, Istoria muzeelor din România, Bucureºti, Ed. Museion 1994
Panait I. Panait, A. ªtefãnescu, Muzeul Curtea Veche, Palatul
voievodal, Muzeul Municipal Bucureºti, 1973
Panoiu Andrei, Pictura votivã din nordul Olteniei, Bucureºti, Ed.
Meridiane 1968
Patrulius Radu, Locuinþa în timp ºi spaþiu. Bucureºti, Ed. Tehnicã,
1975
Postolache Florica, Arta monumentalã a litoralului, Constanþa, Ed.
Muzeul Constanþa, 1973
Prut Constantin, Dicþionar de artã modernã ºi contemporanã,
Bucureºti, Ed. Univers Enciclopedic 2002
Sasarman G., Funcþiune, spaþiu, arhitecturã, Bucureºti, Ed.
Tehnicã 1979
Secoºanu Elena, Paul Petrescu, Portul popular de sãrbãtoare din
România, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1984
Sfintescu Cincinat, Urbanistica generalã, Bucureºti, 1933
Sitte Camillo, Arta construirii oraºelor, Bucureºti, Ed. Tehnicã, 1992
Slãtineanu Barbu, Studii de artã popularã, Bucureºti, Ed. Minerva,
1972
Stãnculescu Nina, Izvoare ºi cristalizãri în opera lui Brâncuºi,
Bucureºti, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1984
ªtefanescu I.D., Iconografia artei bizantine ºi a picturii feudale
româneºti, Bucureºti, Ed. Meridiane,1973
Stoica Georgeta, Arhitectura popularã româneascã, Bucureºti, Ed.
Meridiane,1989
Stoica Lucia, Neculai Ionescu-Ghinea, Dan D. Ionescu, Petre
Iliescu, Minerva Georgescu, ATLAS-GHID, Istoria ºi arhitectura
lãcaºurilor de cult din Bucureºti, Bucureºti, Ed. Ergorom,1999
Vatasianu Virgil, Istoria artei feudale în Þãrile Române, Bucureºti,
Ed. Academiei RPR, 1959
Zevi Bruno, Cum sã înþelegem arhitectura, Bucureºti, Ed. Tehnicã,
1969