Lucrare practica nr.

LUCRAREA PRACTICA NR.4

Prescripția medicală / ordonanța medicală / recepta medicală

Prescripția medicală (rețeta) reprezintă recomandarea scrisă privind tratamentul

medicamentos al pacientului. Este act oficial (medico-legal) și totodată științific prin care
medicul indică farmacistului medicamentele pe care le va elibera, iar bolnavului modul de
administrare al medicamentelor prescrise.

Reguli de prescriere:

1. Obligatoriu, prescripția medicală este scrisă de către medic – nu de asistentă sau alt personal
auxiliar.
2. Recomandat a fi redactată pe formulare standardizate (prevăzute in partea superioara cu un
antet tiparit în care să fie specificate date privind unitatea sanitară, date despre bolnav).
Scrisul trebuie sa fie lizibil, retetele indescifrabile nu trebuie onorate.
Medicamentele în regim de compensare sunt prescrise în format electronic. Prescrierea
electronică elimină problema ilizibilității.
3. Nu este permisă prezența corecturilor, stersaturilor; daca se greseste, se rescrie reteta.
4. Se foloseste limba națională.
5. La prescriere se pot folosi anumite prescurtari care sunt unanim acceptate; nu se fac
prescurtări din proprie initiativă.
6. Rețeta se scrie în prezența bolnavului, fără ezitări – pentru a-i spori acestuia increderea in
tratament.
7. Fiind un document medico-legal, obligatoriu, reteta este semnată, parafată și datată de către
medicul care o prescrie.
8. Atunci cand se prescriu mai multe medicamente, ele pot fi trecute pe acelasi formular cu nr.
de ordine, fiecare constituind o reteta separată.
9. Daca un medicament lipseste din farmacie, farmacistul il poate inlocui cu un altul care contine
aceeasi substanță activă.
Atunci când stabileste cantitatile de medicament prescrise pe reteta, medicul este obligat sa
nu depaseasca dozele maxim admise pentru o data si pentru 24 ore conform Farmacopeei
sau RCP-ului (rezumatul caracteristicilor produsului). Farmacistul este obligat sa verifice

1
 Lucrare practica nr.4

cantitatile prescrise și să le compare cu cele din Farmacopee; în caz de greșeală, trimite

pacientul cu reteta din nou la medic pentru a corecta greseala. Dacă medicul consideră că
pacientul are nevoie de o doza mai mare decat cele maxim admise (in caz de fenomene de
toleranță) atunci scrie pe reteta “sic volo” (așa doresc eu).

Prescripția medicală este înmânată bolnavului de către medic și este utilizată de pacient
pentru obținerea de medicamente din farmaciile publice de circuit deschis.
În farmaciile de circuit deschis, in functie de modul de prescriere produsele farmaceutice se
impart in:
a. OTC – over the counter – medicamente eliberate la cererea pacientului fara
prescriptie medicala
b. produse medicamentoase cu risc toxic scazut care se elibereaza pe baza de reteta,
fara a se retine reteta in farmacie; aceste prescriptii medicale au o valabilitate de 6 luni si pot fi
utilizate de pacient pentru continuarea tratamentului fara prezentare la medic – P-6L
c. produse medicamentoase cu risc toxic crescut – se elibereaza pe baza de
prescriptie medicala retinuta in farmacie – P-RF
d. medicamente stupefiante – substante toxice cu risc de dependenta: opioizi,
preparate de canabis; se elibereaza pe baza unor formulare speciale cu timbru sec (stampila in
relief). Fiecare medic primeste un anumit numar de astfel de formulare si la sfarsitul fiecarei luni
trebuie sa raporteze: nr. de formulare utilizate, indicatiile pentru care le-a utilizat, preparatele
medicamentoase pe care le-a prescris.
e. produse medicamentoase utilizate doar in conditii de spitalizare – S – sunt eliberate
doar de farmacia spitalului si sunt destinate pacientilor internati. In farmaciile care deservesc
spitalele, medicamentele se elibereaza pe baza de condici completate de medici – acest mod de
prescriere se numeste formula nosocomialis.

Rețeta constituie un act medical dar si un document medico-legal (“il poate salva sau
incrimina pe medic in situatii de malpraxis”). In cazul produselor farmaceutice compensate, reteta
trebuie sa indeplineasca anumite cerinte contabile. In cazul medicamentelor cu regim special de
eliberare (stupefiante), reteta reprezinta actul legal de justificare si contabilizare a acestor
medicamente.

2
 Lucrare practica nr.4

Activitatea de prescriere a medicamentelor este în mod firesc urmarea consultului medical ce

duce la stabilirea unui diagnostic.
Prin mijloacele de care dispune, medicul va stabili diagnosticul initial ca punct de plecare a
terapiei și prognosticului. Diagnosticul se impune a fi corect, actual, complet și detaliat, incluzând
comorbiditățile. Cunoașterea aspectelor bolii, a fiziopatologiei și a particularităților evolutive ale
acesteia determină fixarea obiectivelor terapeutice și necesitatea unui tratament medicamentos.
Necesitatea terapiei medicamentoase trebuie solid argumentată și explicată având în prim
plan interesul primordial al pacientului și nu al societății, familiei sau științei. Este complet neetică
prescrierea de medicamente ca urmarea a unor presiuni exercitate de terțe persoane, grupuri sociale,
politice sau militare. Orice intervenție terapeutică, inclusiv tratamentul medicamentos trebuie
explicată pacientului cu asigurarea confidențialității. Pacientul își va exprima acordul (recomandat în
scris) în ceea ce privește tratamentul ce urmează a fi aplicat. Dacă pacientul refuză o intervenție
medicală acest lucru se documentează în dosarul medical al pacientului / fișa de spital.
Obiectivele terapeutice se fixează ținând cont în primul rând de caracteristicile bolii iar
intervenția terapeutică poate fi:
a. etiologică – tratăm cauza (situația ideală). Ex. tratarea unei angine streptococice cu
penicilină
b. patogenică – se intervine asupra procesului fiziopatologic a bolii. Ex. inlaturarea durerii
intr-o colica biliara prin administrarea unui antispastic.
c. simptomatică – se trateaza simptomele bolii. Ex.: calmarea durerii prin administrarea unui
analgezic sau calmarea tusei prin administrarea unui antitusiv.
d. paliativă – în fazele terminale ale bolilor incurabile.

După stabilirea tipului de interventie terapeutica se inventariaza toate grupele de

medicamente real eficace, utile in situatia data comparându-le în funcție de raportul beneficiu – risc și
beneficiu – cost. Următorii factori vor fi luați în calcul:
1. eficacitatea – criterii farmacodinamice – medicamentele trebuie să prezinte proprietățile
farmacodinamice adecvate obiectivelor terapeutice stabilite confirmate prin rezultatele pozitive ale
studiilor clinice de eficacitate.
2. farmacocinetica – parametrii farmacocinetici vor fi întotdeauna luați în calcul la alegerea
clasei de medicamente și ulterior a medicamentului ce urmează a fi prescris – datele privind

3
 Lucrare practica nr.4

absorbtia, biotransformarea si eliminarea medicamentelor sunt esențiale pentru a aprecia în ce

măsură medicamentul va atinge concentrații plasmatice eficace.
3. gravitatea bolii impune de multe ori alegerea medicamentului – de ex. necesitatea
asocierii de antibiotice pentru tratamentul infecțiilor severe.
4. comorbiditățile vor influența semnificativ utilizarea anumitor clase de medicamente – de
exemplu în insuficiența hepatica se vor evita medicamentele liposolubile.
5. siguranța – reactiile adverse ale medicamentelor trebuie evitate pe cât posibil printr-o
cunoaștere amănunțită a istoricului medical (de ex. alergiile) și a farmacotoxicologiei medicamentelor.
De asemenea, va trebui evitată pe cât posibil asocierea de medicamente cu toxicitate convergentă
prin interacțiuni farmacodinamice sau farmacocinetice.
6. indicele terapeutic – DL50 (doza care omoara 50% din animale de laborator) / DE50
(doza eficace la 50% din subiecti).
7. conveniența – acordul dintre proprietățile medicamentului, boală și bolnavul tratat tinand
cont de contraindicatiile medicamentului, reactivitatea față de medicament. Trebuie avute in vedere
situatiile particulare (varsta, sarcina, perioada de alaptare).
8. pretul medicamentului.

Planul therapeutic se realizează atât pentru pacienții spitalizați, cât și pentru cei tratați
ambulator. Planul therapeutic este trecut în epicriză, în biletul de externare. Cei mai mulți medici
înmânează pacientului sau aparținătorilor, în scris, cât mai detaliat indicațiile privind tratamentul ce va
fi urmat:
a. Medicamentele selectate
b. Formele farmaceutice
c. Posologia
d. Calea de administrare
e. Ritmul de administrare
f. Cronofarmacologia administrării
g. Timing-ul sau secvențializarea administrării
h. Asumarea riscului și terapiile de salvare
i. Terapii associate
j. Durata tratamentului
k. Stabilirea criteriilor de finalizare a tratamentului – a end-point-ului therapeutic
l. Monitorizarea pacientului

4
 Lucrare practica nr.4

a. Medicamentele selectate și prescrise vor fi incluse în planul terapeutic.

b. Forma farmaceutică se alege ținând cont de calea de administrare, posologie, ritm de
administrare (ex. cp cu elib prelungită), durata tratamentului (ex. în bolile cronice se vor prepara
formele farmaceutice cu administrare orală) , tipul de boală (ex. dacă pacientul prezintă vărsături, nu
se vor putea administra medicamente pe cale orală).
c. Posologia – dozele prescrise sunt cele menționate în RCP sau în Farmacopee. Dacă este
necesară ajustarea dozei, se precizează acest lucru (de ex pentru anticoagulante orale – se începe
doze mai mari care ulterior se scad).
d. Calea de administrare – pe cât posibil, se încearcă alegerea unei căi de administrare cât mai
comodă pentru pacient.
e. Ritmul sau frecvența de administrare este determinată în primul rând de proprietățile
farmacocinetice ale medicamentului.
f. Cronofarmacologia administrării – administrarea medicamentului în anumite momente ale zilei
(ex. glucocorticoizii se administrează dimineața pentru a mima profilul fiziologic al secreției de
cortisol; laxativele se administrează seara pentru ca efectul lor să apară dimineața; unele
antihipertensive se administrează seara pentru a stabiliza valorile nocturne ale tensiunii arteriale sau
dimineața înaintea începerii activităților cu potențial stressant, etc.).
g. Timing-ul administrării – administrarea medicamentului este asociată cu unii parametri fiziologici,
alimentari, ocupaționali – de ex. administrarea înainte sau după masă; administrarea în funcție de
necesitate – de ex. doar dacă există durere atunci se utilizează antiinflamatorul nesteroidian.
h. Terapia de salvare – se referă la mijloacele medicale (nechirurgicale) acordate în situații de
urgență maximă (aritmii cardiace, colaps, insuficiență respiratory acută, etc).
i. Terapii asociate – asocierea medicamentelor trebuie să se facă rational analizând potențialele
interacțiuni medicamentoase.
j. Durata tratamentului – depinde de tipul de boală, de tratamentul ambulator sau spitalicesc, de
medicament, de costuri (de ex. tratamentul antibiotic durează în medie 7-10 zile; în TBC tratamentul
este de durată lungă – luni de zile; în anumite boli cronice, tratamentul poate dura toată viața –
diabetul zaharat, boli autoimmune, etc.)
k. Endpoint-ul terapeutic se stabilește conform ghidurile terapeutice actuale.
l. Monitorizarea pacientului se face în funcție de particularitățile evolutive ale bolii și de
medicament. Medicamentele deosebit de active și/sau cu indice terapeutic mic impun supraveghere
atentă și consult medical la perioade scurte de timp.

5
 Lucrare practica nr.4

Unitati de masura aproximative

- un varf de cutit – 1,5 g pulberi de origine vegetala

- - 2 g pulberi de origine minerala
- o lingurita rasa – 3 g pulbere de origine vegetala
- - 5 g pulbere de origine minerala
- o lingura cu varf – 10 g

- 1 g solutie apoasa la 20°C - 20 picaturi

- 1 g tinctura la 20°C – 56 picaturi
- 1 g solutie hidroglicerolalcoolica la 20°C – 50 picaturi
- 1 g alcool 95% la 20°C – 63 picaturi
- 1 g alcool 70% la 20°C – 56 picaturi

- 1 lingurita = 5 ml
- 1 lingura = 15 ml
- In cazul apei sau solutiilor apoase valorile in greutate (grame) corespund cu cele in volum (1
ml apa = 1 g apa)
- La alte lichide se ia in calcul si densitatea
- Sirop : d=1.32 = > o lingurita de 5 ml sirop contine 6.6 grame sirop

- 1 lingurita = 5 ml = 5 g apa = 6.6 g sirop = 4,5 g ulei

- 1 lingura = 15 ml = 15 g apa = 20 g sirop = 13,5 g ulei

6
 Lucrare practica nr.4

Prescurtari frecvent utilizate pentru retetele magistrale

m.f. sol. = misce fiat solutio

m.f. pulvis = misce fiat pulvis
m.f. ung. = misce fiat unguent
f. as. = fiat asemenea
ad. = adauga
a.a. = ana partes aequales = parti egale
q.s. = quantum sufficiat = cat trebuie

Bibliografie:
1. Farmacografie – Vlaicu Sandor – UMF Cluj-Napoca – 2014.
2. Indreptar pentru prescrierea medicamentelor – Valentin Stroescu, Iosefina Corciovei
Constantinescu, Ion Fulga – Editura All 1998.