Ministerul Educației Naționale

Liceul Tehnologic “Petru Maior”Reghin

Proiect de specialitate
Pentru examenul de certificare a competentelor profesionale
Pentru obținerea certificatului de calificare profesională.
Nivel 4.

Calificare profesională
Tehnician Operator Tehnică de Calcul

Îndrumător: Pantelimon Cristiana

Candidat:Anton Petru Tudor
2019

1
Condensatoare
Noţiuni generale despre condensatoare…………………………………....14
Clasificarea condensatoarelor…………………………………………..….15
Proprietăţi electrice………………………………………………………...16
Parametrii condensatoarelor………………………………………………17
Marcarea condensatoarelor………………………………………………..20
Gruparea condensatoarelor……………………………………………..…25
Exemple de condensatoare şi utilizările lor…………………………….…25
 Condensatoare
Noţiuni generale despre condensatoare
Condensatorul este o componentă de circuit format din două armături separate
printr-un dielectric.
Influenţa dielectricului
Un rol important în comportarea condensatorului îl joacă materialul
izolator(dielectricul) aflat între armăturile metalice.
Prin permitivitatea sa relativă er măreşte capacitatea condensatorului:
Prin câmpul electric la care apare străpungerea sa (rigiditate electrică) se
limitează superior tensiunea ce poate fi aplicată condensatorului.

Capacitatea condensatorului este dependentă de geometria sa.

 Armături paralele
Figura 2.1.Condensator cu armături paralele
eo A
C
d
A
+++
d +
----
-  Armături cilindrice
Figura 2.2.Condensator cu armături cilindrice

2e o L
C
-Q b
ln 
r a
a
+Q
b L
  Armături sferice
Figura 2.3.Condensator cu armături sferice

-
Q + a C  4e o
ab
ba
Q

Clasificarea condensatoarelor
Clasificări după criteriul constructiv
 Discrete
-Fixe
-Variabile
 Embedded (incluse în structură)
-La nivelul plachetei
-La nivelul substratului ceramic (module multicip – MCM)
-La nivelul circuitelor integrate

Condensatoare discrete – clasificare

 Fixe
-Nepolarizate

Figura 2.4.Condensatoare fixe nepolarizate

-Polarizate
 Figura 2.5.Condensatoare fixe polarizate

 Variabile
-Cu dielectric aer

Figura 2.6.Condensatoare variabile cu dielectric aer

-Trimeri

Figura 2.7. Trimeri

Proprietăţi electrice
Proprietăţile electrice ale condensatoarelor sunt prezentate în tabelul următor:
 Tabelul 3.Proprietăţile electrice ale condensatoarelor

Parametrii condensatoarelor
Parametrii condensatoarelor fixe
 Parametri inscripţionaţi în majoritatea situaţiilor
-Capacitatea nominală
-Toleranţa valorii nominale
-Tensiunea nominală
 Parametri ce caracterizează neidealitatea condensatoarelor
-Rezistenţa de pierderi
-Tangenta unghiului de pierderi
 Parametri ce caracterizează influenţa mediului
-Coeficientul de temperatură
 Parametri de performanţă
-Intervalul temperaturilor de lucru
-Capacitatea specifică
-Domeniul frecvenţelor de lucru

 Capacitatea nominală şi toleranţa ei

Pentru condensatoarele cu valori sub 1mF acest parametru respectă seriile de
valori normalizate E6, E12, E24, ... cu toleranţele corespunzătoare.
Obţinerea condensatoarelor cu toleranţe mici este mult mai dificilă decât în
cazul rezistoarelor.
Pentru condensatoarele de valori mari (electrolitice în special) se întâlnesc
următoarele valori normalizate: 1, 2, 3, 4, 5, 8, 16, 25, 32, 64. Toleranţa lor se
găseşte în limite mult mai largi: tÎ[-40%; +100%]
 Tensiunea nominală Vn
Reprezintă tensiunea continuă maximă (sau valoarea maximă a valorii
efective a unei tensiuni alternative) ce poate fi aplicată la terminalele
condensatorului în regim de funcţionare îndelungată la limita superioară a
temperaturilor de lucru.
Depăşirea valorii acestui parametru aduce condensatorul în situaţii de risc de
străpungere a dielectricului.
Valoarea acestui parametru este aleasă cu un coeficient de siguranţă kÎ[1,5;
3] mai mică decât o tensiune de încercare (apropiată de tensiunea de
străpungere) la care este supus condensatorul. Coeficientul de siguranţă
acoperă fenomenele de îmbătrânire ce pot să se manifeste în cazul unor
dielectrici.
Valorile acestui parametru sunt realizate într-o serie de valori standardizate:
6, 12, 16, 25, 63, 70, 100, 125, 250, 350, 450, 500, 630, 1000 volţi.
Pentru unele condensatoare electrolitice acest parametru este inscripţionat pe
corpul lor.
Pentru celelalte tipuri de condensatoare se poate deduce din gabaritul
condensatorului
 Rezistenţa de izolaţie - Riz
Caracterizează imperfecţiunea proprietăţilor de izolator a dielectricului
utilizat.
 Se defineşte ca raport între tensiunea continuă aplicată condensatorului şi
curentul continuu care îl străbate.
Valori tipice: 104MW pentru condensatoare ceramice, 102-105 pentru
condensatoare cu film plastic.
Parametrul, rezistenţă de izolaţie, poate fi dedus din alţi doi parametri ce pot
fi specificaţi pentru condensatoare (mai ales pentru cele de valori mari
(electrolitice):
-Constanta de timp specifică
-Curentul de fugă (cc)

 Tangenta unghiului de pierderi tg(d )

Reprezintă raportul dintre puterea activă ce se disipă în condensator şi putere
reactivă a acestuia atunci când la bornele sale se aplică o tensiune sinusoidală:
Parametrul are şi semnificaţia raportului dintre curenţii care se închid prin
rezistenţa de izolaţie şi prin capacitatea nominală atunci când se aplică o
tensiune sinusoidală:
tg(d) – este dependentă de pulsaţie, de aceea ea se indică în catalog la pulsaţia la
care a fost măsurată şi capacitatea condensatorului.
Pentru un condensator ideal acest parametru este nul. În cazul condensatoarelor
reale este de dorit ca el să fie cât mai mic.
În funcţie de tehnologia de realizare a condensatorului acest parametru poate fi
între 10-5 (condensatoare ceramice sau cu mică) şi 0,25 (cele electrolitice).
În cataloage poate fi indicat şi un parametru echivalent, factorul de calitate,
reprezentând inversul tangentei unghiului de pierderi
 Coeficientul de temperatură
Apare inscripţionat în cazul unor condensatoare. În funcţie de acest parametru
condensatoarele se împart în diferite clase.
Pentru majoritatea condensatoarelor acest parametru poate fi considerat constant
numai pentru un interval limitat de temperaturi.
În cataloage el poate fi exprimat în parţi pe milion pe grad Celsius
 Parametri de performanţă
Intervalul temperaturilor de lucru diferă mult de la o tehnologie la alta:
-10oC +70oC pentru condensatoarele cu hârtie, -40oC +125oC pentru cele
electrolitice cu tantal.
Domeniul frecvenţelor de lucru este limitat de comportarea dielectricului
şi de comportarea inductivă. În cazul condensatoarelor ceramice domeniul se
extinde până la ordinul GHz, iar la cele electrolitice până la zeci de KHz.
Capacitatea specifică caracterizează performanţele tehnologiei, fiind
definită ca raportul dintre capacitatea nominală şi volumul condensatorului.

II.5. Marcarea condensatoarelor

Marcarea se referă la modul în care este codificată informaţia inscripţionată
pe condensatoare.
-Marcare în cod de litere şi cifre
-Marcare în codul culorilor
Marcarea este mult mai diversificată decât la rezistoare. Informaţia transpusă
pe condensator diferă foarte mult de la un tip tehnologic la altul.
 Marcarea în cod de litere şi cifre
Pe unele condensatoare valoarea nominală şi tensiunea nominală pot fi
inscripţionate în clar iar pentru toleranţă se adaugă literele standardizate
(prezentate şi pentru rezistoare).
B«0,1%; C«0,25%; D«0,5%; F«1%; G«2%; H«2,5%; J«5%;
K«10%; M«20%
 Figura 2.8. Condensatoare marcate în cod de litere şi cifre
Un alt cod ce poate fi întâlnit este cel de 3 cifre şi o literă. Primele două cifre
reprezintă digiţii valorii nominale, a doua multiplicatorul faţă de 1 pF, iar
litera toleranţa.

Tabelul 5. Coduri de litere şi cifre pentru condensatoare

Exemplu:
Valoare 47, multiplicator 104, toleranţă 5%=470nF, toleranţă 5%
474J
 Marcarea în codul culorilor
Se pot întâlni inscripţionări diferite:
-Cu trei culori – numai valoarea capacităţii nominale
-Cu patru culori
-Cu cinci culori - pot avea semnificaţii diferite de la un tip la altul de
condensator
La unele condensatoare ceramice coeficientul de temperatură poate fi
indicat de culoarea corpului.
Se recomandă consultarea tabelelor de echivalenţă pentru fiecare tip de
condensator.
Exemplificare pentru condensatoare ceramice
 Figura 2.9. Codul culorilor pentru condensatoarele ceramice
Exemplificare pentru condensatoare cu mică
 Figura 2.10. Codul culorilor pentru condensatoarele cu mică

Exemplificare pentru condensatoare cu hârtie şi mică

 Figura 2.11. Codul culorilor pentru condensatoarele cu hârtie şi mică

Codificarea condensatoarelor
Codurile de catalog (româneşti) conţin în general informaţii structurate pe patru
câmpuri:
 Câmpul I – tipul constructiv sugerat de un cod literal;
  Câmpul II – familia tehnologică şi capsula utilizată (cod de cifre);
 Câmpul III – valoarea capacităţii nominale;
 Câmpul IV – valoarea tensiunii nominale;
Exemple:
 MZ 32.02 10n/25 – condensator ceramic multistrat tip II, 10 nF,
25V;
 CTS-P 10.96 10/50 - condensator electrolitic cu tantal, 10mF, 50V.
Alegerea tipului de condensator
În funcţie de cerinţele aplicaţiei în care se utilizează condensatoarele ele se aleg
din diferite familii tehnologice.
Domeniul frecvenţelor în care se utilizează capacitatea stabileşte în primul rând
tipul tehnologic la care se poate apela.
O caracterizare succintă a principalelor tipuri tehnologice poate fi un reper în
selectarea condensatoarelor.

Gruparea condensatoarelor
Condensatoarele pot fi asociate astfel:
-în serie
-în paralel
-mixt(combinaţie între asocierea în serie şi asocierea în paralel)
Exemple de condensatoare şi utilizările lor
 Condensatoare ceramice tip I
Proprietăţi:
-Dielectricul o ceramică pe bază de silicaţi de magneziu cu erÎ[5-
200];
-Stabilitate la variaţia temperaturii;
Parametri:
-Toleranţe mici şi foarte mici;
-Cn Î[0,8pF-27nF]; Riz>10GW; tg(d)<15x10-4;
 -Coeficienţi mici de temperatură şi comportare liniară;
Aplicaţii: în echipamente industriale şi profesionale unde se pune accentul pe
stabilitate cu temperatura, se pot utiliza şi în înaltă frecvenţă.
 Condensatoare ceramice tip II
Proprietăţi:
-Dielectricul o ceramică cu permitivitate electrică foarte mare, er pâna la
15000;
-Capacităţile specifice cele mai mari în domeniul pF şi nF;
Parametri:
-Toleranţe medii;
-Cn Î[33pF-100nF]; Riz>3GW; tg(d)<0,035;
-Coeficienţi de temperatură nedefiniţi;
-Tensiuni nominale mari;
Aplicaţii: în echipamente industriale şi profesionale unde se pune accentul pe
miniaturizare, la decuplări şi filtrări, se utilizează la înaltă tensiune, nu au
limitări în înaltă frecvenţă.
 Condensatoare cu film plastic - cu polistiren (stiroflex) sau cu
myler
Proprietăţi:
-Dielectricul este folia de film plastic pe care se depun armăturile sub
forma unei pelicule de Al.;
-Folia se rulează rezultând astfel capacităţi specifice mai mari (myler),
dar şi inductivităţi parazite;
Parametri:
-Toleranţe medii;
-Cn Î[47pF-6,8mF]; tg(d) mică la cele cu stiroflex şi mare şi
dependentă de temperatură la cele cu myler;
-Coeficienţi de temperatură mici la cele cu stiroflex;
Aplicaţii: în echipamente de uz general, la decuplări şi filtrări, au limitat
domeniul de frecvenţă datorită componentei inductive.

 Condensatoare cu hârtie
Proprietăţi:
-Dielectricul o hârtie specială, numită hârtie de condensator, pe care se
depun armăturile;
-Hârtia chiar dacă este specială îşi poate modifica foarte mult
proprietăţile (rigiditatea electrică) datorită umidităţii;

Figura 2.12.Condensator cu hârtie

Parametri:
-Toleranţe mari (20%);
-Cn Î[10nF-20mF]; tg(d) mare şi puternic dependentă de temperatură;
-Capacitate specifică mică, deci gabarit mare;
-Instabile cu temperatura şi umiditatea;
Aplicaţii: în circuite de putere, decuplări, pornirea motoarelor, în aplicaţii
unde sunt necesare capacităţi mari şi nu pot fi utilizate condensatoare
electrolitice, numai la joasă frecvenţă.
 Condensatoare cu mică
Proprietăţi:
-Dielectricul este mica iar armăturile sunt folii de staniu, cupru
electrolitic sau aluminiu;
-Datorită tehnologiei au preţ ridicat;
Parametri:
-Toleranţe medii;
-Cn Î[1pF-100nF]; tg(d)<15x10-4;
-Tensiuni nominale foarte mari, până la 35KV;
-Stabilitate foarte bună cu temperatura;
Aplicaţii: în circuite profesionale unde se cere o foarte bună stabilitate cu
temperatura, în circuite în care apar tensiuni foarte mari.
 Condensatoare electrolitice cu aluminiu
Tehnologie:
-Dielectricul se obţine prin oxidarea suprafeţei armăturii din aluminiu;
-O armătură o constituie folia de aluminiu, iar cealaltă o soluţie
conductoare numită electrolit;
-Electrolitul poate fi impregnat într-un substrat (hârtie), obţinându-se
condensatoare uscate sau semiuscate;
 Figura 2.13.Condensatoare electrolitice cu aluminiu
Proprietăţi:
-Grosimea mică a stratului de oxid, limitează drastic valoarea tensiunii
la care poate fi supus condensatorul;
-Capacităţi specifice mari se obţin prin mărirea suprafeţei armăturii
prin asperizare;
-Posibilităţile limitate de control a suprafeţei armăturii şi a grosimii
dielectricului determină realizarea capacităţilor cu toleranţe foarte
mari;
Parametri:
-Toleranţe mari [-20% +100%] pentru cele miniatură şi [-20% +50%]
pentru cele de mare capacitate ;
-Cn Î[1mF-200m F] – miniatură, Cn Î[100mF-10mF] – mare
capacitate;
-Tensiuni nominale până la 350V (miniatură) şi 450V (mare
capacitate);
-Elemente parazite mari;
Aplicaţii: în circuite industriale, numai la joasă frecvenţă
 Condensatoare electrolitice cu tantal
Proprietăţi:
-Proprietăţile mecanice superioare ale tantalului permit folosirea unor
folii cu grosime mai mică;
-Permitivitatea relativă a oxidului de Ta este dublă faţă de oxidul de
Al;
Parametri:
-Toleranţe mari [-20% +30%] pentru cele picătură şi [-20% +20%]
pentru cele profesionale ;
-Cn Î[0,1mF-680m F] – picătură, Cn Î[100mF-330 mF] – profesionale;
-Tensiuni nominale până la 50V (picătură) şi 63V (profesionale);
-tg(d) mai mică decât la cele cu Al;
-Elemente parazite mai mici decât cele cu Al.
Aplicaţii: în circuite industriale, până la frecvenţa de 10KHz.
 Condensatoare electrolitice nepolarizate
Proprietăţi:
-Se realizează tot pe bază de tantal, constructiv fiind două
condensatoare cu tantal înseriate la care dielectricul este armătura
comună;
-Prin înseriere capacitatea specifică se micşorează;
Parametri:
-Toleranţe [-20% +20%]
-Cn Î[4,7mF-150m F];
-Tensiuni nominale până la 10V;
-tg(d) este mică;
BIBLIOGRAFIE

1. Sabina Hilohi –Electrotehnică aplicată, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti2005

2. Florin Mareş – Domeniul electric, Editura Economică, Bucureşti 2004

3. Mariana Robe – Manual pentru pregătirea de bază în domeniul electric,

Editura Economică, Bucureşti 2000

4. T Dănilă – Componente şi circuite electronice, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti 1984