1.

Chlamydia

Este provocata de catre o bacterie. Daca nu este tratata poate provoca boala pelviana inflamatorie
sau sterilitate.
Simptome: Este posibil sa nu prezinte simptome, insa apar usturimi la urinare, scurgeri vaginale
sau ale penisului. Medicul poate recomanda efectuarea de analize medicale pentru determinarea ei.
Tratament: Simptomele inceteaza dupa cateva zile de administrare a antibioticelor, iar dupa 2 saptamani
infectia este eliminata.
Infecţia cu Chlamydia trachomatis este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere pe cale
sexuală din toată lumea. Află când trebuie să te prezinţi la medicul ginecolog pentru un consult!
Ce trebuie să ştii despre Chlamydia:
- se transmite prin contact sexual vaginal şi anal, cât şi prin sex oral
- femeile însărcinate transmit infecţia copilului în timpul naşterii
- infecţia cu Chlamydia creste riscul de a te infecta cu HIV în cazul în care te expui acestui risc
- netratată, ea poate să conducă la infertilitate
- poţi lua din nou infecţia dacă partenerul tău nu urmează un tratament
- este o boală perfect curabilă, iar tratamentul presupune administrarea unor antibiotice.
"Infecţia cu Chlamydia trachomatis poate afecta foarte grav fertilitatea fetelor tinere, reducând
foarte mult şansele de a rămâne însărcinate. Având în vedere numărul crescut de cazuri înregistrate în
Europa, precum şi existenţa unor cazuri nedetectate, putem să ne referim la infecţia cu Chlamydia ca fiind
o problemă de sănătate publică. Femeile trebuie să fie conştienţi de faptul că netratată, Chlamydia poate
să cauzeze boală inflamatorie pelvină şi şansele de reproducere sunt mult diminuate la unele femei",
avertizează dr. Zsuzsanna Jakab, directorul Centrului European pentru Controlul Bolilor Transmisibile.
8 simptome frecvente
De obicei, infecţia poate să evolueze fără să prezinţi simptome. Acestea îşi fac apariţia abia la 1-
3 săptămâni după momentul expunerii, iar cele mai frecvent întîlnite sunt:
1. Durere şi senzaţie de usturime în timpul urinării
2. Secreţii vaginale anormale
3. Dureri în zona lombară
 4. Dureri localizate în abdomenul inferior (în partea de jos)
5. Febră
6. Senzaţie de greaţă
7. Durere la contact sexual
8. Sângerări vaginale inexplicabile
Cele mai frecvente simptome care apar la bărbaţi sunt: disconfort în timpul urinatului, secreţii
inexplicabile (albicioase sau galbene) sau cruste la nivelul penisului, sensibilitate în zona anală şi senzaţie
de usturime/mâncărime la nivelul penisului.
Cum poţi să previi infectarea?
Un test anual efectuat la de către medicul ginecolog este una dintre cele mai bune metode de
prevenire sau de depistare precoce a unei eventuale infecţii cu Chlamydia trachomatis. De asemenea, cu
cât numărul partenerilor sexuali este mai mare cu aât riscul de infectare este mai ridicat. Ca metodă de
protecţie trebuie să foloseşti prezervativul.
Un studiu de anul trecut arată că femeile ar trebui să îşi refacă testul pentru Chlamydia de fiecare
dată când îşi schimbă partenerul sexual. Rezultatele cercetărilor publicate în British Medical Journal arată
că cele mai multe cazuri de Chlamydia au apărut la femeile care nu aveau această boală la ultima testare
efectuată cu un an în urmă.
2. Herpes

Este un virus care persista de-a lungul intregii vieti. Tipul 1 provoaca basicute sau bubite
purulente, de obicei in zona gurii. Tipul 2: provoaca basicute genitale. Ambele pot fi transmise de la gura
in zona genitala si viceversa. Exista analize medicale specifice.
Simptome: Basice dureroase la gura, in zona genitala, pe fese. Prima eruptie a herpesului dureaza
aproximativ doua saptamani. Bolnavul poate avea febra, mancarimi, simptome de gripa.
Tratament: incurabil. Eruptiile vor izbucni si se vor retrage pe parcursul intregii vieti. Pentru a reduce
frecventa aparitiei eruptiilor este indicat tratamentul medicamentos in doze zilnice cu acyclovir.
 Cum se transmite herpesul genital
Principala cale de transmitere a virusului herpetic tip II este contactul sexual vaginal, anal sau oral cu un
partener infectat care elimină virusul în perioade asimptomatice sau simptomatice. Riscul infecţiei creşte
în cazul partenerilor multiplii. Una din şase persoane cu vârsta între 14-49 de ani este infectată
Dacă nu ai dobândit boala, poţi contacta HVS prin:
 atingerea unei leziuni herpetice
 contactul cu saliva sau pielea din zona bucală a unui partener infectat
 contactul cu secreţiile genitale sau cu pielea din zona genitală a unui partener infectat
Alte căi de transmitere:
 parenteral (sânge, produse care au legătură cu sângele,
 utilizatori de droguri care folosesc aceleaşi ace şi seringi, împunsături de ac)
 vertical (de la mama infectată la copil).
Riscul de transmitere de la bărbat la femeie este de două ori mai mare decât cel de la femeie la bărbat.
De aceea, prevalenţa infecţiei este mai mare la femei.
Simptomele herpesului genital
Perioada de încubaţie este de 2 - 12 zile . Primoinfecţia are o simptomatologie specifică şi se vindecă
cel mai greu.
Semne generale:
 scăderea apetitului;
 febră;
 stare generala alterată;
 dureri musculare la nivelul bazei spatelui, coapselor sau genunchilor;
 umflarea dureroasă sau nedureroasă a ganglionilor inghinali.
jenă dureroasă la urinare;
Femeile mai pot prezenta o secreţie vaginală mucopurulentă, durere în timpului actului sexual sau
dureri vulvare locale.
Uneori, la nivel genital, apar vezicule dureroase, pline cu un fluid gălbui. Veziculele au tendinţa
de a se uni. Înainte de apariţia acestora se instalează o senzaţie de arsură, mâncărimi sau durere. Ulterior,
veziculele se sparg şi rezultă leziuni ulcerative sau erozive superficiale, dureroase la palpare. Aceste
leziuni ulcerative se acoperă de o crustă, care se poate instala după 7 sau 14 zile.
Localizarea leziunilor herpetice:
Cum se transmite herpesul genital
Principala cale de transmitere a virusului herpetic tip II este contactul sexual vaginal, anal
sau oral cu un partener infectat care elimină virusul în perioade asimptomatice sau
simptomatice. Riscul infecţiei creşte în cazul partenerilor multiplii. Una din şase persoane cu vârsta între
14-49 de ani este infectată
Dacă nu ai dobândit boala, poţi contacta HVS prin:
 atingerea unei leziuni herpetice
  contactul cu saliva sau pielea din zona bucală a unui partener infectat
 contactul cu secreţiile genitale sau cu pielea din zona genitală a unui partener infectat
Alte căi de transmitere:
 parenteral (sânge, produse care au legătură cu sângele,
 utilizatori de droguri care folosesc aceleaşi ace şi seringi, împunsături de ac)
 vertical (de la mama infectată la copil).
Riscul de transmitere de la bărbat la femeie este de două ori mai mare decât cel de la femeie la bărbat.
De aceea, prevalenţa infecţiei este mai mare la femei.
Simptomele herpesului genital
Perioada de încubaţie este de 2 - 12 zile . Primoinfecţia are o simptomatologie specifică şi se
vindecă cel mai greu.
Semne generale:
 scăderea apetitului;
 febră;
 stare generala alterată;
 dureri musculare la nivelul bazei spatelui, coapselor sau genunchilor;
 umflarea dureroasă sau nedureroasă a ganglionilor inghinali.
 jenă dureroasă la urinare;
Femeile mai pot prezenta o secreţie vaginală mucopurulentă, durere în timpului actului sexual sau dureri
vulvare locale.
Uneori, la nivel genital, apar vezicule dureroase, pline cu un fluid gălbui. Veziculele au tendinţa
de a se uni. Înainte de apariţia acestora se instalează o senzaţie de arsură, mâncărimi sau durere.
Ulterior, veziculele se sparg şi rezultă leziuni ulcerative sau erozive superficiale, dureroase la palpare.
Aceste leziuni ulcerative se acoperă de o crustă, care se poate instala după 7 sau 14 zile.
Localizarea leziunilor herpetice:
La femei: pe labii, la nivelul vaginului, perianal, pe coapsele interioare şi fese;
La bărbaţi: la nivel penian, pe scrot, perianal, la nivelul coapselor şi pe fese.
Durata episodului este de 2-4 săptămâni.
Recurenţele herpesului genital au o intensitate şi durată mai scurtă. Se produc de obicei în aceiaşi
regiune şi pot fi simptomatice sau asimptomatice. Recurenţele sunt mai severe şi mai intense în cazul
infecţiei cu HVS2.
În afara perioadelor de recurenţă mai există şi momente de descărcare virală, în care pacientul
este asimptomatic, dar transmite infecţia.
Diagnosticul este pus de medic pe baza simptomatologiei. Se pot testa leziunile şi se pot
recomanda analize de laborator pentru măsurarea nivelului de anticorpi.
 De asemenea, medicul poate recomanda şi testarea pentru alte boli cu transmitere sexuală.
Testele de sânge îţi pot confirma diagnosticul, dar nu îţi vor spune de cât timp ai infecţia sau de
unde ai contactat-o.
Tratamentul herpesului genital
Infecţia cu HVS nu se vindecă. Există însă medicamente care pot reveni recurenţele şi pot
scurta perioada episoadelor acute. Există si tratament care se administrează zilnic şi care previne
răspândirea infecţiei la partener.
Primoinfecţia este frecvent asociată cu o evolutie îndelungată a bolii. Mulţi pacienţi netrataţi vor
ajunge la complicaţii generale şi locale. Terapia trebuie aplicată chiar şi în cazul în care există doar
suspiciune clinică.
În primele cinci zile de la debutul episodului sau în timpul formării noilor leziuni se pot administra
antivirale orale, care pot reduce severitatea şi durata episodului. Agenţii topici aplicaţi local sunt mult mai
putin eficienţi decât cei administraţi oral.
În cazul unor dureri puternice este indicat tratamentul local cu soluţii analgezice.
Herpesul genital în timpul sarcinii
Dacă eşti însărcinată şi prezinţi simptome de herpes este esenţial să te prezinţi la medic. Sunt studii
care sugerează că riscul de avort şi de naştere prematură sunt crescute în cazul infecţiei HSV.
Transmiterea la fat se face de obicei în timpul naşterii, dar se poate transmite şi înainte.
Infecţia cu HVS la nou născut duce la o afecţiune ameninţătoare de viaţă, herpesul neonatal. Dacă eşti
însărcinată şi ai simptomele infecţiei HSV, vei lua tratament antiviral toată sarcină şi cel mai probabil vei
naşte prin cezariană.
Legătura între herpesul genital şi infecţia cu HIV
Datorită leziunilor genitale produse de HSV, riscul de a contacta HIV este mult mai crescut. La
pacienţii cu infecţie concomitentă de HSV şi HIV riscul de transmitere către un partener HIV negativ este
mult mai mare. De asemenea, în cazul infecţiei concomitente, leziunile ulcerative sunt mult mai extinse
şi evoluţia mai îndelungată.
Este foarte importantă informarea partenerului cu privire la infecţie şi la riscuri. Folosirea
prezervativului scade riscul de contaminare, dar nu îl anulează. Chiar dacă nu ai simptome, trebuie să ştii
că poţi transmite infecţia.
3. Negi genitali, Human Papiloma Virus (HPV)

Negi la nivelul pielii, care se prezinta sub forma unor mici umflaturi in zona genitala sau in cea a
anusului. Virusul se transmite prin contact genital direct la nivelul pielii. Din pacate virusul este rezident
in organism de-a lungul intregii vieti.
 Simptome: La barbati - negi de culoare galben-cenusiu pe penis, in zona uretrei, in zona anusului.
La femei: negi de culoare alba sau roz in zona vulvei, in cea a vaginului, pe colul uterin sau in zona
anusului. Infecția HPV este implicata in marea majoritate a cazurilor de cancer cervical3.
Tratament: negii se pot elimina prin metode chirurgicale, prin cauterizare sau prin laser. Negii se pot
resuscita, fiind necesara o noua extirpare a acestora. Perioada de convalescenta poate fi lunga si de durata.
Cauze
Infectia este o infectie virala adica produsa de un virus iar virusul incriminat este numit Papilloma
- Human Papillloma Virus sau, pe scurt, HPV.
Pana acum au fost descoperite aproape 100 de varietati de Human Papilloma Virus care infecteaza
celulele pielii sau mucoasele organelor genitale. Dintre acestea aproximativ 30 sunt transmisibile pe cale
sexuala. Cateva dintre acestea dau nastere unor mutatii in celulele colului uterin iar altele sunt direct
raspunzatoare de aparitia cancerului cervical in cazul in care este infectat colul uterin.
Transmitere
Principala cale de transmitere a infectiei cu virusul Human Papilloma este contactul sexual
neprotejat - vaginal, anal sau oral. Sper sa nu te dezamagesc dar sa stii ca se poate transmite si prin simplul
contact al pielii din zona pubiana. Asa ca atentie la "pettig" si la ideea ca "daca nu o facem pe bune nu are
ce sa se intample". Nu numai penetrarea este riscanta ci si, daca sunteti dezbracati, simpla frecare a zonelor
afectate, de alte zone.
O alta posibilitate de transmitere este cea "pe verticala" - de la mama infectata la fat. S-au adus in
discutie si alte modalitati de transmitere in afara contactului sexual sau cel de la mama la fat - accidental,
prin ustensile chirurgicale nesterilizate sau prin contactul cu lenjeria infectata - dar este nevoie de mai
multe cercetari pentru a fundamenta aceste idei. Tinand insa cont de posibilele implicatii ale infectiei se
considera ca fiind necesara o conduita cat se poate de preventiva. Asa ca atentie fetelor si atentie baietilor
la probarea in comun a costumului de baie sau a lenjeriei intime.
La fel de periculoasa precum infectarea este si reinfectarea - este suficient sa te scarpini in zona
infectata si apoi sa atingi alte zone sanatoase pentru a transmite virusul - sau este suficient, in timpul baii
sau a dusului, sa freci cu mana zona infectata si apoi alta zona, si gata este reinfectarea.
Manifestari
Infectia cu Human Papilloma Virus se manifesta prin aparitia unor leziuni carnoase numite veruci
sau condiloame, in zonele genitale - vulva, penis, perineu, anus, de culoare gri, roz sau rosu viu, de
consistenta moale. Ce inseamna veruci (sau condiloame) ? ... Cand spui "veruca" sau "condilom" te referi
la o excrescenta (ridicatura, umflatura) pe piele, un neg. Forma cea mai raspandita este cea de conopida,
de unde si expresia de "excrescente conopidiforme", dar ele pot fi si plane sau, daca degenereaza, sa ia
forma unor creste de cocos. Dar cel mai folosit termen ramane "negi genitali".
Dar aceste veruci nu sunt intotdeauna vizibile. Uneori sunt foarte, foarte, foarte mici, imposibil de
vazut cu ochiul liber sau sunt situate in zone inaccesibile vederii si astfel persoana infectata nu este
constienta de faptul ca este infectata si, cu atat mai putin, ca poate transmite infectia.
La femei verucile pot apare pe vulva - zona pubiana, labiile mari, labiile mici - sau zona perianala
dar si in interiorul vaginului, pe colul uterin sau in uretra. Manifestarile, atunci cand apar, sunt
reprezentate prin mancarimi, arsuri sau scurgeri vaginale sau uretrale anormale.
 La barbati verucile pot apare pe pielea penisului, pe preput, pe gland, pe fren ("ata" penisului) si
in zona perianala dar si in interiorul uretrei. Manifestarile, atunci cand apar, sunt reprezentate prin
scurgere uretrala si, eventual, dureri in timpul urinarii.
Atat la femei cat si la barbati pot apare semne ale infectarii in zona anala sau in interiorul anusului,
atat datrorita extinderii infectiei (reinfectare) cat si contactelor sexuale anale neprotejate.
Evolutie, complicatii
Perioada de incubatie a virusului Human Papilloma este cuprinsa intre 2 saptamani si 8 luni, in
medie 10 saptamani.
Multiplicarea virala si aparitia negilor genitali (condiloamelor) incepe de obicei la un interval de
3 - 6 luni dupa infectare.
Zonele afectate sunt zona pubiana, vulva, vaginul, penisul si zona anala. Uneori pot apare leziuni
si in zona orala in urma unui contact sexual oral.
La femei riscul infectarii cu Human Pappiloma Virus este reprezentat de transformarea unora
dintre aceste leziuni, aflate in zona colului uterin, in leziuni canceroase. Netratate, celulele infectate pot,
in unele cazuri, sa se transforme in celule precanceroase. Acestea, la randul lor netratate, pot deveni celule
canceroase. De aceea este importanta detectarea leziunilor inainte de a degenera.
Negii genitali pot face probleme in cazul sarcinii. Existenta negilor in vagin face ca acesta sa sa
fie mai putin elastic si astfel sa apara probleme in momentul nasterii. De asemenea, au existat cazuri in
care copii au fost infectati la nastere.
Diagnostic
Atat la femeie cat si la barbat, in general, diagnosticul se pune printr-un examen clinic. Dar exista
si cazuri in care este necesara o confirmare data de teste de laborator pentru a elimina alte aspecte
patologice si pentru a diferentia tipurile de afectiuni. Aceastea se fac prin colposcopie (la femei) sau
uretroscopie (la barbati) sau prin biopsie. Apoi, pentru femei, testul Babes-Papanicolau este un test cat se
poate de edificator, un test simplu, care determina posibile modificari aparute la nivelul colului uterin.
O alta tehnica este depistarea ADN-ului de Human Papilloma Virus.
Tratament
Nu exista (inca) nici un fel de tratament medical definitiv care sa duca la vindecare. In acest
moment infectia cu Human Papilloma Virus este incurabila. 20 - 30 % din infectii revin spontan in
decursul primelor 6 luni dupa infectie. Singurul lucru ce poate fi facut este sa se actioneze asupra
leziunilor, asupra negilor, pentru distrugerea lor.
Exista un vaccin care protejeaza impotriva Virusului Human Papilloma (HPV) dar este vorba doar
de cateva tipuri de HPV, patru la numar (in acest moment - 2007), dintre care 2 considerate a fi cu potential
oncogen deosebit de mare (tipurile 16 si 18).
Tratamentul ce urmareste distrugerea negilor consta in :
 aplicarea locala a unor substante
 crioterapie (distrugerea prin frig)
 electrocauterizare (distrugerea prin caldura)
 folosirea bisturiului electric (distrugerea prin arc electric)
 folosirea laserul
  iar metoda de a trata negii genitali este aleasa de medicul specialist.
In acelasi timp este necesara abtinerea de la relatii sexuale pe perioada pe care medicul o considera
ca fiind contagioasa.
O conduita preventiva cere ca ambii parteneri sa fie examinati si tratati concomitent, evitandu-se
astfel reinfectarea si sa existe o permanenta si prelungita supraveghere medicala, evitandu-se astfel
recidivele.
Daca negii genitali sunt tratati corect, nu mai exista riscul de a transmite virusul partenerei /
partenerului. Pe de alta parte, exista si infectii inaparente cu papilloma virusuri (fara vegetatii), caz in care
virusul este transmisibil.
Vindecarea condiloamelor (negilor genitali) nu inseamna si imunitate. Daca nu esti atent si precaut
oricand se poate sa te reinfectezi.
Prevenire, protejare
Spuneam ca infectia cu Human Papilloma Virus se poate transmite si fara penetrare sexuala, doar
prin simpla atingere a zonei infectate. Dar asta nu inseamna ca prezervativul este inutil "findca oricum o
iau" ci insemna ca, alaturi de protectia prin folosirea prezervativului, trebuie sa deschizi si ochii maaaaaari
de tot, pentru a vedea cu cine te "incurci". Oricum, nu uita si de celelalte posibile cauze de infectare -
trebuie sa ai un comportament lipsit de risc, sa ai intotdeuna prosop personal, sa nu faci nicidata schimb
de lenjerie intima ... si inca odata, sa eviti "legaturile intime" intamplatoare, sa deschizi ochii si urechile
pentru a sti cu cine ai de a face.

4. Gonoree
Infectie grava care, netratata, duce la sterilitate, la artrita sau la probleme cardiace. Gonoreea
constituie una din cele mai frecvent intalnite boli cu transmitere sexuala.
Simptome: pot sa nu fie evidente. Dar apar: usturimi la urinare, scurgeri vaginale sau ale penisului,
dureri in zona pelvisului.
Tratament: antibioticele au efect imediat asupra simptomelor si vindeca boala in cateva saptamani.
La bărbaţi:
Disurie – durere la urinare;
Secreţie purulentă exteriorizată prin uretră;
Inflamarea sau durerea testiculelor;
La femei:
Disurie – durere la urinare;
Secreţie vaginală abundentă;
Sângerare vaginală între menstre sau la contactul sexual;
Durere la contactul sexual;
Dureri abdominale sau pelvine;
Simptome în alte părţi ale corpului:
La nivelul rectului: se manifestă prin mâncărimi şi secreţii purulente, sângerare şi durere la defecaţie.
La nivelul ochilor: cauzează durere, sensibilitate la lumină şi secreţii purulente.
La nivelul gâtului: apar dureri şi se produce o inflamare a ganglionilor cervicali.
Dacă una sau mai multe articulaţii sunt infectate, pacienţii vor prezenta roşeaţă, inflamare, iar durerile vor
fi din ce în ce mai apăsătoare.
Cauze şi factori de risc
Gonoreea este cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae. Transmiterea are loc cel mai frecvent prin
contact sexual vaginal, anal şi oral.
Factorii care cresc riscul de infectare sunt:
 Vârsta tânară;
 Un partener sexual nou;
 Parteneri sexuali multiplii;
 Alte boli cu transmitere sexuală;
Complicaţii
Netratată, gonoreea poate duce la complicaţii serioase ca:
Infertilite, atât la femei, cât şi la bărbaţi. La femei se poate răspândi la uter şi trompe şi poate duce
la apariţia bolii inflamatorii pelvine şi blocajul tubar, ceea ce duce la apariţia infertilităţii şi a
complicaţiilor în sarcină. La bărbati, netratată, duce la epididimită si
Infectarea articulaţiilor şi a altor zone din corp.
Risc crescut de infectare cu HIV/SIDA.
Complicaţii la bebeluşii nou născuţi. Infectarea de la mamă la făt se poate produce în timpul
travaliului Pot apărea probleme oculare care pot duce până la orbire, leziuni la nivelul scalpului şi infecţii.
Prevenţia apariţiei bolilor sexuale, printre care şi gonoree, constă în abstinenţă, relaţie monogamă,
folosirea prezervativului. De asemenea, dacă aveţi un nou partener sexual trebuie să îl rugaţi să se testeze
pentru boli cu transmitere sexuală. Dacă partenerul are simptome neobişnuite, ca disurie, leziuni la nivelul
organelor sexuale, este indicat să nu aveţi contact sexual. Dacă nu sunteţi într-o relaţie monogamă, testarea
pentru boli cu transmitere sexuală trebuie făcută periodic, asta pentru a depista orice boală poate apărea
şi a evita complicaţiile.
Pentru a preveni reinfectarea, evitaţi contactul sexual pe durata tratamentului şi cel puţin o
săptămână de la finalizarea medicaţiei.
Diagnosticul se pune după colectarea unei probe de urină sau prin culturi din secreţiile vaginale
sau uretrale. Gonoreea creşte riscul de contactare şi a altor infecţii cu transmitere sexuală. De aceea,
medicul vă poate recomanda şi testarea pentru alte boli cu transmitere sexuală.
Tratament
În cazul adulţilor, tratamentul constă în administrarea de antibiotic .Dacă este tratat doar unul
dintre parteneri
 Tratamentul în cazul partenerilor infectaţi constă tot în administrarea de antibiotic. Este indicat ca
tratamenmtul să fie urmat de ambii parteneri, chiar şi în lipsa simptomelor, asta pentru a evita transmiterea
şi retrasmiterea de la unul la celălalt.
În cazul bebeluşilor infectaţi se recomandă admnistrarea de picături intraoculare imediat după
naştere. Dacă apare infecţia oculară, tratamentul cu antibiotice este necesar.

5. Sifilis
Infectie foarte grava, care netratata la timp, afecteaza intreg organismul si poate duce la
deces. Sifilisul este o boala infectioasa si contagioasa care se transmite prin contact sexual sau pe cale
transplacentara, exceptional prin contact sanguin (intepatura, transfuzie).
Simptome: primul stadiu - apar rani in zonele genitale. Al doilea stadiu: eruptii cutanate pe tot
corpul. Al treilea stadiu: probleme ale inimii si ale sistemului nervos.
Tratament: In stadiul incipient al bolii, penicilina o poate vindeca. O data ajunsa in ultimul stadiu,
tratamentul medicamentos are efect limitat.
6. Boala pelvina inflamatorie
Infectie a uterului, dar se poate localiza si la nivelul colului uterin ori a trompelor uterine. Apare
atunci cand bacteriile (cel mai adesea chlamidia sau gonoreea) patrund in sistemul reproductiv. Duce la
sterilitate.
Simptome: dureri abdominale, febra, sensibilitate marita a uterului si a ovarelor, ciclu menstrual
dureros, scurgeri, oboseala, ameteli, stari de voma, dureri in timpul actului sexual.
Tratament: se recomanda repaus la pat si tratament medicamentos cu antibiotice. Daca boala este
intr-un stadiu avansat, blocajul trompelor uterine si sterilitatea pot deveni permanente.
7. Infectia tractului urinar
Infecție provocata de bacteriile blocate in uretra. Des intalnita la femeile care fac sex cu un nou
partener.
Simptome: dureri si usturimi in timpul urinarii, urinari frecvente. Urina poate fi tulbure si urat
mirositoare.
Tratament: infectia se vindeca prin administrarea de antibiotice de la o zi la o saptamana. Si multa apa
plata.
8. Vaginita
Vaginita este o inflamatie vaginala. Supuratii infectioase cauzate de lipsa de igiena. Antibioticele,
pilulele contraceptive, sarcina pot cauza dezvoltarea candidei. Se mai numeste tricomonaza. Se transmite
prin sex vaginal sau oral.
Simptome: La femei - scurgere vaginala densa. De culoare alba sau galbuie, miros neplacut,
mancarime, durere. La barbati: mancarimi genitale, contact sexual dureros. In cazul sexului oral, barbatii
si femeile pot avea o pelicula albicioasa sau verzuie pe limba.Tratament: cremele care se elibereaza fara
reteta vindeca aceasta boala in cateva zile. Femeile trebuie sa evite sa poarte pantaloni stramti, dresuri sau
costume de baie. Nu faceti spalaturi si nu folositi deodorante intime.
 9. Paduchi genitali
Paduchi mici, de culoare alba care infesteaza parul pubian. Se raspandesc de la persoana infestata
prin haine, paturi sau toalete.Simptome: Mancarimi. Pot provoca febra usoara, inflamatii ale amigdalelor,
dureri usoare. Paduchii pot fi depistati in urma unui examen medical amanuntit.
Tratament: tratamentul medicamentos de uz extern elimina paduchii si ouale acestora. Lenjeria de pat,
hainele si proasoapele trebuie spalate.
10. Paraziti interni - giardia, criptosporidia, amoebe si altele.
Ajung in organism, in primul rand, in urma contactului sexual oral sau anal.
Simptome: diaree, dureri abdominale sau crampe, balonare, oboseala si pierderi de greutate.
Tratament: Medicamente eliberate cu reteta de la doctor duc la eliminarea parazitilor.
11. Hepatita B
Virus transmis prin contact sexual sau prin ace infectate. Mai raspandita la barbatii homosexuali, la
cei care fac sex anal si au mai multi parteneri.
Simptome: febra, oboseala, migrene, dureri abdominale, icter. In anumite cazuri, inflamatia ficatului
poate duce la sangerari, la coma sau deces.
Tratament: cazurile usoare: odihna la pat, dieta sanatoasa. Cazuri grave: tratament medicamentos.
12. HIV/SIDA
Virus care slabeste sistemul imunitar pana il face incapabil sa mai lupte cu bolile: provoaca SIDA, un
grup de boli grave. Virusul HIV se transmite prin sange infectat, sperma, secretii vaginale, lapte matern,
intra in sange printr-o rana sau prin mucoasa in timpul sexului vaginal, sexului oral, sexului anal, prin
folosirea acelor infectate, care se injecteaza drogurile, precum si prin alaptare.
Simptome: HIV nu prezinta simptome de obicei. Testele de sange arata anticorpi ai HIV. Pot trece
ani pana ca SIDA sa se declanseze. De-a lungul acestei perioade persoana infectata poate transmite HIV,
practic fara sa stie! Primele semne ale SIDA: infectii cu ciuperci parazitare, transpiratii nocturne, pierderi
in greutate. Boli legate de SIDA: pneumonie, cancer.
Tratament: incurabil. Nu exista vaccin. Pentru HIV anumite combinatii de medicamente, care
cuprind inhibitori protezici incetinesc virusul. Pentru SIDA, exista medicamente care incetinesc evolutia
bolii, insa tratamentul trebuie instituit din timp si respectat.