Sunteți pe pagina 1din 5

Activitățile outdoor în grădiniță

o alternativă pentru educaţia formală, tradiţională.

EDUCATOARE, LAZAR DOINITA


Gradinita „Liceului Alexandru cel Bun”- Botosani

"Natura poate să-ţi slujească de carte, de profesor, de povăţuitor. Ea te cheamă, ea îţi procură, cu
mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu. Nu închide această mare carte plină de
învăţături înţelepte, nu o neglija pentru celelalte cărţi în care se cuprind numai strofe din cântarea
întreagă ce stă înaintea ta". (I. Simionescu, 1940)

Pământul n-a fost văzut în toate timpurile și nici de către toți oamenii așa cum îl
vedem noi astăzi și mai ales legăturile dintre Om si Pământ n-au fost văzute la fel. De la
apariţia omului pe pământ , acesta a trăit în armonie cu natura, respectându-i legile,
integrându-se discret şi cu discernământ în cadrul natural care i-a fost şi casă şi sursă de
hrană şi oază de linşte şi pavăză în vremuri tuburi. Ce s-a întâmplat cu omenirea astăzi,
încotro se întreaptă şi care-i sunt aşteptările?
Natura are nevoie de prieteni. Nu doar mila faţă de vieţuitoarele naturii, ci respectul
faţă de acestea este necesar unei adevărate prietenii cu natura ce trebuie ocrotită ca un
intreg,permanent și nu doar în zilele cu semnificații aparte.
Copiii de azi sunt martorii nedumeriţi ai numeroaselor transformări din mediul
înconjurător şi pe multe dintre acestea nu le pot înţelege , dar le percep pericolul şi efectul
distrugător. Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive iar
comportamentele şi convingerile formate la o vârstă fragedă se păstrează toată viaţa.
Scăpând de rutina zilnică a activităților desfășurate în sala de grupă, activitățile
desfășurate în natură capătă un caracter atractiv și mai aplicat. Învățarea outdoor nu înseamnă
doar un nou loc al învățării, ea presupune o schimbare de abordare, de viziune asupra
desfășurării activităților, o nouă filozofie de acțiune, o nouă perspectivă asupra învățării, o
permisivitate ridicată pentru achiziția experiențială și prin punerea în situație.
Educația în aer liber este o formă organizată de învățământ care, prin specificul
mediului în care se desfășoară, pregătește copiii pentru viitoarea lor viață în mediul natural,
pentru o viață liberă, îi ajută să dezvolte relații mai strânse cu mediul înconjurător,îi învață
diferite modalități de învingere a greutăților.
Educaţia outdoor reprezintă o puternica sursă de experienţe de învăţare, diverse,
interesante, atractive și stimulative pentru copii de orice vârstă. Un mediu relaxant, liber, fără
constrângerile pe care le impun “cei 4 pereți ai unei săli de clasă” poate oferi copiilor
nenumărate provocări, astfel că procesul educațional capătă puternice valențe practice-
aplicative și un caracter formativ, de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze
o relaţie puternică între oameni bazată pe sprijin reciproc;
Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al copiilor care întâmpină dificultăţi
de învățare, de exprimare și relaționare prin faptul că oferă un climat diferit de învăţare ce
permite copiilor care , în mod usual, întâmpină dificultăţi de învăţare si au un nivel scăzut de
performanţă şcolară, să devină mai motivaţi, cu mult mai capabili, simțindu-se mai liberi , mai
puțin încorsetați de rigorile spațiului ce-i apasă. Această ,,libertate a spațiului”contribuie
major la dezvoltarea personală atât a celor care o aplică – cadrele didactice, cât mai ales a
copiilor , la dezvoltarea spiritului de echipă . Conexiunile multiple, diverse și active care se
realizează între copii, între copii și cadrele didactice duce la creşterea gradului de participare
activă în organizarea și desfășurarea unei activități, la creșterea spiritului civic in rândul
ambelor categorii de participanți, a toleranței și altruismului , la diminuarea stărilor
conflictuale și la corectarea modului de rezolvare a acestora.
Educaţia outdoor ofera nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură
atât copiilor cât și cadrelor didactice un confort psiho-emoțional necesar parcurgerii cu succes
a tuturor momentelor zilei,oferind relaxare și liniște .
Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:
- Dezvoltarea abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea spiritului de echipă, a
relaţiilor sociale, dezvoltarea competenţelor de conducere, etc
- Dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare, atât a
celor care o aplică, cât şi a participanților copii.
Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că aceasta răspunde atât nevoilor de
bază ale individului, cât şi celor care îl particularizează în grupul din care face parte:
Nevoia de a fi respectat – derularea de diferite activități în aer liber încurajează copilul
să se simtă în largul său, astfel el va fi mult mai deschis, va comunica,își va exprima
propriile opinii, se va simți băgat în seamăși va simți ca deciziile sale contează pentru
ceilalți; eleviipot fi consultați cu privire la diferite jocuri sau activități.
Nevoia de a fi responsabil – activităţile outdoor permitcopilului oportunitatea de a primi
diferite sarcini, responsabilităţi pentru atingereascopului propus ( spre exemplu dacă se
optează pentruo activitate de ecologizare, un copil poate primi sarcina de a curăţa pomii, un
altul sarcina de a uda florile, important este însă, ca prin comunicarea cu copilul, profesorul
să-i transmită acestuia sentimentul că princeea ce întreprinde el, mediul va fii mai curat,
astfel el va conştientiza că are o responsabilitate faţă deprotejarea mediului ).
Nevoia de a fi activ –implicarea în diferite activitățisportive, jocuri, plimbări tematice,
aduce numeroasebeneficii dezvoltării fizice, psihice ale copilului. Jocul fiind activitatea
fundamentală a copilului este important ca toţi copiii să fie stimulaţi în mod constant să
sejoace, să alerge, să participe la diferite activităţi în modactiv.
Nevoia de a fi inclus social – poate cea mai importantă caracteristică a educaţiei outdoor
este aceea că este o modalitate de succes de a depăşi unele dificultăţi alecopilului ( psihice,
fizice, sociale, emoționale saueconomice ), astfel încât acesta să fie inclus social, să simtă că
aparţine unei comunităţi; se consideră ca mediul din interiorul grupei este mai degrabă
unulcompetitiv, în timp ce cel din afara clasei este unulsuportiv, care permite copiilor să se
exprime, sărelaționeze cu ceilalți, să colaboreze.
Nevoia de a se simti în siguranță–interiorul sălii de grupă , a grădiniței este mult mai
sigur pentru copii, în timp ce mediul exterior implică diferite riscuri şi situaţii neprevăzute
care pot avea efect negativ. Educatoarea va identifica posibilele riscuri ce pot să apară şi va
concepe un plan de management al riscului, întrucât este un aspect deosebit de important
care i-a făcut pe unii specialişti în domeniu să nege utilitatea utilizării educației outdoor.
Ca și formă de ecucație nonformale ,educația outdoor poate fi integrate cu succes în
educația formală cu scopul maximizării efectelor procesului de învăţare, tendinţa actuală
fiind aceea de amplificare a celor două forme, mai ales pentru faptul că încorporate, ele
conduc la un sistem educativ mult mai valoros din punct de vedere al calităţii, producând
avantaje pe termen lung, prin acoperirea unei game largi de discipline.
Învăţământul preşcolar poate fi considerat precursor al educaţiei outdoor, având în
vedere că activităţi formale, informale şi nonformale se desfăşoară și în afara grădiniţei
dintotdeauna. Excursiile, plimbările în aer liber, vizitele la muzee au fost mereu prilej de
transmitere către copii de informaţii, priceperi şi deprinderi, niciodată nefiind organizate
doar de dragul de a fi organizate. Activitățile outdoor nu sunt activități lipsite de un efect
formativ, ci reprezintă o realitate educaţională mai puţin formalizată, conceptul de educație
nonformală fiind asociat conceptului de „învățare pe tot parcursul vieții”(lifelong learning).
Evaluarea în cadrul educaţiei nonformale este realizată de cel care învaţă, iar
abordarea multi-disciplinară a procesului de învăţare, ajută copiii să înţeleagă şi să aprecieze
mediul şi legătura lor cu acesta,pregătindu-i pentru un viitor durabil, prin analiza și
contactul direct cu realitățile interdependenţei om – natură.
,,Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii,
rândunelele, cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i
înconjoară, pentru că fără dragostea faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă
din plin ceea ce numim cu cel mai minunat dintre cuvinte – VIAŢA.”
( C. Mihăescu)

„PRIMAVARA A SOSIT SI LA GRADINITA MEA”


LECTIE PLIMBARE-exemplu
-Activitate outdoor-

Pentru a înţelege transformările şi schimbările în anotimpul primăvara, am realizat cu


preşcolarii grupei mari proiectul tematic „ Adie vânt de primăvară” .În cadrul derulării acestui proiect,
pe parcursul a cinci săptămâni, am planificat observări şi lecţii plimbări.

Prin lecţia plimbare „ Primăvara a sosit şi la grădiniţa mea”, preşcolarii au observat cu atenţie
mugurii copacilor, i-au desfăcut pentru a afla ce se află în interiorul lor. Ei au observat că mugurii au
în interiorul lor frunzişoare mici şi verzi.

Un alt moment al plimbării a fost acela al observării sub frunzele uscate a gâzelor mari şi mici,
a furnicilor şi a firelor mici de iarbă. Preşcolarii au observat, în timpul plimbării efectuate în curtea
grădiniţei că plantele încep să crească puţin câte puţin în fiecare zi. Întorşi în sala de grupă copiii au
plantat seminţe de grâu în recipiente cu pământ pentru a observa dezvoltarea plantelor. Acest procedeu
este pentru copii un mijloc palpabil, concret. Observând plantele în dezvoltarea lor, ei îşi însuşesc
anumite cunoştinţe care apoi le stimulează curiozitatea care la ei se transformă prin întrebări, ceea ce
dovedeşte că vor să înţeleagă mecanismul, legătura dintre om – plante – apă – lumină, iar ceea ce nu
au înţeles devine curiozitate.

În plimbările noastre prin natură am urmărit să ofer copiilor posibilitatea de a observa anumite
manifestări curioase din viaţa plantelor care pun probleme de gândire şi meditaţie chiar şi adulţilor.
Mi-am propus să observ cu copiii ( grupa mare) mai îndeaproape o plantă foarte răspândită pe lângă
care trecem de obicei nepăsători. Copiii însă, sunt cei care dau atenţie fabricând lanţuri din tijele goale
pe dinăuntru ale păpădiei, căci despre ea este vorba. Observând planta mai îndeaproape cu prilejul
plimbărilor în curtea grădiniţei, unde păpădia este foarte răspândită, i-am ajutat pe copii să descopere
două aspecte interesante din viaţa acesteia. Primul aspect este legat de dispunerea frunzelor în jurul
tulpinii. Astfel copiii au observat că o păpădie creşte pe loc liber, îşi întinde frunzele aproape de
pământ cu o cunună în jurul tulpinii pe când aceea care creşte în îmbulzeala unor buruieni sau ierburi
îşi îndreaptă în sus toate frunzele ca să prindă lumină dătătoare de viaţă. Un al doilea aspect urmărit
ţine de faptul că păpădia ca şi alte flori, „ doarme”. Copiii au observat că dacă ziua florile sunt
deschise larg şi oferă o privelişte minunată, aceea a unui covor verde stropit cu bănuţi de aur,
dimineaţa înainte de a dispărea roua, găsim păpădiile fără galbenul viu al florii. Sub floarea păpădiei
copiii au descoperit o cununiţă de frunze verzi. Le-am explicat că seara, după ce soarele merge la
culcare şi păpădia se pregăteşte pentru somn, frunzuliţele verzi se mişcă, se ridică, adună strâns
petalele galbene şi le acoperă, dând florii înfăţişarea unui boboc.

Ajunşi în sala de grupă am pus la dispoziţia fiecărui copil creioane colorate şi câte două foi de
hârtie. Pe o foaie era desenat un soare strălucitor, iar cealaltă sugera imaginea nopţii. Le-am cerut
copiilor ( grupa mare) să deseneze păpădii pe ambele foi, reamintindu-le că aşa cum am văzut în
realitate, aspectul plantei depinde de existenţa sau absenţa luminii solare. Datorită faptului că
fenomenul a fost observat în realitate cu atenţie, am avut satisfacţia să constat că absolut toţi copiii au
desenat corect păpădia pe cele două foi: păpădia cu floare galbenă pe foaia cu soare şi păpădia cu
bobocul verde care ascunde petalele, pe foaia cu stele şi lună.

Bineînţeles că am observat cu copiii şi globul de fulgi al petalelor păpădiei aranjate într-o


rotunjime fără greş; atunci când devin seminţe copiii le suflă cu plăcere şi văd pornind în aer nouraşi
de fulgi care nu sunt altceva decât seminţele păpădiei.

„ Păpădia – am început să le explic copiilor – ca şi alte multe plante încredinţează vântului


seminţele sale, spre a le răspândi şi semăna departe, dar ca o mamă grijulie păpădia îşi trimite copiii în
lume numai atunci când împrejurările sunt prielnice, niciodată pe vreme de furtună. Pentru a putea
pluti pe aripile vântului, seminţele sunt înzestrate cu adevărate aparate de zbor, în cazul păpădiei –
fulgul – care poartă bobul mic de sămânţă. Atunci când bobul cade pe pământ, fulgul se desprinde şi
cade şi el. Perniţa în care erau înfipte frunzele din fosta floare a păpădiei a rămas golaşă. Pentru ultima
dată se ridică frunzele de sub ea, o cuprinde strâns şi ceea ce a fost mai întâi floare şi apoi cămară de
fructe cu seminţe se apleacă veştedă spre pământ: păpădia moare – şi-a trăit viaţa”.
Bibliografie:
 Programa activităţilor instructiv-educative în învăţământul preşcolar, Ediţie revizuită,
Editura DPH, Bucureşti, 2009;
 Scrisoare metodică pentru anul şcolar 2013/2014;
 Life Long Learning Program, Manual de educaţie outdoor, Primăria Cătunele, 2012-
2013
 Anghel Diana, 2014, ,,Educația outdoor : o necesitate sau o provocare pentru actualul
sistem de învățământ?” , ,,Tribuna învățământului”, Cluj –Napoca;
 Manualul de educaţie outdoor, 2013, Comenius regio partnership eco- edu beyond
rhetoric project, traducere
 Ionescu, M. , Radu, I. (coord) 2001, Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca
 http://fun.familyeducation.com