7, 11, 19, 22, 23, 40

1.Istoricul apariţiei dreptului protecţiei consumatorilor

O conturare a drepturilor consumatorilor a început să se întrevadă în secolul al XVIII-lea, dar acţiunile
sociale şi eforturile legislative în vederea protejării intereselor consumatorilor se impun, în mod categoric,
din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Astfel, un rol decisiv în acest domeniu l-a avut preşedintele S.U.A., John F. Kennedy, care, la 15 martie
1962, în discursul ţinut „Asupra protecţiei intereselor consumatorului” a enunţat cele patru drepturi
fundamentale ale acestuia, respectiv, dreptul la siguranţă, dreptul la informare, dreptul de a alege şi
dreptul de a fi auzit.

2. Noţiunea de consumator. Drepturi şi obligaţii de bază

consumator - orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură
sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională;
Orice consumator are dreptul la:
a) protecţia drepturilor sale de către stat;
b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa,
sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;
c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea
corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul
necorespunzător;
d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;
e) instruire în domeniul drepturilor sale;
f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;
g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;
h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra încălcării
drepturilor şi intereselor sale legitime, în calitate de consumator, şi la înaintarea de propuneri referitoare
la îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor.

3. Principiile dreptului protecţiei consumatorilor

a) contradictorialitatea - presupune asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se
exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu posibila încălcare a dispoziţiilor privind
protecţia consumatorilor;
b) celeritatea procedurii de cercetare - presupune obligaţia autorităţii competente în domeniul protecţiei
consumatorilor de a proceda, fără întârziere, la cercetarea sesizării consumatorilor, cu respectarea
drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege;
c) proporţionalitatea - conform căreia trebuie respectat un raport corect între gravitatea sau consecinţele
faptei constatate, circumstanţele săvârşirii acesteia şi măsura sancţionatorie aplicată;
d) legalitatea măsurilor propuse/dispuse - presupune că autorităţile competente nu pot propune/dispune
decât măsurile prevăzute de lege;
e) confidenţialitatea - obligaţia personalului din cadrul autorităţilor competente de a păstra
confidenţialitatea datelor, actelor, informaţiilor de orice natură, prin a căror divulgare se pot aduce
prejudicii persoanelor fizice sau juridice, care sunt sau pot fi menţionate în aceste informaţii;
h) universalitatea - obligatoriu pentru toţi consumatorii şi operatorii economici care efectuează acte şi
fapte de comerţ, în condiţiile legii.

4. Cadrul legislativ şi instituţional privind protecţia juridică a drepturilor consumatorilor în RM.

Realizarea drepturilor privind protecţia vieţii şi sănătăţii cetăţenilor prevăzute de Constituţia R.M. se
efectuează prin intermediul organelor statale.
În vederea protecţiei drepturilor consumatorilor acţionează organisme internaţionale şi interne.
Organul administraţiei publice centrale abilitat cu funcţii de protecţie a consumatorilor
Elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor şi
coordonarea activităţii organelor administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor
conform art.28 (23) se efectuează de către Ministerul Economiei. Ministerul, inclusiv prin intermediul
Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţia Consumatorilor.
În vederea realizării misiunii sale, Inspectoratul are următoarele două categorii de funcţii:
în domeniul supravegherii pieţei
în domeniul protecţiei consumatorilor

5. . Măsurile de informare a consumatorilor

Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin
elemente de identificare şi prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere şi explicit pe
produs, etichetă, ambalaj. Se interzice importul şi plasarea pe piaţă a produselor, prestarea serviciilor în
lipsa informaţiei complete, veridice şi corecte. Vînzătorii şi prestatorii de servicii trebuie să informeze
consumatorii despre preţul de vînzare al produsului şi preţul pe unitatea de măsură a produsului (cînd este
aplicabil) sau despre tariful serviciului prestat. Toate informaţiile, inclusiv cele verbale, referitoare la
produsele, serviciile oferite consumatorilor, documentaţia de însoţire, precum şi contractele încheiate,
trebuie să fie prezentate în limba moldovenească, sau în limba moldovenească şi în una din limbile de
circulaţie internaţională. Preţurile şi tarifele trebuie indicate la vedere într-o formă clară şi explicită.

6.Noțiunea și clasificarea clauzelor abuzivă

Cauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul si care prin ea insasi sau impreuna cu
alte prevederi din contract creeaza, in detrimentul consumatorilor si contrar cerintelor bunei-credinte, un
dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii

O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin
ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar
cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

7.
8. ) Practici comerciali incorecte
O practică comercială este incorectă dacă:
a) este contrară cerinţelor diligenţei profesionale; şi
b) denaturează sau este susceptibilă să denatureze, în mod esenţial, comportamentul economic al
consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, în
cazul cînd o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.
(3) Practicile comerciale care pot denatura, în mod esenţial, comportamentul economic al unui anumit
grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al
grupului. Grupul de consumatori este cu precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care
aceasta se referă din motive de infirmitate mintală sau fizică, de vîrstă sau de credulitate, comportamentul
economic al acestuia putînd fi, în mod rezonabil, prevăzut de comerciant
9. Practici comerciali înșelători
Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare.
(6) O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare în cazul în care conţine
informaţii false sau, în orice alt fel, inclusiv prin prezentarea generală, induce sau poate induce în eroare
consumatorul mediu şi, în orice situaţie, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o
decizie de tranzacţionare pe care nu ar fi luat-o în altă situaţie, chiar dacă informaţia este corectă de fapt
cu privire la unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
a) existenţa sau natura produsului;
b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, eventualele riscuri
previzibile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vînzare şi soluţionarea
reclamaţiilor, modul şi data fabricării sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului,
utilizarea, cantitatea, termenul de valabilitate, specificaţiile, originea geografică sau comercială,
rezultatele care se pot obţine din utilizare, rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau
controalelor efectuate asupra produsului;
c) amploarea implicării comerciantului, motivaţia practicii comerciale şi natura procesului de vînzare,
precum şi toate declaraţiile sau toate simbolurile care sugerează sponsorizarea sau sprijinul direct ori
indirect acordat comerciantului sau produsului;
d) preţul sau modalitatea de calcul al preţului ori existenţa unui avantaj specific în ceea ce priveşte
preţul;
e) necesitatea unui serviciu, a unei piese separate, a înlocuirii sau remedierii;
10. Practici comerciali agresivi

Sînt considerate ca fiind agresive, în orice situaţie, următoarele practici comerciale:

a) crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului pînă cînd nu se încheie un
contract;
b) efectuarea de vizite personale la domiciliul consumatorului, ignorînd solicitarea acestuia de a pleca
sau de a nu reveni, cu excepţia cazului în care legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei
obligaţii contractuale şi în măsura în care o permite;
c) solicitarea insistentă şi nedorită prin telefon, fax, email sau prin alt mijloc de comunicare la distanţă,
cu excepţia cazului în care legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi
în măsura în care o permite;
d) solicitarea de la un consumator care doreşte să execute o poliţă de asigurare de a prezenta documente
care, în mod rezonabil, nu pot fi considerate relevante pentru a stabili dacă pretenţia este validă sau
ignorarea sistematică a corespondenţei pertinente cu scopul de a-l determina pe consumator să renunţe la
exercitarea drepturilor sale contractuale;
e) includerea într-o publicitate a unui îndemn direct adresat minorilor de a cumpăra produsele
promovate ori de a convinge părinţii sau alţi adulţi să cumpere produsele promovate;
f) solicitarea unei plăţi imediate sau ulterioare pentru returnarea ori păstrarea în condiţii sigure a
produsului care a fost furnizat de comerciant, dar pe care consumatorul nu l-a solicitat;

11.
12. Drepturile fundamentale ale consumatorilor
Orice consumator are dreptul la:
a) protecţia drepturilor sale de către stat;
b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa,
sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;
c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea
corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul
necorespunzător;
d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;
e) instruire în domeniul drepturilor sale;
f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;
g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;
h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra încălcării
drepturilor şi intereselor sale legitime, în calitate de consumator, şi la înaintarea de propuneri referitoare
la îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor.

13. Protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze
viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime
Guvernul, prin organele administraţiei publice centrale, stabileşte norme şi reglementări specifice
pentru protecţia vieţii, sănătăţii, eredităţii şi securităţii consumatorilor în următoarele cazuri:
a) producerea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea,
pregătirea pentru vînzare şi vînzarea produselor;
b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.
Produsele plasate pe piaţă trebuie să fie însoţite de certificate de conformitate sau de declaraţii de
conformitate, de alte documente conform legii.
Se interzice producerea, depozitarea, plasarea pe piaţă şi comercializarea produselor, prestarea
serviciilor care nu corespund cerinţelor obligatorii stabilite în documentele normative sau care, utilizate în
condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor. expunerea
în comercializare şi comercializarea produselor falsificate (contrafăcute).
prestarea serviciilor cu încălcarea cerinţelor de calitate stabilite de documentele normative. lipsa
certificatului de conformitate sau declaraţiei de conformitate, precum şi în lipsa documentelor de
provenienţă, dacă legislaţia prevede aceasta, sau cu utilizarea ilegală a mărcii de conformitate.
14. Dreptul de a cere remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului,
serviciului ori reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral,
cauzat de produsul, serviciul necorespunzător.
Remedierea gratuită a deficienţelor apărute la produs, serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea
contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în cadrul termenului de garanţie sau termenului de
valabilitate, deficienţe care nu sînt imputabile consumatorului, se face necondiţionat de către vînzător,
prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către
consumator sau în termenul stabilit prin contract. Dacă vînzătorul, prestatorul refuză să satisfacă
reclamaţia ei sînt obligaţi să dovedească vina consumatorului în ceea ce priveşte deficienţele apărute prin
expertiza tehnică efectuată de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legislaţia,
într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării pretenţiei de către consumator.
Vînzătorul, prestatorul restituie contravaloarea produsului vîndut, serviciului prestat imediat după
constatarea imposibilităţii folosirii acestora dacă deficienţa nu este imputabilă consumatorului şi dacă
consumatorul a refuzat remedierea sau înlocuirea produsului, serviciului. La restituirea contravalorii se
va lua în calcul preţul produsului la data examinării reclamaţiei În cazul produselor electrice de uz casnic,
vînzătorul este obligat, la înaintarea de către consumator a cerinţei întemeiate privind remedierea, să pună
la dispoziţia acestuia gratuit, în termen de 3 zile, pe perioada remedierii, un produs similar, suportînd
cheltuielile de transport. Agentul economic are aceleaşi obligaţii pentru produsul, serviciul înlocuit ca şi
pentru produsul vîndut, serviciul prestat iniţial.
Consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile
necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu vînzătorul,
prestatorul.
Prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vînzător, prestator dacă a fost cauzat pe parcursul:
a) termenului de valabilitate - la produsele pentru care se stabileşte acest termen;
b) duratei de funcţionare - la produsele de folosinţă îndelungată;
c) a 2 ani - la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de valabilitate sau duratei de
funcţionare. Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material cauzat
consumatorului. Pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta trebuie să facă dovada
prejudiciului.

15. Dreptul la informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate
Protejarea consumatorului prin informare (obligaţia de informare, informarea prin semne
distinctive, informarea realizată de asociaţiile de consumatori)
Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin
elemente de identificare şi prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere şi explicit pe
produs, etichetă, ambalaj sau în cartea tehnică, în instrucţiunile de exploatare ori în altă documentaţie de
însoţire a produsului, serviciului, după caz, în funcţie de destinaţia acestora. Textul informaţiei va fi
lizibil, imprimat cu litere şi caractere distincte pentru consumator. Vînzătorii şi prestatorii de servicii
trebuie să informeze consumatorii despre preţul de vînzare al produsului şi preţul pe unitatea de măsură a
produsului (cînd este aplicabil) sau despre tariful serviciului prestat, să ofere toate informaţiile, să ofere
date despre evaluarea conformităţii şi, documentele tehnice care trebuie să însoţească produsul ori
serviciul. Preţurile şi tarifele trebuie indicate la vedere într-o formă clară şi explicită.

16. Dreptul de adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale

1Cetăţenii sînt în drept de a se organiza benevol în asociaţii obşteşti de consumatori, care îşi desfăşoară
activitatea în conformitate cu legislaţia.
2să înainteze în instanţele judecătoreşti acţiuni pentru protecţia drepturilor consumatorilor;
3 să înainteze în instanţe judecătoreşti acţiuni pentru protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale
consumatorilor, fără achitarea taxei de stat;
4 să adreseze, atît organelor de control, cît şi organelor procuraturii, propuneri privind tragerea la
răspundere a persoanelor vinovate de producerea şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor care
nu corespund cerinţelor prescrise sau declarate, precum şi de nerespectarea drepturilor consumatorilor,
prevăzute de legislaţie;
5să informeze, în baza reclamaţiilor primite de la consumatori, organele abilitate cu funcţii de protecţie a
consumatorilor despre produsele, serviciile necorespunzătoare;
 (3) Programele, proiectele şi activităţile de informare a consumatorilor propuse de asociaţiile obşteşti
de consumatori de utilitate publică pot fi finanţate de stat, conform legii, în cazul în care asociaţiile
respective:
a) acţionează exclusiv în numele şi în interesul consumatorilor;
b) sînt economic independente de producători, importatori, distribuitori şi vînzători

17. Apărarea drepturilor consumatorilor în calitate de beneficiari de bunuri de larg consum

că orice consumator are dreptul la:
a) protecţia drepturilor sale de către stat;
b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa,
sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;
c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului, ori la reducerea
corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul
necorespunzător;
d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;
e) instruire în domeniul drepturilor sale;
f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;
g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;
h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra încălcării
drepturilor şi intereselor sale legitime, în calitate de consumator, precum şi la înaintarea de propuneri
referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor.

18. . Apărarea drepturilor consumatorilor în calitate de beneficiari de servicii

Dacă prestatorul (executantul) nu a început la timp prestarea serviciului (executarea lucrării) sau dacă, în
timpul prestării serviciului (executării lucrării), a devenit clar că serviciul (lucrarea) nu va fi îndeplinit în
termenul stabilit, sau dacă termenul de prestare a serviciului (executare a lucrării) a expirat, consumatorul
este în drept, opţional:
a) să fixeze prestatorului (executantului) un nou termen, în cadrul căruia el trebuie să înceapă şi să
finalizeze prestarea serviciului (executarea lucrării), şi să ceară reducerea preţului pentru serviciu
(lucrare);
b) să rezilieze contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) şi să revendice repararea
prejudiciului cauzat prin încălcarea termenelor de începere şi/sau finalizare a prestării serviciului
(executării lucrării).
(3) Termenele noi de prestare a serviciului (executare a lucrării) stabilite de consumator se stipulează în
contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării).
(4) Reclamaţiile consumatorului privind nerespectarea termenelor de prestare a serviciului (executare a
lucrării) nu vor fi satisfăcute dacă prestatorul (executantul) va face dovada că tergiversarea s-a produs din
motive de forţă majoră.
(5) În momentul finalizării lucrării, prestatorul (executantul) întocmeşte un act de finalizare a lucrărilor,
ce urmează a fi semnat de consumator cu sau fără rezerve.
(6) Prestarea serviciilor de întreţinere şi reparaţie a elementelor constructive ale blocurilor locative
constituie obligaţia gestionarilor blocurilor respective şi se efectuează conform tarifelor stabilite în modul
corespunzător.

19.

20. Reglementarea juridică a raporturilor consumator – vânzător, consumator, producător,

prestator.
Raporturile în domeniul protecţiei consumatorilor se reglementează prin prezenta lege, Codul civil, alte
legi şi acte normative în domeniul respectiv.
Din Legea privind protecţia drepturilor consumatorilor reiese că prin ea se reglementează raporturile
juridice apărute între cetăţeni (cetăţeni străini şi apatrizi) în calitate de consumator şi agenţii economici,
aceasta nefiind prevazut expres.
Vînzătorul este obligat:
a) să se asigure că produsele oferite spre comercializare sînt inofensive şi corespund cerinţelor
prescrise sau declarate;
b) să nu comercializeze produse despre care deţine informaţii că sînt periculoase sau care se consideră
periculoase;
c) să anunţe, imediat, autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre existenţa pe
piaţă a oricărui produs de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut);
e) să asigure respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru produs;
f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, conform
unui regulament aprobat de Guvern;

- Consumator - orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă,
procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător
sau profesională;
- Producătorul
- producător: - agent economic care fabrică un produs finit, o parte componentă a unui produs sau
materie primă;
- - agent economic care aplică pe produs numele său, marca comercială sau un alt semn distinctiv;
- - agent economic care recondiţionează produsul;
- - agent economic care modifică caracteristicile produsului;
- - reprezentant, înregistrat în RM, al unui agent economic al cărui sediu se află în afara RM;
- - agent economic care importă produse;
- - distribuitor sau vînzător al produsului importat în cazul în care importatorul nu este cunoscut;
- - distribuitor sau vînzător al produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă
acesta, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii, nu a informat persoana prejudiciată asupra
identităţii importatorului;
prestator - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care prestează
servicii;
- Prestatorul este obligat:
a) să folosească, la prestarea serviciilor, numai produse şi proceduri inofensive care, dacă
legislaţia prevede aceasta, trebuie să fie certificate;
b) să anunţe imediat autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre existenţa
oricărui produs folosit la prestarea serviciului de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau
falsificat (contrafăcut);
c) să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea
consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
d) să respecte cerinţele prescrise sau declarate, precum şi clauzele contractuale;
e) să asigure, la prestarea serviciilor, respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător
pentru produs;
f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul prestării serviciului,
conform unui regulament aprobat de Guvern;

21. Publicitatea neonestă

(1) Se consideră neonestă publicitatea care:
a) discreditează persoanele fizice şi juridice ce nu se folosesc de mărfurile cărora li se face publicitate;
b) conţine comparaţii incorecte ale mărfurilor cărora li se face publicitate cu mărfuri similare ale altui
agent economic, precum şi afirmaţii sau imagini care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia
profesională a concurentului;
c) conţine imagini ale unor persoane, referiri la ele sau descrieri ale proprietăţii acestora, fără
consimţămîntul lor prealabil, prin metode ce lasă impresia confirmării de către persoanele în cauză a
conţinutului informaţiei publicitare.
(2) Publicitatea neonestă este interzisă.
. Publicitatea neautentică
(1) Se consideră neautentică publicitatea care conţine date ce nu corespund realităţii în ce priveşte:
a) unele caracteristici ale mărfii necesare consumatorului, indicate în mod obligatoriu pe eticheta
comercială: calitatea, componenţa, data fabricării, destinaţia, proprietăţile de consum, condiţiile de utilizare
şi recomandările de îngrijire, corespunderea cu standardul, marca comercială a producătorului, originea şi
locul de producere a mărfii;
b) prezenţa certificatului pentru marfă, posibilitatea achiziţionării acesteia, preţul, timpul şi locul
procurării, condiţiile suplimentare de plată;
 c) transportul, preschimbarea, restituirea, reparaţia şi deservirea mărfii;
d) obligaţiile de garanţie, termenul de utilizare sau de validitate a mărfii;

Publicitatea amorală
(1) Se consideră amorală publicitatea care:
a) încalcă normele unanim acceptate ale umanismului şi moralei prin ofense, comparaţii şi imagini
defăimătoare privind rasa, naţionalitatea, profesia, categoria socială, vîrsta, sexul, limba, convingerile
religioase, filozofice, politice şi de alt gen ale persoanelor fizice;
b) defăimează operele de artă ce constituie patrimoniul culturii naţionale şi universale;
c) discreditează simbolurile de stat (drapelul, stema, imnul) şi cele religioase, moneda naţională a
Republicii Moldova şi a altor state.

Publicitatea sexistă
(1) Se consideră sexistă publicitatea care:
a) prezintă femeia sau bărbatul drept obiect sexual, în situații umilitoare sau degradante, violente și care
ofensează demnitatea umană;
b) promovează stereotipuri sexiste în scop discriminatoriu, cu menținerea percepției tradiționale asupra
femeii drept o ființă slabă, vulnerabilă și dependentă, avînd o poziție socială inferioară.
Publicitatea sexistă este interzisă
Publicitatea subliminală
(1) Se consideră publicitate subliminală utilizarea procedeelor care exercită o influenţă mascată asupra
consumatorului: video- (cadrul 25) şi audioin- serţiuni (infra- şi ultrasonore) speciale, alte procedee
interzise.
(2) Publicitatea subliminală este interzisă

23.
24. Modul de indicare a prețurilor produselor oferite consumatorilor spre comercializare. Prețul
de vînzare prețul unitar

Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin
elemente de identificare şi prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere şi explicit pe
produs, etichetă, ambalaj. Se interzice importul şi plasarea pe piaţă a produselor, prestarea serviciilor în
lipsa informaţiei complete, veridice şi corecte. Vînzătorii şi prestatorii de servicii trebuie să informeze
consumatorii despre preţul de vînzare al produsului şi preţul pe unitatea de măsură a produsului (cînd este
aplicabil) sau despre tariful serviciului prestat. Toate informaţiile, inclusiv cele verbale, referitoare la
produsele, serviciile oferite consumatorilor, documentaţia de însoţire, precum şi contractele încheiate,
trebuie să fie prezentate în limba moldovenească, sau în limba moldovenească şi în una din limbile de
circulaţie internaţională. Preţurile şi tarifele trebuie indicate la vedere într-o formă clară şi explicită.

25. . Autorităţile competente în domeniu

Elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor şi
coordonarea activităţii organelor administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor
conform art.23 se efectuează de către Ministerul Economiei. Ministerul, inclusiv prin intermediul
Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţia Consumatorilor
Pentru coordonarea activităţii de protecţie a consumatorilor se creează, prin hotărîre de Guvern, Consiliul
Coordonator în domeniul Protecţiei Consumatorilor

26. Organele competente de supraveghere a pieţii

Prezentul regulament(privind supravegherea preturilor pe piete ) se referă la activităţile de supraveghere

a pieţei desfăşurate de către Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor (în continuare – Agenţie), precum şi
la agenţii economici supuşi controlului conform legii. . Activitatea de control se exercită de către
inspectorii de stat din cadrul Agenţiei În procesul controlului se efectuează constatarea conformităţii
produselor/serviciilor cu cerinţele prescrise se efectuează în baza actelor normative de domeniu

27. . Sistemul organelor de stat în domeniul dreptului protecţiei consumatorilor

Organe ale administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, de asemenea, sînt:
a) în domeniul protecţiei vieţii şi sănătăţii consumatorilor - Ministerul Sănătăţii;
b) în domeniul transportului interurban şi internaţional - organul de specialitate al administraţiei publice
centrale în domeniul transporturilor; c) în domeniul construcţiilor - organul administraţiei publice centrale
specializat în domeniul construcţiilor;d) în domeniul turismului - Agenţia Turismului;
e) în domeniul energeticii - organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în energetică;
f) în domeniul telecomunicaţiilor - organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în telecomunicaţii;
g) în domeniul asigurărilor - organul de stat abilitat cu funcţii de supraveghere a asigurărilor;
h) în domeniul serviciilor bancare - Banca Naţională.

28. Atribuţiile şi drepturile Consiliului coordonator în domeniul protecţiei consumatorilor

Pentru coordonarea activităţii de protecţie a consumatorilor se creează, prin hotărîre de Guvern, Consiliul
Coordonator în domeniul Protecţiei Consumatorilor, care:
a) contribuie la promovarea politicii statului în domeniul protecţiei consumatorilor;
b) participă la elaborarea programelor naţionale de protecţie a consumatorilor pe termen scurt şi pe
termen lung; c) coordonează activităţile desfăşurate în domeniul protecţiei consumatorilor de către
autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor;d) participă la
procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene în domeniul protecţiei
consumatorilor; e) coordonează activitatea de implementare şi realizare a prevederilor legislaţiei în
domeniul protecţiei consumatorilor; f) coordonează activităţile de examinare şi soluţionare a petiţiilor
consumatorilor care depăşesc competenţa unui singur organ sau care abordează probleme cu caracter
general, ce pot avea un impact negativ asupra societăţii, cu implicarea specialiştilor din diferite domenii.

29. Funcţiile de bază, atribuţiile şi drepturile Inspectoratului Principal de Stat pentru

Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor
efectuează controlul şi supravegherea de stat asupra corespunderii produselor şi serviciilor cerinţelor
prescrise sau declarate, precum şi asupra veridicităţii informaţiilor prezentate, examinează reclamaţiile
consumatorilor în acest domeniu;
b) elaborează reglementări privind coordonarea acţiunilor autorităţilor administraţiei publice centrale şi
locale, precum şi ale structurilor neguvernamentale în domeniul protecţiei consumatorilor;
c) aplică sancţiunile prevăzute de art.28 din prezenta lege şi de alte acte legislative, stabileşte măsuri de
remediere sau înlocuire gratuită ori de restituire a contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în
baza reclamaţiilor consumatorului, conform art. 13;
d) sesizează autoritatea de licenţiere, determinată prin lege, referitor la depistarea cazurilor de
comercializare a produselor falsificate (contrafăcute) şi/sau periculoase sau altor încălcări în scopul
retragerii în mod obligatoriu a licenţei;
e) organizează funcţionarea oficiului pentru relaţiile cu consumatorii;
f) asigură editarea buletinului informaţional "Consumatorul";
g) reprezintă Republica Moldova în organismele internaţionale pentru protecţia consumatorilor.

30. Accesul consumatorului la justiţie

Acţiuni privind protecţia drepturilor consumatorilor
1 Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor pot fi depuse la instanţa judecătorească de către
consumatorii înşişi sau reprezentanţii lor legali, de către autorităţile administraţiei publice abilitate sau de
către asociaţiile obşteşti de consumatori.
2 Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor pot fi depuse la instanţa judecătorească de către
consumatorii înşişi sau reprezentanţii acestora, de către autorităţile administraţiei publice abilitate sau de
către asociaţiile obşteşti de consumatori.
3 Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor se depun la instanţa judecătorească în
conformitate cu termenele prevăzute de legislaţie.
4 Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor se depun la instanţa judecătorească în
conformitate cu termenele prevăzute de legislaţie. Consumatorii sînt scutiţi de taxa de stat în acţiunile
privind protecţia drepturilor sale.

31. Consecinţele juridice ale revocării şi restituirii (rezoluţiunea contractului, locul executării,
sarcina cheltuielilor şi a riscului, compensarea contravalorii folosirii bunului)
RESTITUIREA Vînzătorul, prestatorul restituie contravaloarea produsului vîndut, serviciului prestat
imediat după constatarea imposibilităţii folosirii acestora dacă deficienţa nu este imputabilă
consumatorului şi dacă consumatorul a refuzat remedierea sau înlocuirea produsului, serviciului.
CONTRAVALOAREA La restituirea contravalorii se va lua în calcul preţul produsului la data
examinării reclamaţiei - în cazul în care preţul lui s-a majorat, şi preţul la data procurării - în cazul în care
preţul lui s-a micşorat. Reducerea preţului la produsul, serviciul necorespunzător se face la înţelegerea
părţilor.
CHELTUIELI Vînzătorul, prestatorul asigură toate operaţiunile şi suportă toate cheltuielile necesare
repunerii în funcţiune, remedierii, înlocuirii sau restituirii contravalorii produselor, serviciilor
necorespunzătoare în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, iar pentru vicii ascunse
- în cadrul duratei de funcţionare, precum şi cheltuielile ocazionate de transportul, manipularea,
diagnosticarea, expertizarea, demontarea, ceea ce nu îl exonerează pe producător de răspundere în relaţia
sa cu vînzătorul, prestatorul.
REZILIEREA Consumatorul este în drept să rezilieze contractul de prestare a serviciului de calitate
corespunzătoare în orice moment, cu condiţia că achită prestatorului o parte din preţ, proporţională cu
partea din serviciul prestat pînă la primirea de către prestator a avizului de reziliere a contractului, dacă
contractul nu prevede altfel.

32. Termenul de răspundere a vânzătorului pentru viciile bunului

În cazul unor vicii ascunse, apărute după expirarea termenului de garanţie, termenul stabilit la alin.(1)
curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în
conformitate cu legislaţia.
ALIN 1(Remedierea gratuită a deficienţelor apărute la produs, serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea
contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în cadrul termenului de garanţie sau termenului de
valabilitate, deficienţe care nu sînt imputabile consumatorului, se face necondiţionat de către vînzător,
prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către
consumator sau în termenul stabilit prin contract.)

Termenul de înaintare a pretenţiilor pentru viciile bunului cu termen de garanţie

În cazul în care producătorul nu a stabilit un termen de garanţie pentru produsele de folosinţă îndelungată,
consumatorul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 13 alin.1(Remedierea, înlocuirea, restituirea
contravalorii produsului, serviciului in 14 zile calendaristice)necorespunzător, reducerea preţuluidacă
deficienţele produsului au apărut pe parcursul a 2 ani de la data procurării lui.
(5) Vînzătorul, producătorul au obligaţia să asigure reparaţia şi deservirea tehnică a lor, precum şi să
asigure piese de schimb şi componente în volumul şi sortimentul necesar, pe toată durata de funcţionare,
iar în cazul în care durata de funcţionare nu este prevăzută - în decurs de 10 ani de la data vînzării.

33. Prevederi speciale pentru garanţii

Garanţia trebuie să mai conţină referinţă şi la faptul, că existenţa acesteia nu limitează drepturile
consumatorului. Faptul înserării în textul declaraţiei de garanţie a unor drepturi legale ale consumatorului
nu-i creează obstacole acestuia în vederea realizării drepturilor, de care dispune un cumpărător în
contractul de vînzare – cumpărare.
O atenţie deosebită o acordă legislatorul menţiunilor cu privire la durata şi aplicabilitatea în spaţiu a
protecţiei prin garanţie, numele sau denumirea şi adresa celui, care acordă garanţia. Acestea par a fi
esenţiale în lista prevederilor speciale pentru garanţii prevăzute de legislator. (3) Efectul obligaţiei de
garanţie, ce rezidă în asigurarea de către producător a funcţionării (utilizării) normale a produselor
(serviciilor), inclusiv a articolelor de completare, şi deservirea consumatorului pe toată durata termenului
de garanţie sau de valabilitate (utilizare) stabilit de documentaţia tehnică normativă ori contract, nu
depinde de faptul, dacă în declaraţia de garanţie au fost sau nu respectate cerinţele menţionate la alin.(1)
şi (2) ale prezentului articolului.

34. Acţiuni introduse de consumatorul prejudiciat

Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor pot fi depuse la instanţa judecătorească de către
consumatorii înşişi sau reprezentanţii acestora, de către autorităţile administraţiei publice abilitate sau de
către asociaţiile obşteşti de consumatori. Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor se depun
la instanţa judecătorească în conformitate cu termenele prevăzute de legislaţie. Consumatorii sînt scutiţi
de taxa de stat în acţiunile privind protecţia drepturilor sale.
Organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor pot reprezenta interesele consumatorilor în
instanţa de judecată în scopul protecţiei drepturilor consumatorilor. Vînzătorul, prestatorul vor fi
exoneraţi de răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiilor lor sau pentru îndeplinirea lor neconformă, sau
pentru cauzarea prejudiciului dacă vor face dovada că aceste fapte s-au produs din motive de forţă majoră.
Pentru soluţionarea litigiilor ce ţin de protecţia drepturilor consumatorilor, consumatorii şi agenţii
economici pot iniţia benevol procedura de mediere ca o modalitate alternativă de
soluţionare.Consumatorul prejudiciat poate cere revocarea sau restituirea bunului in conformitate cu legea
.

35. Dreptul de revocare în contractele cu consumatorii. Condiţii privind dreptul la revocare

(conţinutul revocării, declaraţia de revocare, termenul de revocare) :1. Conţinutul revocării.
Notificarea consumatorului asupra dreptului la revocare. . Efectele juridice referitoare la
exercitarea dreptului de revocare a consumatorului 1.Generalităţi

- Conform regulilor generale (art. 679.), voinţa valabilă de a încheia un contract între părţi nu mai poate fi
revocată, părţile putînd cere doar rezoluţiunea sau rezilierea contractului în anumite condiţii (pacta sunt
servanda). O asemenea reglementare strictă poate constitui pentru consumatori dezavantaje seminficative,
în special atunci, cînd decizia (pripită) de a încheia un contract are loc în circumstanţe, în care
consumatorul nu are timp suficient sau din alte motive (ex. complexitatea contractului, etc.) nu este
asigurată posibilitatea reflectării suficiente a deciziei de a încheia un contract anume. De aceea legea
prevede pentru consumatori, prin excepţie de la regulile generale, posibilitatea încheierii de contracte cu
dreptul de revocare a voinţei exprimate în sensul încheierii contractului. Termenul de revocare constituie,
astfel, un termen de reflecţie acordat consumatorului asupra menţinerii sau renunţării la contractul valabil
încheiat. Art. 749 – 752 se aplică doar contractelor cu consumatorii.
- Condiţii privind dreptul la revocare (conţinutul revocării, declaraţia de revocare, termenul de
revocare) :1. Conţinutul revocării. Revocarea nu trebuie jusitificată (art. 749 alin. 2 prop. 1). Ea va
conţine, însă, informaţii suficente pentru determinarea contractului care se revocă şi a persoanei care
revocă voinţa exprimată. Nu este necesară utilizarea termenului „se revocă”; suficientă este o expresie din
care să rezulte neechivoc voinţa consumatorului de a revoca un anumit contract. Revocarea nu poate fi
făcută sub condiţie sau termen.
-Declaraţia de revocare. a) Revocarea poate avea loc prin declaraţie scrisă. b) Declaraţia poate fi
realizată şi prin „expedierea bunului”. În acestă formă pot fi exprimate doar declaraţiile privind bunurile
mobile, inclusiv a datelor informaţionale. La expedierea bunului se va menţiona explicit contractul care se
revocă prin aceasta şi persoana contractantă care revocă contractul. 3. Termenul de
revocare. a) Declaraţia de revocare trebuie făcută în termenul de revocare de 2 săptămîni. Suficientă este
data expediereii declaraţiei. Termenul de 2 săptămîni se referă la toate genurile de declaraţii, deci şi la
cele scrise, nelimităndu-l la restituirea bunului prin expediere. Termenul de revocare poate fi modificat
prelungit, nu însă şi prescurtat prin voinţa părţilor
- Notificarea consumatorului asupra dreptului la revocare
1. Generalităţi. a) Întrucât consumatorul nu dispune, de regulă, de o experienţă bogată în privinţa
chestiunilor juridice legate de încheierea contractelor, acesta trebuie înştiinţat expres şi explicit despre
dreptul său la revocare. Art. 749 alin. 3 stabileşte obligaţia şi forma în care întreprinzătorul trebuie să
notifice consumatorul asupra dreptului la revocare.
b) Consumatorul poate fi notificat conform alin. 3 doar după ce şi-a exprimat voinţa de a încheia
contractul; notificarea premergătoare exprimării voinţei este fără efect. Numai în acest caz se poate
realiza scopul urmărit de art. 749 urm. de a oferi consumatorului atât timpul cât şi posibilitatea reală de a
conştientiza existenţa dreptului la revocare de care poate face uz în termen.
2. Suportul notificării. Notificarea va fi plasată pe un „suport de date trainic”. Prin urmare, punerea la
dispoziţie poate avea loc fie în forma unui document sau o altăr formă lizibilă care îi permite să reproducă
întocmai informaţiile între-un termen corespunzător cerinţelor actului juridic. Pentru detalii a se
vedea infra art. 752.
- Efectele juridice referitoare la exercitarea dreptului de revocare a consumatorului
1.Generalităţi. Efectele juridice referitoare la exercitarea dreptului de revocare a consumatorului rezultă
din art. 749 şi din art. 751.
2. Nerevocarea. Dacă consumatorul a fost prealabil notificat valabil conform art. 749 alin. 3 şi acesta nu
exercita dreptul său la revocare în termenul stabilit de 2 săptămîni contractul rămîne valabil, nemaiputînd
fi atacat decât conform regulilor generale.
3. Revocarea în termen. Revocarea în termen a voinţei exprimate în sensul încheierii contractului are ca
efect rezoluţiunea contractului. Declaraţia este expediată în termen, dacă data expedierii are loc în cadrul
termenului de revocare. Pentru detalii a se vedea infra art. 751.

36. Dreptul de restituire în contractele cu consumatorii. Condiţii privind dreptul la restituire.

Exercitarea dreptului la restituire. Efectele juridice referitoare la exercitarea dreptului de a restitui
bunul de către consummator
Dreptul de restituire în contractele cu consumatorii
1. Principiu. Conform art. 749 dreptul la revocare poate fi realitată alternativ fie prin declaraţie, fie prin
restituirea bunului în termen. Regula generală este interdicţia modificării sau limitării acestor posibilităţi
de exercitare a dreptului la revocare a consumatorului.
2. Noţiune. a) În vederea conciliereii intereselor divergente a întreprinzătorului de raţionalizare a
operaţiunilor de producţie şi distribuţie, pe de o parte, şi necesităţii protecţiei a consumatorului, pe de altă
parte, legea poate permite pentru anumite situaţii substituirea dreptului la revocare prin declaraţie cu
dreptul nelimitat la restituire. Consumatorul are în asemenea cazuri doar dreptul de a revoca contractul
încheiat prin restituirea bunului în ineriorul termenului.b) Art. 750 nu reglementează cazurile în care
poate fi înlocuit dreptul la revocare cu dreptul la neilimitat la restituire, ci modul şi condiţiile în care
poate fi exercitat dreptul nelimitat la restituire.
3. Terminologie. Dreptul la restituire constituie o formă a dreptului la revocare, astfel că “revocarea
declarată prin
înapoierea bunului” este sinonimă cu “dreptul la restituire”.

Condiţii privind dreptul la restituire

1. Permisiunea. Cazurile în care părţile pot înlocui dreptul la revocare reglementat la art. 749 cu dreptul
nelimitat de restituire vor fi prevăzute în mod expres de lege. Părţile nu pot prin convenţie stabili
substituirea dreptului la revocare conform art. 749 cu dreptul nelimitat la substituire. Aceasta rezultă din
faptul, că dreptul nelimitat la restituire reprezintă o limitare a drepturilor consumatorului, acesta neputînd
exercita dreptul la revocare prin declaraţie scrisă.
4. Asigurarea dreptului la restituire. a) Art. 750 alin. 1 lit. c impune înreprinzătorul de a asigura
consumatorului, pe un suport trainic, dreptul acestuia de restituire a bunului. Prin aceasta legea amplifică
protecţia consumatorului. Asigurarea prevăzută la art. 750 alin. 1 lit. c este necesară alături de notificarea
prevătută la art. 750 alin. 1 lit. a. Atît notificarea cât şi asigurarea au menirea de a încunosţiinta vânzătorul
despre dreptul său la restituire; totuşi, în timp ce notificarea este încadrată în prospect având mai mult
caracter infomraţional, asigurarea va fi făcută în cadrul încheierii contractului, atenţionînd consumatorul
odată în plus despre dreptul său la restituire.

Exercitarea dreptului la restituire

1. Nelimitat. Dreptul la restituire nu poate fi limitat. Prin urmare, la fel ca şi în cazul art. 749, dreptul la
restituire nu poate fi prevăzut cu condiţii, în special de obligaţia de a jusitifica restituirea.
2. Termenul. a) Dreptul la restituire poate fi exercitat conform art. 750 alin. 2 coroborat cu 749 alin. 2 în
“interiorul” a două săptămîni. Termenul nu poate începe a curge înainte de recepţionarea completă a
bunului achiziţionat prin contract. În vederea dovezii recepţionării întreprinzătorul poate prevedea
obligaţia consumatorului de a semna o recipisă de recepţie.b) Pentru restituirea în termen decisivă nu este
data recepţiei bunului de către întrepinzător, ci data expediereii bunului.
3. Expedierea. Înapoierea bunului prin restituire va avea loc, de obice, prin expedierea acestuia prin
sevicii postale. Suportarea cheltuielilor reste regelementată de art. 751 alin. 2.
4. Preluarea. Dacă mărimea sau cantitatea bunului nu permite expedierea acestuia, bunul va fi preluat de
către întreprinzător. O asemenea obligaţie poate, în vederea evitării litigiilor, prevăzută în asigurarea
întreprinzătorului conform art. 750 alin. 1 lit. c de a prelua bunul de la consumator, dacă acesta
intenţionează să-l restituie. O justificare a consumatorului privind restituirea nu este necesară nici în acest
caz.
Efectele juridice referitoare la exercitarea dreptului de a restitui bunul de către consummator
1. Generalităţi. Efectele juridice referitoare la exercitarea dreptului de a restitui bunul de către
consumator rezultă din art. 750 şi din art. 751.
2. Nerestituirea. Dacă consumatorul a fost prealabil notificat valabil conform art. 750 alin. 1 şi acesta nu
exercită dreptul său la revocare în termenul în „interiorul” a 2 săptămîni contractul rămîne valabil,
nemaiputînd fi atacat decât conform regulilor generale.
3. Restituirea în termen. Restituirea în termen a voinţei exprimate în sensul încheierii contractului are ca
efect rezoluţiunea contractului. Pentru expedierea în termen este suficientă data expedierii, data recepţiei
fiind irelevantă. Pentru detalii a se vedea infra art. 751.

37. Răspunderea juridică pentru nerespectarea legislaţiei dreptului protecţiei consumatorilor.

Noţiuni şi particularităţi. Prejudiciul. Defectul produsului. Legătura de cauzalitate dintre defectul
produsului şi prejudiciul cauzat
Noţiune de prejudiciu - daună materială şi/sau morală adusă consumatorului prin distrugerea, deteriorarea
sau diminuarea averii, precum şi daună cauzată vieţii, sănătăţii şi eredităţii lui în urma consumului şi/sau
utilizării produselor, serviciilor necorespunzătoare ori în urma refuzului sau tergiversării neîntemeiate a
încheierii contractului de prestare a serviciului;-Consumatorul este în drept să pretindă repararea
prejudiciului cauzat de produsele, serviciile necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în
relaţii contractuale cu vînzătorul, prestatorul.
(2) Prejudiciul se repară de către vînzător, prestator şi în cazul în care livrarea produsului, prestarea
serviciului se fac în mod gratuit sau la preţ redus ori dacă produsul a fost comercializat ca piese de schimb sau
distribuit sub altă formă.
(3) Prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vînzător, prestator dacă a fost cauzat pe parcursul:
a) termenului de valabilitate - la produsele pentru care se stabileşte acest termen;
b) duratei de funcţionare - la produsele de folosinţă îndelungată;
c) a 2 ani - la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de valabilitate sau duratei de
funcţionare.
Prejudiciul. Defectul produsului. Legătura de cauzalitate dintre defectul produsului şi prejudiciul
cauzat
Consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile
necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu vînzătorul,
prestatorul. Prejudiciul se repară de către vînzător, prestator şi în cazul în care livrarea produsului,
prestarea serviciului se fac în mod gratuit sau la preţ redus ori dacă produsul a fost comercializat ca piese
de schimb sau distribuit sub altă formă. Prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vînzător, prestator
dacă a fost cauzat pe parcursul:
a) termenului de valabilitate - la produsele pentru care se stabileşte acest termen;
b) duratei de funcţionare - la produsele de folosinţă îndelungată;
c) a 2 ani - la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de valabilitate sau duratei de
funcţionare.
Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vînzător, prestator prin încălcarea
drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită
de instanţa judecătorească. Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material
cauzat consumatorului. Pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta trebuie să facă
dovada prejudiciului.

38. . Formele răspunderii juridice pentru nerespectarea legislaţiei dreptului protecţiei

consumatorilor. Soluţionarea extrajudiciară. Soluţionarea judiciară
Soluţionarea extrajudiciară. Soluţionarea judiciară
Răspunderea civilă pentru incalcarea drepturilor consumatorilor Mobilizarea instituţiilor juridice din R.M. a
fost evidentă odată cu punerea in aplicare a Legii privind protecţia consumatorilor aflată în aplicare din
27.10.03 (in continuare Legea). Prin aceasta s-a lărgit spectrul de răspundere a agenţilor economici. Potrivit
art. 5 din Lege consumatorii in rezultatul încălcării drepturilor lor au dreptul la despăgubire. Astfel în cazul
încălcării de către agenţii economici a drepturilor consumatorilor prin aceasta cauzează prejudiciu
consumatorilor, agentul economic va fi civilmente responsabil. Răspunderea civilă poate să izvorască din
neexecutarea unei obligaţii născute dintr-un contract, caz în care se numeşte răspundere civilă contractuală
sau poate să provină din săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, fără să fi existat contract între
agentul economic si consumator, caz în care va apărea răspunderea extracontractuală sau răspunderea civilă
delictuală. Condiţiile naşterii răspunderii civile contractuale sunt următoarele: a) existenta unui contract
valabil intre consumator şi subiectul economic (vînzătorul, producătorul, executantul); b) existenta unei fapte
ilicite din partea subiectului economic, c) existenţa unui prejudiciu patrimonial şi\sau moral în care se
concretizează aceasta atingere; d)prezenţa raportului de cauzalitate dintre fapta subiectului economic şi
prejudiciu;e) prezenţa culpei subiectului economic
Soluţionarea extrajudiciară. Soluţionarea judiciară depinde de vointa partilor ,daca acestea rezolva prin
simpla intelege respectivaul conflict asupra neexecutarii sau ,apeleaza la un arbitru sa decida asupra
problemei ,sau in instanta de judecata

39. Expertiza în dreptul protecţiei consumatorilor: noţiunea, scopurile şi tipurile.

Expertiza judiciară este o activitate ştiinţifico-practică şi constă în efectuarea de către expert, în scopul
aflării adevărului, a unor cercetări privind obiectele materiale, organismul uman, fenomenele şi procesele
ce ar putea conţine informaţii importante despre circumstanţele cauzelor examinate de organele de
urmărire penală şi de instanţa judecătoreasca.Expertiza judiciară, constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-
legală se dispun în cazurile în care, pentru stabilirea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie în
cauza penală, în cauza civilă, în cazurile cu privire la contravenţiile administrative sau în alte situaţii de
litigiu, sînt necesare cunoştinţe speciale în domeniul ştiinţei, tehnicii, medicinei, artei sau în alte domenii
ale activităţii umane.

40. Expertiza de stat. Modul de efectuare.