Sunteți pe pagina 1din 9

Pedagogia preșcolară

Expedierea referatului cu răspunsuri

REFERAT
,,Pedagogia preșcolară’’
,,Majoritatea lucrurilor importante din lume aufost realizate de
oameni care au continuat să încerce acolo unde părea că nu mai
există nici o sperantă’’
(Julie Carnagie)

Elaborat:Onoico Tatiana

Chisinau,2017
Din cele mai îndepărtate timpuri omenirea a fost preocupată de educarea copiilor.
În sclavagism,preocupările educative erau centrate în direcția aristocrației(stapânii
de sclavi),pentru ceilalți limitându-se la pregătirea de luptă și pentru treburi
gospodărești.

Platon (428-348 î.H.) preconiza ca educatia copiilor de vârstă preșcolara (3-5 ani)
să se facă în instituții publice,sub îndrumarea unor femei pregatite în acest
scop.Poveștile,legendele,cîntul și jocul ocupau locul central în formele de activitate
pentru această categorie de vârstă.

Aristotel (384-322 î.H.) propunea ca copiii,inainte de 7 ani,să fie educați în


familie,în două etape: 1)în prima –de la naștere la 5 ani-o mare însemnătate revine
hranei,mișcării,jocurilor,cîntecelor și poveștilor,călirii organismului, recomandând
să se aibă în vedere să nu-i obosească.

Marcus Fabius Quintilianus (35-96 î.H.) recomanda ca doica ,ce educa


copilul,să aibă o pronunție corectă pentru a influența ,de la o vârstă
fragedă,dezvoltarea vorbirii și a artei oratorice.

J.H.Pestalozzi(1746-1827) propunea înființarea unor clase speciale,


,,kinderklassen,,(clase pentru copii),pentru educarea celor mici,după modelul
educației în familie,(prototip al întregului sistem educativ.Ideile sale vizau
metodica instrucției în familie(Cum își învață Gertruda copiii, Cartea pentru
mame,Învățarea intuitivă a mamelor), bazate pe :intuiție,observarea realității,dez-

-voltarea spiritului de observație, a vorbirii coerente;o dată cu educația


intelectuală,mamele au datoria de a face și educația morală, aceasta implicând și
educarea în spiritul muncii. Pestalozzi indică și importanța respectării
particularităților psihice ale copiilor și subliniază rolul educatorului, deși
accentuează în mod exagerat rolul mamei,ca principal educator.

Pedagogia preșcolară s-a dezvoltat și a dobîndit identitate proprie prin influnța


benefică a dezvoltării pedagogiei generale mai ales după apariția psihologiei
experimentale. În secolul al XX-lea s-a dezvoltat o rețea de instituții preșcolare în
toate țările dezvoltate, cu personal pregătit și cu dotări corespunzătoare, cu
sprijinul cercetărilor psihologice și pedagogice de specialitate.

Învățămîntul preșcolar este conceput ca o structurăce desfășoară un proces soldat


cu un produs.Didactica preșcolară este centrată pe specificul vârstei preșcolare (de
la 3 la 6-7 ani),pe instituția în care se desfășoară pregătirea copilului pentru
școală-grădinița de copii-organizată pe cele 3 niveluri:grupa mică(3-4 ani), cea
mijlocie(4-5 ani) și cea mare(5-6 ani).Creșa și grădinița sunt o nouă treaptă de
educație,care are în vedere experiența deja acumulată în mediul familial. De aceea
trebuie ca programele de educație preșcolară să se construiască in parteneriat
educativ cu familia și comunitatea.Anume la aceste vîrste programele educative
sunt focalizate pe dezvoltarea copilului,în sensul stimulării și construcției
personalității sale armonioase.Copilăria e o perioadă unică și determinată
pentru dezvoltare.

Esența copilăriei (după părerea lui Feldstein) reprezintă o stare specială de


dezvoltare socială,atunci când legitățile biologice tangente schimbărilor de vârstă
ale copilului se manifestă într-o măsură considerabilă,subordonându-se tot mai
mult acțiunii determinate de mediul social.

În centrul actului educativ trebuie să stea copilul cu cerințele sale


individuale.Învățarea copilului mic și preșcolar se realizează prin joc.Jocul care
asigură dezvoltarea este jocul liber ales.Oferind copiilor ocazii de joc și dându-le
posibilitatea de a alege liber jocurile și jucăriile,se deschide motivația intrinsecă
pentru activitate și asumarea deciziilor și responsabilităților. ,,...nu ne
jucămpentru că suntem copiii,(după afirmațiile lui K.Gross,V.V.Zenkovski) ci
pentru căîn acest scop ne este dată copilăria-să ne jucăm’’.Funcția copilăriei este
de a lăsa copilul să se dezvolte fără să intre în contact direct cu realitatea însă in
același timp- fără a-l exclude complet din realitate.Savanții mai spuneau că,,,,Jocul
servește înainte de toate solicitărilor sentimentelor. Copilăria ne este dată pentru
fantezie, iar fantezia-pentru joc, iar jocul-pentru exprimarea vieții noastre
emoționale, descoperirea și conștientizarea sentimentelor, iar sentimentele-pentru
sufletul în care se reflecră adevăratul sens al existenței noastre-al existenței
umane’’.

Jocul este activitatea fundamentală a acestei vârste și care se împletește din ce


în ce mai strîns cu învățarea dirijată. Jocul și învățarea oferă copilului câmp larg de
combinare și recombinare a proprilor reprezentări de care dispune la un moment
dat,de construcție a proprilor sale imagini. Povestirile,basmele.filmele de desene
animate,episoade ale vieții reale sunt tot atâtea pentru repovestiri chiar cu tenta de
fabulație,în care se combină,se reeșează se completează sau se adaptează o serie de
fragmente venite din izvoarele menționate. Copilul se joacă cu creionul și hîrtia
chiar de la vîrste la care nu știe bine să țină în mînă nici creionul și nici hîrtia.

Jocul este o activitate simbolică,întrucât în locul obiectelor reale în acesta


figurează simboluri- obiecte sau acțiuni care le imită pe cele reale.De
exemplu,păpușa îndrăgită se transformă ,în cadrul jocului, ba într-un copil vesel,ba
în unul capricios...Aceasta trebuie să fie hrănită și în acest moment vine în ajutor
vesela pentru păpuși.Și iată că în farfurie va apărea ,,terciul’’,iar dacă copilul nu va
avea la îndemînă o linguriță,o va înlocui cu ușurință cu un bețișor.toate acestea
sunt acțiuni simbolice cu obiectele,adică o situație ce înlocuiește realitate.După
părerea multor cercetători,posibilitatea de a folosi în activitatea sa simboluri
reprezintă una dintre calitățile universale ale omului,,iar însușirea acesteia are loc
anume in joc.Jocul este o activitate benevolă și acesta implică un sentiment de
libertate și plăcere.Nu poți să te joci fiind obligat de cineva.Pentru preșcolari
aceasta este,probabil, unica activitate în care aceștia au libertate deplină și pot
alege ce joc să joace,cu cine să se joace,cât timp să ofere jocului și ce jucărie să ia
cu sine.Reeșind din cele spuse mai sus,savanții delimitează următoarele

beneficii ale jocului:

a)ajută copilul să se adopteze la tot cei nou și să exploreze mediul înconjurător;

b)contribuie la dezvoltarea fizică;

c)crește stima/încrederea față de propria persoană;


d)stimulează dezvoltarea cognitivă și îmbunătățește performanțele învățării;

e)dezvoltă imaginația și creativitatea;

f)contribuie la dezvoltarea abilităților sociale;etc.

Prin intermediul jocului copiii sunt incluși în viața adulților,satisfăcându-se


necesitatea de a participa la aceasta.Prin joc copilul învață,dobîndește
experiență,combină și recombină propriile reprezentări de care dispune la un
moment dat,experimentează lucruri noi,fabulează,își formează deprinderi de
lucru ,colorează,pictează,împrumută prin imitație,cează alte tipuri de activități
umane.De exemplu,modul în care mama își îngrijește copilul,modul în care
doctorul tratează animalele,cum un artist își demonstrează spectacolul sau cum un
soldat păzește țara și luptă cu răul.Asumându-și diferite roluri sociale,copilul
însușește în cadrul jocului un sistem complex de relații umane.Anume în practica
jocului copilul începe să înțeleagă că oamenii se iubesc unii pe alții și dau dovadă
de grijă,se apără și se ajută unii pe alții.În cazul în care nu este acumulată o
practică de joc corespunzătoare,dezvoltarea copilului poate fi mai dificilă. Prin joc
copii pot ajunge la descoperiri de adevăruri,își pot antrena capacitățile lor de a
acționa creativ pentru că strategiile jocului , în fond, strategii euristice, în care se
manifestă istețimea,spontaneitatea,inventivitatea,inițiativă,îndrăzneala
etc.Chiar și în jocul didactic,care are reguli stricte de desfășurare,se poate rezolva o
sarcină didactică într-un chip nou,deosebit,atractiv. Construirea completă a jocului
și interpretarea rolului din cadrul acestuia reprezintă un mijloc al unei astfel de
experimentări.În joc copilul nu însușește cunoștințe concrete despre lumea
înconjurătoare,ci un sistem al abilităților umane generale – aceasta sunt moduri
generale de manipulare a obiectelor,moduri universale de gîndire și atitudine
morală față de lume.

Jocurile copiilor sunt foarte diverse. Acestea se deosebesc după conținut, mod de
organizare,semnificația pentru dezvoltarea și educația copilului, obiectele folosite
în cadrul acestuia.toate aceste aspecte complică mult clasificarea jocurilor
copiilor.Cu toate acestea, folosirea pe larg a jocurilor în cadrul procesului
educațional de la grădiniță face necesară clasificarea acestora.

În pedagogia preșcolară este răspîndită împărțirea jocurilor în cîteva categorii


fundamentale.

Tipuri de joc preșcolar

1)Jocuri cu subiect și roluri alese din viața cotidiană,jocuri asemănătoare celor de


crație dar care,la început,sunt mai degrabă de imitație.Jucîndu-se,copii pot fi pe
rînd:mame,tați,polițiști,doctori,mecanici,cosmonauți,brutari,farmaciști,constructuri
,vinzători,zidari,șefi etc. și, dacă la început se joacă după regulile date de
educatoare,cu timpul îmbogățesc jocul,numărul participanților mărindu-
se/micșorându-se în funcție de necesități.

2)Jocuri cu subiecte și roluri din basme și povestiri- jocuri dramatizări.Subiectul


este propus de adult și costumația este dată.Aici simbolistica este destul de
simplă:un batic poate să fie o mantie,covor zburăror,munte(dacă este acoperit cu
ceva în relief).Copii pot reconstitui subiectul,accentuând doar ceea ce ia
impresionat cel mai mult sa ceea ce le place în mod special.

3)Jocul de construcție trece de la manipularea materialului de construcție cu


eventuale încercări si suprapuneri,specifice pentru 3 ani, la realizarea unor
construcții sofisticate din cuburi,lego,combino.Subiectele pot fi ,de
asemenea,sugerate de către edocatori sau sunt alese de copii în funcție de interese,
de aspecte ce iau impresionat în momente anterioare jocului,sau pot fi sugerate de
matura materialelor utilizate.

4)Jocul de mișcare este strîns legat de specificul vîrstei, o vîrstă a dinamismului,a


mișcărilor.El se va păstra pînă la vîrsta adultă ,îmbrăcînd alte forme dar păstrându-
și motivația interioară. La vîrsta preșcolară mișcările incep să fie încadrate într-un
anume context care reflectă fragmente din viața reală, în special din viața ,,celor
care nu cuvîntă,, de specialitate enumera jocurile:,,Broasca și barza’’, ,,Pisica și
vrăbiile’’ . ,,Lupul și oile’’ etc. în grădinițile de copii sau în grupul de joacă se
reiau sub forma jocurilor conflicte arhicunoscute din desene
animate;astfel,personaje ca Tom și Jerry,Chip și Dale reînvie cu ajutorul
copiilor.De asemenea ,viața adulților ,în special profesiile dinamice sunt reflectate
în aceste jocuri.Sunt cunoscute jocurile ca ;,,Pompierii’’ . ,,Polițiștii’’ .,,Piloții’’.
,,Extratereștrii’’etc.

5)Jocurile hazlii foarte apropiate uneori de cele de mișcare nu se confundă ce


acestea ,întrucît există unele jocuri în care mișcarea lipsește cu desăvîrșire.Ele se
aseamană și cu jocurile didactice prin faptul că,de obicei pun în fața celor mici o
problema de rezolvat.Au și ele reguli iar funcția lor dominantă este cea
recreativă.Sunt deosebit de valoroase din punctul de vedere a valențelor formative
în plan psihologic.(dezvolta atenția, perspicacitatea,de observație etc.).Atmosfera
de joc este creată prin cerința de a ghici ceva,(Jocul ,,CALD –RECE—
FIEBINTE’’),de a rezolva o sarcină surpriză (Jocul ,,GHICEȘTE SI TACI’’ care
educă stăpînirea de sine),sau competiția.În prima parte a preșcolarității , inițiativa
unor astfel de jocuri aparține adulților sau vine de la copii mai mari; odată însușite
regulile și exersată dorința și plăcerea de a se juca , se naște și inițiativa proprie pe
la vîrsta de 5-6 ani.

6)Jocurile regizate-în acestea inventarea și dezvoltarea subiectului are loc prin


intermediului rolului pe care copilul îl transmite jucăriilor.Într-un astfel de joc
copilul vorbește din numele doferitor personaje-jucării, le mișcă pe terenul de
joacă și comentează ceea ce se întîmplă în joc.La început jocul regizat apare ca o
activitate individuală a copilului.Cele mai timpurii manifestări ale acestuia revin
vîrstei de 3 ani.Către vârsta preșcolară mare jocul regizat este posibil și cu
implicarea altor copii.În același timp,însă,copiii păstrează și jocurile regizate
individuale.

7)Jocul de fantezie este alcătuit în baza imaginației, strâns legate de o imagine


finită sau o imagine creată pe măsura dezvoltării subiectului.Un astfel de joc este
însoțit de dialoguri și monologuri ale eroilor, de comentarii și decurge,în mare
parte ,pe plan verbal.Produsul imaginației din cadrul jocului poate fi legat atît de
vorbirea exterioară, cît și de vorbirea interioară(despre sine) a copilului.De obicei
acest tip de joc apare la copii la vîrstă preșcolară mare.

8)Jocurile cu reguli pot fi considerate jocuri didactice,în cadrul cărora,în afară de


sarcina de joc, sunt soluționate sarcini de consolidare și sistematizare a
cunoștințelor, de dezvoltare și perfecționare a gîndirii sau a abilităților
speciale.Astfel,jocul loto contribuie la sistematizarea noțiunilor copiilor(,,Cele
patru anotimpuri ale anului’’ , ,,Jucăriile’’ , ,,Crește,înflorește,se
maturizează’’).Jocurile verbale de genul ,,Culorile’’ , ,,Negru și alb’’dezvoltă
atenția, promptitudinea, viteza de reacție, vorbirea coerentă.

În scopul realizării tuturor obiectivelor care reiese din scopul acestor jocuri este
necesar, pentru fiecare grădiniță să fie dotată cu cadre profesionale,materiale
didactice necesare unei bune reușite a actului educativ ,cu utilaj și spatiu de joacă
pentru copii.etc.,etc.

Bibliografie
1.Vrăsmaș, Ecaterina, Educația timpurie, Editura ARLEQUIN, București, 2014,
99p.

2.Voiculescu, Elisabeta, Pedagogie preșcolară, Editura ARAMIS, 2003,7-10 p.

3.Pedagogie Preșcolară, Biblioteca ,,Institutul de Formare Continuă, 120p.

4.http./biblioteca.regielive.ro ,Creativitatea copilului preșcolar.