Conceptul de intermodalitate :

Intermodalitatea reprezintă traseul pe care o marfă îl străbate, de la început până

la sfârşit în cadrul unei reţele cu ajutorul mai multor mijloace de transport. Obiectivul
principal al intermodalităţii este acela de a oferi exportatorului posibilitatea ca marfa să
se deplaseze din uşă în uşă (door to door), eficient şi confortabil.

Transportul intermodal :

Mijlocul de transport utilizat pentru deplasarea mărfurilor sau persoanelor

determină încadrarea intr-unul din modurile de transport. Distingem aşadar
următoarele moduri de transport: aerian, rutier, feroviar, maritim sau pe căi navigabile
interioare.

Transportul mono-modal (direct) este cel efectuat de obicei de către un singur

cărăuş, care emite propriul său document de transport, ca un singur mijloc de transport,
iar modul de transport este dat de tipul vehiculului utilizat. In situaţia in care bunurile
trebuie să parcurgă o rută care implică utilizarea mai multor mijloace de transport
pentru fiecare dintre acestea este necesară încheierea unui contract distinct cu tot ce
presupune acesta ( documente de transport, răspunderi, obligaţii etc.).

Transportul multi-modal(combinat) :

Spre deosebire de prima perioadă, cea a transportului unimodal, operatorul de

transport preia sarcina încheierii contractelor de transport modal, acesta contractând
serviciile de transport necesare cu fiecare operator de transport in parte, in funcţie de
necesităţi. Astfel începând cu cea de-a doua perioadă s-a introdus şi un nou sistem al
răspunderii, aşa numita „răspundere in reţea”, pe baza documentelor de transport
combinat (conosamentele FIATA FBL - COMBICONBILL), care acoperă distanţa de la
depozit utilizând două sau mai multe moduri de transport. Principalele probleme
ridicate de transportul combinat derivă din regimul răspunderii pentru daunele ne-
localizate in care este dificil, dacă nu imposibil, de precizat cine este răspunzător pentru
daune şi ce sistem este aplicabil.