LEMNUL

Lemnul este un material de natura organica vegetala,furnizat de arborii din speciile de rasinoase
si foioase.Lemnul este alcatuit din tesuturi vegetale,constituite din cellule a caror membrane este
formata din fibre de celuloza.Toate specile din lemn au trei componente
commune:celuloza,lignina si hemiceluloza,reprezentand circa 90% din greutatea lemnului
uscat,alaturi de alte substante,in proportii variabile in functie de specie.Lemnul provenit din
arbori care nu au suferit in afara de operatia de recoltare nici o alta prelucrare este numit lemn
brut. El este utilizat ca lemn de lucru pentru constructii,pentru industrializare sau ca lemn de foc.

Lemnul prezinta ca material de constructie,numeroase avantaje:rezistente mecanice relative

ridicate la o densitate apparent mica,elasticitate,durabilitate in conditii favorabile,capacitate de
prelucrare usoara,varietatea posibilitatilor de imbinare,aspect estetic,proprietati de izolare
termica,fonica si elastica etc.Lemnul prezinta si inconveniente,cum sunt:neomogenitatea
structurala,anizotropia proprietatilor fizico-mecanice,variatia volumetrica sub actiunea umiditatii
si temperaturii,defectele inerente structurii lemnoase,sensibilitatea la actiunile mediului
exterior,instabilitatea termica si combustibilitatea,rezistentele mici la forfecare si despicare.

Principalele proprietați ale lemnului

A - Proprietațile fizice

- DENSITATEA APARENTA – este raportul, exprimat in g/cm³, dintre masa aparenta și

volumul lemnului. Ea variaza de la o specie la alta. Poate varia și la aceeași specie funcție de
condițiile de creștere, de lațimea inelelor anuale, proporția de lemn tarziu sau timpuriu, existența
unor substanțe de incrustare și umiditate.

In funcție de specie, densitatea variaza de la cca 0,04 g/cm³ (balsa) pana la 1,40 g/cm³
(guaiac).

- specii foarte ușoare – pana la 0,40 g/cm³;

- specii ușoare – de la 0,40 – 0,50 g/cm³;

- specii semiușoare – de la 0,50 – 0,60 g/cm³;

- specii semigrele – de la 0,60 – 0,70 g/cm³;

- specii grele – de la 0,70 – 0,80 g/cm³;

- specii foarte grele – peste 0,80 g/cm³.

Funcție de densitatea aparenta putem clasifica lemnul astfel:

· ușor: anin, brad, castan, duglas, ienupar, molid, nuc american, pin, plop, salcie, tei
etc.;
 · potrivit de greu: alun, arțar, cireș, dud, larice, mesteacan, paltin, platan;

· greu: anin de munte, carpen, corn, fag, frasin, jugastru, paltin, prun, salcam, stejar,
ulm, tisa etc.

Densitatea aparenta a speciilor de la noi din țara este cuprinsa intre 0,35 și 0,98 g/m³.

Un rol important il joaca și in prelucrarea lemnului in semifabricate, a caror densitate este

mai mare decat a lemnului masiv (placaj de plop – 0,40-0,50 g/cm³, placaj de fag – 0,75 g/cm³,
PAL din plop – 0,43-0,70 g/cm³, PAL din fag – 0,66-0,82 g/cm³, PFL placi moi – 0,22-0,40
g/cm³-poros, PFL densitate medie – 0,60-0,73 g/cm³, PFL placi dure – 1,00-1,10 g/cm³-MDF).

- UMIDITATEA este conținutul de apa, exprimat in procente, din greutatea lemnului. Ea

influențeaza mai toate proprietațile mecanice și fizice ale lemnului: durabilitatea, uscarea,
impregnarea și prelucrarea mecanica și chimica. Datorita structurii și compoziției chimice
complexe, lemnul se comporta ca un material coloidal capilar, avand capacitatea de a absorbi și
reține apa din atmosfera (higroscopicitate). Datorita higroscopicitații, lemnul tinde permanent sa
realizeze o umiditate corespunzatoare condițiilor de pastrare sau de folosința. Funcție de
umiditate, lemnul iși modifica dimensiunile, ceea ce produce deformarea sau craparea lemnului.
O umiditate de echilibru pentru realizarea mobilei și a obiectelor de interior este 10 ± 2%.

- UMFLAREA ȘI CONTRAGEREA reprezinta marirea dimensiunilor respectiv, micșorarea

volumului lemnului datorita creșterii sau scaderii umiditații. Acest fenomen se produce in limita
absorbției sau pierderii apei legate (umiditate 0-30%). Patrunderea sau pierderea apei lichide in
sau din golurile celulare nu influențeaza variațiile dimensionale ale lemnului. Acestea sunt
influențate și de alte lichide sau substanțe chimice.

Marimea umflarii și contragerii lemnului se exprima prin coeficienți, funcție de variația

dimensiunilor pe direcțiile de masurare, in raport cu poziția inelelor anuale și a fibrelor – radiala,
tangențiala, longitudinala.

Umflarea și contragerea lemnului difera de la o specie la alta și chiar la aceeași specie pot fi
valori diferite. Marimea coeficienților depinde de proporția de lemn timpuriu și tarziu și de
substanțele lichide cu care lemnul vine in contact. In general, raportul intre coeficienții de
umflare sau contragere este urmatorul: (longitudinal) αl=1; (radial) αr=10; (tangențial) αt=20.

Culoarea lemnului depinde de specie si variaza de la alb-galbui(tei,molid),pana la

negru,trecand prin nuante de cafeniu si rosu.Ea este un factor estetic,detrminat mai ales la
lucrarile de timplarie.

Densitatea lemnului:Densitatea reala a lemnului nu variaza prea mult de la o specie la alta

si,drept urmarese considera ca este de 1500kg/m3.In schimb,densitatea aparenta depinde foarte
mult de specie si de umiditatea lemnului.
 Porozitatea lemnului:-este o consecinta a structurii celulare.Cu cat porozitatea este mai
mare,cu atat rezistentele mecanice ale lemnului au valori mai mici,iar capacitatea de izolare
termica si fonica a lemnului este mai mare.

Umiditatea:Dupa taiere,lemnul contine o cantitatea mare de apa care poate ajunge la

jumatate si chiar mai mult din masa lui.Aceasta apa se gaseste in trei forme diferite:

a)apa libera- parte prepomderenta,care circula prin tesuturile vegetale:nu influenteaza

caracteristicile lemnului.

b)apa de hidroscopicitate,fixate prin absortie pe peretii tesuturilor vegetale si care

influenteaza principalele proprietati ale lemnului.

c)apa legata chimic,in proportie de 1%,care se gaseste in compozitia substantelor ce

alcatuiesc materialul lemons.

Umiditatea favorizeaza dezvoltarea ciupercilor si putrezirea lemnului,influenteaza negative

rezistentele mecanice si alte proprietati si de aceea,trebuie luate masuri de protejare a lemnului
impotriva umiditatii.

Contragerea si umflarea sunt varietati ale volumului lemnului,determinate de schimbari ale

continutului de apa de hidroscopicitate din lemn.La scaderea continutului de apa se produce
contragerea,iar la marirea lui se produce umflarea lemnului.Aceste modificari nedorite ale
formei,determina micsorarea rezistentelor mecanice ale lemnului.

Hidroscopicitatea: este proprietatea lemnului de a-si modifica umiditatea proprie in raport c

umiditatea atmosferica.

Conductivitatea acustica: a lemnului determina folosirea lui la executarea izolatiilor fonice.

Conductivitatea electrica: redusa a lemnului face ca el sa poata fi utilizat,in special

impregnate,ca material electroizolant.

- PROPRIETAȚILE TERMICE cele mai importante sunt:

· dilatarea termica – reprezinta schimbarea dimensiunii unei piese de lemn sub acțiunea
caldurii. Coeficientul de dilatare termica depinde de specia lemnoasa, densitatea și
umiditatea lemnului.

· difuzibilitatea termica – indica viteza de conducere a caldurii. Este un indice important

in practica uscarii, impregnarii, incleierii și presarii lemnului.

· conductivitatea termica – este proprietatea de a conduce caldura. Avand o

conductivitate termica redusa, lemnul este utilizat ca material de izolare termica.
 - PROPRIETAȚILE ELECTRICE ȘI MAGNETICE – depind de umiditatea lemnului și de
direcția fibrelor. In general lemnul este un bun izolator electric, in special cand este uscat.
Crescand umiditatea, scade rezistența electrica. La aceeași umiditate dar temperatura mai mare,
scade și mai mult rezistența electrica.

- PROPRIETAȚILE ACUSTICE ale lemnului sunt:

· viteza de propagare a sunetelor, care depinde de lațimea inelului anual, marimea și

distribuția porilor, fibrelor, densitatea aparenta, temperatura, umiditatea și frecvența
sunetelor.

· rezistența acustica este cea pe care o opune lemnul raspandirii sunetelor și este
proporționala cu modulul de elasticitate si densitatea aparenta.

· Amortizarea sunetelor prin radiația energiei sonore este capacitatea lemnului de a

amortiza sunetele prin frecari interne. Este determinanta in alegerea materialelor pentru
instrumente muzicale. Depinde de viteza de propagare a sunetelor in lemn și de densitatea
aparenta.

· Izolația sonora a lemnului este un indice redus. Absorbția sonora este mai mare la
lemnul cu densitate aparenta mare, umiditate ridicata și cu suprafețe neregulate.

· Rezonanța lemnului este proprietatea lui de a propaga sunetele. Aceasta capacitate l-a
recomandat ca material valoros pentru fabricarea instrumentelor muzicale, in special
lemnul cu inele anuale regulate. Cel cu inele anuale inguste (1-2mm) este apreciat pentru
realizarea viorilor iar cel cu inele anuale late este recomandat instrumentelor ce produc
sunete joase (violoncel, contravas etc.).

B - Proprietațile mecanice

- ELASTICITATEA este proprietatea lemnului de a se deforma sub acțiunea sarcinilor

exterioare și de a-și reveni la forma inițiala dupa indepartarea lor. Pentru aceasta exista insa o
limita de elasticitate ce nu trebuie depașita altfel, deformarile devin remanente.

- PLASTICITATEA este proprietatea lemnului de a se deforma sub acțiunea sarcinilor

exterioare și de a-și menține noua forma dupa indepartarea lor. Dupa natura solicitarii, deosebim
plasticitate la compresiune, intindere și incovoiere. In cazul mobilei curbate, mai importanta este
plasticitatea la incovoiere, cea mai buna esența pentru realizarea mobilei curbate fiind fagul.

- REZISTENȚA LA COMPRESIUNE reprezinta efortul unitar la care materialul solicitat la

compresiune se rupe, pentru lemn intereseaza in special rezistența la compresiune perpendiculara
pe fibre. Ea este influențata de densitatea aparenta, umiditatea și temperatura lemnului.
Rezistența la compresiune paralela cu fibrele este influențata de densitatea aparenta, umiditatea,
temperatura și defectele lemnului.
 - REZISTENȚA LA TRACȚIUNE este influențata de densitatea aparenta, umiditatea,
temperatura și defectele lemnului. El poate fi solicitat la tracțiune in sens paralel sau
perpendicular pe fibre. Rezistența la tracțiune paralel cu fibrele crește cu greutatea specifica și
scade cu creșterea umiditații și temperaturii. Rezistența la tracțiune perpendicular cu fibrele
crește odata cu creșterea densitații aparente și scade cu creșterea umiditații și temperaturii.

- REZISTENȚA LA INCOVOIERE STATICA apare la lemnul solicitat in special in lucrari

de construcții și industrie. Ea depinde de densitatea aparenta, umiditatea, temperatura
și defectele lemnului

- REZISTENȚA LA INCOVOIERE PRIN ȘOC este o insușire care permite clasificarea

lemnului pentru utilizari la care intervin solicitari dinamice și identificarea unor alterații,
imbatraniri sau influența unor tratamente fizice sau chimice forțate.

Specii cu rezistența buna: frasin, hicori, molid, brad (construcții de avioane, schiuri, piese de
mașini etc.).

Specii cu rezistența mijlocie la șoc: stejar, fag (vagoane, traverse etc.).

Specii cu rezistența mica la șoc: rașinoase, castan, plop, oțetar etc. (utilizari limitate).

- REZISTENȚA LA FORFECARE intervine in construcții la asamblare prin scobituri sau

buloane, grinzi supuse efortului de incovoiere etc. Ea crește cu densitatea aparenta și scade pe
masura ce crește umiditatea lemnului.

- REZISTENȚA LA DESPICARE apare datorita proprietații lemnului de a se diviza sub

acțiunea unor unelte taietoare in forma de pana. Rezistența depinde de densitatea aparenta,
structura lemnului și defectele lui (fibra rasucita, inclinata, noduri).

- DURITATEA este proprietatea lemnului de a rezista patrunderii unor corpuri mai tari. Ea
clasifica lemnul in 'tare' sau 'moale', indicand și posibilitațile de prelucrare a lemnului cu sculele
taietoare.

C - Proprietați tehnologice

- UZURA este fenomenul de distrugere a lemnului in timp prin contactul sau frecarea lui cu
alte corpuri sau prin modificari ale formelor, dimensiunilor, densitații aparente etc. Cel mai mult
se uzeaza lemnul folosit la pardoseli.

- CURBAREA este o proprietate a lemnului de care depinde utilizarea lemnului in

construcții, aviație, mobila, ambarcațiuni etc. Cel mai bine se comporta speciile precum fagul,
stejarul, frasinul, ulmul. Raza minima de curbura depinde de specia lemnoasa, de densitatea
aparenta, lațimea inelelor anuale, umiditatea, temperatura și unghiul de inclinare al fibrelor fața
de direcția longitudinala. Mai bine se realizeaza cu piese cu secțiuni reduse, densitatea aparenta
mica, umiditatea și temperatura mai ridicate.
 Raza minima pentru un element din lemn de 25mm grosime: - fag = 40-100mm

- stejar = 50mm

- frasin = 65mm

- REZISTENȚA LA SMULGEREA CUIELOR ȘI ȘURUBURILOR apare la utilizarea

lemnului in construcții, mobila, vagoane, ambarcațiuni etc. Asamblarea elementelor din lemn
prin cuie sau șuruburi se bazeaza pe forța de frecare dintre lemn și suprafața laterala a cuiului sau
șurubului. Rezistența la smulgere depinde de densitatea aparenta, direcția de batere a cuielor fața
de inelele anuale, forma secțiunii cuiului și asperitatea suprafeței acestuia, scazand pe masura ce
crește umiditatea.

- DURABILITATEA este aptitudinea lemnului de a-și pastra nealterate caracteristicile sale

naturale și insușirile de lemn sanatos in mediile in care este intrebuințat. Ea depinde de specie, de
natura mediului in care este folosit, rezistența la acțiunea bacteriilor și ciupercilor xilofage.

Lemnul poate fi folosit in aer liber, incaperi inchise, pamant, apa etc. Cel mai bine se
pastreaza cel scufundat in apa, evitandu-se și atacul ciupercilor xilofage. Cel utilizat in aer liber,
in contact cu solul sau ingropat, are o durabilitate mai redusa.

Durabilitatea medie a speciilor: - in aer liber: stejar (80 ani), larice (60 ani), pin, nuc (50 ani)
etc.

- sub șopron: stejar (150 ani), larice (120 ani), pin, salcam (100 ani) etc.

- scufundat: stejar, larice (500 ani), pin (400 ani), salcam (300 ani) etc.