Coartaţia de aortă

Coartaţia de aortă este o malformaţie congenitală în care lumenul aortei este

stenozat imediat distal de originea arterei subclavii stângi.
La acest nivel, aorta se îngustează substanţial şi aportul sanguin către abdomen şi
membrele inferioare este diminuat. În timp se dezvoltă colaterale parietale toracice şi
abdominale, ce vascularizează partea inferioară a corpului.
Coartaţia afectează şi cordul, care trebuie să pompeze sângele la o presiune mai mare
pentru a menţine perfuzia în periferie. Aceasta poate produce insuficienţă cardiacă.
Multe din vasele situate proximal de stenoză se dilată datorită presiunii crescute,
pentru ca sângele să ajungă în aortă distal de stenoză.
Frecvent se dilată arterele toracice interne, epigastrice superioare şi
musculofrenice. Aceste artere aduc sânge în arterele intercostale anterioare, care se
anastomozează cu arterele intercostale posterioare, ce permit curgerea retrogradă a
sângelui către aortă.
Creşterea presiunii în arterele intercostale determină eroziuni costale de-a lungul
marginilor inferioare ale coastelor III – XII. Primele 2 artere intercostale posterioare
provin din trunchiul costo-cervical (ramură din artera subclavie, proximal de coartaţie), astfel
încât nu se dilată şi nu produc eroziuni costale.
Artera epigastrică superioară se anastomozează prin inosculaţie cu artera epigastrică
inferioară, realizând o importantă anastomoză arterială între artera subclavie şi artera iliacă
externă. În coartaţia de aortă, cele 2 artere epigastrice anastomozate se dilată atât de
mult, încât se observă pulsaţia muşchilor drepţi abdominali.
Venele epigastrice superioare se anastomozează cu venele epigastrice inferioare,
epigastrice superficiale şi circumflexe iliace superficiale, realizând o anastomoză cavo-cavă
importantă.
Această anastomoză se lărgeşte mult (devine patentă) în caz de tromboză a venei
cave inferioare, asigurând drenajul din sistemul venos cav inferior în cel superior.
De asemenea, venele devin voluminoase în sindromul de hipertensiune portală, când
se dezvoltă anastomozele lor cu reţeaua periombilicală.

Subcutanat, în jurul ombilicului, există o reţea anastomotică venoasă, ce

drenează spre teritorii diferite:
- superior, spre sistemul cav superior, prin venele epigastrice superioare
- inferior, spre sistemul cav inferior, prin venele epigastrice superficiale,
circumflexe iliace superficiale şi epigastrice inferioare
- lateral, spre sistemul cav superior, prin venele toracice laterale
- spre teritoriul port, prin venele paraumbilicale
În mod obişnuit, această reţea venoasă subcutanată nu este patentă (eficientă
hemodinamic) şi nici evidentă.
În cazul apariţiei hipertensiunii portale (obstrucţia, totală sau parţială, a venei
porte) anastomozele porto-cave devin patente iar venele periombilicale, dilatate,
desenează aşa-numitul “cap de meduză”).
Tipurile de circulaţie colaterală compensatorie, cavo–cave şi porto-cave, se pot
asocia în ciroza hepatică ascitogenă, când se observă un abdomen “batracian” cu
o reţea venoasă în “cap de meduză” şi circulaţie colaterală evidentă, la nivelul
flancurilor (desen venos în H).
În obstrucţia venei cave inferioare, dilatarea venoasă se produce la nivelul
flancurilor, pe anastomoza dintre venele epigastrică superficială, epigastrică
superioară circumflexe iliace superficiale şi epigastrice inferioare (anastomoză
cavo-cavă).