Sunteți pe pagina 1din 69

UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE


SPECIALIZAREA : FINANTE- BANCI

Lucrare de licenta
TEMA: COSTURI ECONOMICE ALE PROTECTIEI
MEDIULUI
STUDIU DE CAZ: S.C. METCONS S.R.L.

Coordonator,
Prof. univ . dr. Camelia CAMASOIU Absolvent,
Ciprian Constantin - MANOLE

BUCURESTI 2009
CUPRINS
INTRODUCERE
Cap.1 ECONOMIA SI MANAGEMNTUL MEDIULUI
1.1. Fundamentarea deciziilor economice corelat cu cele ecologice
1.2. Adoptarea deciziilor economico-ecologice
Cap.2 ASPECTE ECONOMICE PRIVIND PROTECTIA MEDIULUI
2.1 Structura costurilor economice si sociale ale protectiei
mediului
Cap. 3 PREZENTAREA S.C METCONS S.R.L.
3.1 Scurt istoric si domeniul de activitate
3.2. Evolutia indicatorilor econimici si financiari
3.3. Cheltuielile cu protectia mediului
3.3.1 Calcul economic Fond mediu la S.C. METCONS S.R.L.
Cap.4. CAI DE REDUCERE A CHELTUIELILOR CURENTE
PENTRU PROTECTIA MEDIULUI PRIN ALEGEREA UNEI
VARIANTE ADECVATE PENTRU STATIA DE EPURARE
EXISTENTA
4.1 Alegerea variantei optime pentru statia de epurare existenta
4.1.1 Managementul staţiei de epurare a apelor uzate

4.2 Analiza stadiului actual al procedeelor industriale de tratare


a apelor industriale

4.3. Problemele tratării apelor uzate şi dezavantajele utilizării


procedeelor clasice de epurare
4.4. Costul economic pentru o epurare clasica. Costul apei epurate
4.5. Posibilitatea de reducere a costurilor apei epurate prin
reabilitarea statiei de epurare existente
Cap.5. CONCLUZII SI BIBLIOGRAFIE

2
INTRODUCERE

In aprecierea problemelor de mediu o regula de baza este sa se puna in balanta


costurile aplicarii unei politici, cu rezultatele pozitive probabile ale acesteia . O astfel de
abordare ofera o baza pentru o ordonare a posibilitatilor alternative de actiune. Rezultatele
pozitive ale unei masuri sunt echivalente cu daunele aduse mediului in cazul in care acea
masura sau investitie nu ar fi fost implementata. Acest mod de a privi lucrurile este desigur
foarte diferit de cazul in care am fi luat in calcul indicatori financiari sau profitabilitatea,
deoarece atât beneficiile, cat si costurile sunt definite intr-un sens mai larg; o analiza
economica temeinica include, de asemenea, date cantitative si, acolo unde este posibil, o
evaluare a factorilor sociali si de mediu, si considera costurile si beneficiile unei investitii
sau politici, in ansamblu.
Alt principiu care poate fi folosit in stabilirea prioritatilor este acela ca prevenirea
este intotdeauna maj ieftina decât anularea sau reducerea efectelor, odata ce acestea au
aparut.
Dispunand de laboratoare moderne si standuri de proba performante, in cadrul carora
echipamentele sunt probate in conditii similare celor din exploatare, "METCONS"
produce echipamente compatibile cu cerintele pietii. Astfel, "METCONS" are o piata
diversificata, fiind un furnizor constant de utilaj petrolier pentru beneficiarul intern OMV
PETROM, dar si pentru beneficiari din RUSIA, Kazahstan, Uzbekhistan, Ukraina.
Fondul de mediu este un instrument economico – financiar specific si propriu
tranzitiei, de refacere a mediului degradat de utilizarea nerationala a acestuia în perioada
regimului comunist si de degrevare partiala a dezvoltãrii economice de costurile ridicate ale
recuperarii capitalului natural. Fondul de mediu este tocmai acel organism care trebuie sa
finanteze aceste investitii pentru a ne înscrie pe traiectoria unei dezvoltari durabile si pentru
a putea initia constructia unui nou model de economie, cel ecologic.
Pentru realizarea acestor obiective Fondul trebuie sa fie un instrument financiar
inovator care sa furnizeze stimulenti strategici si sprijin financiar pentru initiativele privind
protectia mediului din perioada tranzitiei, pana ce alte instrumente si mecanisme financiare
specifice unei economii de piata mature vor deveni funcionale. Fondul va combina
resursele disponibile ale poluatorilor, pietelor de capital, investitorilor si donatorilor pentru

3
a se asigura ca vor fi realizate investitiile cele mai eficiente pentru protectia mediului, atât
in termeni de beneficii pentru mediu, cat si prin prisma beneficiilor economice. Fondul va
formula si implementa politici si proceduri bazate pe standarde inalte ale obiectivitatii,
capacitatii de exprimare in termeni economici si transparentei.
Luand in considerare taxele aferente fondului de mediu si investitiile propuse a fi
efectuate, precum si cheltuielile directe si indirecte, cheltuielile de capital au fost estimate
la 2.279,11 lei, iar cheltuielile curente la 9300,38 lei.
Problemele tratării apelor uzate şi dezavantajele utilizării procedeelor clasice de
epurare sunt urmatoarele:
 Impactul antropogen mare asupra mediului:
 Preţul de cost ridicat al tratării apelor uzate:
Costul apei este necesar să fie cât mai redus, în condiţiile asigurării apei tratate la
nivelul de calitate cel mai exigent.
Realizarea acestui obiectiv se poate face pe mai multe căi dintre care putem aminti:

 Controlul folosirii apei în incintă şi reducerea la minimum a pierderilor, prin


depistarea locului în care se produc şi remedierea operativă a defecţiunilor;

 Căutarea de tehnologii noi de tratare, reactivi noi mai ieftini şi mai eficace,
astfel încât randamentul construcţiilor de alimentare cu apă să crească;

 Raţionalizarea şi refolosirea apei în incintele industriale;

Avand in vedere ca statia de epurare necesita lucrari de modernizare a fost luata


in considerare varianta reabilitarii acesteia pe baza unor proiecte cateva dintre
acestea fiind :

1. Staţia de epurare a apelor reziduale va suferi lucrările de adaptare, optimizare şi


extindere necesare pentru ca aceasta să poată corespunde cerinţelor tot mai crescute,
de ex. bazine de colectare a apei pluviale, sistem de tratare a apei tehnologice etc. Se
vor realiza astfel paşi importanţi în ceea ce priveşte reducerea nivelului emisiilor de
zgomot şi mirosuri şi controlul procesului prin calculator.

4
2. O altă propunere ar fi extinderea şi modernizarea staţiei de tratare ape uzate pentru
eliminare nutrienţi în conformitate cu directivele Uniniunii Europene. Durata proiectului ar
fi de 1 an şi ar costa aproximativ 26.500.000 €.
3. Modificarea şi extinderea Staţiei de Tratare a Apelor Reziduale pentru eliminarea
carbonului, inclusiv tratarea anaerobă a nămolului şi utilizarea gazului în cadrul unei
centrale termice. Opţional: Probe pentru eliminarea în viitor a substanţelor nutritive.
Proiectul ar dura 2 ani, costurile acestuia fiind de 25.000.000 €
4. Extinderea staţiei de tratare a apelor reziduale Bonn cu eliminarea substanţelor
nutritive, inclusiv filtrarea şi stabilizarea anaerobă a nămolului.  Durata proiectului 3 ani. 
Costurile proiectului se ridica la 19.400.000 € .
5. Staţia de tratare a apelor reziduale va fi extinsă. În cadrul staţiei se utilizează o
tehnologiede epurare într-o singură treaptă cu denitrificare suprapusă, unităţi Bio-P şi un
sistem de filtrare adecvat. Durata proiectului ar fi de 5 ani, costurile proiectului fiind de
17.200.000 €.
6. Reconstruirea şi extinderea statiei de epurare existente pentru creşterea capacităţii
de lucru prin aplicarea unei proces mecanic de salubrizare şi tratare a nămolului pentru apa
reziduală şi de salubrizare biologică pentru apa . Durata priectului este de doi ani,  
Costurile proiectului fiind de 3.320.000 €.
În fiecare zi, staţia de tratare a apelor reziduale provenind din reţeaua de canalizare 
realizează o producţie de 3.000 m3 de biogaz. Biogazul este utilizat pentru producerea
energiei. În acest scop, se va construi o centrală termică cu o capacitate de 1 MW. Cele trei
motoare pe bază de gaz vor produce împreună o cantitate de energie de aproximativ 290
kW. Pentru încălzirea clădirilor şi a cazanelor este posibilă folosirea unei cantităţi de
energie termică de aproximativ 500 kW. Durata proiectului va fi de 1 an. Costurile
proiectului vor fi 750.000 € (fără TVA).
Concluziile prezentei lucrari sunt urmatoarele:
1. Au fost analizate aspectele tehnico-economice de protectia mediului la S.C. METCONS
S.R.L
2. Estimarea costurilor curente pentru protectia mediului la S.C. METCONS S.R.L printr-
un calcul economic concretizat, costuri curente pentru protectia mediului si de tip Fond de
mediu.

5
3. Posibilitatea reducerii cheltuielilor pentru protectia mediului prin alegerea unei variante
adecvate pentru statia de epurare analizand posibilitatile de extindere sau reconstructive in
functie de situatie.

1. ECONOMIA SI MANAGEMNTUL MEDIULUI

1.1. Fundamentarea deciziilor economice corelat cu cele ecologice

Politica generala a unei firme, intreprinderi, cuprinde obiective economice, tehnice,


sociale, de cercetare stiintifica, financiare, de mediu etc. Obiectivele grupeaza in jurul lor
disponibilitati umane, materiale, informationale din intreprinderi si le orienteaza spre
scopul urmarit de echipa manageriala, de a obtine rezultate economice competitive si
eficient in contextul cerintelor mediu-economie[ 1] .
O premisa esentiala a actiunii de dezvoltare trebuie sa o constituie stabilirea
prioritatilor in domeniul protectiei mediului. Protectia, conservarea si ameliorarea mediului
natural cer un efort deosebit in domeniile stiintific, tehnic, economic, financiar, cultural-
educativ precum si o mare unitate de vointa si actiune in acest scop din partea membrilor
societatii.
In acest sens, experienta demonstreaza ca programele de protejare a mediului pot fi
organizate si realizate eficient numai pe baza unui plan de ansamblu, coerent, care include
prioritatile decurgând din integrarea informatiei stiintifice, tehnice, economice si sociale,
proiectând si masurând, totodata, influentele asupra tuturor resurselor.
Daca cauza principala a degradarii ecosferei tine de formele de productie si de
consum al societatii de tip industrial, concluzie unanim recunoscuta, atunci solutiile trebuie
cautate tot de pe pozitii economice, fara insa a subdimensiona important celorlalti agenti de
ordin social, moral, cultural.
In logica tehnica si economica a dezvoltarii, asa cum a fost ea conceputa pâna acum,
mediul ambiant si resursele naturale au fost considerate simple instrumente ale cresterii
economice. Neglijarea costurilor degradarii si a pagubelor aduse mediului si sanatatii
umane au generat costuri care au trebuit si trebuie suportate de intreaga societate

6
amenintata de agravarea pericolelor ecologice. Potrivit analizelor fàcute de expertii O.N.U.,
in interval de numai 50 de ani (1950-2000) activitatea economicä a sporit de 5 ori, in
[ 1] Bran, P.(2001), Finantele Intrprinderii, Ed. Economica, p.325
conditiile triplarii populatiei . Trebuie sa avem in vedere, la nivel global si local,
expansiunea economica si demograficã — care va constitui un potential de presiune
dramatic asupra resurselor naturale si a sistemelor ecologice.
In fundamentarea deciziilor economice trebuie avuta in vedere componenta
ecologica, intrucât problemele mediului inconjurator sunt inseparabile de cele ale
bunastarii si de procesele economice, in general investirea in dezvoltarea umana constituie
un obiectiv principal si specific tuturor economiilor cu crestere rapidä, ca find una dintre
cele mai eficiente cai de progres. Nou in conceptia dezvoltarii durabile este faptul ca se
acorda o atentie speciala segmentelor sarace ale populatiei de pretutindeni. In acest sens
sunt formulate urmatoarele cerinte.
 Dezvoltarea umana, in sens durabil, va trebui sa puna omul in centrul
prioritatilor. Protectia mediului este vitala, dar, asemenea cresterii economice,
trebuie privita ca un mijloc de a sustine dezvoltarea umana. Viabilitatea
sistemului de resurse naturale ale planetei trebuie asigurata pentru a proteja
viata umana si optiunile umane.
 Pentru tarile in curs de dezvoltare nu poate exista o preferinta intre cresterea
economica sau protectia mediului. Creterea nu este o optiune, ci un imperativ.
Problema nu este ,,cât de mare” sa fie cresterea economica, ci ,,ce fel de
crestere”. Fara nici o crestere pagubele aduse mediului pot fi tot atât de mari
ca si in conditiile unei cresteri rapide. Tarile in curs de dezvoltare au nevoie
sa-si accelereze ratele de crestere, dar in cadrul unor strategii care sa tina
seama de mediul fizic natural, in primul rand, prin folosirea tehnologiilor mai
putin energointensive, nepoluante. Tarile industriale vor trebui sa-si continue
dezvoltarea, dar cu un alt obiectiv strategic, care sa se deplaseze de la
elementele cantitative la cele calitative;
 Fiecare tara este datoare sa-si formeze propriile prioritati ale mediului
inconjurator, prioritati care sunt insa diferite de la o tara la alta. Astfel, tarile
dezvoltate, majoritatea lor, considera poluarea aerului un pericol pentru
sanatate si se arata preocupate de degradarea calitatii vietii pe termen lung, pe

7
când tarile in curs de dezvoltare sunt framântate mai mult de viata insasi decât
de calitatea ei. Cum insa actiunile de protectie sociala costa mult, iar puterea
financiara lipseste, se constata ca saracia este un dusman al mediului, tot asa
de mare ca si bogatia insasi. [ 2]
Problemele de mediu fac parte din categoria de probleme care se acumuleaza treptat,
dar intr-un timp relativ scurt si care necesita apoi o mare perioada de timp pentru a fi
rezolvate.
In aprecierea problemelor de mediu o regula de baza este sa se puna in balanta
costurile aplicarii unei politici, cu rezultatele pozitive probabile ale acesteia . O astfel de
abordare ofera o baza pentru o ordonare a posibilitatilor alternative de actiune. Rezultatele
pozitive ale unei masuri sunt echivalente cu daunele aduse mediului in cazul in care acea
masura sau investitie nu ar fi fost implementata. Acest mod de a privi lucrurile este desigur
foarte diferit de cazul in care am fi luat in calcul indicatori financiari sau profitabilitatea,
deoarece atât beneficiile, cat si costurile sunt definite intr-un sens mai larg; o analiza
economica temeinica include, de asemenea, date cantitative si, acolo unde este posibil, o
evaluare a factorilor sociali si de mediu, si considera costurile si beneficiile unei investitii
sau politici, in ansamblu.
In procesul decizional trebuie, in primul rand, definita clar problema, deoarece
aceasta va determina in mare masura si calea care va fi implementata. Acest lucru pare de
la sine inteles, dar experienta arata ca se ofera adesea solutii pentru protectia mediului, fara
ca problema si diversele optiuni pentru rezolvarea ei sa fie pe deplin evaluate.
Aceste consideratii se aplica situatiilor in care investiile ineficiente din punct de
vedere al protectei mediului sunt propuse in scopul rezolvarii unor probleme sociale si
politice de profunzime. Astfel, se pot propune investitii costisitoare in echipamente de
reducere a emisiilor in sectorul energetic pentru a continua folosirea carbunelui inferior,
evitând astfel dependenta extrema in domeniul resurselor energetice si pentru a nu inchide
mine care asigura un numar semnificativ de locuri de munca. Inca o data, pot exista metode
mult mai ieftine de a asigura necesarul de energie electrica fara producerea unei serioase
poluari atmosferice si periclitarea sigurantei electrice, mai ales acolo unde reducerile de
costuri economice pot fi mult mai eficient directionate catre recalificarea minerilor.
Ca urmare, factorii de decizie trebuie sa caute metode de rezolvare simultana a unor
probleme si sa evite transferarea problemelor de la o componenta a mediului inconjurator

8
[ 2 Trebici, V,Populatia Terrei, Ed. Stiintifica, Bucuresti,p.236 ]
la alta. Dupa cum unele probleme ale mediului sunt legate de cauze comune (de
exemplu, utilizarea energiei sau utilizarea unor minereuri), unele masuri (de exemplu,
conservarea energiei sau introducerea de procese de productie mai eficiente in industria
metalurgica) vor duce la reducerea simultana a câtorva cai de poluare.
Masurile luate pentru reducerea emisiilor, precum si purificarea apei sau instalarea
colectoarelor de praf trateaza adeseori o singura problema a mediului; schimbarile
structurale precum conversia utilizarii energiei, restructurarea proceselor industriale sau
imbunatatirea calitatii produselor, vor actiona asupra mai multor probleme ale mediului in
acelasi timp. O reducere a utilizarii carbunelui, de exemplu, va diminua simultan riscurile
asupra sanatatii produse de praf si dioxid de sulf, acidifierea si salinizarea apei, precum si
de catre efectul de sera. Acestea sunt masurile carora trebuie sa li se acorde prioritate.
Avantajul unor astfel de masuri structurale este si acela ca ele reduc nu numai emisiile
nocive, dar si necesarul de resurse (de energie, de materii prime), având astfel o amortizare
financiar directa.
Alt principiu care poate fi folosit in stabilirea prioritatilor este acela cã prevenirea
este intotdeauna maj ieftina decât anularea sau reducerea efectelor, odata ce acestea au
aparut. De exemplu, pe termen lung, este mai ieftina prevenirea poluarii solului decât
curatirea solurilor contaminate, producând mai putine deseuri si tratându-le cu mai multa
atentie. Imbunatatirea eficientei mineritului si a industriei — si astfel reducerea pierderilor
si aplicarea cu strictete a regulilor de administrare a deseurilor sunt astfel mai urgente decât
un program de curatire a solului.
Consideratiile de mai sus atesta multitudinea de aspecte, multitudinea de cerinte,
multitudinea de necesitati care se manifesta in domeniul protectiei mediului, fapt care pune
problema prioritatilor.
Prioritizarea devine in aceasta etapa, mai ales atunci când problemele de mediu se
suprapun cu cele sociale, economice, reforma, restructurare etc., cheia de bolta a succesului
politicilor si strategiilor de mediu.
Asigurarea unui echilibru intre diversele consideratii nu este usoara. Este o arta, nu o
stiinta, de vreme ce varietatea de factori care trebuie luati in considerare este mare, iar

9
datele disponibile sunt adesea de calitate indoielnica. Ele sunt complementare si trebuie
aplicate simultan, astfel :
 Vor fi sprijinite, pe cat posibil, acele elemente ale politicii economice care au
si efecte benefice pentru mediu: de exemplu, reformele pentru trecerea la
economia de piata — in special stabilirea preturilor la energie prin
mecanismele pietei — si restructurarea economica si industriala care vor
aduce o sustinuta innoire a capitalului fizic si o mai buna administrare in
industrie;
 Se vor adopta politici clar directionate de protectie a mediului, care sa
stabileasca un sistem de stimulente si institutii pentru protectia mediului: de
exemplu, sistemul de taxe si amenzi poate fi revizuit si aplicat cu
consecventa; standardele pentru protectia mediului pot fi modificate pentru a
ajuta la obtinerea unor imbuntatiri semnificative in calitatea mediului la un
pret minim; administratia apelor poate fi reorganizata pe bazine de râuri
pentru a imbunatati eficienta planificarii, furnizarii si tratarii apei. Investitiile
in protecia mediului vor fi dirijate in special catre acele probleme care vor
persista sau chiar vor agrava, in ciuda reformelor economice si/sau
restructurarii industriei;
 Cheltuielile pentru protectia mediului se vor concentra asupra acelor proiecte
care asigura cel mai inalt raport beneficiu-cost. Pe termen scurt, aceasta
inseamna ca, probabil, o parte mai mare a acestor cheltuieli va fi destinata
reducerii poluarii atmosferice, dar investitii cu un raport beneficiu-cost
favorabil care vizeaza poluarea apei, calitatea solului si conservarea
biodiversitatii trebuie, de asemenea, implementate imediat ;
 Se vor aloca resurse modeste programelor al caror raport beneficiu-cost se
asteapta sa fie printre cele mai mari in viitor, dar care sunt de lunga durata.
Ca exemple se pot face investitii care vizeaza probleme legate de poluarea
datorata traficului rutier, programe de conservare a resurselor si a
biodiversitatii care necesita o activitate suplimentara de cercetare si/sau
colectare de date, sau investitii legate de tratarea apelor uzate care depind de
forma institutionala. Unul din cele mai importante scopuri ale Programului de

10
Actiune este acela de a demonstra ca trebuie facute selectii dificile si ca
resursele trebuie concentrate in acele proiecte care vor realiza raporturi
beneficii-cost maxime.
Pentru a realiza o strategie de mediu, fiecare manager, institutie de stat sau privata
trebuie sa cunoascã problemele actuate ale mediutui inconjurator, in relatiile lor cu
dezvoltarea economica.
Mediul inconjurator este factorul de baza pentru continuarea supravietuirii omului, iar
prosperitatea omenirii pe termen lung este de neconceput daca nu suntem in stare sa
asiguram generatiilor viitoare posibilitatea de a se bucura din plin de binefacerile naturii. In
acelasi timp insa, dezvoltarea este necesara pentru a putea solutiona problema saraciei din
tarile in curs de dezvoltare si a da posibilitatea oamenilor de pretutindeni sa traiasca in mod
civilizat intr-un mediu ambiant mai propice. Astfel, protectia mediului si dezvoltarea
economica trebuie sa constituie preocupari contemporane.
Una din cauzele degradarii mediului in aceste tari o constituie si proasta conducere.
Politicile si legislatia trebuie sa-si indrepte atentia spre definirea clara a drepturilor de
proprietate, pentru ca aceia care folosesc o resursa sa aiba interesul sa o conserve in viitor.
In cea mai mare parte a anilor ‘70, dezbaterile asupra mediului natural au fost
restrânse asupra problemelor lumii industriale. Din anii ‘80, ele s-au extins la lumea in curs
de dezvoltare, cu accent pe managementul resurselor naturale. Si in anii ‘70 au fost
dezbateri majore asupra procesului de dezvoltare in tarile nedezvoltate, dar ele s-au
concentrat mai mult pe nevoia de a reduce saracia, decât pe aceea de a pastra mediul
natural. In deceniul urmator, cea mai mare parte a literaturii din aceste tari a repetat
constructiile teoretice privind economiile industriale, desi exista o serie de deficient.
In tarile putin dezvoltate, multe piete functioneaza extrem de imperfect. De
asemenea, pe lânga pietele ,,formale”, exista multe piete ,,informale”, pe care unii autori le
definesc ca schimburi personalizate fara forme contractuale. In plus, lipsa monitorizarii si
a unor reglementari ,,incurajeaza” activitatea cu impact negativ asupra mediului, care
solicita noi cheltuieli.
La acestea se adauga insuficienta si slaba calitate a informatiei. De multe ori, chiar un
recensamânt poate avea o valabilitate redusa. De pilda, necunoscându-se adevarata
suprafata impadurita, nu se poate stabili nici o politica rationala de exploatare.
Acesti factori se combina si fac dificila o analiza economica a problemelor de mediu.

11
In ciuda acestor aspecte insa, trebuie remarcat faptul ca o mare parte a literaturii in
tarile in curs de dezvoltare se ocupa de economia mediului.
Este de retinut ideea ca, daca in natura cresterea organica se desfasoara dupa un ,,plan
director”, un ,,program”, care s-a format in procesul de selectie naturala, este codificat in
gene si dat de la inceput organismului, in sistemul economic (mondial) lipseste un
asemenea ,,plan”, care trebuie elaborat prin actiunea oamenilor.

1.2. Adoptarea deciziilor economico-ecologice

Printre obiectivele strategice care se cuprind in linia de dezvoltare a fiecarei unitati


economice nu pot sa lipseasca deciziile de mediu. Aceasta presupune atât cunoasterea
problemelor de rezolvat, cat si informarea, documentarea, fixarea temeinica a informatiei,
prelucrarea informatiei si creatia propriu-zisa.
Lipsa integrarii informatiilor privind mediul face necesara[ 3]:
 Cunoasterea temeinica a lui si a interactiunilor dintre sistemul social-
economic si sisteme naturale, prevederea consecintelor mai apropiate si mai
indepartate ale acestor actiuni;
 Utilizarea rationala si cu economicitate maxima a resurselor naturale,
indiferent de originea lor;
 Prevenire si combaterea judicioasa atât a degradarilor mediului, provocate de
catre om, cat si a celei produse de cauze naturale;
 Armonizarea intereselor imediate, de lunga durata si permanente ale societatii
umane si utilizarea factorilor naturali de mediu: aer, apa, sol, subsol, flora,
fauna, rezervatii si monumente ale naturii, peisaj.
La nivelul intreprinderilor, lipsa unor informatii referitoare la evaluarea resurselor, a
capitalului natural, incapacitatea de a controla fenomenele naturale sau socio-economice
face ca deciziile sa fie adoptate in conditii incerte.
Decizia eco-economica trebuie sa devina modul de lucru al managerului, precum si al
consiliilor de administratie, al adunarii generale a actionarilor. Hotarârile lor au continutul
unor decizii cu efecte multiple.

[ 3 Bran, Florentina, Probleme de mediu.Posibilitati de reglementare, Tribuna economica,15]

12
Revitalizarea mediului natural se poate realiza fie din interior, prin autoreglarea
componentelor, fie prin intermediul omului care actioneaza pentru evitarea unor catastrofe
naturale si artificiale. Influenta se poate manifesta la nivelul celor doua componente ale
mediului: mediul natural si mediul creat de om. Componentele naturale sunt reprezentate
prin resursele naturale (aer, apa, sol, flora, fauna). Prin efectele negative ale unor catastrofe
naturale (inundatii, cutremure), cat si prin interventia nerationala a omului in modificarea
unui sau mai multora din aceste componente pot sa apara o serie de dezechilibre naturale.
Acestea nu mai pot beneficia de mecanismele de autoreglare.
Managerul, intr-o perspectiva eco-economica, cerceteaza atât problemele privind
poluarea, cat si pe cele referitoare la rationalizarea utilizarii resurselor naturale, acestea
fiind inseparabile in practica.
In primul rand, calitatea mediului depinde de cantitatea de poluare produsa si de rata
in care mediile naturale pot primi si asimila deseurile. Spre exemplu, poluantii din apele
uzate deversate in râuri vor fi degradati si vor fi transformati in produse mai putin
daunatoare, dar numai pâna la limitele de asimilare ale apelor raului, peste care râul insusi
devine poluat si, la rândul lui poluator. Capacitatea de asimilare a mediilor naturale este o
resursa regenerabila, dar, ca orice sursa regenerabila, devine degradabila daca ii sunt
depasite limitele de asimilare — capacitatea supor.
In al doilea rand, emisiile — deseurile care produc cresterea poluarii, nu sunt altceva
decât resturi din materiile prime si energia necesare proceselor economice, activitatilor
umane in general, netransformate, neconsumate integral. Dioxidul de carbon, oxizii de
azot, oxizii de sulf sunt gaze emise la arderea combustibililor minerali. Conform primei
legi a termodinamicii, cenusa si gazele rezultate din combustie au greutatea egala cu a
combustibilului consumat. Orice luam din mediu ca resursa naturala reapare, mai devreme
sau mai târziu, ca deseu. Dar, deseurile inseamna poluare, in relatia lor cu limita capacitatii
de asimilare a receptorului. Acestea sunt elementele esentiale ale echilibrului material de
care depinde echilibrul ecologic. [ 4]
Analizând o economie prin prisma echilibrului material, se ajunge la o analiza de
echilibru in general, putându-se constata cum economia si mediul interactioneaza ca un
sistem complex, integrat. Analiza echilibrului general se concentreaza pe toate efectele pe

[ 4 Rojanschi, V., Florina, Diaconu, Gheorgita,Iosif,G.N., Todoroiu, F(1997),Op.cit,p.128]

13
care le are modificarea oricarei variabile in economie. De exemplu, o modificare a
pretului unui anumit produs tinde sa modifice cantitatile consumate din acel produs,
influenând si modificarea cererii-consumului la produse inlocuitoare sau complementare
ale acestuia, asociabile lui. Daca produsul in cauza reprezinta materie prima pentru un alt
produs, influenta se va extinde prin acesta mai departe, inclusiv in aspecte de influentare a
mediului.
Pe masura ce preturile se schimba, se modifica si cantitatile cumparate si, implicit,
cantitatile de materii prime si energie (resurse naturale) consumate. Evident ca se schimba
si fluxul emisiei deseurilor, precum si costul gestionarii acestora si al efectelor lor.
Externalitatea este orice impact asupra bunastarii unei terte parti, datorat actiunii unui
individ, efect care nu este nici compensat, nici dorit, este un cost extern. De exemplu,
deversarea in râu de substante reziduale de la o fabrica va produce poluarea acestuia in
aval, daunând pestilor si reducând pescuitul. Aceasta dauna reprezinta un cost extern
datorat pescarilor pentru pierderea unei surse alimentare, de câstig sau de placere-recreare.
Atâta timp cat fabrica nu plateste acest cost, plata care ar obliga-o sa-l evite, societatea in
ansamblu pierde, neputând ajunge la nivelul dorit/optim de bunastare. Deci acest cost
extern exista atunci când activitatea unuia sau mai multor operatori cauzeaza reducerea
bunastarii altora si pierderea bunastarii nu este compensata pagubitilor de catre cel care a
produs-o.[5]
In fiecare din aceste actiuni de informare, de cunoatere a factorilor de degradare, a
efectelor modificatoare ale omului in mediu, intensitatea degradarii cauzata de industrie,
agricultura, transporturi, impactul asupra reliefului, apei, climei, solului, vegetatiei,
animalelor si, in final, asupra omului, calitatile managerilor sunt puse sub tensiune, ei
trebuind sa-si spuna cuvântul in privinta celor mai bune solutii care ar putea deveni
continutul deciziei economice. Un economist trebuie sa aiba in vedere, in adoptarea
deciziilor economice, ca: o economie durabila respecta capacitatea de productie a
ecosistemelor, capacitatea de suport a acestora. Daca acest nivel nu este depasit,
exploatarea se poate realiza pe termen lung. [6]
Un economist de mediu recunoaste faptul cã serviciile furnizate de ecosisteme pot
uneori sa fie mai valoroase decât bunurile, iar valoarea serviciilor trebuie calculata si

[5 Rojanschi, V., Bran, FlorinaDiaconu, Gheorgita (2002) Op.cit.,p.259]

14
incorporata in semnalele pietei pentru a fi protejate. [7 ]
Aceasta etapa a procesului de adoptare a deciziei presupune sondarea surselor de
informatii din toate domeniile care au influenta asupra adoptarii si realizarii deciziei care se
contureaza.
Dinamismul proceselor economice si de mediu nationale, regionale si globale a
schimbat datele problemei, prioritatile conducând la noi puncte de plecare in adoptarea
deciziei eco-economice, reprezentate de:
 revizuirea generala a legislatiei de mediu si apoi introducerea unor masuri
economice si administrative;
 eliminarea oricaror subventii si sustineri ale costurilor pentru activitati având
impact negativ asupra mediului;
 promovarea de actiuni in zonele prioritare pentru reducerea nivelului de
emisii poluante, de descarcari de deseuri deosebit de periculoase;
 restructurarea, in regim de urgenta, a sectoarelor cu tehnologii poluante.
Este nevoie de prezenta specialistului pe probleme de economia mediului.
Participarea la aceasta etapa a procesului decizional presupune aducerea in statul major al
echipei a sistemului informational construit de serviciul de mediu, cu sursele sale de date,
cu metodele de investigare si culegere de informatii din mediul intern si din mediul extern
firmei. Adica intregul arsenal de procedee care se utilizeaza pe parcursul fundamentarii
deciziilor ecologice de intreprindere.
Misiunea economistului de mediu nu se rezuma la o prezenta pasiva, de furnizor de
informatii; el va trebui sa ,,se bata” pentru a asigura surselor date de mediu si informatiilor
respective un loc la fel de important pe masa echipei de decizie ca al surselor de informatii
de natura tehnica, tehnologica, economica, sociala.
Daca in acest moment al fundamentarii deciziei se pierde aceasta pozitie, intregul
lant de actiuni care urmeaza va fi viciat, restrictiile de mediu nefiind luate in calcul la
sinteza de solutii posibile si la alegerea solutiei optime ca decizie de executat.
Prezenta economistului de mediu in faza de informare este posibila numai daca in
cadrul serviciului de mediu se afla in exploatare un sistem informational actualizat si bine
dotat cu informatii utile proceselor decizionale.

[6,7 Brown, L.R. (2001)- Op.cit., pp 47-48]

15
Altfel, acest domeniu va fi ignorat, marginalizat, informatiile ne mai putând fi
veridice si credibile, comparativ cu cele furnizate de alte sectoare ale intreprinderii.
Informatiile sunt supuse prelucrarii si interpretarii cu modele adecvate fiecarui
domeniu. Informatiile economice, ecologice, sociale etc. vor fi analizate urmarindu-se
totodata si implicatiile de natura financiara, care trebuie sa insoteasca o decizie economica.
Economistul cu o pregatire eco-economica trebuie sa utilizeze modelele si in prelucrarea
informatiilor referitoare la mediu. Noua economie va fi bazata pe o dezvoltare durabila. In
acest sens, factorii decizionali trebuie sa respecte principii precum:
 Principiul reamplasarii factorilor politici si a celor etici;
 Principiul respectarii valorilor calitative, nu doar a valorilor cantitative;
 Principiul valorilor feminine, nu doar a celor masculine.
Aceste principii sunt relevante pentru fiecare zona geo-economica si fiecare nivel al
vietii economice si sociale. Aplicarea acestor principii pe zone si pe niveluri permite
economistului ordonarea informatiilor, actiune deosebit de utila in perioada de sinteza a
solutiilor posibile. Economistul, managerul trebuie sa pledeze pentru cunoasterea completa
a implicatiilor de mediu ale viitoarei decizii, care va trebui sa cuprinda necesarul de
fonduri, efortul valutar, sursele de finanare si costul lor, eficienta previzibila pe parcursul
vietii economice a deciziei.
Toate tipurile de organizatii sunt preocupate din ce in ce mai mult sa atinga si sa
demonstreze o performana de mediu evidenta, controlând impactul propriilor activitati,
produse sau servicii asupra mediului si luând in considerare politica si obiectivele lor de
mediu. Aceste aspecte se înscriu in contextul legislatiei din in ce mai stricte, al dezvoltarii
politicilor economice legate de mediu, inclusiv dezvoltare durabila.
Evaluarea performanelor de mediu se realizeaza prin auditul de mediu, dar acestea
pot fi insuficiente in a furniza unei organizatii certitudinea ca performanta sa nu mai
satisface, dar va continua sa satisfaca atât prevederile legale, cat si cerinele politicii sale in
domeniul mediului. Pentru a fi eficiente aceste analize trebuie realizate in cadrul unui
sistem structurat de management, integrat, in ansamblul activitatilor de management.
Integrarea obiectivelor de protectie a mediului inconjurator alaturi de cele economice,
sociale, tehnologice care sunt vizat la nivel de intreprindere se realizeaza prin modificarea
intregului sistem de organizare, adoptarea unui nou unghi de vedere, care se materializeaza
in sistemul de manageriat de mediu.

16
Cap. 2. ASPECTE ECONOMICE PRIVIND PROTECTIA MEDIULUI

2.1 Structura costurilor economice si sociale ale protectiei mediului

Costurile poluarii pot fi structurate in urmatoarele componente :


 Costuri datorate prejudiciului direct – recolte distruse, maladii profesionale ;
 Costuri economice si sociale de evitare a prejudiciului – echipamente de protectie
preventiva ;
 Costuri pentru micsorarea poluarii si incadrarea acestuia in standarde ;
 Costuri pentru actiuni/activitati de control a poluarii.
In conditiile unor costuri mari ale prejudiciilor se impune cresterea celorlalte
componente de cost in scopul prevenirii poluarii, prevenire care este mai usor de estimat si
de realizat si evident mai eficienta decat inlaturarea efectelor.
In conformitate cu o dezvoltare economica durabila, abordarea preventiva a poluarii
asigura conservarea resurselor naturale si protejarea factorilor de mediu. Se realizeaza prin
alocarea de investitii pe termen mediu si lung /foarte lung pentru ecologizarea factorilor de
productie (tehnologii curate, management integrator si sistematic etc.).
In contextul acestui tip de dezvoltare economica s-a constatat existenta unui decalaj
intre necesitatea efectiva de interventie pentru protecia mediului si finantarea efectiva a
acestei interventii, decalajul concret dintre cererea de protectie si oferta de sustinere
economica a ei. Acest decalaj este resimit mai puternic de tarile trecute prin tranzitie
economica, pentru care problema dezvoltarii economice este de maxima importanta. Pentru
aceste tari protectia mediului nu a devenit o prioritate in dezvoltarea generala si prin
urmare nu este posibila o sustinere institutionala si financiara puternica (in conditiile unei
instabilitati economice, sociale si politice), cu atât mai putin una privata sau publica,
constienta si permanenta.
In acelasi timp, problema protectiei mediului trebuie perceputa si asimilata cu
protectia individului producator si totodata consumator de bunuri materiale. Ceea ce
presupune fie sa produca si/sau conserve bunuri ecologice, fie sa renunte la consumul de
bunuri obtinute prin tehnologii poluante. Ambele abordari presupun suportarea unor costuri
care sa fie acceptate de consumatori.

17
In ceea ce priveste alocarea de resurse investitionale in domeniul protectiei mediului
trebuie pornit de la evaluarea si compararea costurilor si avantajelor sociale.
Costul protectiei mediului este exprimat in termeni monetari in jurul unor valori
recunoscute. In acest context, notiunea de ,,avantaj” are ca baza de estimare solicitarea
consumatorului. Disponibilitatea de a plati este legata categoric de obtinerea unui avantaj
fata de preferinta pentru care consumatorul isi exprima consimtamântul sa plateasca.
Consimtamântul cumparatorului (CP) de a plati un cost al poluarii reprezinta un
indicator monetar al preferintelor. Exista indivizi dispui sa plateasca mai mult decât nivelul
pietei pentru a beneficia de un avantaj mai mare (pentru bunuri ecologice). Excedentul se
numete ,,surplusul consumatorului”. Intre aceste trei elemente se poate formula urmatoarea
relatie:
CP = pretul pietii + surplusul consumatorului
Corelalia dintre consimtamântul de a plati si surplusul consumatorului poate fi
reprezentata grafic, ca in figura 1.

Fig.1 Corelatia dintre cereri si pret


Costul de mediu este o categorie economica universal acceptata si reprezinta acea parte a
utilizarilor care compenseaza consumul de mijloace de productie si forta de munca, în
conditiile tehnice, organizatorice si de gestiune, pentru obtinerea unui serviciu de mediu.
Continutul costului este legat de consumul de factori care l-a ocazionat si care, pentru a

18
putea fi urmarit si evidentiat, trebuie sa aiba o exprimare valorica. Deci, costul este
expresia valorica a tuturor factorilor consumati pentru producerea serviciilor de mediu si
îmbraca forma cheltuielilor suportate de producatorul de servicii de mediu. Cu alte cuvinte,
la baza costului stau consumurile de munca vie si materializata exprimate valoric,
consumuri care îmbraca forma cheltuielior de productie si de distributie suportate de
producatorii de servicii specifice de mediu. Nu trebuie confundate notiunile de cost si
cheltuiala. Pentru a fi mai concludent putem spune ca cheltuiala este sinonima cu o plata,
reprezentînd un flux financiar, iar factorul care hotaraste ca o cheltuiala constituie un
element de cost este consumul. Cheltuiala poate fi simultana, ulterioara sau anterioara
efectuarii consumului. Distinctia dintre cei doi indicatori consta în faptul ca la nivelul
costului sunt incluse numai consumurile materiale si de munca pentru o perioada
(luna, an), pe când cheltuielile cuprind întregul circuit financiar ocazionat de actiunile
de mediu. Costurile de mediu reprezinta unul dintre multiplele tipuri de costuri. Atingerea
performantei de mediu este una dintre cele mai importante masuri ce trebuie luate pentru
succesul unei afacerii. Costurile si performanta de mediu se supun atentiei managementului
din cel putin urmatoarele considerente :
 Multe costuri de mediu pot fi reduse semnificativ sau eliminate prin schimbari la
nivel operational, prin investitii în tehnologii curate, prin reproiectarea proceselor
de fabricatie si a produselor;
 Costurile de mediu (si astfel, economiile potentiale la costuri) pot parea
nesemnificative la o privire superficiala);
 Prin utilizarea schemelor de recuperare a deseurilor în multe întreprinderi au fost
aduse la lumina costurile si beneficiile de mediu;
 Un management mai bun al costurilor de mediu poate duce la îmbunatatirea
performantelor de mediu si la beneficii semnificative asupra sanatatii oamenilor
precum si la succesul afacerii;
 Întelegerea corecta a localizarii costurilor si beneficiilor de mediu asociate
proceselor de fabricatie si produselor duce la costuri si preturi fixate mult mai
corect si poate ajuta întreprinderea la proiectarea, în viitor, a proceselor, produselor
si serviciilor astfel încât sa fie mai prietenoase cu mediul;
 Avantajele concurentiale pot rezulta prin demonstrarea unei orientari catre mediu a
proceselor, produselor si serviciilor.

19
Pentru ca în cadrul unei întreprinderi sa se analizeze costurile si beneficiile de mediu
managementul acesteia trebuie sa înteleaga clar avantajele financiare ale practicilor de
prevenire a poluarii. Costurile de mediu pot fi reduse sau evitate prin practici de prevenire
a poluarii cum ar fi: reproiectarea produselor, substituirea inputurilor materiale, practici de
îmbunatatire la nivel operational si al mentenantei. De exemplu, cresterea costurilor de
mediu poate fi rezultatul utilizarii unei substante chimice A dar nu si prin utilizarea unei
alte substante chimice B. Daca A poate fi substituita cu B atunci costurile se diminueaza si
se pot obtine astfel, economii substantiale la costuri.
Analiza statistica a costurilor de mediu se realizeaza ca suport în procesul decizional la
nivel micro si macroeconomic. Aspectele analizei la nivel macroeconomic se refera la
consumul de resurse naturale, atât regenerabile cât si neregenerabile, în unitati fizice sau
acolo, unde este posibil, în unitati valorice. La nivel microeconomic, se poate utiliza ca
instrument de analiza statistico-economica, contabilitatea financiara si de gestiune.
Contabilitatea financiara.
Permite firmelor sa-si întocmeasca rapoartele financiare utile în relatii cu
investitorii, vânzatorii sau alti parteneri. În acest context, contabilitatea mediului se refera
la estimarea si raportarea publica a obligatiilor de mediu si a costurilor materiale de mediu.
Contabilitatea de gestiune .
Este procesul de identificare, colectare si analiza a principalelor informatii
financiare utilizate de management pentru planificare, evaluare si controlul organizatiei. Ea
este folosita ca suport în luarea deciziilor. Se refera la date despre costuri, niveluri ale
productiei, inventare si alte aspecte vitale ale afacerii. Informatiile colectate prin sistemul
contabil de gestiune sunt utilizate la planificare, evaluare si control, în mai multe moduri:
 Planificarea si directionarea atentiei manageriale;
 Fundamentarea deciziilor de: achizitie, investitii de capital, fixarea costurilor si
preturilor produselor, managementul riscului, proiectarea proceselor si produselor,
strategii;
 Controlul si motivarea comportamentului de îmbunatatire a rezultatelor afacerii.
În tabelul 1. sunt prezentate mai multe tipuri de decizii manageriale interne ce pot fi
luate prin considerarea costurilor si beneficiilor de mediu (cum poate fi integrata

20
contabilitatea mediului în alocarea costurilor, bugetele de investitii, proiectarea
proceselor/produselor).

Tabelul 1 Tipuri de decizii manageriale fundamentate prin informatii despre costurile


de mediu

Decizii manageriale referitoare Informatii despre


la: costuri
Proiectare produselor Investitii de capital
Proiectarea proceselor Controlul costurilor
Stabilirea utilitatilor Managementul deseurilor
Achizitii Alocarea costurilor
Managementul operational Productie si marketing
Managementul riscului Preturile productiei
Strategii de mediu Evaluarea performantelor

Identificarea si recunoasterea costurilor de mediu asociate unui produs, proces, sistem


sunt importante pentru luarea unor bune decizii manageriale. Realizarea obiectivelor de
reducere a cheltuielilor de mediu, extinderea proceselor de recuperare si îmbunatatirea
performantelor de mediu cere îndreptarea atentiei catre costurile de mediu curente, viitoare
si potentiale. Definirea costurilor de mediu ale unei firme depinde de modul cum se
utilizeaza informatiile (de exemplu alocarea costurilor, bugetul de investitii, proiectarea
produsului/procesului, alte decizii manageriale).. Mai mult, uneori exista incertitudine daca
un cost este sau nu de mediu: astfel de costuri ajung într-o zona gri si pot fi clasificate ca
fiind partial de mediu

Figura 2. Limita dintre costurile de mediu si celelalte costuri

Costurile implicate de alinierea la cerintele legislative de mediu sunt cu certitudine


costuri de mediu. Costurile pentru remedierea mediului, pentru echipamentele de control al

21
poluarii, pentru amenzile de neconformare sunt fara îndoiala costuri de mediu. Alte costuri
implicate de activitatea pentru protectia mediului sunt costuri de mediu chiar daca ele nu
sunt cerute explicit de reglementarile legale. Exista însa alte costuri care sunt într-o zona
gri, în sensul ca ar putea fi privite ca si costuri de mediu. De exemplu, ar putea fi considerat
costul producerii unei tehnologii curate un cost de mediu? S-ar putea considera costurile
pentru monitoriza rea categoriilor de materii prime si furnizori, costuri de mediu? În astfel
de cazuri este dificil de diferentiat costurile de mediu de cele pentru sanatate si siguranta
sau pentru managementul riscului. Aceste costuri se afla într-o zona gri.
Pentru a aduce lumina zonei gri unele firme au optat pentru urmatoarele abordari:
 Un anumit articol de cost este tratat ca si cost de mediu pentru un anumit scop dar
nu si pentru altul;
 Tratarea ca si cost de mediu doar a unei anumite parti dintr-un cost implicat de o
activitate;
 Considerarea unui cost ca fiind de mediu atunci când se decide ca mai mult de 50%
s-a efectuat pentru activitate de mediu.
Exista multe optiuni. În cadrul întreprinderilor se poate defini ce sa contina un cost de
mediu sau criterii de clasific are, în functie de scopul sau intentiile pentru care se realizeaza
analiza. De exemplu, daca într-o întreprindere se doreste promovarea activitatilor de
combatere a poluarii atunci se pot considera diferentiat:
 Costurile de mediu pentru investitiile de prevenire a poluarii;
 Costurile de mediu referitoare la remedierea contaminarii care a aparut deja.
Oricum, pentru fixarea costului de productie o astfel de diferentiere nu este necesara
deoarece ambele sunt incluse în costul de productie al bunului.
O modalitate prin care managementul unei întreprinderi poate face lumina asupra
zonei gri consta în apelarea la un expert de mediu care, functie de anumite atribute sa
clasifice diferitele tipuri de costuri ale întreprinderii prin acordarea de note de la 1 la 10 si
urmând metodologia analizei discriminante.
Atributele ce pot fi considerate în analiza discriminanta a costurilor de mediu deriva de la
vectorii ce caracterizeaza o activitate de protectia mediului (figura 3.):

22
Figura 3. Vectorii activitatilor specifice de protectia mediului

 Atributul 1: natura impactului asociat unui element de mediu (apa, aer, sol,
biodiversitate);
 Atributul 2: tipul activitatii (de prevenire a poluarii, de remediere a poluarii, de
masurare si control, de cercetare-dezvoltare, de instruire, de administrare generala a
mediului);
 Atributul 3: instrumentele utilizate (echipamente, utilaje, instalatii, proceduri,
tehnologii).
Expertul de mediu considera pentru început doar articolele de cost pe care este
capabil sa le clasifice fie în categoria costurilor de mediu fie în categoria celorlalte costuri.
Ulterior se acorda note corespunzatoare celor trei atribute pentru toate articolele de cost,
urmând ca acestea sa fie incluse în una din cele doua clase.
Exista mai multe moduri de clasificare a costurilor de mediu.
Sistemul contabil clasic clasifica costurile astfel:
 Materiale si salariale directe;
 Costuri indirecte de fabricatie (de exemplu, costurile de exploatare, altele decât
cele materiale si salariale directe);
 Costuri de desfacere;
 Costuri indirecte de administrare si generale ;

23
 Cerecetare-dezvoltare.
În literatura de specialitate, pentru a se putea distinge costurile asupra carora trebuie
sa se îndrepte, în general, atentia managementului se folosesc termenii de costuri uzuale
sau costuri directe în timp ce pentru celelalte costuri se folosesc termenii de costuri
ascunse, neprevazute sau mai putin tangibile. În tabelul 2 sunt prezentate astfel de costuri.
Costurile conventionale.
Costurile implicate de utilizarea materiilor prime, utilitatilor, bunurilor de capital si
furnizorilor se regasesc în contabilitatea costurilor si în bugetul de investitii dar nu sunt
considerate în mod uzual costuri de mediu. Din punct de vedere ecologic, reducerea acestor
costuri, este preferata atât din perspectiva degradarii mediului cât si din cea a reducerii
consumului de resurse neregenerabile. Este important sa se considere aceste costuri în luarea
deciziilor de mediu chiar daca ele sunt sau nu vazute ca si costuri de mediu.
Costurile potential ascunse.
În tabelul 3. sunt prezentate câteva tipuri de costuri de mediu care ar putea fi ascunse
atentiei managementului: în primul rând sunt costurile anticipate care sunt suportate
înaintea desfasurarii procesului de productie. Acestea pot include costuri referitoare la
locatie, proiectarea orientata catre mediu a proceselor si produselor, calificarea furnizorilor,
evaluarea alternativelor la echipamentele de control a poluarii. Daca aceste costuri sunt
clasificate ca si costuri indirecte acestea pot fi uitate cu usurinta în procesele de analiza si
luarea deciziilor referitoare la exploatare.

Tabelul 2 Exemple de costuri de mediu suportate de o întreprindere

24
25
26
În al doilea rând, costurile fixate si angajate voluntar suportate în procesul de
exploatare, tratate de multe întreprinderi traditionale ca si costuri indirecte pot sa nu fie
receptate atentiei managerilor si analistilor responsabili cu operatiunile curente. Amploarea
acestora este mai dificil de determinat atunci când sunt amestecate cu toate costurile
indirecte. Aducerea la lumina a acestor costuri ajuta la distingerea costurilor referitoare la
activitatea de protectia mediului.
Costurile neprevazute (contingente). Costurile care pot fi sau nu cerute de activitatea
viitoare, numite aici costuri neprevazute, pot fi descrise cel mai bine în termeni
probabilistici: valoarea lor asteptata, dimensiunea lor sau probabilitatea ca ele sa
depaseasca un anumit nivel. Astfel de costuri pot fi cele pentru remedierea sau
compensarea unui accident viitor care va polua mediul (de exemplu o scurgere de petrol),
amenzi si penalitati pentru încalcarea reglementarilor viitoare etc. Aceste costuri pot fi
numite si amenzi neprevazute sau costuri pentru suportarea amenzilor neprevazute.
Costuri cu imaginea/relatii. Astfel de costuri sunt considerate mai putin tangibile sau
intangibile deoarece ele se efectueaza pentru a îmbunatati perceptia managementului,
clientilor, angajatilor, comunitatii sau altor parteneri. Aceste costuri pot fi numite costuri de
imagine a întreprinderii sau pentru relatii. Aceasta categorie poate include costurile
rapoartelor anuale de mediu si activitatilor pentru întretinerea relatiilor cu comunitatea,
costuri asumate voluntar pentru activitatea de mediu (de exemplu pentru plantarea
copacilor, costuri pentru programe pentru prevenirea poluarii). Aceste costuri nu sunt
intangibile dar beneficiile care rezulta în urma cheltuielilor pentru imagine si relatii sunt
adesea intangibile.

27
Cap. 3. Prezentarea S.C METCONS S.R.L.

3.1. Scurt istoric si domeniul de activitate

METCONS S.R.L. a luat fiinta la 31 mai 1991, ca societate cu raspundere limitata,


cu un capital integral privat.
Gama de produse realizate de METCONS S.R.L.:
- Constructii metalice, hale industriale, module containerizate, mini
benzinarii transportabile;
- Rezervoare si vase sub presiune Pn=100 bar; ;
- Scule pentru manevra si instrumentatie utilizate la extractia titeiului;
- Articole tehnice din cauciuc;
- Echipamente complexe destinate industriei extractive de petrol si gaze;
- Fabricatie si reconditionare piese de schimb si subansambluri prin
procedee de prelucrari mecanice prin aschiere, forjare, tratamente termice,
control nedistructiv;
- Acoperiri metalice:cromare, fosfatare, nichelare
Inca de la infiintarea ei, firma "METCONS" si-a propus ca scop primordial
aducerea in peisajul industrial romanesc a celor mai noi tendinte din lumea de o
complexitate aparte a producerii de utilaje, instalatii, echipamente si piese, adecvate
cerintelor unei economii moderne.
Profesionalismul echipei de specialisti ai firmei, gama de produse comparabila cu
pretul competitorilor dar calitativ superioara si cu termene de livrare prompte, impreuna cu
o politica de preturi avantajoase, au asigurat societatii METCONS S.R.L. o pozitie
distincta pe piata autohtona si externa de profil. Printr-o strategie comerciala bazata pe
continua ridicare a stachetei calitatii, fara a neglija valoarea estetica si utilitara a
produselor, METCONS se poate mandri cu aprecieri elogioase la targuri si expozitii din
Germania, Turcia, Grecia, acolo unde produsele firmei au fost prezente alaturi de cele ale

28
unor firme cu o bogata traditie in domeniu. Asigurand clientii si partenerii ca optiunea lor
pentru firma a carei sigla ocupa un loc de frunte in topurile industriale judetene si
nationale, a fost bine gandita, dorim sa afirmam ca drumul nostru este calauzit de cateva
cuvinte ale scriitorului Nicolas Poussini : "CEEA CE MERITA SA FIE FACUT,
MERITA SA FIE FACUT BINE".
ETAPE DE DEZVOLTARE
 31 Mai 1991 este data infiintarii firmei METCONS ca societate cu raspundere
limitata si capital social integral privat. De la infiintarea firmei si pana in prezent,
acesta a fost majorat in 4 etape. Activitatea firmei a debutat cu productia de organe
de asamblare pentru flanse (prezoane si piulite) si ventile cu ac, executate cu cateva
masini unelte reconditionate si intr-un spatiu de productie inchiriat
 1992-1993, prima etapa de dezvoltare, in care s-a asimilat si introdus in fabricatie
gama pieselor deschimb destinate pompelor de adancime pentru extractia titeiului.
 1993-1994, a doua etapa de dezvoltare, in care asimilarea de piese schimb pentru
compresoare de gaze a necesitat dezvoltarea bazei tehnologice de masini unelte si a
activitatii de metrologie interna, prin dotarea cu mijloace moderne de masurare.
 1995 este anul in care diversificarea activitatii firmei s-a axat simultan pe noi
directii de dezvoltare :
1 - conceptia, omologarea si asimilarea in fabricatia de serie a trei noi tipuri de produse :
Mini benzinaria transportabila MICROSTA12, Echipamentul buldo-excavator de
capacitate mica, Caloriferele de gaze;
2 - Prelucrarea bruta a lemnului.
3 - Confectia de tamplarie metalica profile de aluminiu din import.
 1997 a debutat productia de module containerizate pentru organizari de santier si de
hale industriale cu structura metalica.
 1998, s-a preluat executia de articole tehnice de cauciuc prin cumpararea de la PCC
- Sterom a Fabricii de Articole Tehnice din Cauciuc.
 1999, METCONS infiinteaza in acest an societatea S.C. METCONS IMPEX
S.R.L., pe spatiile de productie achizitionate in localitatea Floresti-Prahova si in
care s-au dezvoltat urmatoarele activitati:
- productia sculelor de interventie si instrumentatie a structurilor utilizate in extractia
titeiului si a gazelor;

29
- confectia de recipiente sub presiune si a structurilor metalice de rezistenta pentru
constructii; forja; tratamente termice. Tot in acest an a fost initiata fabrica de reductoare
pentru actionare manuala a robinetelor si a pieselor componente pentru acestea, produse
destinate in totalitate pietei Ansamblu coloana de stabilizare si incalzitor condensat
destinate UKPG Kazakhstan.
 2002 a fost certificat sistemul de management al calitatii dupa ISO 9001:2000, care
priveste toate activitatile companiei si este permanent tinut sub control si
imbunatatit.
 2005 "METCONS" a obtinut certificatul de Management al Calitatii, aplicat
pentru proiectarea si fabricatia de echipamente de foraj si instalatie API Spec. Q1 si
certificatul ISO / TS 29001, dupa sistemul ce reuneste cerintele API si ISO.
Pentru a veni in intampinarea partenerilor din RUSIA si CSI, "METCONS" a fost
certificata GOST-R pentru scule de manevra si de instrumentatie. De asemenea pentru
acestea a fost obtinuta si Autorizatia ROSTEHNADZOR.
In domeniul proiectarii si executiei vaselor sub presiune, "METCONS" si-a construit si
auditat conform prescriptiilor ASME Code Sect. VIII Div.1, un sistem de management al
calitatii, care asigura potentialii clienti de fiabilitatea si siguranta in exploatare a
echipamentelor livrate.
 2006, a fost certificat un sistem integrat de management al calitatii, mediului,
sanatatii si securitatii ocupationale in conformitate cu ISO 9001, ISO 14001 si
OHSAS 18001.
Dispunand de laboratoare moderne si standuri de proba performante, in cadrul
carora echipamentele sunt probate in conditii similare celor din exploatare, "METCONS"
produce echipamente compatibile cu cerintele pietii.
Astfel, "METCONS" are o piata diversificata, fiind un furnizor constant de utilaj
petrolier pentru beneficiarul intern OMV PETROM, dar si pentru beneficiari din RUSIA,
Kazahstan, Uzbekhistan, Ukraina.
Tehnologii
- Prelucrari mecanice prin aschiere cu profil; 
 1. Strunjire pe strunguri orizontale si carusel;  
2. Frezare pe freze universale si pe masini de alezat si frezat; 
  3. Rectificare exterioara, interioara si plana;  

30
4. Gaurire pe masini in coordonate, masini de gaurit cu coloana etc;
- Tratamente termice si termochimice: calire, revenire, recoacere, cementare;
- Forjare libera si in matrita;
- Fabricarea pieselor de cauciuc;
- Stantari si ambutisari, sablare, vopsire, montaj, control;
- Debitare CNC cu plasma si gaze;
- Sudura automata sub flux;
- Indoire tabla de 2mm/6000 pe masina CNC;
- Cromare, fosfatare, zincare.
Efortul continuu de extindere a capacitatilor de productie si dotarea acestora cu
masini unelte si echipamente performante, s-a reflectat in cresterea valorii mijloacelor fixe
cu o rata medie anuala de 78,3%.
Sistemul de Management al Calitatii, Mediului, Sanatatii si securitatii
Ocupationale al S.C. METCONS S.R.L. trateaza toate cerintele din SR EN ISO
9001:2001, SR EN ISO 14001:2005 si OHSAS 18001:2004.
Resurse umane
Simultan cu diversificarea activitatilor si extinderea spatiilor de productie numarul
personalului angajat al societatii a crescut continuu. Structura actuala a personalului in
functie de nivelul de pregatire :
- Studii superioare : 200
- Studii liceale : 31
- Scoala profesionala : 900

3.2 Evolutia indicatorilor econimici si financiari

Pentru a creea o imagine de ansamblu a firmei este necesară construirea unui sistem
de indicatori. Principalii indicatori urmăriţi în analiză şi recalculaţi pe baza indicilor ratelor
de inflaţie sunt prezentaţi în tabelul nr. 3.
Tabel nr.3.

Nr Indicatori Anul      
    2005 2006 2007 2008

31
Indicatori ai potentialului
A tehnico-economic        
Indicatori ai capacitatii de
1 productie        
1.1 Productie fizică (mc)  3100  5190  7400 9375 
Cherestea (mc)  2670  4470  6300  8075
Lemn pentru foc(mc)  430  720  1100  1300
1.2 Productie marfă fabricată  259800  364000  360600  545400
2 Indicatori ai imobilizărilor        
2.1 Imobilizări corporale  259300  272600  255100  182200
 2.2 Imobilizari necorporale  0  0  0  0
 2.3 Imobilizari financiare  0  0  30  20
3 Indicatori ai activelor circulante        
 3.1 Stocuri  17200  19900  27100  30300
 3.2 Clienţi  900  15800 18000   28600
 3.3 Disponibilităţi  2400  1900 9100   1600
 3.4 Alte active circulante  0  0  1600  14000
Viteza de rotaţie a activelor
 3.5 circulante (zile)  29  35,5  46,37 48,04 
4 Indicatori ai potentialului uman        
 4.1 Număr de salariaţi (persoane)  20  35 38   66
 4.2 Productivitatea muncii(lei/pers.)  12800  10400 10300   8300
Indicatori ai potantialului
B financiar        
1 Capital social  60800  24200 17200   11100
2 Capital propriu  192000  214900  251900  193700
3 Capital permanent  216600  247300  251900  193700
4 Fonduri proprii  126400  187800  209300  164200
5 Credite pe termen lung  24600  32300  0 0 
indicatori ai rezultatelor
C economico-financiare        
1  Cifra de afaceri  256600  36400 390600   546200
2  Valoarea adăugată  159600  186400  136900  158200
3  Venituri totale  256700  364100  391100  552600
4  Venituri din exploatare  256600  364000  390600  546500
5  Venituri financiare  120,9  105,5  500  5000
6  Venituri excepţionale  0  0  0  1100
7  Cheltuieli totale  159800  220700  312300  503400
8  Cheltuieli de exploatare  142800  208500  299500  485700
9  Cheltuieli financiare  16200  3200  5800  11900
10  Cheltuieli excepţionale  800  8900  7000  5700
11  Profit brut  96900  143400  78800  49300
12  Impozit pe profit  0  0  0  14000
13  Profit net  96900  143400  78800  35200
14  Excedent brut de exploatare  146600  163800  115200  99500
15  Rata profitului (%)  37,7  39,4  20,18  6,4

32
16  Rata rentabilităţii economice (%)  52,5  72,3  36,15  31,4
17  Rata rentabilităţii financiare (%)  50,47  66,72  31,3  18,19
Rata rentabilitatii capitalului
18 avansat (%)  43,87 57   35,7 33,3 

Analizând Indicatorii potenţialului tehnico-ecomonic pe perioada 2005-2008 se


constată o creştere a indicatorului producţie marfă fabricată de la 259800 lei în 2005 la
545400 lei în 2008. Dacă se ia în considerare efectul inflaţiei creşterea reală a acestui
indicator este cu 112,5% în 2008 faţă de 2005 şi poate fi pusă pe seama extinderii
capacităţii de producţie şi sporirii numărului de salariaţi.

2005,2006,2007,2008

900
800
700
600
500
2005,2006,2007,2008
400
300
200
100
0
1 2 3 4

Urmărind evoluţia indicatorului cifra de afaceri se observă că în perioada 2005-


2007 a crescut de circa 1,5 ori iar pe 2007-2008 de 2,3 ori. Luându-se în considerare
efectul inflaţiei cifra de afaceri înregistrează o creştere cu 52,2% în 2007 faţă de 2005 şi cu
39,6% în 2008 faţă de 2007. Analizând influenţa factorilor care determină evoluţia acestui
indicator (randamentul activelor fixe productive, numărul de salariaţi, gradul de înzestrare
tehnică a muncii, ponderea activelor fixe productive în totalul mijloacelor fixe) se pot
formula următoarele concluzii:

33
-în anul 2005 cifra de afaceri este de 256600lei iar în 2006 ajunge la 36400 lei.
Creşterea cu 107400 lei poate fi pusă pe seama sporirii randamentului activelor fixe
productive şi a numărului de salariaţi. Reducerea gradului de înzestrare tehnică a muncii
datorită creşterii numărului de salariaţi într-un ritm superior celui al mijloacelor fixe a
execitat o influenţă negativă asupra acestui indicator conducând la diminuarea
acestuia cu 34900 lei.
-în perioada imediat următoare, respectiv 2006-2007 se înregistrează o creştere mai
lentă a cifrei de afaceri cu 26600, dar şi în această perioadă cea mai mare contribuţie la
sporirea cifrei de afaceri este adusă de factorul grad de înzestrare tehnică a muncii. De
asemenea această creştere mai poate fi pusă pe seama creşterii randamentului activelor fixe
productive. Influenţa negativă asupra evoluţiei acestui indicator este dată de scăderea
ponderii mijloacelor fixe productive în totalul mijloacelor fixe.
-perioada 2006-2007 poate fi caracterizată prin creşterea cu 39,8% a cifrei de
afaceri, respectiv 155600. Acţiunea factorilor negativi(grad de înzestrare tehnică a muncii
şi compoziţia tehnologică) este compensată de ceilalţi factori cu influenţă favorabilă
(creşterea numărului de salariaţi şi a randamentului activelor fixe productive).
Având în vedere indicatorul valoarea adăugată se observă o majorare a acestuia cu
26800 lei, respectiv cu 17% în 2006 faţă de 2005. În perioada următoare (2006-2007),
valoarea adăugată înregistrează o uşoară reducere.
Totuşi, pe ansamblu situaţia poate fi apreciată ca fiind bună. Analizând elementele
componente ale valorii adăugate se pot desprinde următoarele concluzii:
-rezultatul exploatării(profit) deţine cean mai mare pondere în valoare adăugată în
primii trei ani , iar în anul 2008 cheltuielile cu personalul sunt mai mari decât profitul din
exploatare din cauza creşterii numărului de salariaţi;
-cheltuielile cu personalul reprezintă unul din elementele cele mai dinamice care
deţine o pondere impostantă şi în creşterea în valoarea adaugată. Situaţia este normală în
condiţiile în care ritmul de creştere al valorii adăugate realizată de un salariat este superior
celui de creştere al renumerării personalului. În cazul SC METCONS SRL condiţia
enunţată mai sus nu este respectată.
-amortizarea s-a majorat de la an la an ca urmare a creşterii valorii medii a
imobilizărilor corporale şi a modificărilor intervenite în structura acestora. Este respectată
corelaţia amortizării cu producţia exerciţiului deoarece cheltuielile cu amortizarea la un leu
producţia exerciţiului s-au redus.
-Cheltuielile cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate deţin cea mai mică
pondere în valoarea adăugată. Deşi acestea cresc de la un an la altul scade ponderea lor în
valoarea adăugată.
-ponderea cheltuielilor financiare în valoare adăugată nu depăşeşte 10% dar este în
continuă creştere.
Creşterea valorii adăugate s-a datorat în mare parte creşterii producţiei exerciţiului.
Pentru caracterizarea mai exactă a acestui indicator se va determina gradul de integrare pe
verticală a activitaţii pe baza relaţiei:
Giv = valoarea adăugată / cifra de afaceri
Acest indicator arată cu cât bogăţia creată de firmă se aporpie de cifra de afaceri iar
evoluţia acestuia pe perioada 2005-2008 este redată în graficul nr.1.

34
Evolutia valorii adaugate si a cifrei
de afaceri

600000
500000
400000
300000
200000
100000
0
2005 2006 2007 2008

Veniturile totale cresc pe perioada 2005-2007 cu 52,3% şi în intervalul următor cu


41%. Structura veniturilor totale este reprezentată în jur de 99% din venituri din exploatare
şi 1% venituri financiare şi excepţionale. Veniturile din exploatare au fost realizate în
totalitate din producţia vândută. Veniturile financiare sunt formate în cea mai mare parte
din dobânzi încasate şi într-o proporţie mai mică din venituri din dobânzi.
Pe parcursul celor patru ani firma a obţinut profit însă acesta a avut o evoluţie
crescătoare şi descrescătoare după cum se poate observa în graficul nr.2. Diminuarea
profitului de 2,2 ori în 2008 faţă de 2006 s-a datorat atât majorării cheltuielilor de
exploatare( de 1,4 ori) cât şi a celor financiare.
Rata profitului scade în perioada 2006-2008 cu 33% datorită evoluţiei profitului
net într-un ritm mai lent decât cifra de afaceri.
Rata rentabilităţii economice creşte cu 19,8% în 2005 faţă de 2006 fiind
influenţată favorabil de creşterea profitului de exploatare şi nefavorabil de creşterea
capitalului propriu şi datoriilor pe termen lung.
Rata rentabilităţii financiare creşte în cea mai mare parte pe seama accelerării
vitezei de rotaţie a activului total şi într-o mică măsură pe seama eficienţei activităţii de
exploatare.
Rata rentabilităţii capitalului avansat înregistrează aceeaşi evoluţie ca şi celelalte
rate analizate mai înainte. Reducerea acestei rate este determinată atât de creşterea activelor
în special a celor fixe cât şi de diminuarea profitului de exploatare.
Prin nivelul lor, ratele financiare se înscriu în limitele considerate normale ceea ce
atestă o activitate eficientă a firmei. Printre aspectele negative ce pot fi puse în evidenţă:

35
reducerea vitezei de rotaţie a activelor circulante şi ponderea mică a disponibilităţilor în
totalul activelor circulante.

Evolutia profitului brut pe


perioada 2005-2008

1600
1400 1434
1200
1000 969
lei

800 788 Lei


600
493
400
200
0
2005 2006 2007 2008

Se poate concluziona că echilibrul financiar al firmei SC METCONS SRL nu a


fost realizat pe perioada analizată, principala cauză fiind necorelarea creanţelor cu
obligaţiile, dar pe ansamblu situaţia financiară a societăţii poate fi considerată
satisfăcătoare. Firma poate fi în continuare viabilă şi profitabilă dacă obţine de la bănci
credite pe termen scurt. Perspectivele sale de creştere economică sunt încurajatoare
deoarece cifra de afaceri înregistrează o creştere importantă în perioada 2006-2008 şi se
preconizează o creştere mai mare în perioada următoare mai ales pe seama exporturilor.

36
Nr. Valoare programata Cheltuieli Stadiu Fizic de
crt. Denumire anul 2008 2008 realizare a
lucrarilor

1 Documentatii, avize, taxe mediu 15.000 12.800 In derulare


2 Implementare managementul
deseurilor(achizitionare containere pentru colectare 10.800 8707,20 In derulare
selectiva a desurilor)
3 Achizitionare produse absorbante pentru pentru
interventie in caz de poluare 15.000 8505,30 In derulare
4 Amenajare depozit central colectare deseuri Campina 25.000 23.800 Finalizat
5 Igienizarea amplasamentului de depozitarile
necontrolate de deseuri 5.000 3.250 Finalizat
6 Amenajare depozit ulei uzat – Floresti 15.000 17.500 Finalizat
Achizitionarea unei statii de tratare ape uzate mai
7 performante 300.000 0 In derulare
Epurarea apelor cromice din bazinul subteran~
8 120mc 200.000 120.000 In derulare
Neutralizarea slamului de cromare, fosfatare prin
9 societati specializate 15.000 17.500 In derulare
3.3. Costuri de mediu la S.C. METCONS S.R.L. in anul 2008
11 Depozitarea deseurilor reciclabile (fier vechi, span,
aluminiu, hartie, carton, ambalaje etc.) si 5.000 3.258 Finalizat
valorificarea acestora prin societati specializate
Depoluarea solului in zona depozitarii anhidridei
12 cromice reziduale 10.000 6.500 Finalizat

13 Igienizarea sectiei prelucrare lemn 5.000 3.850 Finalizat


Analize apa, aer, sol, zgomot conform autorizatiilor
14 de mediu 10.000 8.958,5 Finalizat
15 Reducera zgomotului de la 55 dB la 49,5 dB 15.000 4895,3 In derulare
16 Verificarea si intretinere sistem de canalizare 6.000 4.200 Finalizat
Mentinerea si imbunatatirea continua a sistemului de
17 management de mediu 10.000 8.500 In derulare
Extinderea suprafetei betonate langa atelierul Scule
18 Foraj pentru depozitarea deseurilor menajere 5.000 4.850 Finalizat
19 Taxa fond mediu 20.000 19.252 In derulare
TOTAL 686.800 276.326,3

38
3.3.1 Calcul economic Fond de mediu la S.C METCONS S.R.L.

Unul dintre cele mai importante instrumente economice folosite de politica de mediu
îl constituie Fondul de mediu.
Fondul de mediu este un instrument economico – financiar specific si propriu tranzitiei,
de refacere a mediului degradat de utilizarea nerationala a acestuia în perioada regimului
comunist si de degrevare partiala a dezvoltãrii economice de costurile ridicate ale
recuperarii capitalului natural. Fondul de mediu este tocmai acel organism care trebuie sa
finanteze aceste investitii pentru a ne înscrie pe traiectoria unei dezvoltari durabile si pentru
a putea initia constructia unui nou model de economie, cel ecologic.
Veniturile fondului provin, în primul rând, din tarife si taxe de poluare, pe baza principiului
„poluatorul plateste”, conform caruia entitatile care polueazã contribuie la suportarea
costurilor de prevenire si control al poluãrii.
In conformitate cu Legea nr. 73/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, fondul
a fost infiintat  ,,....ca un instrument economic-financiar destinat sustinerii si realizärii cu
prioritate a proiectelor cuprinse in Planul Naponal de Actiune pentru Protectia Mediului, in
conformitate cu normele si standardele de mediu in vigoare”. Ca parte a acestui
obiectiv si la un nivel mai operativ, sarcina Fondului este de a sprijini finantarea
investitiilor prioritare necesare pentru a respecta ,,acquis-ul Comunitar”al Uniunii
Europene.
Pentru realizarea acestor obiective Fondul trebuie sa fie un instrument financiar
inovator care sa furnizeze stimulenti strategici si sprijin financiar pentru initiativele privind
protectia mediului din perioada tranzitiei, pana ce alte instrumente si mecanisme financiare
specifice unei economii de piata mature vor deveni funcionale. Fondul va combina
resursele disponibile ale poluatorilor, pietelor de capital, investitorilor si donatorilor pentru
a se asigura ca vor fi realizate investitiile cele mai eficiente pentru protectia mediului, atât
in termeni de beneficii pentru mediu, cat si prin prisma beneficiilor economice. Fondul va
formula si implementa politici si proceduri bazate pe standarde inalte ale obiectivitatii,
capacitatii de exprimare in termeni economici si transparentei. Utilizarea de catre Fond a
39
unor prioritati, criterii de eligibilitate si de selectie in domeniul mediului, clar definite si
facute publice si a unor proceduri riguroase de evaluare, vor contribui la respectarea
acestor principii. Informaiile despre activitatile Fondului vor fi comunicate solicitantilor,
institutiilor guvernamentale si publicului printr-un numar de mecanisme, incluzând
Raportul Anual, instrumente de constientizare a publicului, materiale pentru inscrieri si
corespondenta scrisa.
Fondul va finanta, pe baza concurentiala, o gama de proiecte de mediu propuse in cererile
depuse de solicitanti. Exista o mare variatie a capacitatii solicitantilor de a cofinanta
costurile proiectelor. Tipul de sprijin financiar necesar pentru a efectua o investitie sau
derula un proiect neinvestitional variaza, de asemenea, de la solicitant la solicitant. Pentru a
satisface gama de cereri si de solicitanti, Fondul va furniza un numar diferit de forme de
asistenta financiara: garanturi, subventionarea dobânzilor, credite avantajoase, garantii
pentru credite etc.
Prioritatile specifice programului si nivelurile finantarilor vor varia de la an la an, in functie
de bugetul Fondului si de prioritatile anuale in domeniul mediului stabilite prin Planul
Anual de Activitate.

40
41
42
43
Calcul economic Fond mediu la S.C. METCONS S.R.L.

Taxele şi contribuţiile la veniturile Fondului pentru mediu, la S.C. METCONS S.R.L


in anul 2008 se constituie din:

- taxa de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piata nationala


- taxa utilizarea de noi terenuri pentru depozitarea deşeurilor valorificabile – rumegus ;
- taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă, de surse staţionare ;
- 1% la valoarea de vânzare a masei lemnoase;

Tabel 4. Taxele şi contribuţiile la veniturile Fondului pentru mediu in anul 2008


la S.C. METCONS SRL

Nr.crt. Denumire indicator Contributie,

lei

1 taxa de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor 6.600


introduse pe piata nationala

2 taxa utilizarea de noi terenuri pentru 2.850


depozitarea deşeurilor valorificabile

3 taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă, 7.285


de surse staţionare ;
4 1% la valoarea de vânzare a masei lemnoase 2517

TOTAL 19.252

Cap.4 CAI DE REDUCERE A CHELTUIELILOR CURENTE


PENTRU PROTECTIA MEDIULUI PRIN ALEGEREA UNEI

44
VARIANTE ADECVATE PENTRU STATIA DE EPURARE
EXISTENTA

4.1.1 Managementul staţiei de epurare a apelor uzate

Staţiile de epurare a apelor uzate şi facilităţile anexe au evoluat odată cu celelalte


componente ale mediului urban pentru satisfacerea necesităţilor de protecţie a resurselor de
apă. Pentru asigurarea acestei protecţii, industria a adoptat diferite metode de supraveghere,
în cocncordanţă cu circumstanţele socio-economice şi fizice specifice locale. Astfel, există
diferite moduri de abordare a problemei care variază de la un loc la altul.
Sarcina principală a managementului este de a organiza resursele disponibile şi de a le
exploata în mod optim pentru realizarea scopurilor organizaţiei.
Funcţiile managementului unei staţii de epurare a apelor uzate constau în: planificare,
decizie, organizare, direcţionare şi control, în vederea realizării scopurilor.

Planificarea:

Un “plan” se defineşte printr-un proiect, un sistem sau o modalitate de realizare a


obiectivelor unui colectiv de muncă. Este un proiect de activitate, nu activitatea propriu-zisa.
Planificarea include stabilirea obiectivelor, dezvoltarea procedurilor de rutină, rezolvarea
problemelor şi luarea deciziilor. Se realizeaza şi o analiza a riscului care se face pe baza unor
date exprimate cantitativ şi calitativ obţinute din experienţa firmelor, a echipei manageriale
sau cele existente în literatura de specialitate; care presupune următoarele:
-analiza costului: se analizează probabilităţile fiecărui element component şi prin
combinarea acestor probabilităţi de costuri va rezulta o imagine de ansamblu;
-analiza duratei: fiecare activitate are o anumită rată de incertitudine care trebuie cunoscută
şi identificată cât mai corect astfel încât din această analiză să rezulte acele probleme care
prezintă un risc ridicat;
-reducerea riscului asumat: în această etapă se analizează posibilitatea reducerii
probabilităţilor de apariţie ale riscului şi se identifică căile de reducere, elaborându-se o

45
planificare a proceselor care să permită micşorarea consecinţelor în cazul apariţiei
evenimentelor

Decizia:

Decizia este un element esenţial al procesului de management, fiind, de altfel, instrumentul


său specific şi cel mai important mijloc al său de exprimare. Nivelul calitativ al
managementului se reflectă, în fond, prin calitatea deciziilor elaborate şi aplicate. Decizia
poate fi definită ca fiind cursul de acţiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor
obiective. În procesul decizional, factorii primari ai deciziei intră în interdependenţă,
rezultând 3 situaţii de bază:
- certitudine caracterizată prin probabilitatea maximă de a realiza obiectivul urmărit;
- incertitudine când probabilitatea realizării obiectivului este mare dar există dubii
legate de maniera în care trebuie procedat
- risc când obiectivul este posibil de realizat, existând însă o mare nesiguranţă privind
modalităţile ce trebuie aplicate.

Organizarea:

Funcţia de organizare include două activităţi principale:


- desemnarea responsabilităţilor pentru desfăşurarea activităţii statiei de epurare în
condiţii bune;
- delegarea autorităţii necesare pentru realizarea acesteia.
Principalele funcţii ale întreprinderii sunt conducerea, exploatarea şi întreţinerea, cu
sprijinul susţinut şi permanent al activităţii de laborator şi al controlului deşeurilor
industriale. Funcţie de anvergura staţiei, activitatea de laborator şi cea de control a deşeurilor
industriale se pot desfăşura în colaborarea cu alte instituţii publice sau prin acorduri
contractuale.

Direcţionarea (dirijarea):

46
Direcţionarea poate fi definită ca fiind: “canalizarea activităţii cuiva spre realizarea unui
scop”. Într-o staţie , fiecare sarcină trebuie să reprezinte un pas spre realizarea scopului:
evacuarea unei ape epurate în condiţiile impuse de Autorizaţia de Mediu. Managementul
staţiei îşi exercită această funcţie a realizării activităţii cotidiene prin motivarea şi
comunicarea cu personalul.

Controlul:

Controlul constă în asigurarea faptului că activităţile desfăşurate în cadrul staţiei


contribuie la realizarea scopului acesteia. Controlul implică evaluarea rezultatelor şi a
performanţelor personalului, comparativ cu obiectivele stabilite în faza de planificare.

Managementul este cheia succesului activităţii într-o staţie de epurare, iar rolul
primordial al managerului implică munca cu “omul”, prin delegare, motivare, direcţionare,
evaluare sau instruire. În cazul tuturor staţiilor, cu excepţia celor foarte mici, managerul
depinde în mod fundamental de personal pentru realizarea activităţilor necesare scopului.
Astfel, pentru a fi eficient, un manager trebuie să “stăpânească” şi să se simtă bine în relaţiile
cu subordonaţii, sub toate aspectele pe care acestea le implică. Procesul începe cu recrutarea
de personal pasibil de a fi instruit şi motivat şi include dezvoltarea, motivarea, evaluarea şi
disciplina.
Bugetul se programează, de obicei, pe bază anuală şi include fondurile pentru
exploatarea zilnică, ca şi întreţiderea şi înlocuirea echipamentului. Exploatarea şi întreţinerea
staţiei costă în general, de aproximativ două ori mai mult pe an decât construirea staţiei.
Instruirea adecvată a personalului este esenţială. În aproape toate ţările este necesar un
certificat sau o licenţă pentru personalul de epurare. O astfel de licenţă nu poate fi obţinută
decât după o instruire formală şi susţinerea unui examen.
Întreţinerea echipamentului este esenţială pentru eficienţa exploatării continuă a staţiei.
În general, staţiile nu funcţionează la parametri optimi nu din pricina unei proaste exploatări,
ci mai degrabă datorită lipsei unei întreţineri corespunzătoare. Un personal de întreţinere
conform necesităţilor şi programe adecvate vor asigura eficienţa staţiei pentru o lungă
perioadă de timp, în raport cu costurile.

47
Datorită faptul că atât colectarea cât şi epurarea apei uzate sunt operaţiuni relativ
periculoase, un program serios de protecţia muncii include instruirea periodică cu procedeele
de siguranţă şi urgenţă precum şi disponibilitatea echipamentului şi a aparaturii specifice
pentru întregul personal angrenat în acest gen de activitate.
Managerul staţiei este, de asemenea, răspunzător pentru multe alte activităţi
componente ale oricărei afaceri sau activităţi industriale. Acestea include: aprovizionarea,
personalul, planificarea şi programarea activităţii pe termen lung şi scurt şi evaluarea
rezultatelor.
În concluzie, se poate spune că un management eficient depinde de participarea şi
sprijinul tuturor sectoarelor publice naţionale.
În figura 4 sunt prezentate cantitatile de ape uzate provenite de la 4 dintre industriile
principale.

-miliarde tone-

48
4.2. ANALIZA STADIULUI ACTUAL AL PROCEDEELOR
INDUSTRIALE DE TRATARE A APELOR UZATE
INDUSTRIALE

Epurarea apelor uzate industriale ridică unele probleme datorită volumelor


considerabile şi caracterului foarte nociv al acestor ape. Hidrocarburile pot fi îndepărtate din
apele uzate prin trei metode:
- predezuleiere, care elimină hidrocarburile libere şi fracţiunea grosieră a emulsiilor
mecanice;
- epurarea fizico-chimică, care elimină fracţiunea fină a emulsiilor mecanice;
- epurarea biologică, care elimină fracţiunea biodegradabilă a hidrocarburilor
dizolvate sau solubilizate.
Atunci când apele uzate sunt diferite din punct de vedere hidraulic sau fluxul de
poluanţi este foarte variabil, se impune o uniformizare prin:
- rezervoare de liniştire - amplasate pe by-pass - pentru depozitarea apei poluate,
pentru prima treaptă de tratare, evitând o depăşire a debitului de fluent;
- rezervoare de omogenizare în care apele pot staţiona câteva ore sau câteva zile şi
care sunt prevăzute cu sisteme de amestecare. Rolul lor este de a elimina vârfurile de poluare
şi chiar de a permite stabilirea programului de tratare potrivit;
- rezervoare de siguranţă - goale, de obicei, dar proiectate să poată stoca apele uzate
pentru 2 zile, în cazul când acestea prezintă caracteristici anormale, cum ar fi toxicitatea sau
când a intervenit o defecţiune în sistemul de tratare.
In concluzie, etapele de tratare a efluentului general sunt cele menţionate anterior, care sunt
completate după cum urmează:

Etapa primară
a. treapta mecanică elimină impurităţile solide cu dimensiuni mari,
prin folosire a grilelor şi sitelor.
b. predezuleierea elimină poluanţii în suspensie:
- suspensiile granulare (nisip, argile, pietriş)
- hidrocarburi libere
c. treapta fizico-chimică elimină poluanţii coloidali:

49
- suspensii fine (produşi de coroziune, nămol)
- hidrocarburi în emulsie mecanică sau chimică
Această etapă îmbină folosirea unui reactuv coagulant cu o separare gravitaţională a
suspensiilor sau hidrocarburilor floculate.

Etapa secundară (biologică)


Elimină poluanţii dizolvaţi şi biodegradabili:
- compuşi oxigenaţi (acizi, aldehide, fenoli, solvenţi)
- coimpuşi cu sulf (S2O32-)
- hidrocarburi aromatice (parţial)
- NH4

Etapa terţiară
Imbunătăţeşte eliminarea fosforului. In industria de prelucrare a petrolului, această
etapă, din ce în ce mai frecventă, are ca scop fie asigurarea unor cerinţe normative din ce în
ce mai severe (suspensii, CCO, NH4), fie reciclarea apelor. Realizarea epurării terţiare apare
adesea sub următoarele forme:
- ameliorarea turbidităţii şi a conţinutului de fosfor
- ameliorarea conţinutului de fenoli (filtre biologice)
- reducerea aromaticelor şi a CCO (cărbune activ granular)

50
Etapa
Etapa primara
secundara

a b c

Treapta Treapta fizico-


Predezuleiere Etapa biologica Etapa tertiara
mecanica chimica
Eliminare

Compuşi
oxigenaţi;
Suspensii fine
Suspensii Compuşi cu
Solide cu Hidrocarburi Fosfor
grosiere sulf
dimensiuni în emulsie Fenoli
Hidrocarburi
mari mecanică sau Hidraocarburi Aromatice
libere
chimică aromatice
NH4

Figura 5. Etapele de tratare a efluentului general

3.3. Problemele tratării apelor uzate şi dezavantajele utilizării


procedeelor clasice de epurare
Problemele tratării apelor uzate
 Impactul antropogen mare asupra mediului:
- perturbarea echilibrului hidro-ecosistemelor;
- poluarea resurselor de apă potabilă;
- în prezent procesul natural al auto-tratării apei şi restaurarea până la calitatea apei
potabile nu este încă capabil să vină în întâmpinarea nevoilor oamenilor pentru 70% dintre
ei.
 Preţul de cost ridicat al tratării apelor uzate:
- suprafaţă mare a staţiilor de tratare;
- volumul mare şi preţul staţiilor de tratare şi al sistemelor de evacuare;
- preţul mare al resurselor de energie;
- costuri mari de operare.

51
Dezavantajele tehnologiilor tradiţionale de tratare a apelor uzate

Principii Rezultate
1. Proces biochimic fără luarea în calcul a  eficienţa redusă a tratării;
legilor hidrobiologice naturale:  poluarea secundară sub forma
 Proces de sorbţie-oxidare prin surplusului de nămol;
procedeul de creştere a masei bacteriilor  suprafeţe mari
2. Poluarea ridicată prin bacterii patogenice  risc ridicat sanitar-epidemiologic
3. Incompatibilitate cu condiţiile de trai  locaţia sistemelor în afara
gospodăriei
4. Principiul centralizării  construcţia de sisteme de canalizare
şi facilităţi de tratare centrală
5. Procese extensive  durată lungă a procesului;
 procesarea şi utilizarea surplusului
de nămol;
 consum ridicat de resurse
6. Utilităţi ridicate:  preţ de cost ridicat al tratării apelor
 capital; uzate
 operare;
 resurse de energie
7. Concentraţie ridicată de substanţe organice.  încărcare antropogenă mare a
Punctul de descărcare în sursa de apă naturii

4.4. Costul economic pentru o epurare clasica . Costul apei epurate.

52
Aprecierea eficienţei unei staţii de tratare a apei trebuie făcută şi din punct de vedere
al aspectelor economice. Pentru aceasta este necesar a stabili costul apei.

Exploatarea staţiilor de epurare se reflectă în costul epurării apei (lei/m 3 apă epurată),
în condiţiile în care se realizează integral indicii stabiliţi, conform normelor în vigoare pentru
primirea apelor epurate în receptor.

Cheltuielile anuale de exploatare se calculează cu relaţia:

A=a+b+c+d+e+f+g+h–V

unde:

A – totalul cheltuielilor care se fac în timp de 1 an pentru exploatarea tehnică a staţiei


de epurare;

a – cotele de amortisment ale staţiei de epurare;

b – costul energiei electrice necesare pentru: pompare, mişcarea mecanismelor,


oluminat, semnalizări, încălzit tehnologic etc.;

c – costul combustibililor şi energiei calorice consumate la fermentare, deshodratare,


dezgheţare şi încălzit;

d – costul reactivilor folosiţi pentru epurare, dezinfecţie şi deshidratare;

e – costul apei potabile şi de incendiu sau alte folosinţe;

f – cheltuieli de transporturi tehnologice;

g – retribuţii şi alte drepturi băneşti ale personalului;

h – cheltuieli generale de exploatare;

V – venituri rezultate din valorificarea produselor.

Costul energiei electrice se stabileşte pentru fiecare obiect luând consumul pe durata
de funcţionare respectivă; calculul se face pentru un consum anual în vigoare la data
proiectului sau a exploatării.

Costul energiei calorice se stabileşte pentru fiecare obiect, în funcţie de sursele de


energie folosite.

53
Costul reactivilor se stabileşte pentru fiecare material, pe obiect, se aplică preţurile de
la magazia staţiei de epurare.

Costul apei potabile şi pentru combaterea incendiilor sau alte folosinţe se apreciază pe
baza altor staţii de epurare similare.

Cheltuielile de transport privesc evacuarea gazelor, nămolului şi depunerilor la lacul


de depozitare şi consum.

Retribuţiile şi alte drepturi băneşti ale personalului se stabilesc conform indicaţiilor


oficiale şi experienţei pentru staţii similare.

Veniturile pot rezulta din vânzarea gazelor produse prin fermentare a nămolului
deshidratat, a nisipului de la deznisipatoare şi a grăsimilor reţinute în separatoarele de
grăsimi.

Costul apei epurate se stabileşte cu relaţia:

A  lei 
C
Q  m 3 
unde: A – cheltuielile anuale de exploatare;

Q - cantitatea de apă epurată într-un an.

Costul apei este necesar să fie cât mai redus, în condiţiile asigurării apei tratate la
nivelul de calitate cel mai exigent.
Realizarea acestui obiectiv se poate face pe mai multe căi:

 Controlul folosirii apei în incintă şi reducerea la minimum a pierderilor, prin


depistarea locului în care se produc şi remedierea operativă a defecţiunilor;

 Căutarea de tehnologii noi de tratare, reactivi noi mai ieftini şi mai eficace, astfel
încât randamentul construcţiilor de alimentare cu apă să crească;

 Verificarea pompelor pentru funcţionarea lor cu randamente cât mai mari şi,
eventual, înlocuirea acestora când uzura este avansată;

 Educarea beneficiarului (consumatorilor de apă) în scopul folosirii cât mai


raţionale a apei;

54
 Evitarea murdării apei din sursă;

 Raţionalizarea şi refolosirea apei în incintele industriale;

 Recuperarea apei de spălare evacuate din filtre;

 Mărirea capacităţii de tratare în perioada de ape limpezi.

În acest sens, se poate face o comparaţie cu costul apei prevăzut prin proiect. Prin
raportul:

C real
r 100
C planificat

se poate stabili în ce măsură se depăşeşte sau se realizează costul planificat al apei.

Comparând fiecare dintre elementele componente ale costului apei, se evidenţiază caile
de acţionare pentru reducerea acestuia.

În cazul poluării sursei, rezultă necesară efectuarea unei cheltuieli suplimentare


pentru asigurarea calităţii apei potabile (consum de reactivi) sau reducerea capacităţii de
tratare. Ambele modalităţi de adaptare a staţiei la această situaţie conduc la creşterea costului
apei. Aprecierea valorică, după relaţia:

V   C poluare  C mediu  t  Qmed

în care: Cpoluare – este costul în timpul poluării, în lei/m3;

Cmediu – costul mediu realizat de staţie în perioada anterioară, în lei/m3;

Δt – durata măsurilor de adaptare, în h;

Qmediu – debitul mediu în perioada de adaptare, în m 3/h permite cuantificarea


efectului poluării din punct de vedere al alimentărilor cu apă şi poate constitui un suport
economic al măsurilor de protecţia mediului.

4.5. POSIBILITATI DE REDUCERE A COSTURILOR APEI EPURATE


PRIN REABILITAREA STATIEI DE EPURARE EXISTENTE

55
1. Staţia de epurare a apelor reziduale va suferi lucrările de adaptare, optimizare şi extindere
necesare pentru ca aceasta să poată corespunde cerinţelor tot mai crescute, de ex. bazine de
colectare a apei pluviale, sistem de tratare a apei tehnologice etc. Metoda de curăţare constă
dintr-un proces AB în două trepte cu filtrare finală. Tratarea nămolului se va realiza într-un
bazin cu capacitatea de 30.000 m3. Se vor realiza astfel paşi importanţi în ceea ce priveşte
reducerea nivelului emisiilor de zgomot şi mirosuri şi controlul procesului prin calculator.
 Durata acestui proiect ar fi de 5 ani şi ar costa 225.000.000 €.Imaginea statiei de epurare
ar trebui sa fie cea din figura 6.

2. O altă propunere ar fi extinderea şi modernizarea staţiei de tratare ape uzate


pentru eliminare nutrienţi în conformitate cu directivele Uniniunii Europene.
Durata proiectului ar fi de 1 an şi ar costa aproximativ 26.500.000 €. Noua schema
de principiu a statiei de epurare este prezentata in figura 7.

56
 

3. O altă metoda de reducere a costurilor ar fi extinderea statiei de epurare in doua etape


A.Prima etapă de extindere, extinderea capacităţilor de epurare a apei reziduale prin
eliminarea azotului şi a fosforului.
B. A doua etapă de extindere, constând în reabilitarea echipamentelor existente şi sporirea
capacităţii de tratare a nămolului prin deshidratarea preliminară mecanică a nămolului,
modernizarea bazinului, deshidratarea mecanică a nămolului.  Acest proiect ar dura minim 3
ani şi ar costa 9.300.000 €
Noua imagine a statiei ar trebui sa fie cea din figura 8.                                        

57
4. Modificarea şi extinderea Staţiei de Tratare a Apelor Reziduale pentru eliminarea
carbonului, inclusiv tratarea anaerobă a nămolului şi utilizarea gazului în cadrul unei centrale
termice. Opţional: Probe pentru eliminarea în viitor a substanţelor nutritive.
Proiectul ar dura 2 ani, costurile acestuia fiind de 25.000.000 €, schema principiala a
acestuia fiind prezentata in figura 9.

58
5. Sistemul existent de deshidratare a nămolului cu filtru cu camere va fi complet
transformat şi optimizat. Filtrul cu camere a fost modernizat şi dotat cu un sistem de
evacuare a apei filtrate pe bază de vacuum. Reţeaua de conducte de canalizare va fi înnoită
şi optimizată. Agregatele de pompare vor fi adaptate şi  înlocuite.Proiectul va dura doi ani,
costurile acestuia fiind de 1.900.000 €

 
6.  Extinderea staţiei de tratare a apelor reziduale Bonn cu eliminarea substanţelor nutritive,
inclusiv filtrarea şi stabilizarea anaerobă a nămolului.  Durata proiectului 3 ani.  Costurile
proiectului se ridica la        19.400.000 €
 

59
7. Staţia de tratare a apelor reziduale va fi extinsă. În cadrul staţiei se utilizează o tehnologie
de epurare într-o singură treaptă cu denitrificare suprapusă, unităţi Bio-P şi un sistem de
filtrare adecvat. Staţia realizează de asemenea deshidratarea statică a nămolului primar şi
excedentar, care este apoi trimis în unitatea centrală a staţiei de tratare prin intermediul unei
conducte hidraulice cu o lungime de 5 km. În acest caz, a fost necesară atingerea
parametrilor minimali de epurare conform cerinţelor pentru staţii din Clasa 5, precum şi
mărirea gradului de reducere a emisiilor de mirosuri şi de zgomot.
  Durata proiectului ar fi de 5 ani, costurile proiectului fiind de       17.200.000 €.
Statia de epurare ar fi identica cu cea din figura 10.
 
 
 

60
8. Reconstruirea şi extinderea statiei de epurare existente pentru creşterea capacităţii de lucru
prin aplicarea unei proces mecanic de salubrizare şi tratare a nămolului pentru apa reziduală
şi de salubrizare biologică pentru apa . Extinderea sistemului de activare în trepte a
nămolului este de asemenea o solutie viabila pentru acest proiect. Durata priectului este de
doi ani,   Costurile proiectului fiind de 3.320.000 €. Schema principiala ar fi cea din
figura 11.

61
9. În fiecare zi, staţia de tratare a apelor reziduale provenind din reţeaua de canalizare 
realizează o producţie de 3.000 m3 de biogaz. Biogazul este utilizat pentru producerea
energiei. În acest scop, se va construi o centrală termică cu o capacitate de 1 MW. Cele trei
motoare pe bază de gaz vor produce împreună o cantitate de energie de aproximativ 290 kW.
Pentru încălzirea clădirilor şi a cazanelor este posibilă folosirea unei cantităţi de energie
termică de aproximativ 500 kW.Durata proiectului va fi de 1 an. Costurile proiectului vor fi
750.000 € (fără TVA).Schema acestei centrale termice este prezentata in figura 12.

62
63
Cap. 5. CONCLUZII SI BIBLIOGRAFIE

Efortul de asigurare a calitatii mediului se dovedeste a fi una dintre cele mai de seama
investitii facute pentru ridicarea bunastarii omului si a capacitatii sale productive, o investitie
cu unul din cele mai mari si complexe efecte propagate în economia si viata societatii.
Protectia reala si eficienta a mediului sub toate formele lui presupune elaborarea în acest sens
a unui program complex de lunga durata ca parte componenta a prognozei si planificarii
economice si sociale pe termen lung. Aprecierea calitatii vietii presupune, obligatoriu, pe
lânga analiza unui sistem corespunzator de indicatori economici si sociali, si examinarea
unui set coerent de indicatori ecologici care sa puna în lumina:
 masura exploatarii naturii de diferitele activitati;
 gradul de normalitate a ciclurilor ecologice de reînnoire a resurselor regenerabile;
 evolutia calitatii mediului înconjurator.
Printr-o cooperare mai strânsã cu autoritatile locale se vor identifica prioritatile
managementului ecologic, în special dupa criteriile riscului asupra sanatatii umane si ale
ireversibilitatii, pentru a fi integrate în strategiile si politicile economice.
Având în vedere conditiile economicei din România, finantarea actiunilor de prevenire,
control si combatere a degradarii mediului va trebui suportata din fondurile statului,
contributia directa guvernamentala si a autoritatilor locale fiind unica sursã posibila pentru
finantarea proiectelor de cercetare dezvoltare privind mediul, tehnologiile antipoluante,
monitoring, participari la programe de interes transnational si national etc.
Lucrarea ASPECTE ECONOMICE ALE PROTECTIEI MEDIULUI LA S.C.
METCONS S.R.L. abordeaza problematica mediului din mai multe unghiuri de vedere:
- economia si managementul mediului;
- estimarea costurilor curente pentru protectia mediului s-a facut luand in considerare :
documentatii, avize, taxe mediu, implementare managementul deseurilor(achizitionare
containere pentru colectare selectiva a desurilor), igienizarea amplasamentului de
depozitarile necontrolate de deseuri, achizitionarea unei statii de tratare ape uzate mai
performante etc. fiind estimate la 686.800 lei.
- instrumentul economico-financiar specific de refacere a mediului degradat si anume fondul
de mediu a fost apreciat printr-un buget de cheltuieli al Fondului de mediu estimat la

64
551956,67 lei particularizat apoi la S.C. METCONS S.R.L prin calcul economic al
Fondului de mediu: 19.252 lei .
- reducerea cheltuielilor curente pentru protectia mediului si implicit reducerea poluarilor
accidentale provocate in cadrul S.C. METCONS S.R.L. si nu numai – trebuie mentionat
necesitatea reducerii cantitatii de poluare din apele uzate industriale in reteaua de canalizare -
au impus analiza situatiei existente in epurare si evaluarea posibilitatilor de modernizare a
acesteia luand in considerare diferite variante de proiecte mentinute de costurile economice
aferente:
1. Staţia de epurare a apelor reziduale va suferi lucrările de adaptare, optimizare şi
extindere necesare pentru ca aceasta să poată corespunde cerinţelor tot mai crescute, de
ex. bazine de colectare a apei pluviale, sistem de tratare a apei tehnologice etc. Se vor
realiza astfel paşi importanţi în ceea ce priveşte reducerea nivelului emisiilor de zgomot şi
mirosuri şi controlul procesului prin calculator.

2. O altă propunere ar fi extinderea şi modernizarea staţiei de tratare ape uzate pentru


eliminare nutrienţi în conformitate cu directivele Uniniunii Europene. Durata proiectului ar fi
de 1 an şi ar costa aproximativ 26.500.000 €.
3. Modificarea şi extinderea Staţiei de Tratare a Apelor Reziduale pentru eliminarea
carbonului, inclusiv tratarea anaerobă a nămolului şi utilizarea gazului în cadrul unei centrale
termice. Opţional: Probe pentru eliminarea în viitor a substanţelor nutritive. Proiectul ar dura
2 ani, costurile acestuia fiind de 25.000.000 €
4. Extinderea staţiei de tratare a apelor reziduale Bonn cu eliminarea substanţelor
nutritive, inclusiv filtrarea şi stabilizarea anaerobă a nămolului.  Durata proiectului 3 ani. 
Costurile proiectului se ridica la 19.400.000 € .
5. Staţia de tratare a apelor reziduale va fi extinsă. În cadrul staţiei se utilizează o
tehnologiede epurare într-o singură treaptă cu denitrificare suprapusă, unităţi Bio-P şi un
sistem de filtrare adecvat. Durata proiectului ar fi de 5 ani, costurile proiectului fiind de
17.200.000 €.
6. Reconstruirea şi extinderea statiei de epurare existente pentru creşterea capacităţii de
lucru prin aplicarea unei proces mecanic de salubrizare şi tratare a nămolului pentru apa
reziduală şi de salubrizare biologică pentru apa . Durata priectului este de doi ani,   Costurile
proiectului fiind de 3.320.000 €.

65
În fiecare zi, staţia de tratare a apelor reziduale provenind din reţeaua de canalizare 
realizează o producţie de 3.000 m3 de biogaz. Biogazul este utilizat pentru producerea
energiei. În acest scop, se va construi o centrală termică cu o capacitate de 1 MW. Cele trei
motoare pe bază de gaz vor produce împreună o cantitate de energie de aproximativ 290 kW.
Pentru încălzirea clădirilor şi a cazanelor este posibilă folosirea unei cantităţi de energie
termică de aproximativ 500 kW. Durata proiectului va fi de 1 an. Costurile proiectului vor
fi 750.000 € (fără TVA).

66
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Alberet. al., Pretreatment of Industrial Wastes, Manual of Practice, No. FD-3,


Water Environment Federation, 1994.
2. Alekal P., Baffrey R., Franz A., Lonx B., Pihulic M., Robinson B., Yonng S.,
Household Water Treatment and Sanitation Systems, Massachussets Institute of Tehnology,
Cambridge, Massachussets, May 2005.
3. Antoniu R., et. al., Epurarea apelor uzate industriale, vol. 1, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1987.
4. Camosoiu C. - „Economia si Sfidarea naturii”, Ed. Econimica, Bucuresti, 1996
5. Camosoiu C. – „Evolutia indicatorlior de eco-eficienta in Romania, Revista
Romana de Economie, nr.1, 2005, CIDE , Academia Romana
6. Chemical Engineering, Editura McGrawHill, p. 339-346, 2002.
7. Ionescu C., Băloiu L., Olaru M., Frăsineanu I., Frăsineanu C., Brebeanu Gh.,
Apostol D., Onuţu I., Ciuparu D., Introducere în problematica mediului înconjurător, Editura
Ilex, Bucureşti, 2002.
8. Ionescu C., Ciuparu D., Dumitraşcu Gh., Poluarea şi protecţia mediului în petrol şi
petrochimie, Editura Briliant, Bucureşti, 1999.
9. Lide D.R., Handbook of Chemistry and Physics, 71st edition, p. 26-55, 1990-1991.
10. Matei V., Interacţia substanţelor chimice cu agenţi de mediu, Editura Universităţii
din Ploieşti, 2004.
10. Negulescu M., et al., Protecţia mediului înconjurător, Editura Tehnică Bucureşti,
1995.
11. Panaitescu Caşen, Tehnologii de tratare a apelor uzate, Note de curs masterat,
2005.
12. Vladimir Rojanschi , Florentina Bran, Florian Grigire
13. Stan Soare, Procese hidrodinamice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p.
95-97, 1979.
14. Teodosiu Carmen, Tehnologia apei potabile şi industriale, Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2001.

67
15. Trîmbiţaşu Eva, Fizico-chimia mediului. Factorii de mediu şi poluanţi lor, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2002.
16. ***Operation of Wastewater Treatment Plants – volume I, California State
University, Fifth Edition, 2002.
17. *** Operation of Wastewater Treatment Plants, Volume II, California State
University, Sixth Edition, 2003.
18. *** Water Quality and Treatment: A. Handbook of Community Water Supplies,
American Water Works Association, Fourth Edition, 1990.
19. *** Water Distribution Operator Training Handbook, American Water Works
Association, Second Edition, 1999.
20. *** M.O. nr. 244/08.10.1996, Legea apelor nr. 107/25.09.1996 modificată şi
completată cu Legea nr. 310 din 28.06.2004.
21. *** M.O. nr. 187, partea I, 20.03.2002, H.G. nr. 188/28.02.2002, pentru
aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate –
modificată şi completată cu H.G, 352/2005 (M.O. nr. 398, partea I, 11.05.2005).
22. *** M.O. partea I nr. 130, 19.02.2002, HG nr. 100/07.02.2002 pentru aprobarea
normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru
potabilizare şi a normativului privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi
analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă.
23. *** M.O. nr. 552 partea I/29.07.2002, Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei
potabile.
24. *** SR ISO 5667-1 Calitatea apei – Partea 1 Ghid general pentru stabilirea
programelor de prelevare.
25. *** SR ISO 5667-2 Calitatea apei – Partea 2, Ghid general pentru tehnicile de
prelevare.
26. *** SR ISO 5667-10 Calitatea apei – Partea 10, Ghid pentru prelevarea apelor
uzate.
27. *** Fişa de prezentare şi declaraţie pentru staţia de epurare RESETILOVS
analizată.
28. *** Catalogul de prezentare al staţiilor de epurare ale firmei RESETILOVS un
CO, 2005.
29. Revista Informatica Economica, nr. 4 (24)/2002

68