UNIVERSITATEA „ ALEXANDRU IOAN CUZA ” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

Student :
Panciuc Diana – Geanina
Anul II, Grupa A4
 IAŞI
2010
CUPRINS

TITLURILE DE CREDIT..........................................................................................................3
a) Noţiune................................................................................................................................3
b) Clasificare...........................................................................................................................4
2. CECUL....................................................................................................................................5
Noţiune....................................................................................................................................6
b) Elemente esenţiale..............................................................................................................7
Premisele emiterii cecului.......................................................................................................7
Formele cecului.......................................................................................................................8
e) Transmiterea cecului...........................................................................................................9
Garantarea cecului.................................................................................................................10
Plata cecului..........................................................................................................................10
CONCLUZII ............................................................................................................................11
ANEXE.............................................................................................................................12
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................15

2
TITLURILE DE CREDIT

a) Noţiune

Titlurile de credit reprezintă o categorie de valori care constă în înscrisuri sau

documente care încorporează dreptul patrimonial prevăzut în ele, astfel încât persoana care le
deţine este şi titulatura dreptului.
Deoarece creditul implică un decalaj în timp între cele două prestaţii – prestaţia
creditorului ( actuală ) şi prestaţia celui creditat ( de mai târziu ) , titlurile de credit mai sunt
definite în literatura juridică ca documente ce constată creanţe comerciale care amână în timp
plata datoriei şi care pot circula uşor, fiind negociabile.
Ceea ce trebuie menţionat încă de la început constă în faptul că în cazul titlurilor de
credit, între dreptul patrimonial şi înscris există o relaţie necesară indisolubilă, nu numai în
momentul naşterii dreptului, dar şi penrtu existenţa lui ulterioară, înscrisul încorporând
dreptul, fiind indisolubil pentru valorificarea lui. Posesorul unui titlu de credit are dreptul la
prestaţia arătată în el, în temeiul prezentării sale, dacă îndeplineşte toate condiţiile prevăzute
de lege.
Din definiţia prezentată mai sus rezultă că titlurile de credit au următoarele
caracteristici : formalitatea, literalitatea , autonomia.
Titlurile de credit sunt formale, deoarece naşterea, existenţa, circulaţia, executarea sau
valorificarea drepturilor patrimoniale depind de existenţa înscrisului ce le încorporează, care
se mai numeşte şi document sau titlu.
Titlurile de credit sunt literale, deoarece conţinutul şi limitele dreptului ce rezultă din
titlu sunt determinate de ceea ce este prevăzut în document, fără nicio influenţă asupra
raportului juridic fundamental care a ocazionat emiterea titlului şi fără posibilitatea de a fi
interpretat sau completat prin ale înscrisuri. Literalitatea conferă posesorului titlului de credit
un drept cert.
Titlurile de credit au caracter autonom, deoarece cel care a emis titlul este obligat
numai în virtutea acestui tilu şi nu al raportului fundamental care l-a generat. Titlurile de
credit circulă ( se transmit independent de raportul juridic care a stat la baza emiterii lor ).

3
 Aceste însuşiri ale titlurilor de credit justifică rolul pe care-l au : mijloc de plată şi de
garanţie în relaţiile de colaborare dintre comercianţi.1

b) Clasificare

1) După conţinutul lor, titlurile sunt :

• Reprezentative ale mărfurilor, care încorporează un drept real asupra unor bunuri
determinate aflate în depozite, magazii ( recipise de gaj, conosamente );
• Titluri care dau dreptul la o anumită prestaţie din partea debitorului
( cambiile, biletele la ordin ). Posesorul este îndreptăţit la o sumă de bani sau ordinul în
producte la primirea unei cantităţi de mărfuri;
• Titluri care încorporează drepturi complexe, drepturi ce rezultă din acţiunile unei
societăţi comerciale, drepturi patrimoniale sau drepturi nepatrimoniale;

2) După modul de circulaţie, titlurile de credit sunt :

• Nominative, persoana beneficiarului este nominal determinată în chiar cuprinsul

titlului, iar transmiterea lui se face numai cu concursului emitentului care trebuie să înscrie
numele noului dobânditor în registrul său şi să-l menţioneze pe titlu ( acţiunile, obligaţiunile );
• La ordin, care se transmite în afara oricărei colaborări a emitentului, printr-un gir
făcut pe dosul titlului. Posesorul unui astfel de titlu îşi poate valorifica dreptul prin
prezentarea titlului unit cu un şir neîntrerupt de giruri care ajung până la el;
• La purtător, beneficiarul dreptului nu este menţionat, prestaţia la care este
îndreptăţit urmând a fi efectuată în mâinile persoanei care la scadenţă îl va deţine.
Transmiterea lui se face fără concursul emitentului, prin simpla remitere materială a
documentului. Posesorul de bună – credinţă al unui titlu la purtător este apărat împotriva
oricărei revendicări, iar buna sa credinţă este prezumată.

3) După cum au stabilit sau nu legătură cu un act de comerţ, există titluri sau efecte
comerciale :

1
Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pg.
388;

4
 • care au în mod obligatoriu drept cauză un act de comerţ;
• titluri financiare servind drept rambursare creditului acordat de o bancă sau altă
instituţie de credit, clienţilor.
În relaţiile comerciale, interne şi internaţionale, o importanţă deosebită prezintă,
datorită modului uşor de a circula, titlurile de credit la ordin şi, în primul rând, cambiile,
biletul la ordin şi cecul.
Cambia este un titlu de credit girabil, formal şi complet prin care o persoană, numită
trăgător, dă ordin unei alte persoane, numită tras, de a plăti unei alte persoane, numită
beneficiar, o sumă de bani la scadenţă sau ordinul acesteia.
Biletul la ordin este un tilu de credit girabil, formal şi complet care cuprinde obligaţia
necondiţionată a emiţătorului în favoarea căruia a fost emis.
Între cambie şi bilet la ordin există deosebiri : din punct de vedere al naturii obligaţiei
– cambia cuprinde un ordin de plată; biletul la ordin cuprinde o promisiune de plată; din punct
de vedre al numărului persoanelor care participă în cadrul operaţiunii – cambia este o operaţie
juridică între trei persoane : trăgător, tras şi beneficiar, biletul la ordin implică două persoane,
emitentul, care-şi asumă obliga-ia de plată şi beneficiarul.
Cecul se aseamănă cu cambia, dar are un regim juridic distinct, chiar dacă unele
dispoziţii sunt asemănătoare. Cecul este tot un titlu de credit, care conţine ordinul
necondiţionat al trăgătorului dat trasului ( de regulă, o bancă la care are un disponibil ) de a
plăti unei terţe persoane ( beneficiar ) o sumă de bani determinată, la un anumit loc.
Ceea ce caracterizează cecul este existenţa proviziunii, adică a unui disponibil la tras,
din care urmează a se face plata, disponibil care se constituie fie dintr-un depozit bancar pe
care trăgătorul îl are la tras, fie dintr-un credit pe care banca i-l acordă.
Cecul este mai curând un titlu de plată decât de credit2.

2. CECUL
2
Ibidem, pp. 388 -389;

5
Noţiune

Cecul este un înscris prin care o persoană, numită trăgător, dă ordin unei bănci la
care un disponibil bănesc, numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani
altei persoane, numită beneficiar3.
Din definiţie rezultă aşadar că cecul implică, la fel ca şi cambia, trei persoane :
trăgător ( sau emitentul titlului ) care dispune efectuarea unei plăţi; trasul ( sau banca ) care
primeşte ordinul de a plăti o sumă de bani determinată; beneficiarul ( posesorul titlului sau
terţa persoană ), care încasează la scadenţă suma indicată.
Cecul este un titlu la ordin, complet şi formal. El încorporează o obligaţie abstractă de
a plăti necondiţionat „ la vedere ” o sumă de bani menţionată în titlu4.
Titlul se trage asupra băncii, în limita fondurilor de care dispune emitentul. Cecurile se
emit de titularul contului potrivit convenţiei încheiate cu banca, convenţie expresă sau tacită.
Deşi cecul are un regim juridic asemănător cambiei, se deosebeşte de aceasta prin:
- raportul juridic existent între tras şi trăgător, numit fundamental la cambie, poartă
denumirea de provizion sau disponibil la cec şi este esenţial pentru existenţa acestuia,
constând într-un contract încheiat între trăgător şi banca unde se constituie acest disponibil,
fie sub forma unui depozit bănesc, fie ca urmare a unei deschideri de credit;
- cecul nu poate fi emis decât în limita sumei constituită ca provizion;
- la cec trasul nu poate fi decât o bancă;
- numărul de condiţii obligatorii este mai redus la cec, lipsind: numele beneficiarului
( pentru că această menţiune este facultativă la cec, pe când pentru cambie legea nu permite
cambia la purtător, admiţând ca numele beneficiarului să nu fie indicat la emitere, ci doar
ulterior, doar la cambia în alb ), dar şi scadenţa ( pentru că cecul este plătibil, fără excepţie “la
vedere”, motiv pentru care este considerat doar un instrument de plată, nu şi de credit );
- cecul nu poate fi tras asupra trăgătorului însuşi, spre deosebire de cambie;
- în timp ce cambia în mod normal urmează a fi acceptată de tras ( excepţie cambia “la
vedere” ), cecul nu poate fi acceptat, chiar dacă ar exista o menţiune de acceptare înscrisă pe
titlu, aceasta se consideră nescrisă;
- pe când posesorul cambiei poate acţiona la alegerea sa, fie împotriva acceptantului şi
avaliştilor săi, fie împotriva debitorilor de regres, beneficiarul cecului are la dispoziţie doar
3
Radu Motică, Vasile Popa, Drept comercial român şi drept bancar, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, pg. 451;
4
Olia – Maria Corsiuc, Drept comenrcial, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007,
pg. 313;

6
acţiunea de regres contra giranţilor, trăgătorului şi celorlalţi din aceeaşi categorie. Cecul este
incompatibil cu acţiunea directă ( contra acceptantului ) pentru motivul că trasul ( banca ),
lipsind obligaţia acceptării, nu are calitatea de debitor cambial.

b) Elemente esenţiale

Legea prevede următoarele elemente esenţiale ale cecului :

• Denumirea de cec;
• Mandatul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani;
• Numele trasului;
• Locul de plată;
• Data şi locul emiterii;
• Semnătura trăgătorului5.
Sancţiunea pentru nerespectarea acestor elemente esenţiale este aceea a nulităţii. Deci
titlul nu are valoarea unui cec, ci a unei simple obligaţii, putând fi folosit ca mijloc de probă.
Pluralitatea exemplarelor. De regulă, cecul poate fi tras în mai multe exemplare
identice, cu excepţia titlurilor la purtător. Ele trebuie să conţină un număr de ordine, iar în
absenţa numerotării, fiecare exemplar constituie un cec distinct. Datorită naturii titlului nu se
admite emiterea de copii.
De asemenea un element foarte important este acela că cecul trebuie să îmbrace mereu
forma scrisă, fapt dedus din interpretarea art. 1 al Legii nr. 59/1934, care se referă la „ textul
înscrisului ”6.

Premisele emiterii cecului

Emiterea cecului implică existenţa unor premise juridice. Potrivit legii, cecul nu poate
fi emis decât dacă trăgătorul are un disponivil la tras, iar între trăgător şi tras există o
convenţie privind emiterea de cecuri.
Existenţa disponibilului la bancă. Trăgătorul poate emite cecul numai dacă are la
bancă ( tras ) un disponibil bănesc pentru efectuarea plăţii de către bancă. Acest disponibil

5
Liviu Filip, Drept comercial, Ed. Junimea, Iaşi, 2005, pg. 429;
6
Radu Motică, Lucian Bercea, Drept comercial român, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, pg. 368;

7
( fonduri băneşti ) poartă denumirea de provizion sau acoperire. El poate fi un depozit bancar
al trăgătorului ori o descriere de credit în favoarea acestuia.
Existenţa convenţiei privind emiterea cecurilor. Dreptul trăgătorului de a emite cecuri
are ca temei convenţia încheiată între client şi bancă. Această convenţie reprezintă rapotul
funfamental care explică şi justifică emiterea titlului de către trăgător.
Prin convenţie, banca autorizează pe client ( trăgător ) să tragă asupra ei cecuri,
obligându-se să efectueze din disponibil plăţile, la ordinul trăgătorului7.

Formele cecului

În funcţie de modul de circulaţie cecul poate fi : nominativ, la ordin, la purtător.

În funcţie de modul de încasare, cecurile pot fi : barate, circulare, certificate, poştale,
de călătorie, cec intransmisibil şi cec plătibil în cont.
Cecul barat este un înscris care cuprinde pe faţa sa două linii paralele executate de
trăgător ori de posesorul cecului. Cecul cu bară generală se plăteşte unei bănci sau unui client
al trasului şi nu cuprinde nicio menţiune între cele două linii, sau se scrie numai „ banca ” sau
un alt echivalent. Cecul cu bară specială cuprinde între cele două linii numele unei bănci.
Cecul cu barare specială se plăteşte băncii arătate între bare. În situaţia în care banca este
chiar trasul, plata se va face unui client al său.
Forma cecului barat are relevanţă practică în sensul că se evită folosirea şi falsificarea
titlurilor care au fost pierdute sau furate. În acelaşi timp cecul barat permite şi creditarea
clientului, fiind un instrument de plată scriptic.
Cecul circular este un titlu de credit la ordin. El se emite de o bancă autorizată şi se
plăteşte la vedere posesorului legitim al titlului.
Cecul certificat conţine semătura trasului pe faţa titlului. Această semnătură are
semnificaţia cerficării ( acoperirii ) şi menţinerea acestei acoperiri la dispoziţia posesorului
cecului până la expirarea termenului de prescripţie.
Cecul poştal se utilizează în localităţile în care nu există sucursale ale băncilor de
depozit. Cecul poştal este un serviciu bancar făcut de poştă, alături de contul curent poştal şi
de viramentul poştal. Cecul poştal este supus aceloraşi reguli de formă ca şi cecul barat, cu
singura particularitate că nu poate fi transmis prin gir.
Cecul de călătorie este alcătuit din două părţi : talonul şi cecu propriu – zis. Înscrisul
cuprinde ordinul băncii dat agentului său ori corespondentului său dintr-o anumită localitate
7
Olia – Maria Corsiuc, op. cit., pg. 314;

8
de a plăti suma de bani clientului ( călătorului ), a cărui semnătură a fost depusă pe talon la
eliberarea formularului de către bancă.
Cecul netransmisibil. Cecul care are menţiunea „ netrasmisibil ” poate fi plătit numai
primitorului său ori la cererea acestuia. Cu suma care figurează în cec poate fi creditat contul
curent al primitorului. Acest cec nu poate fi trasnmis decât unei bănci pentru încasare în
numele primitorului.
Cecul plătibil în cont. Caracteristica acestei varietăţi de cec constă în faptul că
reăgătorul sau posesorul lui poate interzice plata, în numerar, inserând transversal pe faţa
cecului cuvintele „ plătibil în cont ”, „ numai pentru virament ”.
Banca trasă efectuează numai operaţiunea scriptică ( credit în cont, virament în cont
sau compensaţie ). Operaţiunea scriptică de virament echivalează cu plata8.

e) Transmiterea cecului

Transmiterea cecului la ordin. Potrivit legii, cecul stipulat plătibil unei anumite
persoane, cu sau fără clauză expresă „ la ordin ”, este transmisibil prin gir ( art. 15 din Legea
nr. 59/1934 ).
Girul poate fi făcut chiar în folosul trăgătorului sau al oricărui alt obligat. El trebuie să
fie necondiţionat şi integral. Girul trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia şi trebuie să
fie semnat de girant.
Cecul va fi transmisibil prin cesiune, în condiţiile dreptului comun, dacă menţionează
numele şi prenumele beneficiarului şi cuprinde clauza „ nu la ordin ”.
Transmiterea cecului la purtător. Cecul poate fi stipulat plătibil la purtător în cazul
când s-a prevăzut că este plătibil unei persoane cu menţiunea „ sau la purtător ”, precum şi în
cazul când cecul nu îl menţionează pe beneficiar. În toate cazurile, aceste cec se transmite prin
simpla tradiţiune a titlului.
Transmiterea cecului nominativ. Cecul nominativ cuprinde numele beneficiarului,
precum şi menţiunea „ nu la ordin ” ori o expresie echivalentă. Un atare cec se transmite prin
cesiune, în condiţiile dreptului comun9.

8
Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit., pp. 404 – 405;
9
Olia – Maria Corsiuc, op. cit., pg. 315;

9
 Garantarea cecului

Plata cecului poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru
o parte din ea. Obligaţia avalistului este la fel ca cea garantată. Avalistul care plăteşte cecul
dobândeşte toate drepturile rezultând din titlu, împotriva avalizatorului şi a celor ţinuţi faţă de
persoana garantată10.

Plata cecului

Potrivit Normelor comune ale băncilor comerciale din România privind tehnica de
decontare a cecurilor din carnete cu limită de sumă nr. 1/1992, la plata cecurilor se vor
respecta următoarele reguli :
Cecurile din carnetele cu limită de sumă vor fi achitate, în primul rând, din contul
trăgătorului ( plătitorului ) şi apoi suma respectivă va fi înregistrată în contul beneficiarului.
Beneficiarul va prezenta cecurile primite la plată la tras ( banca plătitorului ) după
cum acest lucru îl poate face banca sa ( a beneficiarului ) care predă cecurile ( băncii
plătitorului ) contra spezelor de remitere de încasare.
Beneficiarul prezintă cecurile cu borderou de încasare, întocmit în trei exemplare :
exemplarul nr. 1 pentru banca beneficiarului, exemplarul nr. 2 şi cecul se remit băncii trasului
( plătitorului ), exemplarul nr. 3 se restituie beneficiarului. Banca plătitorului achită cecul din
contul trăgătorului ( plătitorului ) şi creditează contul beneficiaruui sau banca acestuia, pe
baza exemplarului nr. 2 al borderoului.
Dacă cecul nu are acoperire se restituie beneficiarului sau băncii sale cu meţiunea
„ lipsă de disponibil ”.
Banca plătitorului poate cere ca cecul să-i fie predat cu menţiunea „ achitat ”.
Posesorul nu poate refuza plata parţială. În acest caz, banca cere să se facă menţiunea pe cec
despre această plată şi să i se dea chitanţă.
Banca trebuie să verifice autenticitatea semnăturilor, dacă aparţin trăgătorului,
comparând specimenul de semnătură depus de acesta la bancă cu semnătura de pe cec.
Cecul este plătibil la vedere. Orice stipulaţie contrară se consideră ca fiind nescrisă.
Termenele de prezentare la plată a cecurilor emise şi plătibile în România sunt : 8 zile,
dacă cecul este plătit în localitatea unde a fost emis şi 15 zile în celelalte cazuri. Termenle

10
Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit.,pg. 405;

10
curg de la emiterea cecului. Prezentarea cecului după expirarea termenului legal are ca efect
pierderea dreptului de regres împotriva giranţilor şi avaliştilor acestora.
În situaţia în care trasul nu plăteşte cecul prezentat în termenul util, posesorul titlului
poate exercita dreptul de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi avaliştilor. Refuzul de
plată trebuie constatat printr-un protest sau declaraţie a trasului, scrisă şi datată pe cec.
Posesorul titlului îşi poate realiza drepturile prin acţiunea în regres sau prin executarea
silită dacă cecul a fost învestit cu formulă executorie11.

CONCLUZII

Din cele menţionate mai sus trebuie reţinut faptul că cecul este considerat ca facând
parte din categoria titlurilor de credit alături de cambie şi biletul la ordin, însă, în realitate,
cecul are doar funcţia de instrument de plată. Includerea sa în categoria titlurilor de credit se
explică prin aceea că multe dintre principiile care guvernează cambia se pot aplica şi cecului
( însă, în cadrul capitolului 2, litera a), am descris pe larg deosebirile existente între cambie şi
cec ).
Tot în contextul acestui capitol final consider a fi necesare şi câteva menţiuni cu
privire la avantajele titlurilor de credit. Dintre acestea, cele mai importante avantaje sunt :
- existând un credit, plata este amânată până la împlinirea scadenţei;
- se sting printr-o singură plată mai multe datorii;
- având caracter de acte publice, există o mai mare siguranţă privind existenţa şi
circulaţia lor valabilă;
- executarea este rapidă, fiind asigurată de o procedură specială;
- există căi multiple de executare: fie cambială ( directă, de regres ), dar şi
extracambială ( acţiunea cauzală şi îmbogăţirea fără justă cauză );
- solidaritatea plăţii; cu cât există mai mulţi semnatari, cu atât securitatea creditului
creşte.
Aşadar, avantajul folosirii cecului constă în aceea că prin folosirea acestuia se evită
plata în numerar.

11
Ibidem, pg.406;

11
 ANEXE

Exemplu de cec girat prezentat de ultimul posesor instituţiei de credit:

12
 Exemplu de cec circular :

Exemplu de cec de călătorie :

13
Exemplu de cec barat :

14
 BIBLIOGRAFIE

CĂRŢI :

1.Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, Ed. C.H.
Beck, Bucureşti, 2008;
2. Olia – Maria Corsiuc, Drept comenrcial, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed.
Lumina Lex, Bucureşti, 2007;
3. Liviu Filip, Drept comercial, Ed. Junimea, Iaşi, 2005;
4. Radu Motică, Lucian Bercea, Drept comercial român, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
2005;
5. Radu Motică, Vasile Popa, Drept comercial român şi drept bancar, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 1999.

LEGISLAŢIE :

1. Legea nr. 59/1934 asupra cecului cu modificările şi completările ulterioare;

2. Norma tehnică nr. 4/2008 privind cecul;

RESURSE WEB :

1. http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/economie_generala/Drept
comercial.

15