6 exercitii de autocunoastere si dezvoltare personala

IDENTITATE & TRANSFORMARE

Rolul autocunoaşterii în devoltarea personalităţii este major, având influenţe pozitive în ceea ce priveşte: optimizarea performanţelor individuale,

relaţionale, îmbunătăţirea creativităţii, a capacităţii decizionale şi de iniţiativă. De asemenea, exerciţiile de dezvoltare personală sunt foarte utile, având un

impact considerabil în relaţiile cu familia, colegii, profesorii, şi, în viitor cu colegii de serviciu.

Vă propunem câteva astfel de exerciţii pe care să le lucraţi atât individual cat şi în grup; le puteţi propune în taberele sau la întâlnirile cu prietenii din

timpul vacanţei.

AUTOAPRECIEREA ATUNCI SI ACUM

Răspundeţi la următoarele întrebări referitoare la experienţele pe care le-aţi avut în copilărie.

Dacă nu aţi fost crescuţi de părinţi, scrieţi în numele persoanelor care v-au crescut.

1. Ce mesaje pozitive aţi primit de la mama şi / sau tata?

……………………………………………….………………………………………………………………

2. Ce mesaje negative aţi primit de la mama şi / sau tata?

………………………………………………………………………………………………………………

3. Ce mesaje referitoare la propria persoană aţi primit în şcoală?

…………….…………………………………………………………………………………………………

4. Ce factori v-au ajutat să vă dezvoltaţi autoaprecierea?

………………………….……………………………………………………………………………………
5. Ce alţi factori v-au afectat negativ autoaprecierea?

………………………..……………………………………………………………………………………

6. Ce mesaje negative vă mai influenţează şi astăzi?

……………………….………………………………………………………………………………..……

7. Ce mesaje pozitive vă mai influenţează şi astăzi?

……………………………………………………………………………………………………………..

Completaţi următoarele fraze:

Ca elev, autoaprecierea mea este………..………………………………..………………………

Cinci lucruri care îmi plac la mine sunt:

1. ……………………………………..

2. ……………………………………..

3. …………………………………….

4. …………………………………….

5. ………………………………………

Cinci lucruri pe care le-am realizat sunt:

1. ………………………………………

2. ……………………………………..

3. …………………………………….

4. ………………………………………..

5. ………………………………………..
Cinci moduri în care am grijă de propria mea persoană sunt:

1. …………………………………………..

2. ………………………………………….

3. …………………………………………….

4. ………………………………………….

5. ………………………………………….

Calităţile cu care mă mândresc sunt:

……………………………………………………………….………………………………………………………………………………………

Câteva moduri în care pot să-mi îmbunătăţesc autoaprecierea sunt:

………………………………………………………………………………………………….……………………………………………………

Îmbunătăţirea autoaprecierii ar presupune:

………………………………………………………………………………………………….……………………………………………………

HARTA INIMII

Se desenează o inimă şi se împarte în 4 cadrane. Fiecare cadran va fi completat după cum urmează:

1. Scrie trei calităţi ale persoanelor tale preferate.

2. Scrie trei lucruri din viaţa ta pe care ţi-ar plăcea să le schimbi.

3. Scrie trei lucruri pe care le faci bine.

4. Scrie trei cuvinte care ţi-ar plăcea să fie spuse despre tine.

Apoi se formează grupuri de lucru de 4-5 persoane şi se discută conţinutul fişelor cu inima fiecăruia. La final se va răspunde la întrebări precum:

– Ce aţi învăţat despre voi înşivă?

– V-a surprins vreun raspuns de pe vreun formular?

 – Aţi descoperit ceva nou despre cei din grupul vostru?

TORTUL REALIZARILOR PERSONALE

Fiecare participant al grupului desenează un tort cu un numar de lumânari egal cu vârsta sa. Pentru fiecare lumânare va nota achiziţiile sau realizările din

acel an de viaţă. Îsi prezintă fiecare tortul personal, iar la final au loc discuţii cu feed-back şi identificări legate de realizările personale în raport cu ale

celorlalţi.

ROLURI PERSONALE

Se lucrează pe fişe, fiecare persoană notând toate rolurile pe care le are (de elev, fiu/fiică, nepot/nepoată, prieten/ă, etc.). În dreptul fiecărui rol va trebui să

identifice calităţile personale în raport cu acel rol (ex: ca prieten sunt devotat, de încredere). Apoi au loc discuţii căutând să se obţină cât mai multe

exemple care definesc respectivele calităţi.

DAC-AS FI…

Se solicită ca fiecare din grup să-si aleagă pe rând mai multe obiecte sau animale cu care se identifică, justificandu-si alegerea. Ex: Dac-aş fi o floare, aş fi

… pentru că… , Dac-aş fi un animal, aş fi… pentru că… , Dac-aş fi o formă de relief, aş fi… pentru că… .

Imaginează-ţi că eşti o floare. Ce floare ai vrea să fii? Povesteşte-ne despre această floare. Spune-ne de ce ai ales-o?

POVESTEA COPILARIEI

Toţi participanţii se vor gândi la povestea şi la personajul care i-a impresionat în copilărie. Vor alege prima poveste care le vine în minte şi îi vor spune

titlul şi personajul. În continuare vor răspunde la următoarele întrebări.

o Ce te-a impresionat la poveste?

o Prin ce te identifici cu personajul?

o Cu ce perioada din viaţa ta seamană povestea? / cu ce experienţă a ta rezonează povestea?

o Care este emoţia personajului?

o Cum se simte el?

o Cand te-ai simţit ca el?

o Schimba povestea! Tu esti autorul. Cum arată povestea scrisă de tine?

o Ce spune povestea aleasă si schimbarea ei despre tine în termeni de nevoi si temeri?

o Ce te-a făcut să spui asta despre tine? / să te numesti aşa?

La final, fiecare va primi feed-back din partea grupului şi identificări (dacă mai sunt şi alţii care au trecut prin experienţe similare sau privesc lucrurile din

aceeaşi perspectivă).

 Întâlnirea 1: Cine ești tu? Identificarea motivațiilor, atuurilor și fricilor

 Întâlnirea 2: Asertivitatea și relaționarea pozitivă cu familia, prietenii și colegii de școală
 Întâlnirea 3: Înțelegerea și acceptarea schimbărilor, atât fiziologice cât și psiho-emoționale, caracteristice vârstei
 Întâlnirea 4: Inteligența emoțională. Gestionarea emoțiilor copleșitoare în contexte tensionate
 Întâlnirea 5: Comportamentele distructive (agresivitate, anturaj nepotrivit) și evitarea lor
 Întâlnirea 6: Încrederea în sine și scenariul vieții
 Întâlnirea 7: A da și a primi, a cere și a refuza. Cum obții ceea ce îți dorești
 Întâlnirea 8: Norme, reguli, libertăți. Răzvrătirea specifică vârstei
 Întâlnirea 9: Controlul vieții tale îți aparține. Evitarea dependențelor de orice fel (mobil, calculator, alcool, droguri)
 Întâlnirea 10: Stabilirea obiectivelor pe plan personal și profesional
 Fgdhjkll;;

relatii sociale
Autor: Fundația Inimă de Copil

Tip: instrumente de lucru

Grup tinta: peste 18 ani
Obiective: Depasirea temerilor legate de efectele etichetarii si ale discriminarii
Materiale necesare: fisa individuala „Spatiul interior”, flipchart, coli A4, creioane, creioane colorate, carioci, pixuri, markere
Număr de participanți: 8-10
Descriere:
Responsabilul de activitate va explica grupului tema intalnirii – relatiile sociale ale unui tanar din centrul de plasament si cum se poate depasi
teama de a suporta efectele etichetarii si ale discriminarii;Se va completa fisa individuala: « Spatiul interior » urmandu-se instructiunile de
completare (identificarea persoanelor « prietene », a celor « dificile », precum si a celor care-i anxieteaza).
Dupa completare, se vor realiza discutiile individuale, insistandu-se asupra ultimelor doua categorii de persoane. Vor fi enumerate pe flipchart
motivele (o coloana), iar pe cea de a doua coloana starile emotionale pe care le declaseaza.
Dupa completarea fisei anterioare, vor trebui sa elaboreze « Afisul meu publicitar» prin care vor specifica in cadrul unui desen reprezentiv mesajul
pe care ar dori sa-l transmita persoanelor cu atitudini discriminatorii.Pornind de la exercitiile anterioare, tinerii sunt incurajati sa povesteasca
intamplari din viata lor in care au fost respinsi, marginalizati, batjocoriti din cauza diagnosticului pe care il au.
Descifrarea experienței:
1. Pentru primul exercitiu, se vor adresa intrebari pentru identificarea motivelor, cauzelor care au generat un grad ridicat de ostilitate fata de
respectivele persoane. De asemenea, vor preciza motivele presupune pentru care persoanele manifesta fata de ei atitudini cu prejudecati. In
analiza fisei, se va tine cont de raportul numeric dupa care calitativ al persoanelor alese ca fiind « placute » de ei si de cele care au fost alese ca
fiind mai putin placute.
De asemenea, se va problematiza si posibilitatea unora dintre ei de a alege « tranzitarea » unor persoanele antipatizate in cercul cu persoanele
placute.
•Ce anume te-ar determina sa-l placi in mod real pe X….
•Ce anume te impiedica, la ora actuala, sa-l mentii pe X in cercul persoanelor antipatizate ?
•Cum crezi ca te apreciaza X, la randul lui, pe tine ?
•Crezi ca si el manifesta aceleasi sentimente ?
•Ce anume te-ar ajuta pe tine sa schimbi aceasta perceptie ?
La fel, se va proceda si pentru cea de a treia intrebare, pornindu-se pe identificarea cauzelor care au generat repectivul sentiment, cat si pe
strategiile de reducere a acestei stari negative (frica).
2. Pentru cel de al doilea exercitiu, se vor discuta mesajele scrise in cadrul desenelor. Se vor problematiza mesajele negative.

Trusa de prim ajutor

Autor: Alis Ghebuță - psiholog, Fundația COTE

Tip: activitati practice

Grup tinta: peste 18 ani
Obiective: autocunoaștere, conștientizarea și identificare abilităților personale, sociale și profesionale;
Materiale necesare: câte un set de imagini/obiecte pentru fiecare participant;
Numărul de participanți: 8 -20
Descriere: Se împart fișele cu setul de imagini (vezi documentul atașat). Se cere fiecăruia dintre participanți să privească imaginile, să identifice și
să aleagă acele obiecte pe care le consideră ca fiind esențiale pentru trusa lor de prim ajutor.

Fiecare dintre noi, are nevoie de un set de instrumente care să susțină comunicarea eficientă și relația pozitivă cu ceilalți. Fie că e vorba de
relațiile personale, fie că e vorba de relații profesionale, avem nevoie de un set de abilități care să ne permită să avem relații pozitive cu ceilalți,
să fim disponibili emoțional și capabili să oferim ajutorul de care este nevoie, la momentul potrivit. Priviți fiecare imagine. Alegeți acele imagini
pe care le considerați instrumente de bază pentru trusa personală de prim ajutor. Puteți alege 1, 2 sau mai multe obiecte. Puteți să adăugați un
alt obiect, care nu se regăsește în imaginile primite.

Se acordă un timp pentru și alegere reflectare individuală (5 min). Apoi, participanții sunt încurajați să își prezinte, pe rând, trusa de prim ajutor și
să împărtășească motivele care au stat la baza alegerilor făcute.

Prezentările se pot opri în momentul în care nevoia spontană de împărtășire se întrerupe. Respectați dorința acelor participanți care nu doaresc
să își prezinte propria trusă de prim ajutor. În același timp, asigurați-vă că nu întrerupeți exercițiul înainte de a fi oferit suficient timp și
încurajare pentru cei mai timizi sau mai puțin obișnuiți cu acest tip de exercițiu de autodezvăluire și împărtășire.

Variante :
 imaginile se pot decupa, fiecare participant primește un set de cartonașe.
 imaginile pot fi înlocuite cu obiectele reprezentate în imagini. Fiecare participant primește o cutiuță sau un săculeț cu obiectele enumerate.
Această variantă are avantajul că permite contactul tactil cu obiectul concret.

Descifrarea experienței:
Puneți întrebări care să permită:
 reflectarea la semnificațiile individuale diferite și la felul în care trăsăturile și valorile personale își pun amprenta pe stilul nostru profesional;
 conșientizarea și acceptarea diferențelor, similitudinilor, complementarităților. Asta nu face decât să confirme unicitatea fiecărei persoane. Cu
atât mai important este să ne cunoaștem, să ne apreciem și să fim conștienți de ceea ce ne face valoroși (ca persoane, ca profesioniști, ca
membrii ai aceleiași echipe etc).
 conștientizarea și valorizarea abilitățile personale descoperite sau doar evidențiate prin exercițiul provocativ;
 fixarea unor obiective de dezvoltare personală și profesională - folosim la maxim instrumentele identificate ca utile, importante, necesare, să
le îmbogățim abilitățile, să dezvoltăm altele noi;
Optional, în încheiere, puteți să relatați,eventual folosi ca suport vizual, prezentarea pps cu semnificațiile conferite de autor. Dar, transmiteți
mesajul că semnificațiile personale sunt cele cu adevărat valoroase. Semnificațiile diferite, similare, complementare dezvăluite în grup sau cele
ale autorului pot avea doar un rol de reconfigurare și de lărgire a sferei semnificațiilor individuale.

Alte mențiuni:
Am construit acest exercițiu pornind de la o prezentare power point, din cele care circulă în lanț pe email, al cărui autor nu am reușit să îl
identific. Menționez acest lucru pentru a scoate în evidență cum, pornind de la cele mai neașteptate surse de inspirație, putem realiza un demers
de autocunoaștere focalizat pe conștientizarea abilităților, motivațiilor, percepțiilor, nevoilor și valorilor individuale.
Alegerile/respingerile și motivele asociate, constituie un pretext de explorare, conștientizare și autodezvăluire a resurselor personale, abilităților și
instrumentelor ce susțin roluri profesionale care presupun interacțiune și suport.
 Încurajez folosirea lui atât în grupuri de dezvoltare personală (orientate pe dezvoltarea abilităților de comunicare, relaționare pozitivă,
managementul emoțiilor, autocunoaștere, autocontrol) cât și în grupuri de formare profesională, team-building, pentru profesioniști din domeniul
psiho - social și educațional. (voluntari, educatori, pedagogi, profesori, psihologi, consilieri, mediatori sociali etc)

Note:
 în documentul pdf atașat, pe prima pagină sunt enumerate obiectele și semnficațiile din textul care a stat la baza exercițiului, pe a doua pagină
găsiți setul cu imaginile obiectelor - în 2 exemplare;
 Slide-ul din care este inspirat acest exercițiu poate fi descărcat de youtoubehttp://youtu.be/yOQRwOinQFM

”Nu văd ce îmi spui! ”

Autor: Alis Ghebuță - psiholog, Fundația COTE
Tip: informatii teoretice
Grup tinta: 16-18 ani | peste 18 ani
” Cuvintele contează. Comunicarea verbală este cea mai importantă”
Câteva afirmațiile rostite cu tărie de un tânăr participant la un grup de dezvoltare a abilităților de dezvoltare a abilităților sociale și profesionale
pentru tineri proveniți din sistemul de protecție.

Un joc de rol mi s-a părut o metodă potrivită metodă pentru o eventuală experiență de reconfigurare a negării influenței comunicării nonverbale în
comunicarea umană.
În timpul jocului de rol:
Îmi vine să îi dau foc! (izbucnire în contradicție cu afirmațiile precedente, cu referire la un obstacol, creat simbolic de moderatorul grupului ce a
întrerupt contactul vizual cu partenerul de dialog).
Observ că acest obstacol pare să te deranjeze...
Normal, nu mai văd!
Ce anume nu mai vezi?
Nu o mai văd pe cea cu care vorbesc!
Așa...
Nu mai văd ce îmi comunică!
Dar insightul mai are nevoie de o provocare: Adică, nu mai vezi... cuvintele?
Tăcere, o privire la început ușor perplexă, apoi o replică din care înverșunarea a dispărut și care, până la final și-a găsit fluența.
Nu....Nu ii mai... văd.. privirea, mimica feței.
Dar, auzi cuvintele.
Da, dar mă enervează, parcă nu mai înțeleg nimic.

Acesta poate fi un mic început pe drumul dezvoltării personale. Și dacă se întâmplă chiar în prima întâlnire de grup, poate fi un semn bun pentru
ceea ce va urma.
Conștientizarea importanței comunicării nonverbale te conectează la un aspect important al relaționării umane.
Este o cale deschisă de acces la propria viață emoțională, la înțelegerea propriilor nevoi, a dificultăților și a strategiilor personale de
comunicare și o premisă pentru decizia de optimizare a stilului personal de comunicare.
Este o cale deschisă spre explorarea legăturii între comunicarea verbală și nonverbală, spre autocunoaștere, un început de demers
pentru conectarea la sine și construirea unor mesaje verbale și nonverbale congruente, conditie esențială pentru o comunicare eficientă.

Expoziția de iluzii optice

Autor: Alis Ghebuță, psiholog, Fundația COTE
Tip: activitati practice
Grup tinta: 12-15 ani | 16-18 ani | peste 18 ani
Obiective: Stimularea creativității și flexibilității gândirii. Acest exercițiu are multiple valențe formative – în conștientizarea factorilor individuali
care pot genera conflict, blocaje în comunicarea interpersonală (idei preconcepute, interpretări ș.a.m.d). Este un exercițiu care asigură o un
context pentru prezentarea și înțelegerea distorsiunilor cognitive. Poate fi integrat în activități de dezvoltare a abilităților de comunicare,
negocierea conflictelor, generarea de soluții etc.

Materiale necesare: fotografii cu iluzii optice diferite, de formă, mărime, chipuri. Recomandăm câteva, pe care le-am folosit în cadrul grupurilor
de dezvoltare personală: Ebbinghaus, Muller – Lyer, balustrada – beckoning, chipuri – pahare, rață – iepure, spiritul pădurii și care pot fi găsite
pehttp://www.iluzieoptica.com/

Numărul de participanți: peste 8

Descriere: Se expun unul sau mai multe desene, în funcție de tipul iluziei. Participanții primesc sarcina de a le observa și de a spune ce văd, de a
aprecia diferențele de mărime etc.

Variante: Se afișează o singură imagine, pe rând. Discuțiile au loc după fiecare imagine.

Descifrarea experienței: Ce ați observat? Ce situații din viața reală v-au venit în minte în urma iluziilor optice? Cum vă ajută ceea ce ați
observat/descoperit?
Avem nevoie să privim lucrurile din perspective diferite. La început, o altă persoană ne poate ajuta să schimbăm perspectiva, dar putem să ne
dezvoltăm abilitatea de a privi acelaşi lucru/situație din perspective diferite. Important este să nu ne lăsăm ancorați în moduri rigide de a
percepție și gândire.

Alte mențiuni: Expoziția de iluzii optice generează de fiecare dată o atmosferă efervescentă. Tinerii privesc din unghiuri diferite, măsoară, se
entuziasmează când desoperă noi perspective, sau, dimpotrivă, își susțin înfocați părerea inițială, în ciuda măsurătorilor.

Câteva dintre observațiile tinerilor participanți:

• uneori nu vedem toate elementele dintr-o imagine, situație;
• imaginea e mai complexă decât cred iniţial;
• în aceeaşi situaţie putem vedea lucruri diferite;
• lucrurile nu sunt aşa cum par la prima vedere;
• depinde din ce perspectivă priveşti lucrurile.
Balonul sus!
Autor: Alis Ghebuță, psiholog, Fundația COTE
Tip: activitati practice
Grup tinta: 7-11 ani | 12-15 ani | 16-18 ani | peste 18 ani
Grup țintă: copii, adolescenți, adulți
Obiective: energizer / consolidarea abilităților de comunicare eficientă, în funcție de cum este condus.

Materiale necesare: un balon

Numărul de participanți: minim 6

Descriere: Participanţii stau în picioare, în cerc și se țin de mâini. Moderatorul, arată grupului un balon (umflat dinainte, sau poate fi solicitat unul
dintre participanți să facă acest lucru). ”Ce aveți de făcut? Eu voi arunca acest balon în aer, iar voi, fără să vă desprindeți mâinile, aveți misiunea
de a nu-l lăsa să cadă. Aveți voie să îl atingeți cu orice parte a corpului, dar fără să vă desprindeți mâinile. Balonul e ușor, nu e nevoie să îl lovim
cu putere. Aceasta este o regulă importantă: Aveți grijă să nu vă loviți! Dacă balonul cade, veți pierde dreptul de a folosi o parte a corpului. (de
exemplu mâinile, apoi picioarele, umerii, cotul etc). Rămâne în sarcina moderatorului să stabilească elementele corporale la care se renunță și
succesiunea acestora. Dacă ați pierdut dreptul de a folosi o parte a corpului, jocul se oprește dacă balonul cade sau dacă cineva din grup a folosit
acea parte scoasă din joc. Ați înțeles? Putem începe?”
Variante: la libera imaginatie a moderatorului
Descifrarea experienței: Dacă îl folosim pentru obiectivul de consolidare a deprinderilor de comunicare eficientă, moderatorul poate acompania
jocul participanților cu sugestii care să îi orienteze conștientizarea : ”Așa este și comunicare, ca un dans... Suntem atenți să primim balonul (să
receptăm mesajul , avem grijă să transmitem cu grijă balonul (mesajele), astfel încât jocul (comunicarea, relația) să nu se întrerupă. Ne pasă de
noi și avem grijă să nu îl lovim, să nu rănim pe celălalt(suntem asertivi)”.
Alte mențiuni: Este un energizer de intensitate scăzută, dar care generează entuziasm și bună dispoziție. Poate fi propus ca icebreaker sau după o
pauză. Stimulează capacitatea de cooperare, coordonare și lucru în echipă.

Am folosit aplicat acest joc ca energezier, în activitățile de grup pentru dezvoltarea abilităților de viață, susținute cu tineri instituționalizați sau
post instituționalizați, cu vârste peste 18 ani. Am descoperit de curând că el este un exercițiu valoros pentru înțelegerea în manieră simbolică a
elementelor de comunicare eficientă.
Chestionar de evaluare - Negocierea conflictelor
Autor: Roberta Tuduri - asistent social, Fundația COTE

Tip: instrumente de lucru

Grup tinta: 16-18 ani | peste 18 ani
Am creat acest chestionar pentru evaluarea finala a modulului Negocierea conflictului. Acest modul a fost integrat intr-un program de dezvoltare
personala a tinerilor institutionalizati, cu varsta peste 18 ani.

El poate fi aplicat si la inceputul programului de activitati pentru evaluarea initiala a nivelului de dezvoltare a abilitatilor de negociere a
conflictelor. In acest caz, prin comparea datelor obtinute avem o imagine a evolutiei participantilor in urma parcurgerii programului propus sau
fixarea unor noi obiective.

Acest chestionar devine valoros doar daca ii conferim o dimensiune formativa. Dupa ce am evaluat ceea ce tinerii stiu / pot, este importat sa
stabilim obiectivele specifice si activitatile adecvate specificului beneficiarilor prin care să urmarim atingerea unor obiective generale precum:
• Identificarea elementelor unui conflict: problema – comportament – rezultat;
• Constientizarea tiparelor atitudinale, comportamentale si de gandire care duc la declansarea / escaladarea conflictelor (proiectii, interpretari,
distorsiuni cognitive etc)
• Învătarea unor modalitati de prevenire a conflictelor
• Recunoasterea stilurilor de abordare a conflictelor
• Învatarea unor strategii constructive de abordare a situatiilor conflictuale
• Dezvoltarea / consolidarea abilitatilor de negociere a conflictelor
Aud, ascult, ascult activ
Autor: postat de Alis Ghebuță - psiholog, Fundația COTE
Tip: activitati practice
Grup tinta: 12-15 ani | 16-18 ani | peste 18 ani
Titlu activitate: Rolul ascultării active

Obiective: Înţelegerea semnificaţiei şi importanţei ascultării active

Materiale necesare: flipchart, foi de flipchart, markere

Numărul de participanți: peste 8

Descriere: Participanții stau așezați în cerc, pe scaune. Afişaţi o foaie de flipchart pe care aţi scris, pe 3 coloane: A AUZI, A ASCULTA , A ASCULTA
ACTIV. Puneţi întrebări şi stimulaţi tinerii să identifice semnificaţiile diferite ale celor trei sintagme scrise. Încurajaţi participarea la discuţie a
tuturor participanţilor. Stimulaţi reflecţia, conectarea la experienţa concretă de viaţă și generarea de exemple care să conducă la înțelegerea
nuanțelor și diferențelor

Variante: Exercițiul poate începe începe cu generarea de 1-3 exemple concrete pentru fiecare dintre cele 3 comportamente (aud, ascult, ascult
activ). Pornind de la exemplele concrete, discutia poate fi orientată spre înțelegerea beneficiilor ascultării active pentru relația dintre oameni. De
asemenea pot fi realizate jocuri de rol în baza exemplelor identificate, pentru facilitarea proceselor de conștientizare.

Descifrarea experienței:
Vă vine în minte vreo situaţie în care doar aţi auzit ce vi s-a spus dar nu aţi ascultat? Vreţi să împărtăşiţi? Cum ne simţim când ceilalţi par să nu ne
asculte? Cum poţi să arăţi celuilalt că asculţi? A auzi înseamnă să conştientizez şi să recepţionez mesajul. A asculta înseamnă că primesc mesaje şi
că înţeleg semnificaţia (aud şi mă gândesc la ce aud). A asculta activ înseamnă că ascult şi îi arăt celuilalt că am ascultat şi am înţeles semnificaţia
celor spuse de el.
Exercitiu de comunicare si relationare
Autor: Carmen Chirila, Fundația Inimă de Copil
Tip: activitati practice
Grup tinta: 16-18 ani | peste 18 ani
Obiective:
· Stimularea comunicării
· Dezvoltarea colaborării
· Stimularea muncii în echipă

Materiale necesare: cate o sfoara cu o lungime de 45 cm, pentru fiecare participant

Numărul de participanţi: nu conteaza, de preferat sa fie un numar par de participanti pentru a putea fi formate perechile in varianta propusa

Descriere:
Li se cere tinerilor sa formeze un cerc. Se folosesc sforile pentru a lega incheieturile mainilor fiecarei persoane, de incheietura vecinului. Se va
juca „Simon spune!”. Activitatile sugerate pot fi: Atinge-ti varful degetului mare de la picior, fa cateva flotari, pune-ti mainile pe capul vecinului,
bate din palme, fa cinci genoflexiuni, etc.
Discutii:
Care crezi ca este scopul acestui exercitiu? Care a fost cel mai dificil aspect? Ce anume ai invatat din joc?

Variante:
Grupul se imparte in perechi, fiecare persoana primeste cate o sfoara de un metru lungime. Se va cere unei persoane din cadrul perechii sa lege
capetele sforii sale la incheietura mainilor. Se va cere celeilalte persoane sa introduca sfoara sa prin sfoara partenerului si apoi sa-i lege si apoi sa-i
lege capetele de incheietura mainilor ei. Cei doi parteneri sunt acum conectati. Cere fiecarei perechi sa se desparta fara a-si dezlega sfoara de
incheieturi. Este posibil! Participantii care gasesc solutia si reusesc sa se desparta sunt incurajati sa-i ajute si pe ceilalti.

Discutii:
1.Care a fost pentru tine cea mai frustranta parte din acest exercitiu? Cum ai tratat aceasta frustrare?
2.Spune ceva despre lucrurile care te frustreaza in viata. Cum ai invatat sa te raportezi la ele?
3.Ce ai invatat din acest exercitiu si poti aplica pentru inlaturarea frustrarilor din viata de zi cu zi?
4.In cadrul variantei propuse la acest exercitiu care dintre voi a fost cel care a rezolvat problema?
5.Cine sunt cativa din cei care te ajuta sa-ti rezolvi problemele cu care te confrunti in viata?
6.Pentru cine esti tu un ajutor in rezolvarea problemelor? In ce mod o faci? Iti place acest rol? De ce?

Descifrarea experienţei:
Acest exercitiu ilustreaza dependenta de partener, importanta ascultarii atente a instructiunilor, precum si rolul unei persoane intr-un grup.
Varianta propusa accentueaza importanta rabdarii, perseverentei, gandirii creative si observatiei. A trai in societate inseamna a trai impreuna cu
altii. Comunicarea si relationarea ne ajuta sa colaboram cu cei din jur pentru a ne asigura o integrare cat mai bune in societate.
Viziunea asupra unui puzzle
Autor: Fundația Hope and Homes for Children
Tip: activitati practice
Grup tinta: 7-11 ani | 12-15 ani | 16-18 ani | peste 18 ani
Grup ţintă (pe care a fost sau poate fi folosit): S-a folosit acest exerciţiu în cadrul activităţilor realizate cu copiii din centre de plasament cu
scopul pregătirii lor pentru mutare în serviciile alternative de protecţie - Case de Tip Familial.
Acest exerciţiu poate fi folosit cu copii şi tineri instituţionalizaţi, de vârstă şcolară, fără deficienţe mintale sau cu deficienţe mintale uşoare.
Este recomandabil ca grupul să fie format din copii cu vârste apropiate, pentru a nu apărea discordanţe legate de capacitatea acestora de
rezolvare a sarcinii.

Obiective:
- Stimularea comunicării şi colaborării în grup
- Conştientizarea şi aplicarea paşilor de rezolvare a problemelor
- Dezvoltarea capacităţii de evaluare a obstacolelor şi de identificare a soluţiilor

Materiale necesare: un puzzle cu dificultate şi număr de piese adecvat vârstei participanţilor

Numărul de participanţi: este nevoie de un număr par de participanţi, aproximativ 12-20

Descriere:
1. Împărţirea grupului în echipe. Grupul este împărţit în cel puţin 2 echipe. Numărul de membrii într-o echipă precum şi numărul de echipe se
poate stabili în funcţie de vârsta participanţilor, de numărul de piese conţinute de puzzle şi de numărul total de participanţi. De exemplu, un grup
de 12 copii cu vârsta între 7-11 ani va fi împărţit în 3 grupe, în timp ce un grup de 12 copii cu vârsta între 16-18 ani va fi împărţit în 2 grupe.

2. Prezentarea sarcinii. Fiecare echipă va primi piesele unui puzzle pentru a fi rezolvat, fără a primi şi cutia/imaginea puzzle-ului ca şi ghidaj.

3. Indicaţiile iniţiale. Pentru început, timpul pus la dispoziţie pentru finalizarea sarcinii este suficient de scurt pentru ca sarcina să nu poată fi
finalizată. De exemplu, în cazul copiilor de 7-11 ani timpul oferit poate fi de 2-3 minute, în cazul copiilor de 16-18 ani timpul oferit poate fi de 6-7
minute.

4. Discuţii iniţiale. La finalul timpului pus la dispoziţie, echipele sunt oprite şi întrebate de ce anume au nevoie pentru a duce la bun final sarcina.
Acum, dacă o cer, echipele pot primi cutia/imaginea puzzle-ului.

5. Timpul final. Se acordă un timp adecvat pentru finalizarea puzzle-ului.

6. Discuţiile finale. Variante: În loc de puzzle, se pot folosi piese lego cu sarcina de a construi un bloc sau o casă sau un pod pentru care, în etapa 4
se poate oferi un ghidaj vizual (o poză sau un desen cu o construcţie similară realizată din cuburile lego).

Descifrarea experienţei: De ce iniţial a fost dificil de realizat sarcina? Ajută să ştii exact şi clar ce ai de făcut înainte de a începe să faci acel lucru
(să ai o viziune asupra finalizării sarcinii)? Cât de important este să ştii să evaluezi obstacolele în timpul rezolvării unei probleme şi cât de
important este să identifici soluţiile pentru îndepărtarea acestor obstacole? Cum a decurs munca în echipă: a existat colaborare sau conflict – şi ce
efect au avut acestea asupra soluţionării sarcinii?

În rezolvarea eficientă a oricărei probleme ajută să avem o viziune de ansamblu asupra acesteia: a ce anume avem de făcut şi cum. Este important
ca pe parcursul rezolvării problemei, să ne acordăm un timp de evaluare a modului în care aceasta are loc: dacă mergem pe drumul cel bun, dacă
avem nevoie de resurse şi care sunt acestea, dacă strategia de lucru utilizată este bună sau trebuie schimbată. În munca în echipă, prioritate în
rezolvarea sarcinii o are rezolvarea oricăror conflicte care există între membrii pentru că, indiferent de resursele deţinute sau de adecvarea
strategiei de lucru, conflictele sunt obstacole în rezolvarea eficientă a sarcinii.

Ridicaţi-vă împreună
Autor: Fundația Hope and Homes for Children
Tip: activitati practice
Grup tinta: 7-11 ani | 12-15 ani | 16-18 ani | peste 18 ani
Grup ţintă (pe care a fost sau poate fi folosit): Acest exerciţiu poate fi folosit cu copii şi tineri instituţionalizaţi, de vârstă şcolară, fără deficienţe
mintale sau cu deficienţe mintale uşoare.
Este un joc distractiv care poate fi folosit pentru acomodarea copiilor în urma transferurilor dintre serviciile de protecţie.

Obiective:
-Stimularea comunicării
-Dezvoltarea colaborării
-Stimularea muncii în echipă

Materiale necesare: fără

Numărul de participanţi: este nevoie de un număr par de participanţi, aproximativ 12-20

Descriere: Grupul este împărţit în perechi. Partenerii din fiecare pereche vor sta jos, rezemaţi spate în spate. Sarcina lor este să se ridice de jos,
ajutându-se unul pe celălalt, fără a folosi mâinile. Dacă încalcă această regulă sau dacă greşesc, vor relua exerciţiul de la început.
La final, se discută impresiile legate de acest exerciţiu.

Variante: Jocul poate fi dezvoltat prin împărţirea membrilor grupului în echipe de câte 4 sau 8 persoane.

Descifrarea experienţei: Cum vi s-a părut acest exerciţiu: uşor sau greu? Ce vi s-a părut dificil la acest exerciţiu? Cum aţi reuşit să vă ridicaţi: ce
aţi făcut, ce resurse aţi folosit? Cum v-aţi simţit în timpul realizării exerciţiului? Ce aţi învăţat în urma lui?

A trăi în societate înseamnă a trăi împreună cu cei din jur. Dacă nu ştim cum să comunicăm sau nu vrem să colaborăm cu cei din jur, chiar şi cele
mai simple probleme de viaţă devin complicate. Uneori e nevoie să renunţăm la egoism şi să îl ajutăm pe cel de lângă noi să se ridice, pentru ca şi
noi, la rândul nostru, să ne putem ridica.

Secțiunea I – Încălzirea
Exercițiul 1: Redefinirea bucuriei
Fericirea și tristețea au fost primele emoții pe care am învățat să le recunoaștem și să le exprimăm încă din copilărie, iar din
păcate multe persoane nu au permis acestei definiții alb-negru să se nuanțeze pe parcursul maturizării; așadar, cu cât
definițiile sentimentelor pozitive pe care le râvnim sunt mai restrânse, cu atât mai dificil ne este să le atingem.

Te îndemnam să încerci să nu nu te compari cu alții, pentru că fiecare se simte încrezător în anumite contexte cu care tu
probabil nu rezonezi. Eu consider scrisul o metodă terapeutică, și de cristalizare a gândurilor; așadar, te invit să îți pui o
muzică relaxantă și să notezi zilnic într-un caiet întâmplări care ți-au generat emoții, sentimente și trăiri pozitive
(bucurie, surpriză, sentiment de utilitate, zâmbet sau râs în hohote, empatie, liniște, etc) acumulate din diverse
contexte.
Ca idee, mai bine notezi zilnic 2-3 întâmplări decât să faci eforturi ca să rememorezi la sfârșitul săptămânii cele întâmplate.

Exercițiul 2: Nu îți limita potențialul

Îți poți imagina câte am putea realiza noi dacă nu ne-am autoimpune limite? Nimeni nu ne oprește să ne dezvoltăm
capacitatea de a face sport, de a învăța o limbă străină, de a ne perfecționa în domeniul nostru profesional, de a urca un
munte sau să ne îndeplinim dorințele. Ne putem lovi de critici, de reținerile altora, de descurajările lor, însă noi suntem
singurii care decidem dacă le dăm ascultare sau încercăm să depășim convingerile eronate. Evident, nu vorbim de chestiuni
extreme aici, ci de lucruri care o dată întreprinse sau îndeplinite, ne ajută să resimțim sentimentele pozitive de care
spuneam și ca atare, ne cresc stima de sine. O dată evaluate riscurile unei acțiuni, știi dacă poți să ți-o asumi până la capăt.

Profită de fiecare ocazie ca să faci ceva bun pentru tine și pentru alții, asumă-ți sarcini care ți se par provocatoare,
fă lucruri din pasiune și fii deschis către nou.
Exercițiul 3: Folosește-l mai puțin pe ”trebuie”
O mulțime de oameni nefericiți continuă să facă ceea ce fac chiar dacă știu că aceasta este cauza nefericirii lor. Cu toții
avem angajamente și responsabilități, care într-o anumită măsură ne seacă de energie, iar într-alta contribuie la menținerea
unui nivel minim-mediu de satisfacție (”am făcut ce trebuie”).
De asemenea, poți încerca să identifici cui aparține vocea care îți spune că trebuie / nu trebuie să faci cutare acțiune, și să
vezi dacă te reprezintă, sau ai ceva în comun cu ea.

E la modă să faci zeci de ”TO DO” lists, să fii contra-cronometru, să fii sub presiune pentru că atunci crezi că ești mai
eficient și important, să îți stabilești obiective înalte care solicită multă energie și resurse; dar…dacă ești mereu pe fugă,
obosit, împrăștiat, efectul va fi epuizarea fizică și psihică.
Relaxează-te puțin și fii atent la managementul timpului și al resurselor tale. Nu trebuie făcute toate lucrurile în aceeași zi
sau săptămână, nu trebuie să plătești cu sănătatea sau cu dragostea familiei. Și nu uita să fii recunoscător pentru tot ceea
ce ai.

Exercițiul 4: Oferă-ți așa numita ”Happy-Hour” în fiecare zi

Petrece acest timp implicându-te în activități care îți fac plăcere sau îți pot aduce satisfacții pe diverse planuri. Planifică-ți
astfel de activități în fiecare zi fără să le tratezi cu superficialitate sau să sari peste ele. E important să te răsfeți, pentru că
(repet) dacă tu nu te iubești, nici alții nu o vor face.

Exercițiul 5: Fă mici schimbări în viața ta

Știm că peste noapte nu se pot construi afaceri, relații, imperii. Așadar, o metodă înțeleaptă de a realiza schimbări majore în
viață, fără riscul de a deveni frustrat, trist sau depresiv o reprezintă planificarea mai multor schimbări mici, dar frecvente.

E important să îți surprinzi organismul, mintea, spiritul cu ”new stuffs”. Ca și la antrenamentul de la sală, sau la dansuri, nu
poți progresa făcând aceleași mișcări la nesfârșit….rutina are rolul ei o vreme, până te simți stăpân pe niște obiceiuri, dar
poate fi și începutul depresiei, fiindcă nu se mai mișcă lucrurile.

Teoretic, crearea noilor obiceiuri durează aproximativ 4 săptămâni și necesită devotament.

Exercițiul 6: Reîmprospătează-ți cât mai des viața

Ca să înțelegi la ce mă refer, o să mă folosesc de comparația cu o curățenie generală prin casă, când scăpăm de lucrurile
care nu ne mai sunt utile deloc (sau nici nu ne-au fost vreodată, dar a fost bine să le avem acolo, în caz de…).

Curățenia e valabilă și pentru gânduri, sentimente, reacții…știu că e greu (voi scrie un articol special pe această temă), în
care îți voi oferi tehnici de depășire a amintirilor toxice și a sentimentelor care te împiedică să privești înainte.

E important ca prima dată să identifici cauza pentru care ai lăsat să se adune (în cele mai multe cazuri motivul principal este
o teamă nefondată) și să te ierți pentru că le-ai adunat. Un factor cheie în facilitarea creșterii stimei de sine este să nu te mai
surmenezi întrebându-te ”cum ar fi fost dacă”.
Acceptă că atunci și acolo ai luat deciziile cele mai bune, în conformitate cu contextul și capacitatea ta emoțională. Te
încurajez să acționezi cât mai curând, nu aștepta o sărbătoare ca să scapi de reziduurile emoționale.

Exercițiul 7: Acționează azi, nu mâine

Aș începe prin a spune că evitarea și amânarea sunt atitudini obișnuite în a trata problemele; adesea nu vrem să
recunoaștem și să acceptăm realitatea situației pe care o experimentăm. După cum spuneam, așteptăm momentul potrivit
care uneori nu mai apare.

Însă momentul de acum e cel mai bun ca să acționezi, fiindcă tu ești stăpânul timpului tău, tu îți creezi și stabilești
momentele în funcție de ceea ce știi că ai nevoie. Când ai început să îți îndeplinești sarcinile la birou, oare ai așteptat
momentul potrivit? Sau te-ai adaptat din mers, chiar dacă ai mai greșit uneori? Perseverează.

Exercițiul 8: Iartă-i pe ceilalți

”Terapia integrării trecutului” (Ingeborg Bosch) și ”Cum să dăruiești iertarea” (Robert Enricht) – sunt 2 cărți minunate pe
care ți le recomand să le citești dacă te consideri victima unui fel de abuz, dacă ai dificultăți în a oferi iertare persoanelor
care te-au rănit sau încă mai au puterea să o facă (pentru că tu le dai voie).
În întâlnirile pe care le desfășor cu clienții mei abordez mereu această tehnică de a ierta ”agresorii”; altfel întreaga energie
se risipește și nu mai regăsim echilibrul emoțional. A ierta nu înseamnă a uita sau a găsi scuze pentru ce s-a întâmplat.
Începe prin a recunoaște evenimentul și durerea resimțită.
Dacă poți, discută cu persoana care te-a vătămat. Te invit să întocmești o listă cu persoanele care simți că te-au rănit
vreodată, chiar și cu o vorbă urâtă sau fizic…va fi una lungă, însă așa vei putea să îi ierți pe toți.

Exercițiul 9: Recunoaște-ți punctele forte

Îți prezint o poveste scurtă, care sper sa te ajute să conștientizezi cât de valoros ești, cu toate că tu nu crezi asta de fiecare
dată.

Un tânăr avea două vase mari cu care mergea pe care le ținea atârnate pe un par. Unul dintre vase avea o fisură.
Tânărul se plimba în fiecare zi pe o potecă destul de lungă, mergând după apă. Dată fiind situația, timp de 2 ani
acesta aducea doar un vas și jumătate de apă acasă.
Vasul perfect era mândru de realizările lui, în timp ce vasul fisurat era rușinat de imperfecțiunea sa și nefericit
pentru că reușea să aducă doar jumătate din cantitatea de apă necesară. Într-o zi i-a spus tânărului că se simte
foarte rușinat deoarece crăpătura laterală făcea să se piardă apă pe drum.
Ceea ce nu observase vasul era faptul că pe partea de drum unde pierdea el apă au răsărit niște flori, iar pe cealaltă
parte nu. Aceasta pentru că tânărul știa de defectul respectiv și plantase niște semințe pe drum; astfel, în timp ce
venea înspre casă, vasul fisurat le udase… și așa, după un timp s-a putut vedea rezultatul muncii ”inconștiente” al
acestuia.
Ideea este că fiecare avem propriile noastre defecte unice și acestea fac viața interesantă și bogată în experiențe. E
important să ne acceptăm, să ne autoeducăm, și să vedem latura pozitivă din orice acțiune pe care o întreprindem…te
asigur că mereu se va găsi un loc, o acțiune sau o persoană care să necesite intervenția sau aportul tău

Promovez modestia și te felicit dacă nu ești o persoană îngâmfată; dar una este să fii modest și alta să te auto-devalorizezi
când chiar meriți aprecieri. Așa ca, lasă puțin la o parte modestia, și notează-ți o evidență a lucrurilor pe care le apreciezi cel
mai mult la tine, în relațiile tale, în munca ta…în viața ta de zi cu zi. Poate lista pe care ți-o propun îți e utilă – ca punct de
pornire.

Exercițiul 10: Păstrează-ți concentrarea

când ne facem griji, ne preocupăm excesiv de viitor; când regretăm, ne fixăm prea mult pe trecut. A ne lăsa mintea să
rătăcească în orice direcție până când începem să suferim, ne împiedică să profităm la maxim de prezent. Devenim mai
puțin capabli să găsim soluții pentru problemele noastre.

Caută citate sau imagini inspiraționale care să te ajute să rămăi conectat la ceea ce trăiești ”acum și aici”, fără să încerci să
anticipezi sau să controlezi ceea ce se va întâmpla. Ierarhizează-ți obiectivele și prioritățile ca să pentru uiți ntru ce depui
eforturi.

Te ajută și exercițiile de recunoștință; ține evidența zilnică a 3 lucruri importante pentru tine, a persoanelor dragi sau care au
avut impact pozitiv asupra ta la un moment dat; la sfârșitul săptămânii vei avea cel puțin 15 motive de recunoștință, 15 de
persoane care te influențează pozitiv, și sunt convinsă că dacă reflectezi puțin la cele însemnate vei fi mai fericit și
încrezător.