UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ȘI ȘTIINȚA

MATERIALELOR

LENTILE DE CONTACT

Student: Dumitrache Georgiana-Elena

Grupa: 1123A

2016-2017
 CUPRINS

1. INTRODUCERE ..................................................................................................................... 3
2. ISTORIE .................................................................................................................................. 4
3. COMPOZITIE SI STRUCTURA ............................................................................................ 5
4. PROPRIETATILE MATERIALELOR LENTILELOR DE CONTACT ............................... 7
5. CLASIFICAREA LENTILELOR ........................................................................................... 9
5.1. Lentile rigide ........................................................................................................................ 9
5.2 Lentile moi .................................................................................................................................... 10
6. HIDROGEL vs SILICON-HIDROGEL ................................................................................ 12
7. TEHNOLOGIA DE PRELUCRARE A LENTILELOR DE CONTACT ................................ 14
8. BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................. 17

2
 LENTILE DE CONTACT

1. INTRODUCERE

Lentilele sunt piese optice transparente,de obicei marginite de doua suprafete curbate (sau de una
sferica si una plana),care dau imaginea reala sau virtuala a unui obiect .
Lentilele de contact sunt o varianta de corectie a ametropiilor sferice si al astigmatismului ocular,
pansament si nu in ultimul rand sunt utilizate in scopuri cosmetice.
Lentila de contact se adapteaza direct pe cornee, folosind ca lubrifiant filmul lacrimal.In functie de
crieriile functionale si de comfort, se recomanda un anumit tip de lentila.
Lentilele de contact au dimensiuni reduse, respecta in general topografia corneei si asigura, de
cele mai multe ori, o buna corectie si cel mai mare grad de comfort la purtare.

3
 2. ISTORIE

Lentilele de contact se mandresc cu o istorie veche, de peste cinci sute de ani. Se pare ca
oamenii si-au dorit dintotdeauna sa-si corecteze defectele de vedere, fara a mai fi nevoie sa apeleze la
ochelari.

Leonardo da Vinci a descris si a schitat primele idei cu privire la lentilele de contact in 1508,
inspirandu-se dintr-un fenomen mai mult decat interesant: ce se intampla cu vederea atunci cand cineva
se scufunda in apa cu ochii deschisi. De fapt, omul de stiinta intelesese ca, in contact cu un fluid, corneea
putea fi neutralizata.

Peste aproximativ o suta de ani, Rene Descartes vorbea despre utilizarea unui tub umplut cu
lichid care urma sa-i fie atasat ochiului. Aspectul masiv al acestuia nu era, insa, practic, deoarece
purtatorului i-ar fi fost imposibil sa clipeasca. De aici incolo, au mai trecut inca aproximativ doua sute de
ani pana la fabricarea efectiva a primelor lentile de contact.

Primii ani ai lentilelor de contact din sticla

 In 1801, Thomas Young a imbunatatit aspectul lentilelor lui Descartes;

 In 1827, astronomului de origine engleza Sir John Herschel i-a venit ideea de a realiza un mulaj
dupa ochii purtatorului in vederea crearii unor lentile de contact care sa se potriveasca perfect cu
nevoile persoanei in cauza;
 In 1887, suflatorul de sticla F.A.Muller s-a folosit de ideile lui Herschel pentru a da nastere
primelor lentile de contact din istorie;
 La scurt timp dupa aceea, fizicianul A.E.Fick si opticianul Edouard Kalt au creat primele lentile de
contact din sticla menite sa imbunatateasca vederea de aproape, respectiv vederea la distanta.
Aceste lentile erau solide si acopereau intreaga suprafata a ochiului – prin urmare, ele nu puteau
fi purtate pe o perioada mai lunga de cateva ore.

Desi modelele propuse de Fick si Kalt impedicau transferul de oxigen catre cornee, imbunatatirile
pe care obiectul din sticla i le aducea vederii erau mai mult decat incurajatoare.

Intre 1890 si 1935, nu sunt mentionate progrese semnificative. Doua companii germane, Karl
Zeiss Optical Works si Mueller Co, precum si alte mici laboratoare din Statele Unite, au continuat sa
fabrice lentile de contact, chiar daca nu exista cerere semnificativa pe piata. Potrivit Academiei
Americane de Optometrie, intre 1935 si 1939 s-au vandut aproximativ 10,000 de perechi de lentile de
contact in Statele Unite.

4
3. COMPOZITIE SI STRUCTURA

Lentilele de contact se pot executa atat din sticla minerala (anorganica), cat si din sticla
organica.
Materialele folosite astazi pentru fabricarea lentilelor de contact sunt materiale artificiale.
Caracteristica lor principala este structura moleculara, determinata de proprietatile anumitor atomi de
a realiza legaturi covalente stabile. Cele mai reprezentative sunt siliciul si carbonul.
Proprietatile carbonului sunt atat de speciale, incat chimia organica este in primul rand o
chimie a carbonului. Structura moleculara a materialelor artificiale este reprezentata de notiunea de
''macromolecula'. Se vorbeste de o macromolecula atunci cand lungimea moleculei este ''gigantica' in
comparatie cu diametrul atomului sau moleculei obisnuite. Felul, lungimea si forma macromoleculelor
determina proprietatile materiei artificiale. Fiecare componenta a mocromoiecuiei se numeste
monomer.iar macromolecula, polimer.

 Polimeri naturali

Se obtin din materii prime naturale. Materia prima cea mai utilizata este celuloza.

 Polimeri modificati

Sunt tot materii prime naturale, dar care sufera unele modificari.

Acetatul de celuloza (celofan) si nitroceluloza (celuloide, pelicule de film) sunt principalii derivati ai
celulozei. Nitroceluloza (CN) este un polimer modificat dezvoltat sub numele de celuloid. CAB
este un polimer modificat, care are ca principal constituent butirat de acetoceluloza.

 Polimeri sintetici

Sunt polimeri realizati din componente de baza, care nu pastreaza in proprietatile lor nici cea
mai mica asemanare cu produsele rezultate.

5
 Procedee de obtinere a polimerilor sintetici:

• Polimerizare

• Policondensare

• Poliaditie

Pricipalele tipuri de polimeri sintetici:

- sticla acrii - plexiglasul este numele de comercializare a unei sticle foarte clare si rezistenta
mecanic, pe baza de acid polimetacrilat (PMMA);

- siloxianilmetacrilat;

- fluorosiloxianilmetacrilat - fluorcarbonul are proprietatea de a mari solubilitatea oxigenului si de

a nu lasa depuneri prin adeziune.

- hidrogeluri: polihema - este un polimer sintetic, un homopolimerizat cu structura

tridimensionala. Preluarea apei se face prin alipirea grupei de hidroxil, care leaga apa cu forte bipolare.

- siliconul - caucicul de silicon (S1R) este un material care nu absoarbe apa (hidrofob).
Hidrofobia legaturilor de silicon este cauza faptului ca prezinta dificultati la fabricarea lentilelor de
contact. Folosirea siliconului ca material pentru lentile de contact, este determinata de doua proprietati
importante ale acestuia si anume: permeabilitatea mare la oxigen si stabilitatea la depuneri pe suprafata.

- cauciucul siliconic - daca se modifica cauciucul siliconic prin introducerea unui polidispersant
si apoi se hidrofilizeaza suprafata, se poate obtine un material pentru fabricarea lentilelor de contact.

6
 4. PROPRIETATILE MATERIALELOR LENTILELOR DE CONTACT
Multe proprietati ale materialelor, destinate fabricarii lentilelor de contact, sunt importante in
adaptarea acestora pe corneea umana. Importanta lor este cu atat mai mare atunci cand trebuie sa se
tina cont de particularitatile fiecarei adaptari, de la un purtator la altul.

• Proprietati fizice

- optice: indicele de refractie, coeficientul de dispersie, transparenta (transmisia luminii);

- mecanice: rezistenta la alungire, alungirea specifica, rezistenta la forfecare, rezistenta la

rupere, duritatea, greutatea specifica (densitate);

- superficiale: unghiul de contact, capacitatea de inmuiere, umflarea, starea suprafetei.

• Proprietati de biocompatibilitate

- biofizice: permeabilitate la oxigen si dioxid de carbon, permeabilitate la apa, hidrofilia si

lipofilia, extractibilitatea;

- bilogice: capacitatea de sterilizare, gradul de favorizare a cresterii microbilor, stabilitatea

lacrimala, capacitatea de a se murdari;

- clinice: adaptabilitate, respectul metabolismului corneean, posibilitatea de purtare prelungita a

lentilelor, capacitatea ca organismul sa se poata obisnui cu materialul.

• Tehnologicitatea - capacitatea de a se prelucra folosind procedee simple..

• Proprietatile mecanice - verificarea acestor proprietati pentru materialele lentilelor de

contact, presupune o serie de incercari, conform unor standarde internationale. Acestea sunt:

- intindere / rezistenta la intindere - incercare de intindere;

- rezistenta la presare / tensiune de presare - incercare la presare;

- rezistenta la indoire / tensiune de indoire - incercre la indoire;

7
 - modulul de elasticitate - incercare la intindere si presiune;

- timp de dilatare la 23°C - incercare de timp;

- timp de dilatare la 60°C - incercare de timp;

- modul de tragere - incercare de timp;

- timp de oscilatie - asemanator cu incercarea de oscilatie permanenta;

- durabilitatea formei.

Un alt aspect foarte important legat de portul lentileor de contact ii reprezinta rezistenta acesteia
la presiunea pe care o exercita pleoapa ochiului, lentila trebuind sa aiba o suprafata destul de tare.

• Capacitatea de modelare; punct de inmuiere - orice material folosit la fabricarea lentilelor de

contact,nu trebuie afectat de temperatura ambianta sau de temperatura corpului.

• Umectabilitatea - umectabilitatea suprafetei lentilei de contact este foarte impotanta. Daca nu

este umeda, lentila produce disconfort si scaderea claritatii.

Umectabilitatea suprafetei este apreciata prin unghiul de contact format de o picatura de

apa,solutie salina sau lacrimi, cu suprafata.

• Rezistenta la ageriti chimici - agentii chimici pentru curatarea lentilelor de contact, trebuie
alesi in functie de tipul materialului.

Rezistenta este de regula testata cu acizi slabi si tari, alcalini, eteri, uleiuri si hidrocarburi alifatice
si aromatice. Se urmareste de regula aspectul, greutatea, dimensiunile si tensiunile.

• Porozitatea si permeabilitatea - unele materiale de lentile de contact sunt fabricate cu goluri

in reteaua cristalina a polimerului.

• Proprietati electrice - cateva proprietati electrice sunt de mentionat, cum ar fi: constanta
dielectrica, factorul de dispersie si rezistenta electrica. Acestea pot fi specificate pentru fiecare substanta
si in cazul lentilelor de contact trebuie luate in calcul, atunci cand se alege materialul pentru
confectionarea lentilei.

8
 5. CLASIFICAREA LENTILELOR

Multitudinea proprietatilor materialelor si a lentilelor de contact propriu - zise, face clsificarea

foarte complicata. Astfel:

- dupa materialul din care sunt fabricate: lentile din materiale rigide, lentile din hidrogeluri,lentile
din elastomeri siliconici;

- dupa elasticitatea materialului: lentile dure, lentile suple sau semidure (RGP). lentile moi (soft);

- dupa principiul de adaptare: lentile corneene, lentile sclerale;

- dupa geometria suprafetelor: bi - sferice, sfero - torice, bi - torice. asferice;

- dupa efectul optic: convergente (pozitive) unifocale, bifocale si varifocale: divergente

(negative) unifocale. bifocale si varifocale; astigmatice;

- dupa efectul estetic: incolore, colorate (cosmetice);

- dupa durata de purtare: port redus, port extins;

- dupa procedeul de fabricare: turnare sau injectie, centrifugare, strunjire;

- dupa anomalia oculara corectata: miopie, hipermetropie, speciale.

5.1 Lentile rigide

Caracteristica principala a acestor lentile este aceea ca materialele utilizate pentru fabricarea lor
sunt dure, nepermeabile la oxigen si foarte putin hidrofile. Materialele clasice folosite sunt PMMA - uL si
CAB - u.

Avantajele lentilelor rigide sunt comune, in general, cu cele ale lentilelor semidure (RGP):

- usor de manevrat, conservat si de curatat;

- materialul este stabil din punctul de vedere al proprietatilor mecanice si foarte durabil ;

- calitate optica superioara datorita stabilitatii geometrice, foarte importanta in cazul corectiei
astigmatismelor ;

- circulatia lacrimilor si aprovizionarea cu oxigen a corneei foarte buna, din cauza unui diametru
mai mic decat al acesteia ;

- mobilitate mai mare decat a celor moi ;

- depozitarea de proteine si mucine ingreunata de hidrofobia materialului;

- purtatorul simte foarte repede daca ochiul accepta sau respinge lentila, dintr-un motiv oarecare
(mecanic, prin deteriorarea lentilei in sine, chimic, in caz de dezinfectie gresita, ocular, ritm de port
prelungit);

9
 - posibilitatea de utilizare si in cazul unor secretii lacrimale mai reduse ;

- durata de viata 15 ani pentru cele dure si cam de 3-4 ori mai mare a celor semidure fata de
cele moi;

- posibilitatea realizarii de retusuri pe suprafata, prin polisare, practicarea unor degajari si

micsorarea diametrului.

Dezavantajele lentilelor rigide sunt, in general, comune cu cele semidure (RGO):

- timpul de adaptare al purtatorului destul de indelungat;

- timpul de toleranta la purtare mai scurt decat pentru lentilele moi ;

- adaptare mai dificila in situatiile in care intervalul palpebral este mai mic ;

- hidrofilie foarte redusa ;

- scurta instabilitate optica a imaginii in momentul clipirii ;

- comfort limitat la purtare si mai traumatizante penru tesuturile aflate in contact;

- contraindicate in sporturi nautice ;

- anumita fragilitate a materialului care are tendinta de a se sparge.

5.2 Lentile moi (soft)

Materialele folosite pentru confectionarea acestor lentile, sunt caracterizate, in principal, printr-un
anumit grad de hidrofilie si de permeabilitate la oxigen.

Materialul clasic este HEMA cu un continut redus de apa (25 40 %). Materialele moderne sunt
copolimeri ai HEMA - ului cu PVP (polivinilpirolidon), MA (acid metacrilic) etc.

Avantaje :

- lentila este usor de suportat de purtator, considerata foarte comfortabila ;

- adaptare relativ simpla ;

- risc de dislocare foarte.redus (recomandabila si in cazul sportivilor);

10
 - praful din mediul inconjurator nu poate intra decat greu in spatiul dintre lentila si cornee ;

- durata de purtare foarte variata, dupa necesitati si mult mai lunga decat cea a lentilelor dure ;

- stabilitate optica in timpul clipirii;

Dezavantaje :

- curatarea si dezinfectia sunt mai dificile, atacand uneori materialul lentilei;

- durata de utilizare este mult mai scurta decat a lentilelor dure ;

- acuitatea vizuala redusa in cazul corectiilor pentru astigmatism (in cazul corneei cu
astigmatism ce necesita corectie, o lentila moale, cu suprafete asferice se muleaza pe aceasta si se
transforma in lentila bitonca;

- contaminare prin bacterii si micoza mai frecvente, igiena complicata si mai scumpa decat in
cazul lentilelor dure;

11
 6. HIDROGEL vs SILICON-HIDROGEL-DIFERENTELE IN MATERIALE

Lentilele de contact din hidrogel sunt lentile moi, cu un continut mare de apa, foarte confortabile
in purtare si care se adapteaza usor pe ochi. Insa ,din dorinta de permanenta schimbare și inovatie in
tehnologie, specialistii au adus in prim plan un material revolutionar, cu transmisibilitate crescuta la
oxigen.

Lentilele din silicon-hidrogel au devenit foarte populare in randul purtatorilor de lentile de contact,
ceea ce a dus la crearea de lentile din acest material pentru aproape toate tipurile de corectie a vederii. In
prezent, anumite tipuri de lentile din silicon-hidrogel sunt recomandate chiar si in calitate de pansamente
oculare in tratarea leziunilor minore de la nivelul corneei, senzatiei de ochi uscat, fiind recomandate in
special pentru cei care petrec mult timp in fata calculatoarelor.

Lentilele din silicon-hidrogel sunt lentile moi, foarte subtiri, permit o oxigenare superioara a
ochiului (chiar si in conditiile de port continuu) si au o suprafata de aderenta redusa, ceea ce impiedica
depunerile proteice.

Hidrogelul

Avantaje

Hidrogelul este un material care transporta oxigenul catre ochi cu ajutorul apei din compozitie.
Avand un continut ridicat de apa, aceste lentile sunt recomandate in special persoanelor care au ochii
uscati, si care nu pot suporta alt material (silicon-hidrogel).

Dezavantaje

Principalul dezavantaj este modul de purtare. Lentilele din hidrogel nu pot fi purtate mai mult de
8 ore pe zi, deoarece cantitatea de apa din lentila scade, iar dupa cele 8 ore recomandate, lentila devinde
incomoda. Alt punct slab este transmisibilitatea oxigenului (Dk/t), care este foarte mica, motiv pentru care
nu trebuie sa se doarma niciodata cu aceste lentile.

12
Silicon-Hidrogel

Avantaje

Silicon-Hidrogelul este un material superior Hidrogelului, unde transmisibilitatea oxigenului (Dk/t)

poate fi chiar si de 10 ori mai mare. Lentilele din Silicon-Hidrogel pot fi purtate în mod continuu pana la
30 de zile, după care trebuie schimbata lentila. Nivelul initial de apa este mai redus decat în cazul
lentilelor din Hidrogel, minimizand astfel riscul de dezvoltare a bacteriilor.

Dezavantaje

Avand un nivel de apa mai mic, aceste lentile nu se vor fi potrivite persoanelor care sufera de
ochii uscati, chiar daca unele au un nivel de apa de aproape 50%.

Nota explicativa la diagrama: Diagrama permeabilitătii de oxigen, standardizata pentru o dioptrie

de –3.00; unde rosu înseamna un randament foarte mic, iar albastru permeabilitate mare de
oxigen.

13
 7. TEHNOLOGIA DE PRELUCRARE A LENTILELOR DE CONTACT

Procedeele de fabricare utilizate pentru obtinerea lentilelor de contact, se clasifica in trei grupe,
astfel:

• Procedee care folosesc proprietatile termoplastice ale materialelor:

- procedee, care pentru obtinerea piesei presupun un mulaj, peste care se preseaza sau se
sufla folia de material;

- procedeul de injectie intr-o matrita a materialului adus in stare lichida;

- prin deformare la cald.

• Procedee ce se bazeaza pe polimerizarea directa intr-o forma a monomerului si a initiatorului

de polimerizare:

- sub actiunea unor radiatii ultraviolete;

- sub actiunea radiatiilor infrarosii.

• Prelucrare prin abraziune si strunjire.

Pregatirea materialului

Materialele naturale, percum monomerii, initiatori si inhitori, care sunt implicate in fabricarea
maselor plastice, trebuie sa fie pure si de cea mai buna calitate, astfel incat lentila finala sa fie stabila,
sa aiba un indice de refractie uniform, omogena si reductibila.

Pentru a asigura puritatea materialului, multe din materialele naturale trebuie purificate, o data
sau de mai multe ori, la temperaturi stricte si cu o presiune controlata.

14
 Materialele naturale sunt testate din punctul de vedere al continutului de impuritati, folosind
tehnici cum ar fi spectroscopia in infrarosu sau ultraviolet, tehnica straturilor subtiri, cromatografia in
lichid sau gaz, turbidimetria, vascozimetria, spectroscopia in rezonanta magnetica si nucleara, analiza
indicelui de refractie, analiza constantelor electrice etc.

Odata purificat materialul si testata polimerizarea, acesta poate fi copolimerizat.

O proportie corecta a pricipalilor monomeri, initiatori, inhibitori, coloranti sau aditivi, trebuie
stabilita pentru polimerizare. Polimerizarea este de obicei facuta la o anumita temperatura, dependenta
de material si se produce in conditii speciale de presiune (vid intr-o anumita proportie) si intr-un anumit
interval de timp.

Masa plastica finala formata trebuie testata, utilizand procedeele prezentate mai sus.

Materialul poate fi polimerizat intr-o varietate de forme, depinzand de polimer si de procedeu! de

fabricatie al lentilei.

Pot fi bare, placi si butoane, daca prelucrarea se face prin procedeul de strunjire. Astfel de piese
din mase plastice, pot avea tensiuni care pot cauza distrugerea lentilei in timpul prelucrarii.

Pentru a elimina aceste tensiuni, materialul trebuie mentinut la temperaturi de 55°C 58°C, timp
de 24 -72 de ore si apoi racit.

Materialul poate fi de asemenea polimerizat intr-o forma de turnare, forma care permite ulterior,
prelucrarea prin strunjire.

Unele materiale, in special siliconul, trebuie format prin procedeul de vulcanizare.

Prelucrarea prin turnare in forma

Forma de turnare este de fapt un mulaj al suprafetei anterioare a ochiului. Odata luat mulajul
ochiului este bine sa fie facuta o copie pentru ca ar putea sa se deterioreze in timpul fabricatiei. Forma
trebuie lubrifiata cu o solutie solubila in apa, de tipul celei folosite in tehnica dentara la copierea
mulajelor dentare. Dupa aceasta este aplicat un strat de clei, de-a lungul modelului si amestecat cu praf
dentar. Eventualele bule sau gaz pot fi eliminate cu ajutorul unui vibrator. Nu trebuie adaugata prea
multa apa in ipsos, pentru ca ii face sa se sparga usor. Odata ce ipsosul s-a intarit suficient sa poata fi
manevrat usor, cleiul poate fi indepartat si negativul separat de model. Modelul de lasa 24 de ore,
inaintea obtinerii unui alt pozitiv.

Centrul optic corespunde cu varful corneei si care trebuie marcat pe lentila, cu acest punct
determinandu-se grosimea.

Tehnologia de prelucrare 'spin - cast'

Lentilele de contact pot fi prelucrate prin centrifugarea unei cantitati de polimer lichid intr-o forma
concava de prelucrare.

Orice polimer termoplast, flexibil sau rigid, poate fi prelucrat prin acest procedeu, dar principala
aplicatie a acestuia este de obtinere a lentilelor hidrofile.

Amestecul de polimerizare al materialului hidrofil, poate fi fara solventi sau agenti de inmuiere si
in acest caz lentila formata este deshidratata. Aceste lentile pot fi modificate prin procedee standard.
Prin hidratare ,parametrii se schimba in corelatie cu indicele de absorbtie al apei.

15
 Forma lentilei centrifugate depinde de mai multi factori si anume: forma suprafetei concave a
dispozitivului, viteza de rotatie, presiunile pe suprafata, densitatea si volumul amestecului, coeficientul
de modificare al volumului in urma polimerizarii, cantitatea de solvent utilizata, coeficientul de
expansiune si altele.

Procedeul de prelucrare prin centrifugare produce o lentila unica, avand o serie de caracteristici
ce se deosebesc de lentila strunjita. Combinatia de suprafete este sferica - asferica. Suprafata asferica
posterioara este caracterizata de o variatie continua a razei de curbura. Razele de curbura devin tot mai
mari spre periferia lentilei. Geometria ei este similara topografiei naturale a corneei umane.

Grosimea la centru redusa, permite o permeabiliate excelenta pentru oxigen si performante

fiziologice optime. Au marginile subtiri, aspect ce creste comfortul, iar suprafetele optice sunt netede.

Procedeul spin - cast (sau procedeul centrifugarii) produce lentile cu o reproductibilitate crescuta
si o acuratete a parametrilor inegalabile.

Prelucrea prin strunjire si abraziune

Este cel mai folosit procedeu de prelucrare al lentilelor rigide .Pentru a fi prelucrat mecanic
materialul trebuie uscat, in incinte speciale cu silicagel, timp de aproximativ 3 zile.

Cele mai importante faze ale prelucrarii prin strunjire sunt:

a) strunjirea si polisarea suprafetei posterioare a lentilelor de contact

b) strunjirea suprafetei anterioare

c) obtinerea suprafetelor torice

d) diametrul si forma

16
 8. BIBLIOGRAFIE

http://www.esanatos.com/ghid-medical/optometrie/Tehnologia-de-prelucrare-a-len55246.php

https://www.videt.ro/clasificarea-lentilelor-de-contact-de-vedere.html

http://www.postamedicala.ro/resurse-medicale/lucrari-stiintifice/3215-Lentilele-de-contact-de-la-
origini-p%C3%A2n%C4%83-azi

http://www.helpnet.ro/lentilele-silicon-hidrogel-suprafata-oculara.html

17