Sunteți pe pagina 1din 45

[Pleroma anul V nr.

2 (2003) 74-118]

IDEEADE SUCCESIUNE IN ORDINAREA


RABINICA §1 IN HIROTONIREA CRE§TINA: UN
STUDIU COMPARATIV

de John F. Tipei

Inttoducere

Ideea de transmitere a tradi$iei de la o generate la alta


printr-o succesiune neintrerupta de ordinari/hirotoniri este
comuna atat iudaismului, cat §i crejtinismului, fiind atestata in
literatura rabinica §i in cea patristica. In crejtinism, §irul
neuitrcrupt de hirotoniri este cunoscut ca ,,succesiune apostolica".
Aceasta no^iune constituie unul din factorii de baza care stabilesc
autoritatea Bisericii Ortodoxe §i a Bisericii Romano-Catolice.
Catehismul Bisericii Catolice afirma ca »propovaduirea apostolica,
exprimata intr-un mod deosebit in cardie inspirate, trebuie
pastrata printr-un §ir neintrerupt de succesiuni, pina la vremea
sfar^itului".1 Conform acestei doctrine, apostolii au hirotonit pe
primii episcopi ca succesori, iar ace^tia au hirotonit pe alpi,
transmi^andu-le nu numai invatatura apostolica, ci §i autoritatea de
a inva$a pe alpi. Astfel, continuitatea harului preo^esc as^ura
pastrarea nealterata' a inv^aturii apostolice, asa ihcat Biserica este
de^inatoarea aceleiasi autorita^i pe care o aveau apostolii.
Conform inva^aturii Bisericii CatoHce, succesiunea
apostolica era, chiar din primii ani ai Bisericii, testul autenticitapi

1 Catehismul Bisericii Catolice, Secfiunea I, Capitolul 2, Art. 2, Paragraful 77.


Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea cregtina 75

inv&jaturii apostolice. Paring bisericesti, ei insisi parte a lantului


neintrerupt de hirotoniri, au facut in mod regulat apel la testul
succesiunii apostolice pentru a determina gradul de autenticitate a
doctrinei pe care o propovaduiau ereticii. fntrucat acestia se
distanjau de invapatura apostolica tocmai prin modul uneori bizar
de interpretare a Scripturilor, se impunea ca nu Scripturile, ci
altceva sa fie folosit ca test final al autoritapi acestora. Asadar, o
persoana contestata sau un grup contestat i§i putea dovedi
ortodoxia demonstrand ca isi deriva autoritatea de la apostoli.
In studiul de faja, vorh prezenta mai intai ideea de
succesiune in iudaism si in crestinism, pentru ca apoi sa facem un
studiu comparativ al ordinarii iudaice si al succesiunii apostolice
din perspectiva bazelor biblice pe care se intemeiaza ideea de
succesiune, a originii acestei idei si a semnificapei pe care o are
transferul de autoritate in fiecare sistem.

Ideea de succesiune §i pastrare a tradijiei in


Vechiul Testament §i in iudaism

Ordznaream VecfriulTestament

In Numeri 11:16-30, lui Moise i se cere sa aleaga saptezeci


dintre batranii Israelului ^i dintre cei ,,cu putere" in popor. Ei
trebuiau adu§i la cortul intalnirii, unde YHWH urma sa ia din
duhul care era peste Moise, ca sa SI puna peste ei. Geremonia
respective nu era una de insarcinare, deoarece ace^tia ocupau deja
pozitii de autoritate. De fapt, am putea sustine chiar ca majoritatea
acestor oameni era constituita din cei numiji cu ocazia
evenimentului din Ex. 18:13-27. Limbajul nu este institutional, ci
harismatic: ,,Domnul S-a cobordt in nor fi a vorbit lui Moise; a luat din
76 John Tipei

duhul care erapeste el si /-a pus peste cei saptef^ed de bdtrani. $i deindatd ce
duhul s-a ase^at peste ei, au inceput sa prooroceasca" (11:25). Se are in
vedere aici imputemicirea liderilor ale^i, proces prin care abilitaple
lor de lideri erau sporite. Dupa cate se pare, intenjia scriitorului
biblic este sa transmita ideea ca prirnirea si posedarea duhului este
o exigen^a care facea parte din tiparul investirii liderilor in Israel.
Manifestarea harismatica ce a insou't prirnirea duhului a fost
interpretata in diverse moduli. Unii au considerat-o geneza jirului
profetic, care incepe cu Moise.2 Aceasta interpretare este insa
invalidata de precizarea clara a faptului ca batranii poporului au
avut parte de o singura experienpa profetica. ,,Dar dupa aceea n-au
mai proorocit" ne spune textul.3 Manifestarea harismatica a
batranilor a fost o confirmare a realitapi interioare ca primisera
duhul si ca Dumnezeu aprobase alegerea lor de catre Moise.4
Rolul lui Moise in aceasta situate se limiteaza la alegerea
celor saptezeci de oameni. Transferul ,,duhului" sau nu depinde de
un act fizic sau de o rugaciune a sa; Moise este implicat doar in
mo4 pasiv.5 De obiectul acestui transfer se leaga, probabil, cele
mai multe controverse cu privire la acest pasaj. Conform
versetelor 17 si 25, batranii au primit »din duhul care este peste"

2 O tradijie taigumica, in care ultimele cuvinte din Num. 11:25 sum txaduse
prin »§i au inceput sa prooroceasca §i n-au mai incetat" - citata de RR
Hi\ton, Charisma andAuthority in Israelite Society, Minneapolis, Fortress, 1994, p.
26, n. 26; M. Noth, Numbers, A Commentary, London, SCM Press, 1968, p. 88
se bazeaza pe Targum, G. von Ra^d detecteaza aici o tending de a-i atribui lui
Moise un gen de profe^ie extatica:\p. von Rad, MDie falschen Propheten", in
Zeitschriftfurdie alttestamentliche Wisseh§chaft (ZAW) nr. 51,1953, p. 115-117.
3 Sijh interpreteaza: MEi au profejit dbar in acea zl"
4 Ze'ev Weisman, ,,The Personal Spirit as Imparting Authority", \s\ZAW nr.
93, 1981, p. 229-232; W. Hldebrant, An OT Theology of the Spirit of God,
Peabody, MA, Hendrickson Publishers, 1995, p. 110-111,157.
5 Mai tarziu, tradi(ia rabinica sus^ine, totu^i, ca transferul de duh a fost mijlocit
prin punerea mSinilor lui Moise (e.g. Mairnonide, Yad. Sanhedrin, 4.2).
Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 77

Moise. Din acest verset nu reiese clar daca scriitorul se refera la


duhul lui Moise sau la Duhul divin, dar ambiguitatea este
inlaturata in v. 29. Dorin$a ca ,,Domnul sa-§i puna Duhul Lui"
peste tot poporul (a$a cum a facut-o cu cei saptezeci) arata ca nu
este vorba de duhul lui Moise, ci de Duhul lui YHWH care era
peste Moise si urma sa fie transferat si peste cei saptezeci de
batrani.6 Este interesant, totusi, ca Duhul divin nu a venit direct, ci
prin Moise. Hutton interpreteaza acest lucru ca si cum ,,Duhul
divin ar fi fost filtrat prin corpul si duhul lui Moise".7 in acest caz,
Duhul pare sa se identifice cu insusi duhul lui Moise. Iata cum
prezinta Hutton tensiunea dintre duhul uman s.i duhul divin:

Textul prezinta contrastul dintre dona no^iuni de putere. Una


ar fi in$eleasa ca puterea ce ii abiliteaza pe cei §aptezeci in
calitate de Duh al lui Dumnezeu, independent de duhul ji
experienja umana. O astfel de imputernicire harismatica este
deasupra influenjjei, institujiilor §i limitarilor umane. Este
vorba de insu§i Duhul lui Dumnezeu. Prin urmare, Moise ar
fi doar un conductor prin care aceasta putere divina ar trece
neatinsa catre destinapa finala. Cealalta no^iune respinge o
astfel de discontinuitate intre factorul uman §i eel divin.
Duhul care imputernice§te este in acekji timp §i duhul lui
Moise. In acest caz, Moise nu mai este un simplu instrument
care joaca eel mult un rol pasiv. Moise devine astfel un sala§
al acestui duh. Duhul pe care 1-au primit cei japtezeci nu

6 M Weinfeld, Deuteronomy and the Deuteronomic School^ Oxford, The Clarendon


Press, 1972, p. 244; Cf. R. Stronstad despre wmotivul transferului" in The
Charismatic Theologf of St. Luke, Peabody, MA, Hendrickson, 1984, p. 20-21.
Din punctul lui de vedere, ,,transferul Duhului are un scop dublu: 1) sa
autentifice sau sa acrediteze noua conducere §i 2) sa confere deprinderile
potrivite pentru noile responsabilitaji de conducere (p. 20). Un transfer al
duhului personal al lui Moise este sugerat $i de Ze'ev Weisman, op. dt.t p. 226,
mi
7 RJL Hutton, op. cit., p. 27.
78 John Tipei

poate fi separat de experienp. umana ji nici de duhul omulul


Acest duh nu se opune duhului uman, ci este una cu el.8

Identificarea aparenta a Duhului divin cu duhul lui Moise


subliniaza faptul ca batranii impartaseau autoritatea lui Moise.
Apare fnsa o a doua tensiune. Pe de o parte, ei imparta^esc acela§i
duh ca §i Moise dar, pe de cealta parte, ei nu au aceea§i autoritate
ca §i el. Explicajla se gase^te in dubla funcjiune a prepozijiei ,
,,din'\ care este atat locativdy cat §ipartitivd. Calitativ> ea indica faptul
ca sursa duhului dat batranilor era duhul lui Moise (mai degraba
Duhul lui YHWH filtrat prin Moise), iar din punct de vedere
cantitativ, ea aratS ca doar o parte din duhul lui Moise le-a fost
transferat.9 Asa cum urmeaza sa vedem, chiar si atunci cand il
consacra pe Iosua ca succesor al sau, doar o parte a ,,marepei* lui
ii va fi transferata acestuia.
Cea mai detaliata relatare despre consacrarea lui Iosua ca
succesor al lui Moise se gaseste in Num. 27:15-23. Geremonia
consacrarii include §i punerea mainilor lui Moise (Num. 27:18-23).
Conform acestei relatari, actul punerii mainilor a fost poruncit de
insusi Domnul: nDomnul a %is lui Moise: «Ia-fi pe Iosua, fwl lui Nun,
bdrbat in care este Duhul Men, si sd-/ipui manapeste el. . . Sd-i dai din
autoritatea ta (min hod), pentru ca toatd adunarea copiilor lui Israel sd-l
asculte".
Inainte de a examina ceea ce s-a facut prin punerea
mainilor lui Moise, trebuie observat faptul ca, dupa acest text,
Iosua avea deja wDuhul" (v. 18). Dar, pentru a fi validat ca
succesor al lui Moise, Iosua trebuia sa primeasca mai mult decat
ceea ce avea in comun cu ceilalj^ batrani. Prin urmare, el prime^te

«Ibid.
9 ,,Motivul legendar al unicita^ii lui Moise" este scos in eviden|a de G.W.
Coats, ,,Legendary Motifs in the Moses' Death Reports", in Catholic Biblical
Quarterly nr. 39,1977, p. 36-37.
Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 79

nu doar o insarcinare, ci si o parte din bod-\A lui Moise. In^elesul


exact al termenului ebraic bod este, totusi, neclar. Termenul apare
doar aici in Pentateuh, dar in alte locuri din Vechiul Testament el
desemneaza onoarea, gloria si maiestatea datorate lui YHWH (Ps.
104:1) sau imparatului (lQon. 29:25; Ps. 21:5 [MT 21:6]; 45:3
[MT 25:4]; Ier. 22:18). Pentru Num 27:20, majoritatea traducerilor
engleze^ti conpn termenii ,,onoare"10 sau ,,autoritatew.n Exista
insa eel pujin o aluzie in text cum ca sciiitorul intelege prin hod
ceva mai mult decat autoritate si anume, o calitate care include
autoritatea umana, dar nu se limiteaza la aceasta. Prepozipa min>
care prefixeaza substantivul hod, este, in acest context, partitiva,
insemnand ca doar o parte din autoritatea lui Moise este pusa
peste Iosua.12 Transferul parpial de autoritate exprima faptul ca
Iosua nu va avea niciodata statutul predecesorului sau. Iata cum
interpretau rabinii acest text: ,,nu absolut tot hod-ul tdu, de unde vedem
cdfafa lui Moise strdlucea ca soarele, iar a lui Iosua ca luna".13 Desi nu
putem fi foarte siguri, s-ar parea ca scriitorul vede aici o legatura
intre masura de bod pe care o primeste Iosua si intimitatea cu
YHWH Dupa ce menjioneaza transferul de body inclusiv motivul
unui astfel de transfer, in 27:20, el trece imediat la descrierea
responsabilitaplor noului lider in ce priveste invocarea lui
Dumnezeu, probabil dupa moartea lui Moise. Versetul 21 arata ca,
in calitate de depnator a unei parp din bod-\A lui Moise, Iosua este
autorizat sa comunice cu YHWH in numele poporului, dar nu ca
Moise, caruia YHWH ii vorbea wgura catre gura" (Num. 12:8).

i°AV?iRV.
" RSV, NEB, NASB, MV, ^fPS, NKJV, GNB, ?i Moffatt
12 Funcjia partitivS a prepozifiei min este destul de obijnuita in VT (e.g., Gen.
4:3-4; Exod. 16:27). Vezi RJ. Williams, Hebmv Syntax, Toronto, University of
Toronto Press, 1976, § 324; G.W. Goats, op. cit., p. 36-37.
« Sifre pe Num., §140.
80 John Tipei

Masura limitata de hod a lui Iosua il pune sub autoritatea marelui


preot, singurul abilitat ,,sa intrebe inaintea lui (Iosua) judecata lui
Urim inaintea Domnului." Este normal sa afirmam ca, asemenea
rabinilor, scriitorul i-a atribuit lui Iosua un statut inferior din cauza
ca acesta din urma primise doar o parte din hod~\A lui Moise.14
Dar, daca scriitorul concepe intimitatea lui Iosua cu YHWH ca
fiind dependenta de masura de hod pe care el o primeste, acest hod
trebuie sa insemne mai mult decat simpla autoritate umana. Este
posibil sa fie o abilitate spirituala cu care noul lider este echipat de
catre YHWH, dupa cum se spune ca facuse si cu Solomon, atunci
cand i-a dat ,,majestate regala" {hod matchup lCron. 29:25).15 Daca
astfel in^elegea scriitorul aceste lucruri, atunci Moise constituia
mijlocul prin care noul lider era echipat cu abilitatea care il
imputernicea in vederea unei conduceri eficiente.16 Aceasta
abilitate poate fi numita »energie spirituala" sau ,,harismaw,
traduceri pe care comentatorii le-au sugerat pentru hod.17 In acest
caz, putem considera ca scriitorul vede in actul punerii mainilor lui

14 La fel suspn §i E.W. Davies, Numbers, Grand Rapids, Eerdmans, 1995, p.


304; T.R Ashley, The Book ofNumbers, Grand Rapids, Eerdmans, 1993, p. 553.
15 C£. R.K. Harrison, Numbers, Chicago, Moody Press, 1990, p. 360, care arata
corect ca autoritatea transferata este win acela?i tdmp civila fi spirituala."
16 Gontrar celor spuse de D. Daube, The New Testament and Rabbinic Judaism
(NTRJ) Londra, Athlone Press, 1956, p. 226 §i urm., care ih^elege actul ca pe
un transfer de personalitate. Dar propozipa »vei pune asupra lui din hod-\A
tau", poate fi injeleasa ca wvei pune asupra lui hod de acelasifelcu celpe can Hair
17 Traducerea lui hod prin Mvitalitate" este sugerata de M. Noth, Numbers, p.
215; cf. §i Leviticus, p. 22. Sugestia lui Noth se bazeaza pe presupusa eficienja
magica atribuita punerii mainilor ca ritual de sacrificiu. El trage concluzia ca
termenul trebuie sa se refere la unele semne vizibile ale conducerii lui Moise.
Faptul ca actul a fost considerat eficient din punct de vedere magic de autorul
carpi Numeri nu poate fi dovedit. Milgrom sugereaza, printrc alte traduceri ale
termenului, ,,harisma*' (Numbers, p. 236).
Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea cregtina 81

Moise peste Iosua un transfer simbolic al conducerii si al puterii


spirituale necesare noului conducator (cf. v. 20).
A doua referire la punerea mainilor lui Moise peste Iosua
este in cartea Deuteronom: nIosua, fiul lui Nun, era plin de duhul
intekpciunii, cdci Moise isi pusese mfcnile peste el". Fara indoiala ca
referirea la punerea mainilor este o aluzie la investirea lui Iosua,
descrisa in Numeri 27. Exista insa si o diferenja evidenta intre cele
doua relatari. Scriitorul car^ii Numeri spune ca Iosua poseda
Duhul inainte ca Moise sa-si fi pus mainile peste el (27:18). In
fond, faptul ca Iosua poseda Duhul este tocmai fundamental
ordinarii sale. Cel de-al doilea text, Deut. 34:9, afirrna ca Iosua era
,,plin de duhul injelepciunii" ca rezultat al punerii mainilor lui
Moise peste el. Aceasta aparenta contradic^ie a fost explicata
felurit, a^a cum am aratat in studiul nostru despre punerea
mainilor.18
Gonsideram ca interpretarea lui Coppens, care nu vede nici
o discrepant intre cele doua relatari, este cea mai solida. Acest
autor suspne ca entitatea descrisa in Num. 27:20 prin termenul hod
si sintagma »duhul in^elepciunii" din Deut. 34:9 sunt concepte
echivalente, pe baza faptului ca in cartea Numeri autoritatea lui
Moise se datora prezenjei Duhului.19 Identificand cele doua

18 John F. Tipei, Puttena m&inilor. Semnifica{ia actului in Sfenta Scriptura // in


literaturagreco-romand, Oradea, Cartea Cre§tina, 2002, p. 80-83.
19 J. Coppens spune: ,,Le parallelisme des deux narrations insinue
manifestement d'equivalence des deux concepts d'esprit et de majeste, alors
que le livre des Nombres fait deliver lui-meme l'autorite de Moise de la
possession de lTlsprif w.'L'imposition des mains etles rites annexes dans le Nouveau
Testament et dans /' eglise andenne, Paris, Gabalda, 1925, p. 163. Cf. ?i H Schmid,
Mose: Oberlieferung und Geschichte, Berlin; Alfred Topelmann, 1968, p. 69; R.R.
Hutton, op. cit., pp. 30-31. Spre deosebire de Coppens, Hutton susjine ca
inainte de punerea mainilor de catre Moise peste Iosua, eel din urma nu avea
Duhul. E. Lohse adopta pozipa contrara, punand in contrast entita^i care sunt
g2 John Tipei

concepte, el concluzioneaza ca prin punerea mainilor peste Iosua


se urmarea transmiterca unei mai man masuri din Duhul lui
YHWH catre noul conducator.20
Am constatat deja in acest studiu ca, dupa toate
probabilitaple, termenul bod se refera la o abilitate spirituala.
Putem concluziona, asadar, ca scriitorul capitolului 34 din
Deuteronom interpreteaza hod-vl din Num. 27:20 in acela^i fel: un
dar spiritual pe care el il considera wduhul in£elepciunii". Nu este
insu§i Duhul divin, deoarece Iosua avea deja Duhul lui YHWH
(Num. 27:18), ci, mai degraba, ,,in$elepciunea" simplititer.11 A$>adar,
este vorba de ceva mai mult decat un »dar intelectuaT; este o
abilitate spirituala esenpala care il abiliteaza pe Iosua sa discearna
voia lui YHWH pentru popor. In raport cu ^duhul" din v. 18,
Mduhul in|elepciunii" este un donum superadditum.

Ordmareamdaica

Semnificajia punerii mainilor in ordinarea iudaica este


interpretata in moduri diferite. In timp ce unii sus^in ca o astfel de

transferee in fiecare text - in Die Ordination im Spat-Judentum und im Neuen


Testament, Gottingen, 1951, p. 20.
20 J. Coppens, op. cit., p. 163.
2t Iat5 cum injeleg rabinii mai tarziu wd\ihul de in^elepcrune**: nPe cand el
(Moise) era pe moarte, in^elepciunea lui i-a fost data lui Iosua" (comentariu in
Midra§ pe Deut. 34:9, citat in W. Gunther Plaut, Deuteronomy^ The Torah, p. 5,
New York, Union of American Hebrew Congregations, 1983, p. 386. In VT
sunt alte locuri in care o calitate, o stare sau o facilitate este descrisa cu
ajutorul sursei el De ex., wduhul de injelepciune ?i de pricepere, duh de sfat ?i
de tarie, duh de cuno?tinja ?i de frica de DomnuL" (Is. 11:2), care descriu
atribute ale lui Mesia; wduh de amejeala" (Is. 19:14); wduh de indurare §i de
rugaciune** (Zah. 12:10) descriu o calitate sau o stare umana.
Succesiunea in ordinarea rabinica §i in hirotonirea cregtina 83

ordinare nu avea nici o semnifica$ie spirituala,22 alpi atribuie


ritualului puteri sacramentale depline.
Potrivit celor spuse de Daube, eel pupn pana in prima
jumatate a secolului al II-lea d.Hr., ordinarea rabinica este
indeplinita printr-o «apa"sare a mainii» si nu printr-o «a$ezare
usoara a mainii» pe capul celui ordinat. Apasarea mainii semnifica
turnarea personalitapi celui ce ordineaza in carturarul ordinat.23
Chiar daca in literatura rabinica nu se gase^te ideea crearii unui al
doilea eu, ideea transferului unor facultap. se afla in eel pupn doua
midrasim. Primul, Sifre pe Numeri, interpreteaza investirea lui
Iosua de catre Moise in felul urmaton ,,El a apasat peste el asa
cum se apasa lichidul dintr-un vas deja plin, care se revarsa, pentru
a pune mai mult in el".24 Comentariul midrasic ia in considerare
atat remarca din Num. 27:18, ca Iosua deja avea Duhul, cat si cea
din Deut. 34:9, care atribuie »duhul in^elepciunii" punerii mainilor
de catre Moise. A doua sursa, Num. Kabbah la 27:18, 20 sugereaza,
de asemenea, transferul. Cznd Moise si-a sprijinit mainile peste
Iosua, el nu si-a pierdut facultaple, intrucat era ,,ca unui care
aprindea o lumina cu o alta lumina"; dar cand ,,si-a pus cinstea
peste el", era wca unui care turna dintr-un vas intr-alt vas".25 Midra§
Kabbah interpreteaza a doua metafora - punerea cinstei lui Moise
(in traducerea noastra, »autoritate") asupra lui Iosua - ca un

22 A. Ehrhardt, ,Jewish and Christian Ordination", in journal of Ecclesiastical


History nr. 5, 1954, p. 125 $i urm.; M. Gaster, wOndination" in Encyclopedia of
Religion, ed. de J. Hasting, Edinburgh, 1908-1926, p. 552, declara ca ,,ordinarea
iudaica nu face parte din caracterul sacerdotal sau sacramental", dar, spre
deosebire de Ehrhardt, el vede ritualul ca fiind ,,nu in totalitate golit de
semnificape spirituala".
23 D. Daube, op. cit.t 1956, p. 231.
24 Ibid., p. 231.
25 Otat in D. Daube, op. cit., p. 232.
84 John Tipei

transfer de responsabilitap. catre un succesor.26 Pe de alta pane,


metafora care vorbeste despre a ,,aprinde o lumina cu o alta
lumina" se refera la facultatea pe care Moise a continuat sa o aiba
chiar dupa ce i-a transferat-o lui Iosua prin punerea mainilor.
Potrivit pasajului din Deut. 34:9, aceasta facilitate a fost «duhul
inj:elepciuniiM,27 ceea ce ridica intrebarea daca acesta a fost Duhul
Divin pentru rabini?
Potrivit mai multor cercetatori, in cadrul ordinarii iudaice
punerea mainilor semnifica realizarea transferului duhului lui
Moise (sau al Duhului Divin) de-a lungul generapilor, intr-o
succesiune neintrerupta. Numai printr-un astfel de transfer era
imputernicit carturarul ordinat sa pastreze tradi]ia-si sa ia hotarari
cu privire la chestiuni de procedura legala.28 Daca punerea
mainilor in ordinarea pre-rabinica si rabinica a avut vreodata

26 J. Newman, Semikhak A Study of its Origin, History and Function in Rabbinic


Literature, Manchester, University Press, 1950, p. 5, traduce hod cu ,,marejie" ji
conclude ca in ordinarile rabinice nu exista nici un transfer de hod de la
inva^ator la studentul sau.
27 In comentariile facute de el asupra ordinarii celor japtezeci de batrani
(Num. 11.17), Filon spune ca ei ,,nu pot fi in adevar nici macar batrani, daca
nu au primit o parte din acel duh de injelepciune desavar§itaM. Transferul de la
Moise la batrani a avut loc ,,a§a cum se ia foe din foe" (De GiganL 24, trad, de
F.H Colson).
28 K. Gross, Menschenhand und Gotteshand in Antike und Christentumy ed. de W.
Speyer, Stuttgart, Anton Hiersemann, 1985, p. 118; J.Z. Lauterbach,
,,Ordinationw, in Jewish Encyclopaedia, New York, Funk and Wagnalls, 1905, p.
428 §i urm.; A. Rothkoff, ,,Semikhah - of Judges, Elders and Rabbis", in
Encyclopedia Judaica, Jerusalem, Keter Publishing House, 1971, vol. XIV, col.
1140 §i urm; Strack-Billerbeck, Kommentar %um Neuen Testament aus dem Talmud
undMidrasch, Miinchen, 1924, vol. II, p. 659 §i urm.; J. Newman, op. at., 110 ssi
urm. Se face uneori referire la B. Sank 7a, unde este sugerat faptul ca, atunci
cand o curte judecatoreasca este in sesiune, Prezenja divina se afla printre
judecatori; aceasta declarajie insa nu atesta in nici un fel ideea de transfer al
Duhului de la carturar la student.
Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 85

menirea de a fi un mijloc prin care sa fie transferat Duhul, este


greu de vazut cum a fost posibil acest transfer mai tarziu, cand
ordinarea prin punerea mainilor a fost inlocuita printr-o simpla
conferire a titlului de wrabin". Acest lucru poate aduce chiar mai
multa confuzie, daca ne amintim ca la ordinare nu se facea nici o
rugaciune.29 A$adar, putem trage urmatoarea concluzie, alaturi de
W.D. Davies: ,,este hazardat... sa presupunem ca ordinarea
rabinica prin punerea mainilor, in primul secol, a fost conceputa
ca o transmitere a Duhului Sfant."30
E limpede ca ritualul era menit sa transmita studentului
ordinat autoritatea de a expune Legea si de a lua hotarari in
chestiuni juridice, dar am putea spune ca ordinarea a insemnat mai
mult decat atat. Siffre Zutta pe Numeri 27:17 interpreteaza actul ca
pe o binecuvantare. Prin punerea mainilor, pe langa autoritatea de
care avea nevoie, studentului i se transmitea si o facultate
spirituals, un har de care noul invajator avea nevoie pentru a-si
indeplini sarcinile. Fara indoiala, hand nu era in^eles ca fiind
Duhul insusi, ci darul injelepciunii.31 Inseamna ca, prin punerea
mainilor pentru ordinarea unui student, avea loc atat un transfer
de oficiu, cat si un transfer de mijloace harice prin care sarcinile
legate de oficiul respectiv puteau fi indeplinite.
Privitor la succesiunea rabinica, asa cum am aratat mai sus,
cateva pasaje din Misna leaga ordinarea rabinica de cea a lui Iosua,
printr-un lan^ neintrerupt de Semicha (ordinari). Unul din aceste

29 E. Lohse, op. dt.y p. 77-79; E. Ferguson, Jewish and Christian Ordination",


in Harvard Theological Review nr. 56, p. 15
30 W.D. Davies, Paul and RabbinicJudaism, Londra, SPCK, 1962, p. 212 $i urm.;
la fel §i E. Ferguson, op. at., p. 16, n. 16.
31 Filon identifies Mduhul de in^elepciune desavar§ita" care a fost transferat de
Moise celor §aptezeci de batrani cu wcuno?tinja" (De Gigant. p. 24-25, trad, lui
Colson); vezi $i E. Lohse, ,,r^niKnw, 7DNT, vol. IX, p. 429.
8>6 John Tipei

texte declara ca ,,Moise a primit Torn la Sinai §i i-a dat-o mai


departe lui Iosua, Iosua a dat-o batranilor, batranii profejilor, iar
profepi au dat-o mai departe oamenilor din marea adunare."32
Talmudul babilonian sugereaza ca ordinarea a continuat fara
intrerupere de la Moise pana dupa perioada rabinului Judah b.
Baba (decedat in 135 d.Hr.). ,,Daca nu ar fi fost el (R. Judah b.
Baba), legile amenzilor ar fi fost uitate in Israel", spune
Talmudul.33 Aici se face aluzie la ordinarea catorva ucenici ai lui R.
Akiba de R. Judah b. Baba care a sfidat interdict adrianica. El a
fost executat de romani pentru aceasta ac$iune gi este amintit in
Talmud ca martir.34 Actul eroic al lui R. Judah ben Baba ar fi
inexplicabil in cazul in care Semicha ar fi fost o practica introdusa
de curand. Istoricitatea acestui caz nu este certa; simplul fapt ca
Talmudul relateaza cazul constituie un indiciu clar al credinjei
puternice ca Semicha era considerate o chestiune vitala, care merita
chiar sacrificiu pana la moarte. Totusi, cazul nu poate fi folosit ca
dovada a continuitapi ordinarii de la Moise pana in secolul al II-lea
d.Hr. Cel care a suspnut fara ambiguitate existen^a unui astfel de
lan£ neintrerupt de ordinari, realizat prin punerea mainilor, a fost
Maimonide (decedat in 1204):

Moise, invajatorul nostru, 1-a ordinat pe Iosua cu mana,


intxucat se sjjune ,,§i el §i-a pus mainile peste el §i i-a dat o
insarcinare". In mod asemanator, cei §aptezeci de batrani au
fost ordinap tot de catre Moise 51, astfel, Moise a facut ca
Slava Divina sa se odihneasca peste el §i acei batrani au
ordinat alfi batrani, iar ace§tia din nou pe aljii, §i descoperi
astfel ca Semicha (Le. ordinarea) a fost transmisa de la om la

E.$ MLAbotb 1.1.


B. Sank 13b.
Succesiunea in ordinarea rabinica gi in hirotonirea crestina 87

om, incepand cu Beth-Din-vS. lui Iosua, ba chiar cu Beth-Din-vH


lui Moise.35

Cu toate ca unii carturari din Perioada Tanaitica §i unii


medievali au crezut intr-un hn\ neintrerupt de ordinari, incepand
cu Moise, o astfel de continuitate nu poate fi dovedita istoric.
Dupa ordinarea lui Iosua de catre Moise, nu se gases.te nici un caz
de ordinare prin punerea mainilor in Biblia ebraica sau in literatura
intertestamentala. Intr-adevar, literatura intertestamentala atesta
existenja ritualului, dar se ridica probleme serioase cu privire la
originea lui $i la elementele ceremoniei. Cu toate ca rolul punerii
mainilor in ordinarea rabinica este o chestiune disputata, in studiul
nostru cu privire la punerea mainilor am demostrat ca, in secolul I
d.Hr., studenpi rabinilor erau promovau* ca invajatori ai Legii prin
punerea mainilor, ob$inand in felul acesta permisiunea de a-i
inva^a pe alpi Legea si de a lua decizii in chestiuni juridice,
exceppe facand cazurile in care se cerea aplicarea unor amenzi.36

Cbnc/uzu

Vechiul Testament menponeaza un singur caz de ordinare


a unui succesor, si anume ordinarea lui Iosua de catre Moise.
Evenimentul este atat de important in gandirea iudaica, incat a
devenit prototipic pentru orice investire in cadrul iudaismului. Mai
mult, texte din M?na §i Talmud afirma existen^a unui ?ir
neintrerupt de ordinari, incepand cu cea lui Iosua de catre Moise,
pana la vremea scrierii acestor documente. Aceasta doctrina

35 Maimonide, ,,Yad", Sanh. 4.1, apud]. Newman, op. cit.> p. 7.


36 JJ7. Tipei, op. at., p. 134 §.una
^§ John Tipei

iudaica a succesiunii neintrerupte de ordinari a fost formulata cu


claritate doar in secoM al Xlll-lea, de Maimonide, mult dup3 ce
ordinarea rabinica a incetat sa se mai practice. Caracteml
apologetic al acestei doctrine iudaice este evident. Vom face mai
jos o prezentare succinta a principalelor idei care au reiesit din
studiul nostru referitor la Vechiul Testament si la literatura
rabinica.
In primul rand, am observat ca nu toate prerogativele
oficiului lui Moise i-au fost transmise lui Iosua. Aspectul acesta
este subliniat nu numai de exegepi contemporani, ci si de primii
rabini in comentariile despre Tora. Se subliniaza prin aceasta rolul
unic pe care 1-a avut Moise ca inva^ator al Legii 51 ca initiator al
cultului mozaic. Din scrierile rabinice reiese ca ui iudaism
ordinarea succesorilor este legata de transmiterea invajaturii de la
o generate la alta. Celui ordinat i se incredin^eaza sarcina de a
pastra nealterata inva$atura (Tora) si de a o transmite generapei
urmatoare, prin acelasi mijloc - ordinarea. O succesiunea
neintrerupta de ordinari de la Moise pana in secolul al doilea d.Hr.
nu poate fi insa demonstrata. Dupa ordinarea lui Iosua, Vechiul
Testament nu ne mai prezinta nici un alt caz de nurnire a unui
succesor prin punerea mainilor. Qiiar in perioada rabinica pretinsa
•succesiune a fost intrerupta prin interdicpa adrianica referitoare la
ordinare. Tot o intrerupere a sirului de ordinari a fost si practica
din secolul al II-lea d.Hr. cand semicha a devenit prerogativa
Patriarhului (Nasi). Acest nou tip de ordinare nu mai crea un
succesor. Pe langa autoritatea care ii era transferata de la
predecesorul sau, celui investit ca succesor ii era conferita si o
facultate spirituala suplimentara, cu ajutorul careia isi putea duce la
indeplinire slujba pentru care era randuit. Rabinii considerau ca
Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea cresting 89

entitatea care se transfers era wduhul lui Moise" manifestat prin


»darul in^elepciunii".

Ideea de succesiune In Noul Testament

Autontatea aposto/tea §i uteea transmitem acestet


autorit£fi£n ATou/Testament

Termenul de apostol nu este folosit in Noul Testament


exclusiv pentru cei doisprezece apostoli, ci, in repetate randuri, si
pentru apostolul Pavel, pentru Bamaba (Fapte 14:14) si, posibil, si
pentru Andronic si Iunia (Rom 16:7). Unii paring bisericesti i-au
numit »agostoli* pe cei saptezeci de ucenici trimisi de Iisus (Mat.
10:1-22). In cea de-a doua Epistold catre corinteni, Pavel menjioneaza
niste ,,apostoli ... nespus de alesiw (2Cor. 11:5) care sunt de fapt
^apostoli mincinosi" (v. 13), iar cartea Apocalipsa men^ioneaza
faptul ca biserica din Efes a incercat pe cei care se considerau
apostoli si i-a gasit mincinosi (2:2).
Pentru in^elegerea conceptului de succesiune apostolica
este esenpal sa cunoastem rolul oficiului apostolic. Miezul
problemei constS in distincjia pe care trebuie sa o facem intre un
»apostol" si un ,,episcop". Mai multe texte din Noul Testament
arata clar ca numai Dumnezeu are autoritatea de a face pe cineva
apostol. Cei doisprezece apostoli au fost alesi de insusi Iisus.
Matia, eel care 1-a inlocuit pe Iuda, a fost ales prin tragere la sor^,
dar in acceppunea bisericii primare, aceasta a fost o alegere facuta
de Dumnezeu (Fapte 1:24-26; cf. Prov. 16:33). Pavel declara ca el
este apostol ,,nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Iisus
Hristos si prin Dumnezeu Tatal" (Gal. 1:1; cf. ICor. 1:1; 2Cor.
1:1; Efes. 1:1; Col. 1:1; 2Tim. 1:1). Constient ca apostolia lui a fost
90 John Tipei

de la Dumnezeu, independents de orice tip de succesiune, dupa


convertire apostolul Pavel nu s-a grabit sa-i contacteze pe cei
doisprezece apostoli care erau in Ierusalim, ci s-a dus mai degraba
in Arabia (Gal. 1:16,17). Cand a primit apostolia de la Dumnezeu,
el nu era nici macar cunoscut de acestia.
Putem generaliza spunand c3 nici unul dintre apostoli nu a
fost ales de oameni sa primeasca slujba de apostol. Nimeni nu ar fi
putut pretinde ca este apostol daca nu ar fi putut afirma, ca si
Pavel, ca apostolia o are de la Hristos. Ideea de succesiune in
slujba apostolica este straina Noului Testament. Cand Iacov,
fratele lui loan, a fost ucis de Irod (Fapte 12:1, 2), colegiul
apostolic nu a procedat la alegerea unui succesor. Numarul
apostolilor nu putea fi largit, fiindca a fost stabilit in mod
providenjial la cifra de doisprezece. Singurul exemplu de
,,succesiune" a fost Matia, dar cazul acesta nu poate fi considerat
un caz obisnuit, intrucat alegerea lui in locul lui Iuda a fost
necesara pentru a se implini o profepe din Vechiul Testament (Ps.
109.8). Iuda si-a pierdut apostolia, iar Matia a fost ales de
Dumnezeu, prin soiji, tocmai ca sa se intregeasca numarul de
doisprezece.
Investigarea rolului apostolilor in Biserica primara, asa cum
o prezinta Noul Testament, trebuie sa bazeze in primul rand pe
textul evangheliilor si a carpi Faptele apostolilor. Exista un consens
aproape general asupra faptului ca pentru Luca apostolia Celor
doisprezece este unica. Opiniile teologilor sunt insa imparpte cu
privire la perspectiva lui Luca asupra rolului lor distinct. Trei
puncte de vedere mai importante au fost exprimate cu privire la
rolul apostolilor in Biserica primara.

1. Se suspne uneori ca, in opinia lui Luca, rolul primar al


Celor doisprezece apostoli este acela de a asigura
Siiccesiunea in ordinarea rabinica §i in hirotonirea cregtina 91

conducerea Bisericii.37 Textele aduse ca argument pentru


acest punct de vedere sunt Fapte 2:42, 6:1-6 ?i 15:6-29
unde apostolii sunt prezentaji ca un grup distinct.
Problema cu acest punct de vedere este ca Luca nu ii
prezinta niciodata pe apostoli in calitate de conducatori
ai bisericilor locale, nici slujbele ecleziastice ca fiind
dependente de ei.38 La fel, nu se sugereaza nicaieri ca
apostolatul Celor doisprezece este transmisibil.
2. Conform celui de-al doilea punct de vedere, Cei
doisprezece au fost in esenja misionari. Rolul acesta le
este atribuit de Insusi Domnul (Luca 24.47; Fapte 1.8)
dar, conform relatarii lui Luca, apostolii nu sunt
implicaji deloc in activitatea misionara, cu exceppa lui
Petru $i loan la Samaria (Fapte 8:14-25).
3. Exista §i un al treilea punct de vedere conform caruia
Cei doisprezece sunt carmuitorii Noului Israel.39 Textul
pe care se bazeaza aceasta opinie este Luca 22:30. Sunt
doua aspecte insa care ne impiedica sa credem ca Luca ii
vede pe Cei doisprezece in acest rol. Cand preia textul
din Marcu, Luca omite cuvantul ,,doisprezecew din fa^a
sintagmei ,,scaune de domnie", ceea ce ar putea insemna

37 H. von Campenhausen, Ecclesiastical Authority and Spiritual Power in the Churvh


ofthe First Three Centuries^ Peabody, Hendrickson Publishers, 1997, p. 14.
38 Nici in Fapte 6.1-6, singurul text care pare sa contrazica afirmapa de mai
sus, nu putem uijelege slujba celor japte ca fiind subordonata Celor.
doisprezece, Textul nu menjioneaza o slujba eclesiala permanenta,
evenimentul nu poate fi in^eles ca fiind originea diaconatului in Biserica
primara, cei §apte nu sunt subordonafi apostolilor §i nici agenjii acestora,
mainile sunt puse peste ei nu de catre apostoli ci de catre ihtreaga biserica. C£.
FA 6.6 ?i J.F. Tipei, op. cit., cap. 6.
39 S. Brown, Apostasy and Perseverance in the Theology ofLuke, Roma, 1963, p. 64,
96.
92 John Tipei

ca, pentru el, promisiunea de a sta pe scaune de domnie


si de a judeca pe Israel este pentru to$i ucenicii. In al
doilea rand, Luca nu prezinta comunitatea crestina ca
fiind o mi$care complet rupta de iudaism, ca o entitate
cu totul noua, separata de Israel. Asadar, rolul
proeminent al Celor doisprezece nu putea fi, pentru
Luca, acela de carmuitori ai unui Nou Israel.

Luca arata ca o data ce autenticitatea mesajului crestin


(kerygma) a fost stabilita si Noul Israel a fost restaurat, important
celor doisprezece apostoli incepe sa se diminueze. Rolul lor nu
mai este proeminent in narapunea lui Luca dupa Fapte 6, iar dupa
demararea misiunii printre Neamuri, imaginea lor este foarte
?tearsa. Daca la Samaria au fost trimi^i Petru si loan (cap. 8), la
Antiohia este trimis Barnaba (cap. 11). Daca la inceput apostolii au
fost cei care s-au ocupat de problemele sociale ale bisericii din
Ierusalim (6:1-3), mai tarziu ajutoarele care pleaca din Antiohia
spre Ierusalim sunt trimise nu apostolilor, ci prezbiterilor (11:30).
Daca pana in capitolul 14, termenul de ,,apostol" a fost rezervat
Celor doisprezece, el este acum folosit de Luca si pentru Pavel §i
Barnaba, de§i nu in acelasi sens restrans. Cea de-a doua jumatate a
carjii Faptek apostolilor este dedicata in exclusivitate unui ^apostol"
care nu indeplineste cele doua condipi de baza ale apostoliei, asa
cum sunt ele emulate in Fapte 1:21-22. Sub mai multe aspecte,
Luca se straduieste sa il prezinte pe Pavel ca fiind eealul lui
Petiu40
Qi toate ca spapul nu ne permite sa analizam in detaliu
textele biblice relevante pentru discujia noastra despre rolul

40 Vezi, de ex., spa^iul acondat cuvantarilor lor, numarul de minimi savai^ite de


cei doi, rolul lor la Conciliul de la Ierusalim, punerea mainilor peste ucenici
pentru primirea Duhului Sfant
Succesiunea in ordinarea rabinica gi in hirotonirea crestina 93

apostolilor, acesta poate fi sintetizat in felul urmaton Avand in


vedere condipile cerute pentru alegerea unui inlocuitor al lui Iuda,
anume sa-L fi insojit pe Isus in timpul misiunii Sale §>i sa fi fost
martor al invierii Sale, reiese faptul ca rolul eel mai de seama al
apostolilor a fost acela de a fi martori ai lui Isus. Ei au avut
privilegiul unic de a primi invSjatura chiar de la Iisus si de a fi
folosiji de Dumnezeu la intemeierea bisericii crestine. Au fost
primii propovaduitori, apologeu', misionari si inva^atori ai Bisericii.
In ce priveste oficiul de ^episcop" (in gr. episkopos), Biblia
ne ofera informapi semnificative privind la criteriile de alegere in
aceasta slujba (lTim. 3:1-7). Spre deosebire de apostolie, slujba
data de Dumnezeu, episcopatul este o slujba la care once
credincios poate aspira (liim. 3:1). Dupa ce apostolii Pavel si
Barnaba si-au incheiat prima calatorie misionara, ei au vizitat din
nou bisericile intemeiate gi au randuit pretutindeni jjprezbiteri"
(presbyterot). Mai tarziu, prezbiterii cei mai proeminen|i, cu
jurisdicpe asupra unui grup de biserici, erau numi^i jjepiscopi",
adica supraveghetori. Vorbind prezbiterilor din Efes, apostolul
Pavel foloseste verbul ,,a pastori" pentru a desemna rolul pe care
il au acestia in bisericile lor (Fapte 20:28). Foarte curand insa
gasim ca fiecare biserica era condusa de slujitori, intr-o ordine
ierarhica de tipul episcop-prezbiter-diacon, fiecare slujba fiind
indeplinita de oameni evlaviosi, randuip de prezbiterii existen^i, cu
acceptul intregii biserici. Este important sa menpionam faptul ca,
in aceasta perioada, cand apostolii mai traiau inca, oficiul de apostol
nu a fost nidodatd confundat cu oficiul de episcop. Esenja autoritajii
apostolice consta in faptul ca adevarata credin^a a fost transmisa
apostolilor de insusi Iisus.
94 John Tipei

Pfezentarea doctrinet despne succesiuneaapostolica

Doctrina succesiunii apostolice suspne ca, prin randuiala


apostolica, prezbiterii si episcopii au fost indrituip. sa-si numeasca
succesori, apostolii neavand insa un astfel de ,,privilegiu". Ni se
spune ca, atunci cand apostolii i-au hirotonit pe primii diaconi,
prezbiteri si episcopi ca succesori ai lor, ei nu le-au transmis
acestora toate prerogativele slujbei apostolice. Altfel spus, ei nu au
creat cea de-a doua generate de apostoli. Impartasim intru totul
invajatura bisericilor istorice cu privire la caracterul unic al
oficiului de apostol.41 Prin taina hirotonirii apostolii nu au devenit
episcopi si nici cei hirotonip nu sunt succesorii apostolilor in
deplinul sens al cuvantului. Ei sunt investiji nu intr-o slujba
apostolica, ci pentru a supraveghea bisericile pe care apostolii le-au
intemeiat. Episcopii sunt succesorii apostolilor doar in sensul in
care apostolii sunt succesorii lui Hristos.42 Asadar, episcopatul nu
este un ,,colegiu apostolic". Succesiunea apostolica nu inseamna
perpetuarea apostolatului. Era apostolica a luat sfarsit o data cu
moartea ultimului dintre apostoli, loan Teologul. O analiza atenta
a cuvintelor lui Irineu arata ca acest parinte promoveaza nu
doctrina »succesiuni apostolice", ci pe cea a wsuccesiunii
episcopatului".43
Sublinierea rolului unic al apostolilor este foarte important,
intrucat adoptarea doctrinei ,,succesiunii apostolice" in sensul
perpetuarii oficiului apostolic naste automat dreptul celor care

41 Vezi §i D. Staniloae, Teobgia dogmatica ortodoxd, Bucure^ti, Editura IBMBOR,


1997, voL II, p. 157. Referinjele biblice care atesta statutul unic al apostolilor §i
afirma implicit caracterul irepetabil al apostolatului sunt numeroase: Luca 6:13;
loan 6:70; Mat. 19:28; Luca 22:29, 30; Fapte 1:22; 3:15; 4:33; Mat 10:2-4;
Apoc. 21:10,14.
42 dement din Roma, / Corinteni, 42:1-4.
43 Sf. Irineu, Adversus haemes, 4.26.2.
/Succesiunea in ordinarea rabinica gi in hirotonirea cregtina 95

^'ocupa acest oficiu apostolic de a adauga alte dogme la mostenirea


doctrinara a Bisericii. Aceste dogme nu pot fi contestate de nimeni
intrucat, in virtutea pozitiei pe care o ocupa cei care le enunta, ele
%apata o autoritate apostolica. Aparijia unor doctrine noi, in special in
domeniul mariologiei, pare sa confirme faptul ca unele biserici
istbrice au injeles wsuccesiunea apostolica" tocmai in acest sens
^strict al perpetuarii oficiului apostolic. Inj:elegerea in felul acesta a
succesiunii apostolice reiese chiar din declarapa celui mai recent
conciliu al Bisericii Catolice, Vatican II (1965). In documental
dogmatic cu privire la structurile de conducere ale bisericii, Lumen
Gentium, citim:

Intocmai dupa cum rolul incredinjat lui Petru, primul dintre


apostoli, este permanent §i trebuie transmis succesorilor sai,
tot a?a oficiul apostolic de pastorire a bisericii este
permanent gi trebuie exercitat fara ihtrerupere de ordinul
sacra al episcopilor. De aceea, acest sinod sacru suspne ca,
prin randuiala divina, episcopii fin locul apostolilor, ca
succesori ai acestora.44

Succesiunea apostolica se refera deci la slujba de


supraveghetor - episkopos - oficiu duhovnicesc a carei
responsabilitate de capatai este sa vegheze asupra pastrarii
nealterate a revelajiei pe care au lasat-o bisericii apostolii (i.e.
,,inva|atura apostolica"). Dar episcopul nu mogtenegte intregul
oficiu apostolic. Chemarea la slujba apostolica o face numai
Dumnezeu; ea nu poate fi transmisa prin taina hirotonieL
Episcopul este totusi succesorul unei dimensiuni a oficiului

44 Lumen Gentium> 111.20. Traducere personala a textului publicat pe site-ul


Vaticanului:
http://www.vatican.Wairhive/hist_coimcils/ii_vatican_coimciVdc>aunenB
/vat-ii_const_19641121_lumen-gentiiim_eniitml •
96 John Tipei

apostolic, aniune dimensiunea episcopald. Este ainoscut faptul ca to^i


apostolii, ca parte a chemarii lor apostolice, au fost si episcopi (i.e.
^upraveghetori* = pastori ai turmei). Petru se numeste pe sine
,,unul dintre prezbiteri" (IPet. 5:1), asa cum face de altfel si
apostolul loan (2Ioan 1; 3Ioan I).45

Legatura dmtre transmiterea mvataturii apostolice §t


fiirvtoninea de succesori

Transmiterea invajaturii apostolice de la o generate la alta


este un mandat al Bisericii, bine atestat in Noul Testament,
incepand chiar cu generapa apostolilor. Porunca de a transmite
invataturile lui Iisus generator urmatoare este data de
Mantuitorul Insusi: yiDuceti-vd si faceti ucenid din toate neamurile,
bote%andu-i in Numele Tatdlui, si alFiului, si alSfantului Duh si invdpU-
i sa pa^eascd tot ce v-am porundt" (Mat. 28:19, 20). Apostolii si-au
indeplinit cu credinciosie mandatul de a transmite invataturile lui
Iisus celor care se converteau la crestinism. Astfel, cartea Faptele
apostolilor consemneaza faptul ca primii crestini ,,stdruiau in
invatdtura apostolilor" (2:42). Porunca de a transmite invataturile
apostolilor apare si in epistolele pauline. Apostolul Pavel il
mandateaza pe ucenicul sau Timotei: ,,fi ce ai au^it de la mine, infata
multor martori, incredintea^d la oameni de incredere care sd fie in stare sd
invete pe alp'i" (2Tim. 2:2). Patru generapi de inva^atori sunt
amintite aici: generapia apostolului Pavel, genera^ia lui Timotei,
generapia celor care vor primi inva^atura direct de la Timotei si
genera^ia pe care acestia din urma o vor inva^a. Tot la transmiterea
inva^aturii apostolice face aluzie si indemnul pe care Iuda, fratele

45 Este util sa menjionam aici ca, la vremea cand s-a scris Noul Testament,
termenii ,,episcopM (Le. ..supraveghetor") ?i Mprezbiter" (Le. ,,senior",
nbatranw) au fost folosip interschimbabil.
Succesiunea in ordinarea rabinica gi in hirotonirea crestina 97

Domnului, il da bisericii de a pastra wcredin$a care a fost data


sfinjilor o data pentru totdeauna" (v.3). Grupul de cuvinte ,,o data
pentru totdeauna" exprima1 atat caracterul imuabil al acestei
inva^aturi, cat gi necesitatea ca ea sa fie perpetuata pe toata
perioada de existen^a a Bisericii.
Este legitim sa ne intrebam insS daca transmiterea
inva|aturii apostolice se poate face exclusiv pe calea succesiunii
apostolice. Pe tot parcursul acestui studiu va trebui sa facem o
cfistincpe clara intre transmiterea tnvafaturii apostolice (adica a Tradipei
Sacre) si transmiterea ofidului apostolic sau a harului preo^iei.
Mandatul pe care 1-au primit de la Domnul ucenicii, viitorii
apostoli, de a transmite inva^atura lui Hristos nu a insemnat in
primul rand hirotonirea unor succesori. Lor li s-a cerut sa
propovaduiasca Evanghelia la once faptura si astfel sa faca ucenici
din toate neamurile (Mat. 28:19-20). Sensul termenului ,,ucenici"
ar fi fost foarte restrans daca Iisus s-ar fi referit doar la cei care
urmau sa fie hirotoni^i. Faptul ca El a folosit termenul cu referire
la once nou convertit la crestinism este confirmat gi in descrierea
pe care Luca o face convertirilor in masa din Ziua Qncizecimii. In
cuvintele lui Luca, in acea zi ,,la numarul ucenicilor s-au adaus
aproape trei mii de suflete" (Fapte 2:41). Conform poruncii
Domnului din Mat. 28:20, to$i acestia trebuiau sa fie inva^ap sa
pazeasca ,,tot ce a poruncit" Domnul. Cu alte cuvinte, acestia
trebuiau sa primeasca inva^atura apostolica pe care apostolii au
primit-o la randul lor direct de la Iisus. Asadar, in sensul ei biblic
sintagma ,,facerea de ucenici" inseamna propagarea invajaturii
crestine, si nu hirotonirea unor succesori. Daca singura cale de
pastrare si transmitere nealterata a invajiturilor lui Iisus este
succesiunea apostolica, este inexplicabil de ce Iisus nu a lasat nici
o porunca ucenicilor de a-si numi succesori.
98- __ John Tipei

Pe de alta parte, este de a§teptat ca rSnduirea unor


succesori sa conduca la o transmitere nealterata a invajaturii
Mantuitorului de la o generate la alta. In realitate insa nici chiar o
succesiune neintrerupta de slujitori nu poate oferi garanpa
perpetuarii nealterate a invajaturii apostolice. Nu de putine on s-a
intamplat in istoria Bisericii ca slujitori hirotonip sa se abata de la
credinta bisericii care i-a investit cu autoritate, imbrajisand dogme
straine acesteia, uneori chiar erezii. §i nu de pupne ori s-a
intamplat ca in disputele teologice ale Bisericii inva^atura unui
calugar sa fie mai ortodoxa decat cea a unui episcop. Apostolul
Pavel insusi ii atenjioneaza pe prezbiterii din Efes spunandu-le ca,
dupa plecarea lui, Jupi rapitori" se vor strecura intre ei §i ca din
mijloctil lor se vor ridica oameni care ii vor invaja pe alpi lucruri
stricacioase (Fapte 20:29-30).
Dupa ce biserica s-a organizat formandu-si o oarecare
structura de conducere, mandatul de pastrare a invataturii
apostolice devine in primul rand responsabilitatea slujitorilor.
Apostolul Pavel il mandateaza pe Timotei sa transmita inva^atura
apostolica genera^iei care vine dupa el, dar aceasta nu trebuie
oferita oricui, ci doar ,,oamenilor de incredere" (2Tim. 2:2). Nu
este stipulate necesitatea ca acestia sa fie hirotoni|i, dar se
subin^elege ca sunt slujitorii bisericii prin faptul ca, la randul lor,
ace^tia trebuie sa-i ,,invej;e pe alpis). Fidelitatea la care se refera
apostolul prin cuvintele »oameni de incredere" este fidelitatea fa$a
de inva^atura apostolica, nu fa$a de vreo ierarhie bisericeasca. Cu
toate ca adeptii succesiunii apostolice susjin ca textul se refera la
patru generapi de succesiune apostolica, nu exista nimic in text
care sa indice ca apostolul are in vedere transmiterea tradi^iei
apostolicevprin lan^ul neintrerupt al tainei hirotonieL Ar fi gresit sa
ne hazardam afirmand ca Timotei a fost ins'talat ca episcop si ca
porunca pe care i-o da apostolul in 2TinL 2:2 este aceea de a
hirotoni prezbiteri sau episcopi. Autoritatea lui Timotei nu a fost
Succesiunea in ordinarea rabinica gi in hirotonirea cregtina 99

decat una wderivata", el fiind doar un delegat al apostolului


Pavel.46 Rolul de a conduce bisericile il au prezbiterii, nu Timotei
(111m. 4:14; 5:17) .47 Agadar, cand apostolul Pavel igi pune mainile
peste iimotei (2Tim. 1:6), acesta nu este hirotonit ca episcop sau
ca succesor al apostolului. In concluzie, transmiterea invajjaturii
apostolice de la Pavel catre generate urmatoare se face, nu
printr-o succesiune a autoritapi ecleziale, ci prin incredinjarea
acestui tezaur de invSj&tura unor barbaji care sunt ,,de incredere"
(i.e. fideli invajaturii apostolice) gi care au darul de a-i invaja pe
aljii. Coroborand aceste precizari cu informajji relevante din alte
epistole pauline, ajungem la concluzia inevitabila ca apostolul se
refera in acest verset la o succesiune de inva^atori care depn slujba
de invajatori in biserica (Fapte 13:1; ICor. 12:28,29; Efes. 4:11; cf.
Evrei 5:12).
In cartea Faptele apostolilor> unde ne-am agtepta sa-i gasim pe
apostoli hirotonindu-gi succesori, nu gasim nici un caz de acest fel.
Cbiar daca unii cercetatori vad in hirotonirea celor gapte diaconi
inceputul unui oficiu permanent,48 momentul separarii slujitorilor
de mul^imea ucenicilor,49 sau autorizarea unor slujitori pentru a
conduce serviciile euharistice,50 intr-un studiu anterior am aratat
ca punerea mainilor in acest pasaj nu indica un oficiu administrativ

46 J.F. Tipei, op. a't.t p. 380-385. Cf. E. Kilmartin, ,,Ministiyand Ordination in


Early Chrisiianity against a Jewish Background", in Studia Uturgica nr. 13,
1979, p. 42-69.
47 Totu§i, Timotei poate participa impreuna cu prezbiterii locali la randuirea
altor prezbiteri sau diaconi (ITinx 5.17,22).
♦s R Frazer, ..Office of Deacons", in Pmbyterion nr. 11,, 1985, p. 13-19.
49 A. Vanhoye §i H Qouzel, wLe minsSre dans Lilglise", in Nouvelk revue
theolo&ique nr. 104,1982, p. 722-748, in special p. 730.
50 A. Ehrhardt, The Apostolic Ministry, Edinburgh, Oliver andBoyd, 1958, p. 22
$iurm.
100 John Upei

permanent, ci raspunde unei situapi de moment.51 Mai tarziu (6:8-


10; 8:5-13), ii intalnim pe diaconi indeplinind tocmai acele
activitaji care in acest pasaj erau rezervate apostolilor si care
diferenpau slujba acestora de cea a diaconilor. In ce priveste
randuirea prezbiterilor in bisericile din Asia Mca (Fapte 14:23),
mainile au fost puse peste niste barba^i care deja se remarcasera ca
lideri ai bisericilor din case. Prin actul hirotonirii, cei doi apostoli
incredin^eaza lucrarea acestor barbap. care isi asuma acum
responsabilitate deplina si-i incredin^eaza in mana Domnului, asa
cum ei insisi au fost ,,incredin^a^i in grija harului lui Dumnezeu"
cand au plecat din Antiohia (v. 26).52 Asadar, lui Luca nu ii este
cunoscut nici un ritual care sa fie asemanator hirotonirii practicate
astazi. Luca nu este preocupat de afirmarea bazei apostolice a
slujbelor Bisericii si cu atat mai pupn de prezentarea unor structuri
ale bisericii. Nu exista nici o dovada in Noul Testament ca
prezbiteriatul a fost instituit de apostoli sau ca profepi si
inva^atorii au depins de ei. Ceremoniile de randuire din Faptele
apostolilor ar putea fi numite ceremonii de trimitere in lucrare, prin
care biserica rosteste binecuvantarea asupra celor trim^i.
In concluzie, no^iunea de succesiune apostolica nu isi are
originea in Noul Testament, intrucat aici nu gasim nici macar o
teologie clara a ordinarii/hirotonirii. Chiar daca practica hirotonirii
este atestata in Noul Testament, in sensul punerii deoparte a unor
barbau* pentru o anumita slujba, ea nu vizeaza o slujba ecleziastica.
Scopul ceremoniei nu este acela de a crea o categorie specials de
slujitori si cu atat mai pupn de a crea succesori. In toate cazurile
consemnate in Noul Testament, hirotonirea este indeplinita de
mai mul^i slujtori, iar rolul celor hirotonipi nu este identic cu eel al
slujitorilor care hirotonesc. In mod similar, ideea transmiterii

" J.F. Tipei, op. at, p. 352-353.


Succesiunea in ordinarea rabinica gi in hirotonirea cregtina 101

autoritapi ecleziastice prin actul hirotonirii lipseste din toate aceste


pasaje.

Nopunea de ,,succesiune apostolica" in liteiatuia


patristica

Succesiunefara ideeatransmitem tradittez

Pe la anul 100 d.Hr., Didahia menjioneaza celebrarea


Euharistiei de catre diaconi gi episcopi: »Lasaji-I pe proroci sa
euharistieze [eucharistein] cum voiesc ei" (10.7). In 15.1-2, Didahia
se refera la randuirea acestor slujitori: ,,Randui$i-va episcopi si
diaconi... caci ei sunt vrednici de cinste, impreuna cu prorocii gi
cu invapatorii". Intrebarea fireasca este Cine sa ii randuiasca^ Un
delegat al apostolilor? Oare nu se adreseaza cuvintele acestea
prezbiterilor sau chiar bisericii luate ca intreg? Daca unii folosesc
acest pasaj pentru a demonstra succesiunea apostolica, in opinia
noastra el poate fi folosit gi drept contraargument, intrucat
indemnul este ca biserica sa randuiasca episcopi, nu apostolii (care
probabil nu mai erau in viaj:a) sau alp. episcopi. Este imposibil,
prin urmare, sa gasim in acest text vreun germene al ideii de
succesiune apostolica. Nici chiar Ignatie din Antiohia, »campionul
autorit^jii episcopale"53, nu este familiarizat cu conceptul de
,,tradijie apostolica" si nu menjioneaza sau propune vreo teorie de
,,succesiunew. Qement din Roma este primul Parinte al Bisericii
care, probabil pe la anul 96 d.Hr., intemeiaza drepturile celor care

53 H von Campenhausen, op. cit., p. 156. Aluzia este la indemnuri date de


Ignatie bisericii, de felul: »Supune(i-va episcopului ca §i cum v-a^i supune lui
Hristos** sau ,,Sa nu faceji nimic fara episcop" - Scrisoare catre trattieniy 2.1-3
(110d.Hr.).
102

depn oficii ecleziastice pe ideea ca aceste oficii deriva de la


apostoli si ca, din acest motiv, trebuie respectate. Pasajul folosit
eel mai adesea in apararea ideii de succesiune apostolica este din
Intdia epistola a lui Clement cdtre corinteni:

Apostolii au primit Evanghelk pentru noi de la Domnul


Iisus Hnstos, Iisus Hristos a fost trimis de la Dumnezeu. De
aceea, Hristos este de la Dumnezeu, iar apostolii de la
Hristos ... Pretutindeni la sate si in ora§e [apostolii] au
predicat §i au randuit pe primii lor convertiji, dupa ce i-a
incercat prin Duhul, ca sa fie episcopi ji diaconi ai celor ce
urmau sa creada ... Apostolii nostri au stiut de la Domnul
nostru Iisus Hristos ca vor fi lupte pentru slujba de episcop.
De aceea, cunoscand bine mai dinainte lucrul acesta, ei i-au
randuit pe cei care au fost deja men^ionap, dupa care au
adaugat prevederea ca, dupa moartea acestora, alpi barbap
destoinici sa fie succesorii lor in aceasta slujire.54

In opinia lui Qement, Dumnezeu I^a trimis pe Hristos,


Hristos I-a trimis pe apostoli, iar apostolii au randuit pe primii
episcopi §i prezbiteri care, la randul lor, vor randui al$i barbaji
destoinici ca succesori ai lor. A§adar, crede Qement, exista o
succesiune si un sistem, lasat de Dumnezeu, care asigura
continuitatea in raport cu apostolii. Qement insa nu gande^te in
termeni sacramentali, ci in termeni pur juridici. El nu menponeaza
consacrarea sau punerea mainilor ca act de investire. Foarte
interesant, Qement nu aminte§te nimic nici despre tradipe in acest
context. Nu gasim la Qement ideea ca episcopii sau prezbiterii
sunt mijlocitorii tradi^iei apostolice. Asadar, la temelia conceptului
de succesiune apostolica, aja cum este acesta prezentat de
Qement, lipsegte eel mai important element, si anume, legatura cu
tradi^ia apostolica. Qiestiunea autoritapi spirituale, legate

Clement din Roma, 1Cor. 42:1,2,4-5; 44:1-3.


Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 103

esenpalmente de didaskalia si kerygma, nu este deloc discutata de


Qement. Am putea spune ca aid Qement spune chiar mai pu$in
decat Luca in Fapte 20.31 si lirm.55
Din citatele de mai sus reiese ca pana la jumatatea secolului
al II-lea, ideea de succesiune nu era legata inca de transmiterea
invajaturii apostolice. Textele de mai sus nu se refera decat la
transmiterea oficiului, preocuparea fiind aceea a legaturii cu oficiul
apostolic.

Succeszunepentru transmztereatradqzez

Conform celor suspnute de H. Campenhausen, pasul


hotarator in dezvoltarea conceptului de tradijie a fost facut la
jumatatea celui de al doilea secol crestin, cand ideea de transmitere
a tradi^iei a capatat o important teologica noua si un sens tehnic.
Ideea nu provine din randul celor care au elaborat eclesiologia
Bisericii, ci din cercurile gnostice caracterizate printr-o libertate de
miscare §i de exprimare a inva^atorului gnostic.56 Gnosticul
Ptolemeu este eel care foloseste pentru prima data cuvantul
tradijie in acest sens teologic, referindu-se la tradipa apostolica
secreta iparadosis) ca la inva^aturi ale apostolilor care suplinesc
colec^ia canonica a invataturilor lui Iisus si care, printr-o
succesiune {diadoche) de invajatori, a ajuns la el si la comunitatea
din care facea el parte (Mla noiw, spune Ptolemeu).57 Cei doi
termeni, paradosis si diadoche, sunt folosiji ca termeni tehnici cu
referire la wtradi$ie", respectiv la ^succesiune". Initial, primul
termen insemna ,,ceea ce se transmite de la o persoana la alta", iar

55 H von Campenhausen, op. dt.s p. 157 §i nota 47-49.


56 Ibid., p. 158.
57 Ptolemeu, Scrisoare c&tr* Flora, in Epifanius, Panar. 33.7. Cf. G. Quispel, "La
lettre de Ptolemee a Flora", in VigtHae Cbristianae 2 (1948), p. 32 ?i unn.
104 John Tipei

eel de-al doilea »primirea a ceea ce a fost transmis din mana in


mana". In gnosticism, acedia sunt tenneni-cheie, care descriu felul
in care invajaturile ezoterice, derivate de la apostoli, incredin^ate in
scris sau oral anumitor persoane special alese, ajung in posesia
gnosticilor. Desigur, numele intermediarilor dintre apostoli si
gnostici sunt pure invenpi,58 menite sa demonstreze continuitatea
dintre cele doua grupari, dand astfel credibilitate invataturilor
gnostice ca fund de sorginte apostolica.
Apare evident faptul ca la origine, conceptul de wtradipe
apostolica" are un caracter apologetic si ca s-a nascut nu in
contextul Bisericii primare, ci in tabara ereticilor. Este de asteptat
ca o minoritate eretica sa resimta mai acut nevoia de a demnostra
originea apostolica a inva£aturii pe care o propovaduieste, faj:a de
o biserica ortodoxa ale carei inva£aturi sunt disputate de aceasta
minoritate.59 La randul lor, gnosticii au preluat conceptele de
paradosis si, respectiv, diadoche din filozofia antica, unde acestea
explicau modul in care invajatura era transmisa de la maestrul
originar la ucenici si apoi la capii scolilor de mai tarziu.60
Interesul manifestat de Psrinpi Bisericii pentru
continuitatea cu tradipa apostolica are tot un caracter apologetic si
are in vedere pastrarea invataturilor apostolilor ca masura de
protectie impotriva invataturilor false. Aceasta idee de continuitate
apare in Epistola lui luda (v. 3) si, mai pronun^at, la Policarp (Fil.
7.2); acesta din urma ii indeamna pe cititorii epistolei sale sa
paraseasca inva^atura falsa si sa se intoarca la ,,cuvantul pe care 1-
am primit de la inceput^. In acest context apare ideea de

58 Vezi numele in H von Campenhausen, op. dt.y p. 158-59.


59 Ibid., p. 158?iumx
60 La sfar$itul secolului al Il-lea, Sotion Alexandrinul a scris o lucrare intitulata
^^©^nnjJ^is ♦♦fiB ^^•D*n<^*B.Despreconceptulfilozofic
privitor la tradi^ie, vezi Qement Alexandrinul, Strvm. I, 62.1, 64.5; Hpolit,
Elench. 1,4.5.
Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 105

succesiune apostolica la Irineu. in Adv. kernes, lucrare scrisa pe la


anul 190 d.Hr., el scrie:

Cand ei [ereticii] sunt infruntaji cu Scripturile, incep sa acuze


chiar Scripturile ca $i cum ar fi ceva grejit cu ele, ca §i cum n-
ar fi autoritative ... Insa, dbd apelamdin nou la tradipa care
deriva de la Apostoli fi a carei pastrare este asigurata in
biserici prin succesiunea prezbiterilor, ei devin adversarii
tradijiei, pretinzand ca sunt mai injelepji nu numai decat
prezbiterii, ci chiar dedit Apostolii 51 ca au descoperk
adevarul adevarat...61

Leg^tura dintre succesiunea prezbiterilor si transmiterea


inva^aturii apostolice este exprimata cat se poate de clar in acest
pasaj. Ceea ce nu spune Irineu aici este de ce anume se leaga
aceasta transmitere nealterata a tradijiei: de aspectul juridic al
succesiunii, de aspectul sacerdotal sau se datoreaza, pur si simplu,
fidelita^i fiecarui prezbiter-episcop fa^a de tradijia care i s-a dat in
pastrare. Intr-un alt pasaj, Irineu scrie:

De aceea, sunteji datori sa ascultaji de prezbiterii care sunt in


Biserica - de cei care, a§a cum am aratat, sunt succesorii
apostolilor, de cei care, impreuna cu succesiunea
episcopatului au primit darul sigur al adevarului, dupa buna
placere a Tatalul Dar [sunteji datori de asemenea] sa 11
suspectap pe alpi care se indeparteaza de succesiunea
originala ?i se aduna in diverse locuri, [privindu-i] ca pe ni?te
eretici cu o gandire perverrita, sau schismatici aroganji gi
iubitori de sine, sau ipocriji care fac ceea ce fac din lacomie §i
slava de§arta. To$i ace?tia s-au abatut de la adevar.62

61 Irineu, Adv. haereses, III. ii.2.


106 John Tipei

Nici acest pasaj nu spune nimic despre faptul ca prezbiterii


ar poseda aceeasi autoritate pe care au avut-o apostolii, in virtutea
faptului ca sunt succesorii acestora. Ceea ce spune aici Irineu este
ca a existat o succesiune de invajatori, prezbiterii, care au primit
adevarul infailibil ca dar. Irineu nu se refera la un har inerent
slujbei prin care adevarul este pastrat de la o generate la alta, ci la
fidelitatea cu care fiecare slujitor pastreaza tradipa primita, fapt
care reiese si din alte cateva lucrari lasate de el. Dupa ce prezinta
lista cu doisprezece episcopi ai Romei care au ocupat succesiv
,,scaunul" apostolilor Petru si Pavel, el scrie:

In aceasta ordine §i prin aceasta succesiune a ajuns de la


apostoli §i pana la noi tradijia bisericeasca §i predicarea
adevarului. $i cea mai puternica dovada este ca exista 0 singurd
cndinfd vie, can afostpastratd in bisericd de la apostoli pdnd acum si
transmisd cufidelitate ... $i apoi Policarp, dincolo de faptul ca a
fost inva^at de catre apostoli §i ca a cunoscut pe multt" care L-
au vazut pe Domnul, a fost, de asemenea, numit de apostoli
din Asia ca episcop al bisericii din Smirna. Giiar eu 1-am
vazut in anii tinerepii, caci a ramas cu noi mult timp §i la o
varsta foarte inaintata a suferit plin de noble^e un martiriu
glorios fi a parasit aceasta viaja, dupd ce i-a invdtat mereupe altii
lucrurilepe care el insusi le-a invdtat de la apostoli fi pe care biserica
le-a transmis mai departe, singurele lucruri adevarate.63

In ceea ce am vazut pana acum, apelul la continuitatea fa^a


de traditia apostolica are scopul de a da greutate inva^aturii
apostolice in fa^a pericolului proliferarii inva^aturilor eretice, si nu
de a demonstra transferul autoritapi ecleziastice sau a harului de
slujire de la apostoli la generate urmatoare prin hirotonire. Ideea
de ^succesiune" capata insa o noua dimensiune, in context catolic,
atunci cand este aplicata la continuitatea autoritapi ecleziastice.

63 Ibid., m.iii.3,4. Sublinierik ne aparjin.


Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 107

Conform acestei idei, autoritatea episcopilor monahali deriva de la


apostoli, printr-un lant neintrerupt de hirotoniri (ordinari) care
transmit atat harul de slujire, cat si Duhul Sfant.
Cel care leaga pentru prima data continuitatea nealterata a
tradipei apostolice de episcopatul monarhic este Hegesippus.
Conform celor scrise de Eusebiu, pe la anul 180 d.Hr. Hegesippus
,,a prezentat tradipa nedistorsionata a propovaduirii apostolice in
forma cea mai simpla."64 In fragmentele ramase din scrierea lui
Hegesippus, el sustine ca ceea ce a asigurat transmiterea nealterata
a doctrinei ortodoxe in bisericile vizitate de el (Roma si Corint)
este succesiunea nemtreruptd de episcopi. Hegesippus nu se refera lnsa la
o continuitate juridica sau sacramentala care ar asigura pastrarea
nealterata a doctrinei, ci la ,,legStura concreta dintre inva^atorul
spiritual si inva^atura",65 cu alte cuvinte, la fidelitatea cu care
fiecare factor al acestei succesiuni a transmis invapatura care i-a
fost incredinjata. Asa cum am vazut, germenele acestei idei apare
inca in Epistolele pastorale (2Tim. 2.2). Numind pentru fiecare
cetate pe episcopii si succesorii lor, Hegesippus spune ca ,,in
fiecare succesiune (6ia6oxri) si in fiecare cetate lucrurile stau asa
cum Legea si prorocii si Domnul au propovaduit."66
O alta marturie a Parinjilor Bisericii care atesta faptul ca
pentru Biserica primara esen^a succesiunii apostolice a fost
loialitatea fa£a de doctrina predicata ne parvine de la TertuUian. In
lucrarea polemico-dogmatica Depraescriptione haereticorum, el scrie:

Intr-adevar, este obi§nuit fenomenul ca persoane slabe de


caracter sa fie atat de indoctrinate de anumifi indivizi care au
cazut in erezie, incat s5 ajunga sa se ruineze. Cum se face [se

<* Eusebiu, HE IV, 8.1.


65 H. Campenhausen, op. cit., p. 164.
66 Eusebiu, HE IV, 22.3: kv kaoTfl 6e 6ia8oxri k«1 kv kacrq] noXei olnug e
Co; 6 v6\io<; Ktipuooei Kal ol Trp<x|)fjTai Kal 6 Kupio;.
108 John Tipei

intreaba ei] ca o anumita femeie sau cutare barbat care au


fost cei mai credinciosi, cei mai prudenp si cei mai bine
vazuji de bis erica, au trecut de partea cealalta? Cei care pun
astfel de intrebari nu-si raspund oare singuri spunand ca cei
care au fost pervertiji de erezii nu trebuiau sa fie socotip ca
fiind prudenji, sau credinciosi, sau sa fie vazuji bine? Dar
este oare un lucru iesit din comun ca cineva care a fost vazut
bine sa cada mai tarziu? Saul, care a fost eel mai bun, a fost
mai tarziu robit de invidie. David, un om bun ,,dupa inima
lui Dumnezeu", se face vinovat mai tarziu de ucidere si
adulter. Solomon, care a fost inzestrat de Domnul cu tot
harul si toata in^elepciunea, este tarat in idolatrie de feme!
Singurul caruia i s-a rezervat privilegiul de a persevera pana la
sfarsit fara pacat a fost Fiul lui Dumnezeu. Dar, dacd s-ar
int&mpla ca un episcop, tin diacon, o vaduva, o fecioard, un carturar
sau chiar un martir sd se abatd de la reguld [de credinja], vom spurn
pentru asta [i.e. avand in vedere statutul acestora] cd erectile par
sd confind o mdsurd de adevdr? Judecdm not credinfa dupd persoane
sau persoanele dupd credinfa?'1

Cu totul remarcabil, Tertullian recunoa^te faptul ca


episcopii nu sunt infailibili; singurul care a fost infailibil a fost Fiul
lui Dumnezeu. Avand in vedere acest adevar, in ultima fraza
citata, Tertullian arata ca ortodoxia inva^aturii nu trebuie evaluata
in functie de persoanele care o transmit ci, dimpotriva, aceste
persoane trebuie evaluate dupa ortodoxia invataturii pe care o
propaga. Implicit, el spune ca succesiunea apostolica nu este o
garantie a pastrarii si a transmiterii nealterate a invataturii
apostolice. In aceeasi lucrare el mai scrie:

Domnul ne inva£a ca vor veni mulp ,,lupi rapitori imbracaji


in piele de oaie". Ce este oare aceasta piele de oaie, daca nu
aparenta mdrturisin a credinfei crestine? Cine sunt acesti lupi

67 Tertullian, Depraescriptione haereticorum, cap. III.


Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 109

rapitori, daca nu acele sim^uri si duhuri amagitoare care dau


tarcoale dinduntnt ca sa prade turma lui Hristos?68

Este important sa observam ca exista un acord perfect


intre ceea ce scrie Tertullian si ceea ce spune apostolul Pavel
prezbiterilor din Efes. Textul presupune existenja unei credin^e
ortodoxe, externa persoanelor despre care se discuta, dupa care
aceste persoane sunt evaluate. Asadar, nici in textul acesta nu
gasim ideea ca ortodoxia credinjei este data de statutul
persoanelelor care o propaga. In consecin^a, testul pe care il
propune Tertullian pentru evaluarea ortodoxiei unei biserici este
compararea invajaturii acesteia cu doctrina bisericilor intemeiate
de catre apostoli.

Ceea ce le-a revelat Hristos [apostolilor], nu poate in mod


legitim sa fie dovedit decat de acele biserici pe care apostolii
insisi le-au intemeiat propovaduindu-le Evanghelia in
persoana ... Daca asa stau lucrurile, este in aceeasi masura
evident ca doctrina care este in acord cu bisericile apostolice
— acele tipare si izvoare originare ale credinjei — trebuie
considerata ca fiind autentica; ea conjine, fara indoiala, ceea
ce bisericile au primit de la apostoli, apostolii de la Hristos,
[iar] Hristos de la Dumnezeu.69

§i Sfantul Augustin crede in existen^a unui sir neintrerupt


de hirotoniri, de la apostoli pana la episcopii din timpul lui:

Sunt multe alte lucruri care ma pn in sanul ei [al Bisericii


Catolice, n.n.]. Unitatea popoarelor §i a napunilpr ma |ine
aici. Ma jine aici, autoritatea bisericii inaugurate prin
miracole, alimentate de nadejde, imboga^ite de dragoste si

m Ibid, cap. 4. Sublinierea ne aparfine.


69 Tertullian, Demurrer adversus haereses, 21.
John Tipei

confirmate prin varsta ei. Ma fine aici succesiunea preojilor,


incepand chiar cu scaunul apostolului Petru caruia Domnul,
dupa ce inviase, i-a dat sarcina de a paste oile Sale (loan
21:15-17], pana la episcopatul prezent70

Sfantul Augustin subliniaza doctrina conform careia


ortodoxia unui episcop si valabilitatea succesiunii sale apostolice
sunt doua chestiuni separate. Episcopii care au fost consacrati ca
succesori de drept ai apostolilor, spune Augustin, pot sa-si exercite
cu legitimitate functia de ispravnici ai sacramentelor, chiar daca
din punctul de vedere al inva^aturii sunt eretici. Inseamna ca ei pot
continua sa hirotoneasca preop, episcopi, sa confirme etc., chiar
daca prin invatatura pe care o propaga si prin conduita morala nu
fac dovada ortodoxiei lor.71 Asadar, exista continuitate in ce
priveste harul preo^esc, dar nu si in privin^a transmiterii nealterate
a invapaturii apostolice.

Transmiterea harului preofiei de la o generapie la alta

In demersul istorico-teologic pe care 1-am facut, am ajuns


la punctul in care sa ne intrebam daca harul preo^esc este o
mostenire pe care un episcop i-o lasa succesorului sau sau este
primit la hirotonire ca raspuns la rugaciunea bisericii. Pasajele

70 Sf. Augustin, Raspuns la scrisoarea luiMani numita ,,Teme/ia", 4.5.


71 Despre caracterul permanent {character indelibilis - care nu poate fi anulat) al
preofiei, care garanteaza valabilitatea tuturor actelor de cult (al tainelor,
sacramentelor), indiferent de conduita morala sau ortodoxia credinjei
preotului care imparte/administreaza aceste taine/sacramente si despre
eficacitatea ex open operato a ritualului, vezi Martin J. Heinecken, "What Does
Ordination Confer?", in Lutheran Quarterly nr. 18, 1966, p. 120-135, in special
p. 126.
Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea cresting 111

biblice sau patristdce discutate mai sus nu fac referire la o


transmitere automata a harului arhieresc ca mostenire si, in acelasi
timp, ca o garanpe a prezen^ei lui Hristos in biserica. Din eel putin
doua motive, consideram ca teologia ortodoxa cu privire la
doctrina succesiunii apostolice pare sa se situeze pe o pozijie mai
moderata (si mai biblica) decat teologia catolica. In primul rand, in
teologia ortodoxa succesiunea nu este una strict personala, de la
episcop la episcop. Asa cum afirma parintele Staniloae, ,,fiecare
episcop este urmasul tuturor Apostolilor, caci fiecare Apostol se
afla in comuniune cu to£ ceilalti Apostoli. Iar dupa aceea, fiecare
episcop este hirotonit de mai mul^i episcopi in numele intregului
episcopat, primind acelasi har si aceeasi inva^atura pe care le-au
avut toti Apostolii si top episcopii".72 In eel de-al doilea rand,
conform aceluiasi teolog ortodox, continuitatea tradi$iei apostolice
este asigurata nu numai de transmiterea de la o generate la alta a
harurilor si darurilor existente in Biserica, ci si de o infuzie
permanent^ de har direct de sus. In cuvintele acestui ganditor,
,,Focul si apa harurilor persista in Biserica de la inceputul ei. Dar
ele nu vin numai din trecut, ci si de sus in fiecare timp, caci
Biserica e mereu deschisa cerului. Ele sint soarele care incalzeste
toate generative, fund prin razele lui in ele, dar patrunzandu-le de
sus."73
Conform pozitiei protestante/evanghelice, hirotonirea
confera un dar de slujire, dar acesta nu este un har transmis de la o
generate la alta de slujitori, ci este darul lui Dumnezeu ca raspuns
la rugaciunea bisericii. Faptul ca numai cei ordinal isi pun mainile
peste eel ce urmeaza sa fie investit in lucrare nu inseamna ca ei
transmit ceva din ceea ce au primit la randul lor. Ei nu fac altceva
decat sa acponeze ca reprezentanti ai bisericii si sa transmita

72 D. Staniloae, Teologia dogmatkd ortodoxay vol. II, p. 157.


* mi, vol. Ill, p. 165.
112 John Tipei

sacramental harul de slujire care i se da celui ordinat direct de sus,


ca raspuns la rugaciunea colegiului de episcopi si a intregii biserici.
Consideram ca aceasta pozitie mai moderata asupra succesiunii
slujirii in biserica pune un mai mare accent pe lucrarea prezenta a
Duhului in biserica si prezinta o mai mare garantie ca invSj:atura
apostolica este pastrata si transmisa fara a fi alterata. Asadar,
partial in ton cu pozipa ortodoxa exprimata de parintele Staniloae,
consideram ca slujirea in biserica nu este un asezamant care se
autosustine si se autoperpetueaza. Este nevoie de o infiizie
permanenta de har in biserica, direct de sus, ca aceasta sa ramana
vie si pastratoare de har.

Concluzii

Primul dintre Parinpi bisericesti care face o analogie intre


conducerea religioasa a poporului Israel si conducerea bisericii a
fost Clement din Roma. In intaia sa epistola catre corinteni, el
leaga forma de conducere a bisericii din vremea lui de structurile
pe care le-a stabilit Dumnezeu pentru Israel.74 Acestea din urma
sunt precursorii oficiilor pe care le-a hotarat Dumnezeu pentru
biserica. In noua dispensatie, Isus Hristos isi asuma rolul de Mare
Preot Episcopul ii corespunde lui Moise,75 iar diaconul levijilor.76
Natura prototipica a punerii mainilor pentru investire in
Vechiul Testament pentru ordinarea din Noul Testament este
recunoscuta de majoritatea cercetatorilor in domeniu. Conform
tezei lui A. Ehrhardt, ordinarea rabinica si cea crestina au radacini

74 Clement, fCor. 42.5.


75 Ibid, 43.1-6; 51.1.
76 7^,40.5; 32.2.
Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea cresting 113

comune in Vechiul Testament, dar au evoluat independent una de


cealalta.77 Johannes Behm este insa primul cercetator care suspne
o dependent directa a tainei hirotoniei de ordinarea rabinica.
Pentru el, semicha este puntea de legatura dintre ritualul crestin si
modelul veterotestamentar (Num. 27:18-23).78 Teza lui Behm a
fost dezvoltata mai departe de Eduard Lohse care sustine ca
,,ordinarea crestina a fost conceputa dupa modelul carturarilor
iudei, cu toate ca crestinismul primar i-a dat un continut nou'\™
Cel care vede dependent hirotoniei crestine de ritualul iudaic din
perspectiva succesiunii este Daube. El afirma:

Biserica crestina a preluat ideea iudaica exprimata de semikak.


episcopul putea sa-si ordineze succesorul in modul acesta
(ITim. 4:14; 5:22; 2Tim. 1:6). Totusi, primii crestini ... au
extins cu indrazneala scopul ceremoniei... §i la cazurile cand
liderii religioji doreau sa consacre pe unii dintre ei ca
misionari, cand o biserica ii alegea pe cajiva din membrii ei sa
imparta ajutoare sau cand un apostol imparjea Duhul Sfant.80

Aceasta dependents directa a ritualului crestin de semicha


este criticata de Ehrhardt, care afirma ca teza ,,ar avea consecin|e
teologice serioase" daca ar fi dovedita ca fiind corecta, intrucat ar
insemna ca Biserica a adoptat practica iudaica a ordinarii in pofida
faptului ca misiunea sinagogii era una juridica, nu una spirituala.
Chiar daca s-ar putea dovedi ca in primul secol crestin iudeii
practicau ordinarea carturarilor, datorita criticilor frecvente aduse
de Iisus carturarilor si fariseilor, este greu sa credem ca apostolii ar

77 A. Ehrhardt, The Apostolic Ministry, p. 15-19.


7HJ. Behm, Die Ylandaufkgungim \Jrchristentumy Leipzig, Deichert, 1911, p. 142.
79 E. Lohse, op. cit., p. 101.
8(1 D. Daube, op. tit., p. 209.
114 John Tipei

fi procedat numaidecat la ordinarea unor ,,carturari" crestini.81


Accentul at fi fost pus pe o slujire oficiala, nu pe una harismatica.
In studiul nostru despre punerea mainilor, am aratat insa ca ar fi
anacronic sa vorbim despre ordinarea carturarilor iudei in primul
secol crestin.82 Totusi, este posibil ca ordinarea crestina sa fi fost
influentata intr-o anumita masura de practica fariseilor de a-i
autoriza pe studenpi lor sa pna prelegeri publice, practica
executata prin punerea mainilor. Este adevarat ca intre cele doua
ritualuri exista diferen^e semnificative. De exemplu, accentul
puternic pus pe Duhul Sfant si puternica nuant^a misionara
caracteristica ritualului crestin lipsesc din tiparul iudaic de
ordinare. Dar aceste nuance suplimentare caracteristice hirotonirii
crestine sunt tocmai acel ,,con£nut nou" menpionat de Lohse.
Accentul misionar al ordinarii crestine nu poate fi total separat de
permisiunea data studentului fariseic de a-i inva^a pe alpi Legea,
fiindca sarcina misionarului era, prin excelenta, propagarea
credintei crestine.
Accentul pus pe continuitatea invataturii apare atat in
A

iudaism, cat si in Biserica primara. In iudaism, se vorbeste despre


un sir neintrerupt de ordinari de la Moise pana la rabinii din
secolul al II-lea. Evident, aceasta succesiune nu poate fi
demonstrata pe baza scrierilor veterotestamentare, fiindca, in afara
de ordinarea lui Iosua de catre Moise, nu gasim nici un alt caz de
ordinare prin punerea mainilor in Biblia ebraica sau in literatura
intertestamentala. Apoi, prezentarea in paralel a unei alte
succesiuni prin care a fost transmisa Tora, succesiune ce-i include
acum pe profe^i si pe anumi^i oameni din Marea Adunare,

BI A. Ehrhardt,}Jewish and Christian Ordination", p. 134.


«2J.F. Tipei, op. at., p. 110,127-134,400.
Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 115

impreuna cu batranii poporului,83 ne da dreptul sa suspectam


ambele texte de inexactitate si gratuitate. De fapt, istoria
iudaismului cunoaste o perioada cand rabinii nu mai aveau dreptul
sS-si ordineze succesori, ordinarea fund savarsita de Patriarh
A

(Ntfj/).84 In cazul acesta, ritualul nu mai contine ideea de


succesiune sau de transfer, al Duhului. In Noul Testament,
continuitatea invataturii apostolice este eel mai bine subliniata in
Epistolele pastorale, prin porunca data de apostolul Pavel lui
Timotei, de a transmite inva£atura primita de la el unor ,,oameni
de incredere" (2Tim. 2.2). Este posibil ca Pavel, in calitate de fost
fariseu, sa-1 fi autorizat pe ucenicul sau prin punerea mainilor sa-i
instruiasca pe alpLi in ,,noua Lege". Avand in vedere insa
incertitudinea care exista cu privire la natura hirotonirii lui
Timotei, chiar daca am corobora porunca aceasta cu ordinarea
unor slujitori aluziv menponata in ITim. 5:22, tot nu am reusi sa
gasim aici un germene al succesiunii apostolice. Asa cum am aratat
mai sus, din informatiile pe care ni le fumizeaza Epistolele
pastorale reiese ca Timotei nu a fost ordinat ca episcop, ci a
functionat ca un delegat apostolic. Asadar, nici succesiunea
rabinica si nici doctrina succesiunii apostolice nu pot fi intemeiate
pe baze biblice. §i intr-un caz si in celalalt, no^iunea isi are originea
in literatura extrabiblica, mai precis in literatura rabinica, respectiv
literatura patristica. Este de remarcat si faptul c2, in ambele cazuri,
pretentia la succesiune este formulata tarziu, la mult timp dupa
aparitia practica hirotonirii; in cazul ordinarii rabinice, chiar dupa
ce semicha a incetat sa mai fie practicata. Am aratat, de asemenea,
ca in ambele cazuri doctrina succesiunii a fost motivata de

84 Y. Sank 19a. Cf. D. Daube, op. cit., p. 232.


116 John Tipei

considerente apologetice. Putem incheia discujia prezenta


menjionand ca nici datcle pe care ni le furnizeaza istoria bisericii
nu pot confirma existenta unui sir neintrerupt de hirotonisiri,
incepand de la apostoli pana in zilele noastre. Pr. Prof. I.
Ramureanu afirma ca la Alexandria, atata vreme cat provincia nu
avea un episcop, acesta era hirotonit de ,,colegiul preopesc" (sau
pmbyteriuw)*s Este legitim sa ne intrebam daca nu cumva aceasta
practica distruge insasi nojiunea de succesiune apostolica.
O alta paralela care se poate realiza intre succesiunea
rabinica si succesiunea apostolica se refera la prerogativele
transmise primului succesor. In ambele cazuri, acestuia nu i se
transmit toate prerogativele inva^atorului aflat la baza succesiunii.
Dupa cum am vazut, Moise nu a transmis lui Iosua toate
prerogativele oficiului sau, intrucat doar o parte a ,,mare£iei" lui
{hod) i-a fost transferata acestuia. Dupa cum Moise nu si-a
desemnat un succesor in adevaratul sens al cuvantului, nici
apostolii (in cazul in care succesiunea episcopala atestata in
literatura patristica poate fi demonstrata) nu si-au instalat
succesori care sa preia toate prerogativele slujbei lor. Rolul lor in
biserica ramane unic si netransmisibil. Celelalte niveluri ale
succesiunii, de la Iosua la batrani si apoi la rabini, in cazul
iudaismului, si de la episcop la episcop, in cazul crestinismului
reclama un transfer integral de autoritate, creand slujbe identice,
respectiv succesori in adevaratul sens al cuvantului.
Cu referire la entitatea spirituala conferita celui randuit ca
succesor, in ambele sisteme ea este o facilitate spirituala
suplimentara cu ajutorul careia eel investit isi poate duce la

85 Pr. Prof. I. Ramureanu, Istoria bisericeascd universal Bucurejiti, Editura


Institutului Biblic §i de Misiune al BOR, 1992, p. 51.
Succesiunea in ordinarea rabinica si in hirotonirea crestina 117

indeplinire slujba la care a fost randuit. In Vechiul Testament, prin


punerea mainilor lui Moise, Iosua a primit ,,duh de injelepciune"
(i.e. darul in^elepciunii). In iudaism, prin punerea mainilor pentru
ordinarea unui student, avea loc atat un transfer de oficiu, cat si un
transfer de mijloace harice prin care puteau fi indeplinite sarcinile
legate de oficiul respectiv. Facultatea spirituala transmisa noului
inva£ator era ,,duhul lui Moise", sintagma prin care rabinii
in^elegeau darul injelepciunii. Aceeasi idee se gaseste si in Noul
Testament, idee care sta de fapt la baza succesiunii apostolice.
Celui hkotonit i se transmite harul slujirii care il asista sa pastreze
si sa transmita mai departe inva£atura apostolica.
In fine, o ultima paralela pe care o facem intre cele doua
sisteme se refera la ceremonia prin care se asigura aceasta
succesiunea. Atat in iudaism, cat si in biserica crestina, ordinarea
se face prin punerea mainilor. Diferenja consta in faptul ca, in
iudaism, actul punerii mainilor nu era insopt de rugaciune,
ordinarea fund mai degraba pentru o misiune juridica, si nu pentru
una spirituala. In ambele sisteme, ordinarea se face de catre un
colegiu. In iudaism, rabinul care 11 ordina pe student era asistat de
alp. doi rabini, nu din necesitate, ci in scopul publicizarii actului.86
Motivapa pentru existen^a unui colegiu de ordinare in crestinism
pare sa fie alta. Ea a fost exprimata mai sus in cuvintele parintelui
Staniloae, care arata ca episcopul este succesorul tuturor
apostolilor si ,,este hirotonit de mai mul^i episcopi in numele
intregului episcopat, primind acelasi har si aceeasi inva^atura pe

86 J.F. Tipei, op. a/., p. 134. Ordinarea de mai tarziu a carturarilor (membrii
Sinediului) cerea in mod expres partidparea a eel pu$b trei rabini - Cf. T. Men.
10.15; YSanh. 19a; B. Sank 13b.
118 ; ; Tohn Tipei

care le-au avut toti Apostolii si to£ episcopii".87 Un alt motiv


pentru care doctrina ,,succesiunii apostolice", formulata dupa
modelul unei succesiuni rabinice neintrerupte, nu poate fi
sustjlnuta cu argumente din Noul Testament £ine de ideea
transferului de putere de la un om la altul. Conform celor
sustinute de Daube, punerea mainilor in Epistolele pastorale isi
are originea in ebraicul sumach (,,a apasa cu mana"), termen care
semnifica turnarea de personalitate catre un succesor, pentru a-1
face un inlocuitor eficient.88 Daca ideea turnarii de personalitate
poate fi gasita in iudaism, contrar celor sustinute de Daube, in
Noul Testament ea nu exista. De fapt, termenul folosit in Noul
Testament pentru punerea mainilor nici nu face distincjie intre
,,apasarea mainii" si ,,o, asezare usoara a mainii", acte definite in
ebraica prin doua verbe distincte. In interpretarea noastra, un
slujitor nu are nimic de transmis altuia pe cale sacramentala. Orice
entitate spirituals pe care o primeste un slujitor prin taina
hirotoniei vine direct de sus, ca raspuns la rugaciunea bisericii,
inal^ata prin intermediul colegiului de prezbiteri.

87 D. Staniloae, Teologa dogmatica ortodoxa, vol. II, p. 157.


»»D. Daube, op. cit.t p. 245.