ARHIMANDRITUL

SOFRONIE

VOM VEDEA PE DUMNEZEU

PRECUM ESTE

Traducere din limba rusd de

Ierom. Rafail (Noica)

Tipdritd cu binecuvdntarea inalt-P reasfinlitwlui

IRINEU
Arhiepiscopul Alba-Iuliei

Edilia a II-a revdzutd

Editura Accent Print

Suceava,2015
 CUPRINS
cuvANT iNRrNrr .............'.........5

1. HARUL POMENIRII MORTII .......'............8

2. PENTRU FRICA LUI DUMNEZEU .....,"16

3. pENTRU pocAtNtA ..........--2r

I..................... .......-..21

ll Pocdinla Si lupta duhovniceascd .......-.......... .............35

4. PENTRU PLANSUL DUHOVNICESC.............. .......-.---46

5. cLATINARI iN cAurARtre NECLATIRII ....................................s4
6. BINECUVANTeRBAOE A CUNOA$TE CALEA ............................61
7. PREZENTARE PE SCURTA VIETII DUHULUI NOSTRU..........93
8. PENTRU LIBERTATEA DUHOVNICEASCA... .......110

9. |NSUFLAREA............. ...........119

10. PENTRU DE$ERTARE $I PARASIREA DE

cArRE DUMNEZEU """""""'tzt
L.................... '.......121
il ................... ........ 130

11. PENTRU DRAGOSTEA PANA LA URA DE SINE t39

12. PENTRU LUMINA NEFACUTA 148

I . . .. .. ... . .. .. .. . .. .. ..
148

161

m.................. ........172

13. PENTRU PRINCIPIUL PERSONAL

in Fiin!a Dumnezeiascd 9i in fiin!a omeneasci ...........'....................' 184

14. RUGACIUNEA LITURGICA ,..........,....219

15. GRAIUL LITURGIC. .........233

16. RUGACIUNEA DIN GHETHSIMANI...... '......-.-.......236

17. RUGACIUNEA iN CENBE SE DESCOPERA
DUMNEZEU-ADEV4RUL................... -.-.....245

pOSTFATA.. .............260

I prinzdtoarc. $i toate acestea sd le pdrdsesc? $i in ce chip! Pentru cine,
HARUL POMENIRII MORTII
T $tiam, din rugdciunile mele copilireqti, cd generaliile inaintagilor
Dupd trecerea a mai bine de cincizeci de ani nu imi este cu putin-
!d sd-mi amintesc cronologic firul evenimentelor viefii mele lduntri-
ce, Zboni duhului in spaliul minfii este de neinfeles, aga cum a spus
insugi Domnul in cuvdntarea cu Nicodim'. ,,Duhul unde voieste sufld,
qi glasul lui auzi, ci nu qtii de unde vine Si unde se duce: aSa este tot
cel ndscut din duhut'(Io 3: 8). in momentul de fald g0ndul meu se
opregte asupra cAtorva din acele situalii apdsdtoare qi dezndddjdui-
toare, dar care mai apoi s'au dovedit a-mi fi devenit o prefioasd cu-
noagtere qi un izvor de puteri spre a sdvdrgi nevoinla ce ne std inainte
tuturor. Cele cercate de mine, ca gi sdpate in piatr[, s'au intipdrit pe
trupul vielii mele, iar aceasta imi dd putinla s[ vorbesc despre ceea
ce a sdvdrgit cu mine dreapta lui Dumnezeu.
Din anii tinerefelor, sufletul meu qi-a insugit gdndul veciniciei. Pe
de o parte, aceasta era unnarea fireascd a rugiciunii copilSriei mele
citre Dumnezeul Cel Viu, citre Care se duseserd pdrinlii gi stribunii
mei; pe de alta, copiii cu care mi insofeam atunci, cu o naiv[ serio-
zitate Si cu tragere de inimd se plecau gAnditor asupra acestei taine.
Crescdnd, din ce in ce mai des m[ reintorceam la cugetarea nemdrgi-
nirii, a ceea ce pururea fitnleazS; mai cu seamd in convorbirile cu fra-
tele meu ceva mai tdnir, Nicolae (1898-1979).Era mai infelept decdt
mine, qi multe am invdfat de la el. CAnd insd a inceput Primul Rdz-
boi Mondial (1914-1918), problema veciniciei a devenit precump[-
nitoare in congtiinfa mea. Vegtile despre mii de nevinovafi ucigi pe
fronturi m'au pus de-a dreptul in fafa priveligtii unei tragice realitili.
Nu md puteam impdca cu faptul cd mullime de viefi tinere cu sila se
curmd gi, pe deasupra, cu nebund silbdticie. Eu insumi md puteam
afla in rAndurile lor, iar sarcina mea ar fi fost si omor oameni necu-
noscufi mie, care la rdndul lor ar fi ciutat sd termine cu mine cAt mai
repede. Iar dacd din voia unor stdpdnitori rii se fduresc astfel de situ-
afii, atunci unde este sensul venirii noastre in aceast[ lume? Iar eu...
de ce m'am n[scut? Abia daci incepeam sd md congtientizez ca om
lduntric se aprinsese in mine focul bunelor doriri, cdutarea desdvdrgi-
HARUL POMENIRII MORTII 9
rii caracteristici tinerefelor, avdntun cdtre lumina cunoagterii atotcu-
gi pentru ce? in numele c[ror valori?
se duseserd in nddejde la Dumnezeu; dar in acele zile nu era cu mine
credinla copildriei. Vecinic oare sAnt eu, dar qi tot omul. sau to{i ne
ducem impreund in intunerecul nefiinfei? intrebarea - pdnd atunci
doar o linigtit[ contemplare a minlii - devenise asemenea unei masse
amorfe de metal topit. tn add4cul inimii mele se sdldqluise un simfb-
mdnt ciudat - al deSertdciunii tuturor agonisirilor pe pdmknr. In el era
ceva cu totul nou, ce nu se asemdna cu nimic altceva,.
in afard eram in continuare liniqtit; adesea rddeam vesel; tr[iam ca
toati lumea. in chip paqnic, ceva se sdvdrqea in inima mea, iar min-
tea, retrdgdndu-se de la toate, se inchidea cu luarea aminte inlduntru.
Peste necuprinsele intinderi ale ldrii mele trecea un plug uriaq, smul-
gdnd riddcinile trecutului. Tofi erau pe picioare; pretutindenea ten-
siune mai presus de putinfa oamenilor de a indura. Mai mult: in in-
treaga lume aveau loc evenimente ce puneau temei unei noi ere in is-
toria omenirii, dar duhul meu nu se oprea asupra lor. Multe se ndru-
iau in jurul meu, ins[ prdbugirea mea lSuntricd eru mai intens[, ca si
nuzic - un moment mai important, pentru mine.
De ce aqa? Nu puteam in acele zlle gdndi logic. Gdndurile mi se
ndgteau inlduntru gi purcedeau din starea duhului. Dacd eu mor cu
adev[rat, cu alte cuvinte, daci md afund ?n,Jrimicnicie", atunci gi tofi
ceilalli, semenii mei, aqijderea dispar frrd de urmi. Agadar - totul este
degert[ciune; adevdrata viafd nu ne este dat6. Toate evenimentele mon-
diale nu sdnt mai mult decdt o scdrbavnicd,bdtaie de joc asupra omu-
lui.
Suferinfele duhului meu erau provocate de catastrofele exterioare
gi, in chip firesc, le identificam cu propria-mi soart6: moartea mea lua
insuqirea stingerii a tot ce cunogteam, a tuturor celor de care eram le-
gat fiinlial. Iar aceasta, de acum, independent de rizboi. Moartea mea
inevitabili nu mai era ceva nesfdrgit de mic, ,,unul mai pu!in." Nu. in
mine, impreund cu mine moare tot ceea ce fusese cuprins de conqti-
infa mea: cei apropiafi mie, suferin{ele gi dragostea lor, toatd desf6-
$urarea istoriei, intreg Pdmantul indeobqte, gi Soarele, qi stelele, gi ne-
 10 VOM VEDEA PE DUMNEZEU PRECUM ESTE
l5rmuritele intinderi; pdnd gi insuqi Fdcdtorul lumii, 9i Acela moare
in mine; toatd intreaga Fiinfd se inghite de ?ntunerecul uit6rii. Aqa imi
infelegeam atunci propria moarte. Duhul ce md stdpdnea md smulgea
de la Pdmdnt gi md aflam aruncat intr'un tdrdmintunecat undevreme
nu este.
Vecinica uitare, ca stingere a luminii congtiinlei, mI umplea de
groazd. Starea aceeamd zdrobea; mi stdpdnea impotriva voinlei mele.
Ceea ce se sdvdrqea in jurul meu in chip ndsdlnic imi amintea de
sfdrgitul inevitabil al intregii lumi. Viziunea hdului fbrd fund deveni-
se pururea prezentd,ldsdndu-mi doar din cdnd in cdnd pufind odihnd.
Pomenirea morlii, crescdnd treptat, atingea o astfel de putere, inc0t
lumea, intreaga noastr[ lume, imi apdrea ca un miraj gata s6 dispari
in orice clipi in vecinicele strdfunduri ale pustiiciunii nefiinlei.
Realitatea unui alt ordin, nepdmdntesc, neinfeles, m[ stdpdnea in
ciuda incercdrilor mele de a o ocoli. imi amintesc de mine cdt se poate
de limpede: in viala zilnicd eram ca toli ceilalli, insd erau clipe cdnd
nu simleam pdmdntul sub mine. fl veAlam ca de obicei, cu ochii, pe
cdnd in duh eram purtat deasupra unei prdpdstii fdrd fund. Mai apoi
acestui fenomen i s'a addugat un alhrl: inaintea gdndului meu se in6l-
fase o stavild pe care o simfeam ca pe un perete gros, de plumb. Nici
o razd de lumind - lumind a minfii, nu fizicd,, deoarece nici peretele
nu era materialnic - nu strdbdtea prin el. indelungd vreme a stat el ina-
intea mea, oprimdndu-md.
Independent de toate cele din afard - rdzboaie, sau boli, sau alte
ndpaste asemenea lor - a mi cunoaqte osdndit morfii intr'o zi, era
pentru mine un chin de neindurat. $i iatd cd. fdrd sd gdndesc la ceva
concret, dintr'o dat6, in inim6, imi vine gdndul: Dacd omul poate su-
feri atdt de addnc, atunci, dupd firea lui, el este ceva mare. Faptul c6
impreuni cu moartea lui moare intreaga lume, ba chiar qi Dumnezeu,
este cu putinld numai daci el insuqi, omul, este in sine, intr-un anu-
me sens, centrul intregii zidiri. $i, bineinfeles, in ochii lui Dumnezeu
el este mai de pre! decdt toate celelalte zidiri.
Domnul imi cunoagte recunoqtin{a pentru faptul cd nu m'a crulat,
,,gi nu S'a depdrtat, toate frcdnd, pdnd ce m'a dus" la a vedea impd-
rd[ia, fie gi incd ,jn parte" (vezi inceputul canonului liturgic al Sfdn-
tului Ioan Guri de Aur gi 1 Cor. 13 l2). O, infricoqatele acelei bi-
HARUL POMENIRII MORTII 11
necuvdntate vremi! Nimdnui ii- std in putere a p6gi de bunivoie pe
calea unor astfel de incercdri. imi vine in minte acum acel cosmo-
naut care dezndd[jduit chema c[tre Pdmdnt ca sd fie salvat de la moar-
tea in spafiu; radioul ?i recepta suspinele, insd nimenea nu era in md-
surd s5-i vind in ajutor. Socotesc cd este ingdduit, pAnd la un punct,
sd fac o paraleld intre ceea ce trdia bietul cosmonaut gi cele cari cer-
cam eu in clipele c[derii in intunecatul hdu. Duhul meu insd se in-
drepta nu cdtre pdmdnt, ci cdtre Cel pe Care incd nu-L cunoqteam,
dar de Fiinfa C5ruia eram incredinfat. Eu nu il cunoqteam, dar El era
cumva cu mine, dispunAnd deplin de mijloacele pentru mdntuirea
mea. El plinegte cu Sine toate, insd de mine Se ascundea, iar eu ve-
deam moartea nu dupi trup, nu sub formele ei pdmAntegti, ci in veci-
nicie.
Astfel, ,,sub semnul minus", se dezvdluia in lduntrul meu ad0ncul
Fiinfei. Lumea mateiald" igi pierdea consistenfa, iar vremea - intin-
derea. Eu mI munceam, neinjelegdnd ce se petrece in mine..in acea
vreme nu aveam inci nici o idee despre invdldtura Pirin{ilor Biseri-
cii, despre experienfele lor. Ca urmare a unui gol atdt de important tn
cunogtinfele mele, m'am ldsat atras de filosofia misticd a Orientului
necregtin. In nebunia mea, socoteam sI aflu in ea o ieqire din groapa
in care md afundam. Nu pufini weme prelioas6 am pierdut din aceas-
td pricin5. De altfel, trecdnd mulfi ani, suferind nu o datd depdrtarea
harului de la mine pentru gdnduri deqarte, gdndeam uneori: Mare ne-
fericire este ignoranla duhovniceasci. ln cazul meu insd, tocmai ne-
cunoa$terea a frcut s6-mi fie cu putin![ a purta de-a lungul a mulli ani
darul Dumnezeului meu care bogat se rev6rsa asupra mea: hatul po-
menirii morlii, foarte inalt socotit de cdtre Sfinfii Pdrinfi. lnft'adevdr,
cdnd am ?ntdlnit scrierile Sfin{ilor nevoitori care prosldveau in[lji-
mea acestui dar, m'am aflat in primejdia de a pierde congtiinla nimic-
niciei mele, pe care mi-o insugisem.
In acea perioadd a viefii mele, de neuitat, dar deloc simpld sau u-
qoard, m'am ispitit nu o datd de gdnduri cumplite: mdnia impotriva
Celui ce m'a zidit. Muncit de neinlelegerea a ceea ce se petrecea cu
mine, md porneam la lupti cu Dumnezeu; gdndeam despre El ca des-
pre un Stip0nitor Vrdjmag: ,,Ce vrdjmaqd stdpdnire smulsu-m'a din-
tru-a nu fi?" (Pugkin). Firea tuturor oamenilor are una qi aceeagi rd-
12 VOM VEDEA PE DUMNEZEU PRECUM ESTE
ddcin6, qi de aceea imi transpuneam propriile stdri asupra tuturora.
Mintulila mea se ,,rdscula" in numele tuturor celor batjocorili de da-
rul zadamic al acestei viefi, qi imi pdrea rdu cd nu aveam o astfel de
sabie cu care sd pot despica ,,blestematul pimdnt" (cf. Fac. 3: 17), qi
aqa si pun capdt acestui nesuferit absurd... $i ttu puline alte nerozii
imi veneau in minte, dar aceste dou[, mi se pare, erau extremele. Din
fericire, astfel de amaruri nu au pitruns niciodatb in inima addnc5:
acolo locul era ocupat. Negtiut, undeva in duh ddinuia o nidejde din-
colo de toate paroxismele dezniddjduirii: Atotputernicul nu poate fi
altcumva decdt bun. De nu ar fi fost aqa, atunci de unde la mine ide-
ea unei fiinfe Bune? lar auzul meu lduntric se concentra asupra a ce-
va de nesesizat, qi totodatd real.
Niciodatd nu voiu putea intruchipa in cuvinte bogdlia caracteristi-
cd acelor zile cdnd Domnul, nefindnd seama de protestele mele, m'a
luat in puternicele Sale mdini qi, parcd cu mdnie, m'a aruncat in ne-
l5rmurirea lumii de El zidite. Ce voiu spune? Deqi intr'un chip aprig,
El insd mi-a deschis orizonturile unei alte Fiinfdri. Peripefiile mele
pline de suferin{i au fost o adevdratd,,mucenicie".
Rdzboiul cu Germania se apropia de sfdrgitul sdu nefericit pentru
Rusia. Cu cAteva luni inainte se dezlinfuise deja un altul, rdzboiul
civil, in multe privinle mai cumplit dec0t cel mondial. Viziunea tra-
gismului fiinlirii omenegti cumva cregtea impreund cu sufletul meu
iar pomenirea morlii nu m5 pdrbsea oriunde mi aflam. Eram parcd
scindat intr'un chip ciudat: duhul meu trdia in tainica sferi pentru
care nu gdsesc expresii in cuvdnt, ins6logica gi starea sufletului meu
trdiau, s'ar zice, obiqnuita lor rdnduiald de zi cu zi, asemenea tuturor
celorlalli oameni.
Mi gr[beam sd trdiesc: md temeam sd pierd fiecare ceas, ndzuiam
sd dobdndesc un maxim de cunoaqteri, nu numai in domeniul artei
mele, ci gi in general; lucram mult ca pictor in atelierul meu larg qi
linigtit. Am fbcut un intreg gir de c5l6torii in Rusia gi in Europa; anr
triit luni de zile in Italia, in Germania, apoi mai statornic in Franfa.
M'am int0lnit cu multe persoane, cu precddere din domeniul artei,
dar niciodatd nu am spus nimdnui vreun cuvdnt in legdturd cu viala
mea,,paralel[" in duh: nimic din lduntrul meu nu m[ indemna spre o
astfel de dezviluire. Ceea ce se s[v0rgea in mine purcedea dintr'un
HARUL POMENIRII MORTII 13
oarecare principiu mai presus de mine, neatdrndnd de voia rnea, iat
nu din inifiativa mea: nu inlelegeam ce se intdmpla, gi totugi imi era
ceva sfdnt.
Frumuselea lumii vdzute,^impreundndu-se cu minunea insuqi fap-
tului de a vedea, md atrdgea. Insd inddrdtul realitdlii vdzute eu tdnjeam
a pitrunde pe cea nevdzutd, nevremelnicd in lucrarea artei mele care
imi pricinuia clipe de o subfire indulcire. A venit insd vremea cdnd,
pomenirea mor,tii intdrindu-se, a intrat intr'o impotrivire hot[rdti cu
patima mea de pictor. incdierarea nu a fost nici de scurtd'duratd, nici
uqoar6. Iar eu md aflam ca un cdmp de b6tdlie, pe doui planuri: harul
pomenirii mor,tii nu se pleca pdm0ntului, ci chema c[tre sfere inalte;
arta, pe de altd parte, se invdrtoqa a se inchipui ca fiind ceva inalt,
ceva ce transcende planul pdmdntesc, ingdduindu-li ca in cele rnai fe-
ricite izbdnzi sdte atingi de vecinicie. Zadarnice i-au fost sforfdrile:
nepotrivirea era prea vdditi gi, in cele din urmd, a biruit rugdciunea.
M[ simfeam lintuit intre forma vremelnicd a fiinldrii qi vecinicie. Cea
din urmd mi se infrfiqainacea weme sub chipul ei,,negativ": moartea
invdluia totul.
Nu este cu putin!6 a ingirui aci toate formele in care se manifesta
inlduntrul duhului meu stingerea, pe care o contemplam, a toati via-
1a. imi amintesc limpede un chip dintre cele mai caracteristice acelor
zile: citesc la masd, imi sprijin capul in mdn6, qi dintr'o dati - imi
simt in mdnS leasta, gi cu gOndul o privesc din afard. Trupeqte eram
incd tdndr gi normal de sindtos. Neinlelegdnd esenJa a ce se petrecea
cu mine, incercam si m[ slobozesc de trdirile ce intrerupeau mersul
pagnic al lucririi mele. imi spuneam linigtit: ,,Am o viafd lntreagd in-
aintea mea; patruzeci de ani, qi poate chiar mai mult, plini de ener-
gie..." $i ce credefi? Dintr'o datd mi-a venit un rdspuns la care nu
m'am gdndit: ,,$i dacl o mie de ani..., gi dupd aia ce?" $i mia de ani
s'a sfdrgit in conqtiin{a mea inainte de a se fi infiripat gdndul.
Tot ce se supunea stricdciunii igi pierduse pentru mine valoarea.
Cdnd md uitam la oameni, inainte de a putea gdndi ceva ii vedeam sub
stdpdnirea morfii, murind, gi inima mi se umplea de compdtimire pen-
tru ei. Nu ciutam nici slavd de la acei ,,rnor!i", nici stipdnire asupra
lor; nu agteptam ca ei sd mi iubeascd. Dispreluiam bogiliile mater-
ialnice gi nu socoteam inalte nici pe cele intelectuale, care nu imi dd-
 I4 VOM VEDEA PE DUMNEZEU PRECUM ESTE
deau rdspuns la cele ce cdutam. Dacd mi s'ar fi oferit veacuri de via-
fd'fericitd, nu le-aq fi primit. Duhul meu cerea vecinicia, qivecinicia,
a$a cnm am tnfeles maitarziu, stdtea inaintea mea, in chip lucrator re-
nlscdndu-m6. Eram orb, frrd infelegere. Ea, vecinicia,bdteala uqa su-
fletului meu ca.re, de fric6, se inchidea intru sine (cf. Apoc. 3: 18-20).
O, sufeream, dar nu aflam niciieri scdpare, f6rd numai in rugdciu-
nea care se ndscuse in mine din nou, rugdciunea c[tre cel Necunos-
cut sau, mai bine zis, Cel uitat de mine. O rugdciune infldcdratd md
cuprinsese in sdnurile ei qi, de-a lungul a mulli ani, nu m'a pdrdsit nici
aievea, nici in somn. Indelungat mi-a fost chinul. M'a dus pdnd la is-
tovirea tuturor puterilor mele. Atunci, total neagteptat, ca un oarecare
ac subgire a strdpuns grosimea peretelui de plumb, qi printr,un canal
cdt firul de pdr a pdtruns o razd de Lumind.
Bolnawl adesea nu gtie de ce neputinld suferd gi vorbegte cu doc-
torul de simptomele lui subiective, agteptdnd sd afle un diagnostic
obiectiv. Aga gi eu, in simplitate a$tern istoria subiectivd a experien-
lei trdite de mine.
La Sfinfii Pdrinfi arn aflat inv5![tura despre aceastd formd a haru-
Ini. Pomenirea morlii este o anume stare a duhului nostru, cu totul
deosebitd de obiqnuitul fapt de a qti cd intr'o zi vom muri. Minunata
pomenire despre care este vorba scoate duhul nostru din gravitalia
pdmdntului. Fiind o putere ce se pogoard de Sus, ea ne ridicd gi pe noi
mai presus de patimile p[mdntegti, ne slobozegte de stipdnirea gi le-
gdtura pe care o au poftele wemelnice asupra noastrd gi astfel, in chip
firesc, ne face sfdnt-trditori. Fie gi intr'o formd, negativd, dar ea ne
alipeqte strdns de Cel Vecinic.
Pomenirea morlii ne dd experienla nepitimirii, dar nu incd pe cea
pozitivd,, care se hfr[igeazd ca deplina putere a dragostei lui Dumne-
zeu; dar nici nu are un caracter curat negativ, ca qi cum ar fi ceva po-
trivnic dragostei. Ea curm[ lucrarea patimilor, gi astfel pune inceput
schimbirii radicale a intregii noastre vieluiri gi a felului de a inlelege
toate. insuqi faptul c[ ne dd a ne trdi moartea ca sf0rqit ar intregii ii-
diri intiregte Descoperirea datd noui, cd omul este chipul lui Dum-
nezeu gi, ca atare, este in putere a cuprinde in sine gi pe Dumnezeu,
gi cosmosul zidit.Iar aceasta este totodatd inceputul infrptuirii in noi
a principiului ipostatic. Experienla de care vorbim ne pregdtegte du-
HARUL POMENIRII MORTII 15
hul spre o mai reald infelegere a Descoperirii creqtine, gi a theologiei
al cdrei temei este experienla unei alte fiin!fui.
Cdnd, in vnrtutea pomenirii morfii, intreaga mea fiin1d fusese stri-
mutatd in planul veciniciei, in chip firesc a venit sfArgitul preocupdrii
mele copil[regti - indeletnicirea cu arta care md st[pdnise ca pe un
rob. Dureroasl gi ingustd este calea credinlei noastre: intreg trupul
vielii ni se acoperd de r[ni la toate nivelele qi durerea atinge limita
unde mintea suferindd tace, intr'o stare de intensl petrecere in afara
vremii. Cdzdnd din aceastd contemplare fiinfiald, afldm in addncul
inimii gdnduri deja gata, nu de cdtre noi izvodite; in ele se cuprinde
o mai-nainte gustare a viitoarelor descoperiri despre Dumnezeu. Acest
dar al harului nu se poate descrie in cuvintele noastre de zi cu zi.Ex-
perienfa aratd cd, el se insuqegte nu altfel decdt prin procesul indelun-
gat al unei totale deSertdri. Atunci, mai presus de toatd a$teptarea,
vine Lumina cea Neziditd, Vindecdtoarea tuturor ranelor. in strdluci-
rea acestei Lumini, calea cea,,strdmtd" strsbdtut5 se infdligeazd ca
asem[narea Degertdrii lui llristos, prin care ni se ddruieqte gi noud in-
fierea de cdtre Dumnezeu Tatdl.
in misura in care ni se descoperd Fiinla Absolut5 simlim din ce in
ce mai mult propria nimicnicie gi necurdfie. $i este infricoqdtor. Cu
toate acestea, rdu ?mi pare cd in sfdrgitul biffenejelor mele puterea
acelei stdri binecuvdntate s'a impulinat in mine. Domnul mi-a dat s6
trdiesc in quvoaiele milostivirii Sale, dar nimic nu infelegeam: cu El
toate sdnt altfel. Dar El nu m'a ldsat pdnd in sfdrgit in intunerec: m'a
adus la picioarele Fericituiui Siluan qi atunci am infeles cd toat[ ex-
perienfa mea de mai nainte md pregdtise spre a-i cuprinde invdfdtura.
Fie numele Domnului binecuvdntat in vecii vecilor.