Materialele utilizate pentru confecționarea ambalajelor

4.1.Ambalaje din materiale celulozice.

4.2.Ambalaje din materiale plastice.
4.3.Ambalaje din materiale metalice.
4.4.Ambalaje din sticlă.
4.5.Materiale complexe de ambalare.
4.6.Alte materiale de ambalare (lemn, materiale textile)
Materialele pentru ambalaje: cea mai bună alegere este cheia spre succes

Adoptarea celei mai bune tehnici de ambalare și alegerea celui mai bun ambalaj va face
ca produsele sa ajungă la consumator in stare perfecta. În cazul bunurilor fragile, când le
ambalăm ar trebui să folosim căptușeală.
Există trei tipuri principale de ambalaje: primare, secundare și terțiare; ambalajul care intră în
contact direct cu produsul este ambalaj primar. În mod normal, acest ambalaj conține produsul
cu care este vândut. Ambalajul secundar este cutia din carton ondulat și un ambalaj terțiar este
o cutie mai mare folosită la transportul mărfurilor. Materialele din care sunt făcute ambalajele
primare sunt plastic, metal sau carton, iar cartonul ondulat este cel mai comun tip de material
pentru ambalajele secundare și terțiare.

Figura nr.1 tipuri de ambalaje

Diferite tipuri de materiale pentru ambalaje
Cartonul este cel mai comun tip de material pentru ambalaje. Cutiile de carton mai subțiri sunt
folosite la transportarea bunurilor mai ușoare, în timp ce cutiile din carton ondulat mai
rezistent poate transporta bunuri mai grele. Din moment ce bunurile sunt ambalate cu atenție,
căptușeala ar trebui folosită pentru a proteja împotriva oricăror deteriorări. Folia cu bule de aer
este des folosită în domeniu. În unele cazuri, mici bucăți de spuma sunt folosite pentru a
proteja împotriva șocurilor și izbiturilor.
Folia de împachetat este în mod obișnuit folosită la ambalarea unor produse alimentare, printre
care și fructele pentru a le păstra proaspete pentru o mai lunga perioadă de timp. Folia
neperforată, aerisită din polipropilenă este un produs inovativ care asigură cel mai bun
ambalaj pentru produse alimentare sau fructe.

Hologramele protejează împotriva produselor contrafăcute. Holograma în imagine 3D te

ajută să autentifici bunurile tale și să le protejezi împotriva celor contrafăcute. Hologramele
sunt imagini unice nu vor exista doua imagini identice. Este imposibil de copiat sau de produs
o replică a etichetei holograme, fiind cea mai sigură măsura de siguranță pentru produsele tale.
Holograma este singura tehnologie care poate asigura în același timp, atât caracteristicile
legale, cât și cele mai sigure; Hologramele sunt folosite ca măsură de siguranță pentru valută
și variate documente importante, cum ar fi vizele.
Alegerea celui mai bun material pentru ambalaje depinde de produsul pe care vreți să îl
ambalați, de aceea este bine să îl alegeți pe cel mai bun pentru ca produsele dumneavoastră să
fie în siguranță.

4.1Ambalaje din materiale celulozice.

Materiale celulozice spre deosebire de lemn dețin în continuare o pondere ridicată în
confecționarea ambalajelor mai ales datorită simbiozei fericite a acestora cu materialele
plastice.
Hârtia este un material plan și subțire, ale cărei dimensiuni sunt mult mai mari decât
grosimea sa.
Hârtia și cartonul, în comparație cu lemnul, sticla și metalele, posedă avantajul că pot
servi la obținerea ambalajelor pliabile. Specificul acestor ambalaje este acela ca, atunci cănd
sunt neumplute, pot fi transportate și depozitate în formă pliată, și la nevoie sunt aduse rapid la
forma dorită.
În felul acesta necesarul de spațiu, în comparație cu alte materiale, este mult mai mic fapt
ce relevă avantaje din punct de vedere a costurilor de transportare și depozitare.
La descoperirea hârtiei materia primă din care aceasta era confecționată era mătasea
naturală. Mai târziu s-au folosit fibrele de bumbac recuperate din cârpe. Odată cu trecerea la
fabricarea hârtiei pe scară largă s-a trecut la folosirea țesuturilor vegetale din lemn, rășinoase
mai ales, poate fi folosite și ierburi, bumbac, in, cânepă sau orez..
Țesuturile lemnoase ale unui arbore sunt compuse din 50% fibre celulozice, 30% lignina,
un complex cu rol de liant al fibrelor celulozice, 16% carbohidrați și 4% alte substanțe ca
proteinele, rășini și grăsimi.
 Fibrele celulozice sunt foarte subțiri și au lungimea de circa 100 de ori mai mare decât
grosimea.
Pentru a se folosi la fabricarea hârtiei, materia primă trebuie redusă la starea de fibră.
Operația se poate face prin două metode: mecanic, sau chimic.
Metoda mecanică este mai benefică din puncte de vedere a impactului asupra mediului
înconjurător, însă fibrele obținute sunt mai scurte și calitatea hârtiei este mai joasă.
Metoda chimică presupune folosirea substanțelor chimice. Astăzi se folosește des
procesul Kraft, care constă în tratarea chimică cu un amestec pentru eliminarea (dizolvarea)
ligninei (liantul natural, organic care menține fibrele împreună) din pulpa copacului. După
eliminarea acesteia, fibrele rămase se utilizează pentru realizarea unei hârtii de culoare maro,
pentru confecționarea pungilor și a cutiilor de carton. Dar materialul acesta brut poate fi tratat
cu înălbitori chimici, pentru înălbirea fibrelor și obținerea hârtiei de calitate mai înaltă, albă.
Procedura chimică este mai costisitoare ca cea mecanică, dar produsul final are calitate
sporită (fibrele aproape nealterate), la fel se utilizează lignina ca combustibil pentru încălzirea
și electrificarea procesului.
Proprietățile materialelor celulozice: ușoare, insipide, inodore.
Dintre materialele celulozice utilizate pentru confecționarea diferitelor tipuri de ambalaje
amintim: hârtia, cartonul și mucavaua.
I. Hârtia utilizată în domeniul ambalajelor se pot clasifica după gramaj, compoziție,
destinație etc. Însă cele două mari categorii de hârtie folosite pentru ambalaje sunt:
- Hârtie netratată: inferioară, obișnuită, superioară;
- Hârtie tratată.
În tabelul următor sunt date câteva tipuri de hârtie utilizate pentru ambalaje.

Nr. Denumire Masa Culoare Utilizare

crt. (g/m2)
1 Hârtie de ambalaj 30-200 albă sau colorată saci, plicuri, pungi, plase
2 Foiță de împachetat 18-24 albă sau colorată ca supramaterial de ambalare
3 Hârtie de învelit 100-350 albă/maro cutii, pachete
4 Hârtie de sac 70-90 natur/ maro saci de hârtie
5 Hârtie țesută 40-45 natur/ maro benzi pentru legat
6 Pergament 45-60 Albă ambalaje pentru produse grase
7 Înlocuitor de 40-50 alb închis pentru ambalarea produselor
pergament grase
8 Hârtie pergamin 30-60 albă/colorată plicuri, pungi
transparentă
Tabelul 4.1 Tipuri de hârtie utilizate la ambalare

Hârtia netratată.
Se folosește la ambalarea pentru protecție în interiorul ambalajelor mai mari și la
fabricarea cartonului ondulat. Dezavantajele pe care le prezintă sunt: permeabilitatea mare la
vaporii de apă și pierderea rezistenței mecanice prin umezire.
Hârtia tratată.
Printre procedeele de tratare utilizate sunt:
 - adăugarea în pastă fibroasă a unor agenți chimici de tipul rășinilor și cerurilor,
dispersii de polimeri, caolin, coloranți etc;
- tratarea separată constând din impregnarea, laminarea, stropirea sau cretarea hârtiei
folosind materiale plastice, parafina etc.
Hârtiile tratate sunt acoperite cu o peliculă din alt material, peliculă care conferă hârtiei
(care constituie suportul ) caracteristicile funcționale impuse: bariera la apă, aer, vapori de apă,
gaze, arome, grăsimi, capacitate de termosudare etc.
În funcție de natura peliculei aceste hârtii se împart în:
- hârtii parafinate și cerate;
- hârtii metalizate;
- hârtii acoperite cu polimeri;
- alte complexe pe bază de hârtie.
a) Hârtia parafinată și cerată – are suportul de hârtie acoperit cu parafină prin
imersie în baie de parafină topită sau prin pulverizare cu parafină topită, cu un gramaj de 30-
160g/m2 de parafină.
Hârtia parafinată are următoarele proprietăți:
- este impermeabilă la apă și vapori de apă;
- startul de parafină are stabilitate chimică mare (la acizi și baze);
- este sterilă și nu permite dezvoltarea bacteriilor.

Dintre dezavantaje se pot menționa:

- la pliere stratul de parafină se crapă;
- la temperaturi scăzute parafina este foarte fragilă;
- stratul de parafină și grăsimile, în contact direct se dizolvă reciproc.

Pentru a-i îmbunătăți proprietățile, hârtia se acoperă cu amestecuri de parafină cu ceruri

sau mai ales cu polimeri sintetici. Stratul de acoperire este de 15-20 g/m2 și conferă
caracteristici de barieră, flexibilitate și termosudare îmbunătățite.
Aceste hârtii se folosesc la ambalarea produselor zaharoase și de panificație (bomboane,
caramele, biscuiți etc.) sau a produselor congelate, și se pot tipări în mai multe culori.
b) Hârtii metalizate – sunt hârtii acoperite prin cașerare cu o folie de aluminiu de
grosime mică prin intermediul unui adeziv, ca de exemplu emulsii pe bază de acetat de vinil,
topituri ”hot melt” sau PE. Se asigură o barieră foarte bună la lumină, vapori de apă, gaze și
arome. Hârtiile metalizate pot fi colorate și tipărite și sunt destinate ambalării unor produse ca:
ciocolata, produse zaharoase, țigarete, brânzeturi proaspete, unt, și în general pentru orice
produse proaspete umede sau grase la care ambalajul nu necesită termosudare.
c) Hârtii acoperite cu polimeri – se produc într-o gamă largă de sortimente cu
caracteristici foarte variate, în funcție de tipul polimerului utilizat la acoperire: PE și rășini
ionomerice, copolimeri clorură de vinil-viniliden CVVD, siliconi, alcool polivinilic și acetat
de polivinil.
Dintre hârtiile acoperite cu polimeri se pot aminti:
- hârtie acoperită cu PE - are o bună rezistență mecanică, inerție chimică și
permeabilitate la vapori de apă redusă, are o bune flexibilitate, este fără miros și gust, rezistă
la apă și grăsimi, este termosudabilă la 140-150oC. Se recomandă la ambalarea laptelui,
supelor concentrate, cacao, dulciuri, brânzeturi, cafea.
- hârtie acoperită cu alcool polivinilic – are rezistență excelentă la uleiuri și
grăsimi, este puțin permeabilă la gaze, mai ales la oxigen, are bune proprietăți mecanice. Se
recomandă la ambalarea produselor grase.
- hârtia acoperită cu copolimeri de clorură de viniliden - acrilat – este
termosudabilă la 120-150oC, are o permeabilitate foarte scăzută la gaze și vapori de apă. Se
folosește la ambalarea produselor de panificație, grăsimi organice sau vegetale.
- hârtie acoperită cu PVC - este permeabilă la vapori de apă și la CO2, are
rezistență termică (-20 -99oC), este termosudabilă, rezistentă la grăsimi, insolubilă în alcooli.
- hârtie acoperită cu clorură de poliviniliden – prezintă o foarte bună
impermeabilitate la vapori de apă, arome și gaze.

d) Alte complexe pe bază de hârtie – sunt constituite din minimum două materiale de
bază dintre care unul este hârtia. Ca toate materialele complexe se confecționează pentru a
asigura:
- conservabilitate pe timp mai îndelungat;
- ambalarea în vid sau în atmosferă modificată;
- posibilitatea încălzirii produsului ambalat;
- productivitate mărită pe linii tehnologice automate.

Se pot obține complexe cu hârtie într-o gamă foarte variată cu caracteristici funcționale
foarte diferite, în funcție de materialele ce compun complexul. Câteva exemple:
- CVVD/ hârtie/PE, topituri, emulsii vinilice/ folie de aluminiu;
- hârtie/PVDC/folie de AL/ PE;
- rășini ionometrice / hârtie/ adeziv/folie de AL.

Complexele menționate se folosesc la ambalarea produselor alimentare concentrate

(supe), salamuri porționate, paste făinoase, produse aromate (ceai, cafea, cacao), produse de
panificație și patiserie, produse alimentare congelate, lapte, sucuri de fructe, produse gătite etc.
Realizarea complexelor pe bază de hârtie se face prin metode clasice: cașerare, extrudare,
impregnare, lipire.

II. Cartonul

a) Carton plat – se deosebește de hârtie prin faptul că este un strat mai gros și mai
rigid.
b) Cartonul duplex – este format din două straturi diferite de material fibros unite în
stare umedă prin presare. Se fabrică în două tipuri:
- tip E – extra – pentru ambalaje care se imprimă prin procedeul offset. De aceea
stratul superior este fabricat din pastă chimică înălbită.
- tip O – obișnuit – pentru alte tipuri de ambalaje.
 Calitatea cartonului se apreciază prin: gradul de alb, satinajul, deformația la umezire,
deformația remanentă, rezistența la rupere, plesnire și îndoire, densitate aparentă.
c) Cartonul triplex – este format din trei straturi diferite de material fibros unite în
stare umedă prin presare. Se utilizează, ca și celelalte tipuri de cartoane, mai ales pentru
ambalaje de transport și grupare și mai puțin ca ambalaje de prezentare. Cartonul triplex are o
rezistență mare la plesnire.
d) Cartonul ondulat – s-a impus datorită caracteristicilor sale: stabilitate ridicată,
rezistență la încovoiere și greutate redusă.
Spre deosebire de cartoanele plate, cartonul ondulat este un material a cărui grosime se
obține prin suprapunerea alternativă a unuia până la patru straturi netede cu unul până la trei
straturi ondulate din hârtie, unite între ele cu un adeziv.
Elementul de bază îl constituie alăturarea unui strat neted cu unul ondulat. Producerea
cartonului ondulat se face pe instalații de mari dimensiuni.
Etapele tehnologice de producere a cartonului ondulat sunt:
a. formarea sub acțiunea presiunii și a căldurii, a stratului ondulat prin trecerea unei
hărtii A printre două valțuri canelate. Vârfurile ondulelor sunt apăsate și lipite cu un adeziv pe
un strat plat B;
b. producerea cartonului ondulat simplu – cu un strat de ondule – prin lipirea pe
suprafața liberă a ondulelor a unui alt strat plat C de acoperire;
c. producerea cartoanelor ondulate cu două sau mai multe straturi de ondule.
Prezența concomitentă a proprietăților rigid și elastice face posibilă obținerea din carton
ondulat a unui ambalaj suficient de rigid, sub aspectul formei, și elastic sub aspectul funcției
de ambalaj.
Structura din mai multe straturi oferă posibilitatea modificării proprietăților de rezistență.

Figura nr.2 Tipuri de carton ondulat

Printr-o combinație adecvată a diferitelor caracteristici individuale ale structurilor plane
și ondulate, prin alegerea ondulațiilor de diverse înălțimi și amplitudini, prin alegerea direcției
de orientare a ondulațiilor și prin stabilirea ordinii lor se pot obține atât proprietăți de
rezistență diferite cât și caracteristici diferite pe cele două fețe ale cartonului ondulat: rigiditate
exterioară și elasticitate internă.
Calitatea cartonului ondulat este definită de calitatea hârtiei, rezistența la compresiune,
străpungere, plesnire, tracțiune, prin gramaj și grosime. Pentru îmbunătățirea proprietăților
cartonului ondulat, acesta se acoperă cu un strat protector.
e) cartonul microondulat – este ușor, are o rezistență bună la plesniri.
 Mucavaua este un carton gros întrebuințat la legatul cărților, la confecționarea cutiilor.

Avantajele ambalajelor celulozice

-au masa proprie mică;
-se pot modela ușor formând dimensiunile dorite;
-se pot inscripționa ușor direct prin imprimarea cu ușurință atât a imaginilor cât și
textelor fără să mai fie necesară atașarea etichetei;
-au costuri reduse;
-sunt biodegradabile sau se pot recicla, sunt materiale ecologice, netoxice; cartonul
ondulat este unul dintre cele mai ecologice şi solide materiale de ambalare, care nu este
depăşit din punctul de vedere al performanţelor economice şi ecologice de nici un alt material;
-unele pot fi rezistente la penetrarea uleiurilor, grăsimilor, gazelor, hidrocarburilor și
acizilor (hârtia tratată prin acoperire şi laminare);
-pot servi la obținerea ambalajelor pliabile, în special când sunt transportate și depozitate;
-la plierea ambalajelor rezervă spațiul;
-sunt estetice
-îndeplinesc condițiile de protecție la o mare parte din produse, iar pe de altă parte nu
conferă gust sau miros sunt igienice, apte pentru a veni în contact cu alimentele.

Dezavantaje
-permeabilitate mare la vaporii de apa și umezire,drept urmare,pierderea rezistenței
mecanice, în special la hârtia netratată.

-la hârtia parafinată, există dezavantajul la pliere,unde se poate crăpa stratul de parafină.
De asemenea, parafina este fragilă la temperaturi scăzute.

-un dezavantaj la cutiile mobile este acela că nu se pot închide pentru a proteja conținutul
în timpul transportului (prezintă fragilitate/cost) și nu pot fi reutilizate.

În ambalarea produselor sunt utilizate mai multe tipuri de ambalaje de hârtie:

 pungi de hârtie:

o pungi simple cu fundul în V cu sau fără burduf lateral (pentru produse

farmaceutice, de panificaţie, fast - food, etc),

o pungi cu fund pătrat (pungi de faină, mălai, griş, pesmet, etc)

 saci de hârtie:

o saci mici cu capacitate de 3-5-10 kg. (nisip de pisici, glet, etc),

o saci mari cu capacitate de 20-50 kg. (ciment, etc)

 sacoşe de hârtie:
 o cu mâner decupat,

o cu mâner exterior,

o cu mâner răsucit.

 hârtie de împachetat

Pungile de hârtie simple sunt folosite pentru vânzarea produselor vrac atât în alimentaţie
publică, cât şi în alte domenii.

Tipuri de ambalaje din carton

 sunt flexibile, usoare, igienice, apte

pentru a veni în contact cu alimentele;
 se caracterizează prin rigiditate şi
rezistenta foarte buna,
 sunt rezistente la grasimi, gaze,
hidrocarburi, acizi (hârtia tratată prin
acoperire şi laminare);
 pot fi tiparite
 cutii din carton,

 tăvi, tăviţe din carton,

 lăzii (cutii mari) din carton,

  tuburi din carton,

 separatoare din carton,

 colţare din carton,

 plăci din carton,

 role din carton.

4.2.Ambalaje din materiale plastice.

Materialele plastice au o pondere de folosire pentru confecţionare
ambalaje foarte mare, datorită avantajelor pe care acestea le
prezintă:

 izolează bine produsele atât alimentare cât şi cele nealimentare;

 sunt nealterabile;

 sunt uşoare;

 sunt rezistente la rupere;

 impermeabile la apă, aer şi gaz;

 rele conducătoare de căldura;

 unele au rezistenţă termică atât la temperaturi înalte cât şi la temperaturi joase;

 au un aspect de prezentare superior, atrăgător pentru toate formele şi culorile

realizabile;

 preţ scăzut.

Dezavanatajele

 stabilitate termică scăzută (unele pot fi utilizate până la 70oC, altele până la 200oC
și numai câteva pot fi folosite la temperaturi mai înalte;

 duritate mică în comparație cu sticla obișnuită sau cu metalele;

 conductibilitate termică redusă;

  coeficient mare de dilatare termică ( dacă în timpul folosirii lor sunt expuse la
variații bruște de temperatură, apar tensiuni interne care pot produce fisuri);

 ”îmbătrânirea” (care se manifestă prin procese lente de oxidare, de absorbție a

umidității, de reducere a durității, de închidere a culorii, etc).

Materialele plastice se obțin prin mai multe metode, însă cele mai utilizată este
reacția de polimerizare sau policondensare.

Tipuri de plastic, descriere si denumiri

Plasticul este prezent în viața noastră, în activitățile zilnice. În fiecare minut se folosesc
un milion de pungi de plastic și alte materiale plastice (sticle, pahare, caserole, tacâmuri,
ambalaje). Sunt mai multe tipuri de plastic, mai mult sau mai puțin nocive. Acestea sunt
reprezentate printr-un cod inscripționat. Iată mai jos codurile pentru fiecare tip de plastic:

1.PET (PETE) – Polietilena tereftalată (poliesterul). Cel mai sigur tip de plastic.

Este un plastic ușor, rezistent la coroziune și reciclabil. Acesta poate fi transformat în fibre
sintetice sau folie.
Aici intra flacoanele cu inscripția PET incolore sau colorate, pentru apă, sucuri, bere,
băuturi alcoolice, ulei alimentar, flacoane alimentare, borcane de plastic.

Sticle plastic PET

2.Polietilena PE - material relativ uşor, rezistent, stabil, utilizat la fabricarea pungilor.

Este un polimer termoplastic semicristalin de culoare albă sau semitransparentă, obținut prin
procesul de polimerizare. Cel mai răspândit material plastic.

- polietilena de înaltă densitate HDPE

Polietilena de înaltă densitate este un material ușor reciclabil. Pungile și foliile din
plastic sunt fabricate din acest tip de plastic și alteori din LPDE.
 Recipiente HDPE
Marcajul plasticului de tip HDPE îl găsiți ștanțat sau lipit, afișat, pe recipiente pentru
ambalaje alimentare sau nealimentare, folie groasă, saci, cutii pentru alimente, flacoane pentru
șampon și alte produse cosmetice, pe recipientul sau ambalajul înălbitorului de rufe, pe
bidoane pentru detergenți de rufe, de vase, pe lădițe pentru fructe, legume, pe butoaie, bidoane
de orice mărime.
Polietilena de înaltă densitate este rezistentă la coroziune.

- LDPE – Polietilena de joasa densitate.

Polietilena de joasă densitate este utilizată în special pentru diferite ambalaje,

sacoșe și pungi, folosite pentru ambalarea alimentelor, flacoane comprimate (pentru
produse alimentare), caserole, tăvi pentru alimente.

Trebuie să reținem că pungile realizate din polietilena de joasa densitate (LDPE) nu

foșnesc, spre deosebire de pungile fabricate din polietilena de înaltă densitate (HDPE), care
foșnesc la atingere.

Recipiente LDPE

3.PVC – Clorura de polivinil. (Poate fi periculos pentru copii mici) Este material rigid,

cu friabilitate medie. Se cunosc diferite tipuri de P.V.C. (moale sau dur),

Marcajul plasticului de tip PVC îl găsiți ștanțat sau lipit, afișat, pe profile de ferestre
(termopan), pe folie, pe tubulatura pentru apa, izolații de cabluri electrice, mobilier ușor,
jucării.
 Recipiente PVC

PVC-ul este rezistent în timp, ușor de manevrat, este ieftin, dar este o amenințare mare
pentru mediul înconjurător. Este greu de reciclat, implicând costuri mari.

4.PP – Polipropilena. un material uşor, rezistent, dur, foarte stabil la temperaturi scăzute,
utilizat la confecţionarea recipientelor, care se pot steriliza

Marcajul plasticului de tip PP îl găsiți ștanțat sau lipit, afișat, pe flacoane, pe dopuri
pentru flacoane, pe cutii pentru produse alimentare, pe navete pentru sticle, pe găleți folosite
în gospodărie, pe ligheane, pe tubulatura pentru apa.

Polipropilena degradează prin expunere directă la lumina soarelui, (raze UV).

Placi Polipropilena PP

5. PS – Polistiren.
Polistirenul este unul dinte cele mai folosite plasticuri. Poate fi expandat, extrudat sau
spumă. O gamă largă de utilizare: ambalaje pentru alimente, păhare, caserole pentru alimente,
izolator termic. Polistirenul este greu de reciclat, are o valoare scăzută și nu este acceptat în
majoritatea centrelor de reciclare.

Derivate ale polistirenului: OPS (oriented polystyrene), HIPS (high impact

polystyrene), XPS (extruded polystyrene) EPS (expanded polystyrene).
 Ambalaje Polistiren PS

6.Poliamidă PA. La temperaturi mari poliamida se contract, temperaturile joase n-au

influenţă asupra rezistenţei.

OTHER – altele (Policarbonat, ABS).

Tipuri de ambalaje din materiale plastice

Ambalajele pot fi: rigide și flexibile.

Ambalajele din materiale plastice sunt dintre cele mai variate, prezentându-se în
nenumărate variante constructive cum ar fi:

 pungi, sacoşe şi saci din material plastic;

Sunt destinate pentru ambalarea si transportul unei game foarte

largi de produse alimentare, farmaceutice, chimice, textile etc.

 butelii şi flacoane din materiale plastice;

Se folosesc pentru produse lichidele alimentare (ap ă,

băuturi răcoritoare, lapte şi produse lactate, vin, ulei,
sosuri etc,) produse cosmetic, soluţii chimice, detergenţi
etc

 tuburi deformabile din material plastic;

 Se utilizează pentru ambalarea produselor păstoase în industria
alimentară (muştar, maioneză, piureuri, pastă tomate) a cremelor şi
unguentelor în industria farmaceutică şi cosmetică.

 caserole din polistiren;

Sunt utilizate ca ambalaje pentru diverse produse, cum ar fi: carnea şi

preparatele din carne, produse de patiserie şi cofetărie, semipreparate
alimentare, pretându-se la încălzirea în cuptorul cu microunde.

 cutii şi recipiente de capacitate mică din materiale plastice;

Acestea se utilizează la ambalarea produselor semipăstoase: produse

lactate (iaurt, creme, brânză proaspătă, îngheţată etc.), semipreparate
(maioneză), mezeluri și pentru produse cosmetice, vopseluri etc.

 lăzi din material plastic;

Navetele (lăzile) din plastic au diferite forme şi dimensiuni şi sunt

utilizabile ca ambalaje pentru sticle de bere de 0,5 si 1 litru, pentru
legume fructe, pentru carne şi mezeluri, pentru pâine si produse de
panificație. Navetele (lăzile) sunt rezistente la şoc şi la temperaturi
scăzute, adecvate pentru păstrarea produselor refrigerate.

 bidoane, canistre şi butoaie din materiale plastice;

Acestea se folosesc pentru transportul laptelui şi produselor

lactate (smântână, brânză proaspătă, îngheţată frişcă etc.)
precum și pentru toate produsele lichide.

Important
Citiți etichetele produselor și verificați ambalajele de plastic. Este important să verificați
ambalajele alimentelor și ale băuturilor consumate. Dacă observați că sunt confecționate din
plastic de tipul 3 (PVC), 6 (polistiren) sau 7 (altele), nu se recomandă să consumați conținutul
acestora. Cele mai recomandate tipuri de plastic sunt: 2 (HDPE), 4 (LDPE) și 5 (PP), iar cu
tipul 1 (PET) trebuie să aveți grijă de unele aspecte. Nu se lasă la căldură sau la ger apa
îmbuteliată din PET-uri (plastic de tipul 1). Apa îmbuteliată în PET-uri, lăsată la căldură sau
la frig (de exemplu: în mașină vara sau iarna, în frigider sau congelator), este foarte
periculoasă pentru sănătate datorită faptului că prin modificarea temperaturii se eliberează
diferite toxine din ambalajul PET.
Dacă pe caserole din mase plastice nu se indică faptul că pot fi folosite în frigider sau la
cuptorul cu microunde, trebuie de evitat folosirea lor la încălzirea mâncărurilor.

4.3.Ambalaje din materiale metalice.

Motivul principal al folosirii metalelor este necesitatea de protecție împotriva
microorganismelor, a substanțelor străine etc., și rezistența la deteriorările mecanice.

Ambalajele din metal sunt confecţionate din oţel sau din aluminiu.
Oţelul se utilizează în producerea de recipiente pentru ambalarea unei
game largi de produse, cum sunt produsele alimentare, vopselele, etc.
Ambalajele din aluminiul se utilizează pentru realizarea de recipiente
pentru alimente şi băuturi, folii şi laminate.

Ambalajele din metal şi aliaje sunt folosite cu precădere în industria alimentară la

ambalarea conservelor de carne, peşte, fructe şi legume, băuturilor alcoolice şi nealcoolice.
Opinia consumatorilor este mai puţin favorabilă metalelor deoarece acestea pot influenţa
gustul produselor ambalate.

Ambalajele metalice se realizează din tabla de oţel cositorită, aluminiu si

materiale combinate (materiale plastice, carton si metal). În ultima perioadă a
crescut ponderea ambalajelor din aluminiu şi aliaje din aluminiu datorită unor
avantaje pe care le oferă aceste materiale.

Avantajele utilizării ambalării în materiale metalice sunt considerate a fi următoarele:

 au proprietăţi de barieră foarte bune;

 nu sunt toxice şi pot veni în contact cu produse şi băuturi alimentare;

 se pot inscripţiona uşor;

 se pot utiliza în combinaţii cu alte materiale pentru ambalare

 reciclabile, biodegradabile;

 dure, protecție împotriva deteriorărilor mecanice.

Dezavantajele materialelor metalice:

 stabilitatea chimică slabă, în special materialele din oțel sunt ruginite ușor, în
general trebuie acoperite cu substanțe rezistente la rugină;
  rezistența slabă la acizi și a alcaline, ionii metalici se vor precipita la ambalarea
substanțelor acide (în special alimentelor). Afectează calitatea produselor, în general, necesită
izolarea și protecția stratului interior;

 prețul materialelor de ambalaj metalic este mai mare decât alte materiale de
ambalare, iar costul total al ambalajului este, de asemenea, mai mare;

 nu prezintă rezistență la umiditate (coroziunea)

 majoritatea greutate mai mare.

Materiale metalice utilizate la confectionarea ambalajelor

1.Fierul si aliajele sale

Fierul este un metal cu caracter electronegativ moderat (potențialul standard Fe/Fe 2+ = -

0,44 V). Din această cauză el se corodează în contact cu mediile acide și neutre, trecând în
soluție sub formă de ioni Fe2+, iar în mediu puternic alcalin se corodează, nefiind corodat în
medii slab alcaline. Peliculele protectoare sunt constituite din oxizi și din hidroxizi de fier. In
conductele pentru transportul apelor dure se formează un strat protector de CaCO 3, astfel ca la
aceste conducte coroziunea fierului este mai puțin accentuată ca la conductele de apa cu
duritate redusă. În soluții de cloruri alcaline aerate, viteza de coroziune crește odată cu
concentrația soluției, până la o anumită limită, după care ea scade. Rezistența la coroziunea
atmosferică depinde de tipul de contact al umezelii cu fierul, natura atmosferei și compoziția
chimică a fierului și oțelului. În atmosfera uscată, viteza de coroziune este foarte mică, în timp
ce în atmosfera umedă de tip industrial, viteza de coroziune este apreciabilă.

Viteza de coroziune a fierului și oțelului în contact cu solul este mare în solurile umede,
saline și bine aerate, suferind în special coroziune locală puternică.

2.Cuprul si aliajele sale.

Cuprul este un element cu caracter nobil moderat. El poate forma compuși cu ioni
monovalenți și bivalenți care, datorită solubilității diferite, exercită o influență importantă în
coroziune. În tabelul următor sunt prezentate proprietățile și utilizarea cuprului și aliajelor sale
în industria alimentară.

3. Nichelul si aliajele sale

În tabelul următor sunt prezentate proprietățile și utilizarea nichelului și ale aliajelor
sale în industria alimentară. [Turtoi, M., 2001]
 Nichelul (Ni) Proprietăți Instabil din punct de vedere termodinamic în medii acide. Nu poate fi
corodat în medii cu pH = 9-1. Viteza de coroziune a Ni în medii acide este
mică din cauza supratensiunii ridicate de ionizare a metalului și a
tendinței sale de pasivare în soluții aerate. Stabil la acțiunea apei fără
cloruri. Este corodat punctiform de apa carbonată și cu conținut de
cloruri. Acizii organici au acțiune redusa asupra Ni. Foarte stabil la
acțiunea bazelor și la acțiunea corosivă a atmosferei.

Aliajul Ni-Cu Proprietăți Sortimente: 67% Ni - 30%Cu, 66%Ni - 29%Cu - 3%Al. Mai stabile la
acțiunea corosivă a diferitelor medii decât Ni nealiat.

Aliajul Ni-Mo Proprietăți Aliajul 58% Ni - 16% Mo - 16% Cr - 4% W - 5% Fe este foarte stabil la
acțiunea corosivă a atmosferei, apei, soluțiilor de săruri neutre și alcaline.

Utilizare În condiții de coroziune intensă.

Aliajul Ni-Cr Proprietăți Aliajele cu 60-80% Ni, 13-20% Cr, restul Fe se numesc inconel.
Rezistența la coroziune este influențată de prezența Cr.

4. Aluminiul si aliajele sale

Aluminiul este un metal de culoare albă, ușor, moale, plastic, cu temperatura de

topire 6580 C. Conduce foarte bine căldura și electricitatea. În medii acide se dizolvă sub
formă de ioni Al3+, cu degajare de hidrogen. În soluții alcaline, manifestă, de asemenea,
tendință accentuată de a se dizolva sub forma ionului aluminat AlO2-. Rezistență la coroziune
este determinată de comportarea stratului de oxid de aluminiu care se formează spontan și
uniform pe suprafața metalului. Pelicula formată natural în contact cu aerul are grosimea de
0,01-0,03 µm, este compactă, dură, are o foarte bună aderență și are un caracter amfoter. Se
dizolvă în soluții puternic acide și puternic bazice, ceea ce permite coroziunea intensă a
metalului. În mediile neutre și în apă stratul de oxid este stabil, existând doar posibilitatea
coroziunii punctiforme mai ales în soluții de cloruri.
Tabelul următor prezintă proprietățile aluminiului și aliajelor sale.

Sortimente de Mai rezistent la coroziune (intercristalină și superficiala) decât

Pur
aluminiu aluminiul tehnic.

Tehnic Impurificat cu fier, siliciu, cupru, zinc si titan. Impuritățile au

influență mai redusă dacă sunt uniform repartizate, dar la aluminiu
elementele străine se așează în cantitate mai mare între cristale
decât în rețeaua acestora, explicând coroziunea mai avansata a
 aluminiului impur față de cel pur.

Rezistență redusă la coroziune, plasticitate și prelucrabilitate

Impurificat cu micșorată, datorită acțiunii catalitice de distrugere a vitaminelor
fier este neutilizabil în contact cu produsele alimentare la care se
urmărește păstrarea vitaminelor (în special vitamina C).

Impurificat Rezistență la coroziune mult mai coborâtă decât cel impurificat cu

cu cupru fier.

Densitatea mică (φ = 2700 kg/m3) influențează favorabil

manipularea și transportul produselor ambalate. Maleabilitate, care
permite aplicarea procedeelor de deformare elastică folosite în
industria ambalajelor (ambutișare, întindere, prin presare etc.).
Rezistență mecanică mare a aliajelor.
Ambalajele din aluminiu nu sunt supuse coroziunii electro-
Aluminiul și
Proprietăți chimice, spre deosebire de ambalajele din tabla cositorită.
aliajele sale
Produsele coroziunii sunt albe, nu sunt catalitic active, nu sunt
toxice, nu influențează gustul, nu distrug vitaminele, iar
aluminiul are proprietatea de a apăra produsele alimentare de
microorganisme și de a păstra aroma și prospețimea. Foliile de
aluminiu asigură etanșeitatea la gaze, opacitate la raze ultraviolete
si vizibile, reflecta căldura și lumina.

Utilizarea aluminiului si aliajelor sale

Folia de Grosime: Substrat pentru ambalarea produselor de tutun, produselor

0,004-0,2 zaharoase, ciocolatei, zahărului pudră, untului, brânzeturilor,
Aluminiu mm înghețatei, concentratelor alimentare, produselor congelate și a
altor produse ca: ceai, cafea, piper, boia, cacao, pâine, biscuiți,
(alfol) 0,02 si 0,025 napolitane, pesmeți etc.
mm

0,02-0,05 Obținerea materialelor complexe destinate ambalării

mm concentratelor de supe deshidratate.

0,12-0,2 mm
Confecționare de capsule pentru butelii din sticlă, în
specialpentru produse alimentare lichide destinate
unei scurte păstrări (lapte, produse din lapte pasteurizat și
însămânțat cu culturi pure, suc de portocale etc.). Confecționare
capace pentru închidere sub vid a diverse produse (gemuri,
marmelade etc.). Asociate cu rășini sau hârtie se folosesc la
acoperiri inferioare sau exterioare pentru ambalarea produselor
congelate (carne tocată congelată, specialități de carne etc.).
 Confecționare capsule pentru lichide sub presiune sau
capsule cu diametru mare.

Tabla de aluminiu Grosime: Confecționarea cutiilor de conserve, cutiilor pentru băuturi (bere),
0,22-0,25 capacelor pentru borcane de sticlă utilizate în industria conservelor
mm (tip OMNIA) sau capsulelor filetate pentru diverse tipuri de butelii
(pentru băuturi alcoolice).

> 1 mm Ambalaje de dimensiuni mai mari, recipiente, cisterne. Butoaie

pentru transportul berii - aliaj Al-Mg-Si sau aliaj mai dur Al-Mn
căptușite la interior cu Al cu puritate 99,5%. Bidoane pentru
păstrare lapte, smântână, frișcă, înghețată și brânză de vaci (nu
schimba gustul și mirosul) - aliaj Al-Si-Mg sau Al-Si-Mg-Mn
căptușite la interior cu Al pur. Bidoane pentru lapte proaspăt - aliaj
Al-Mn sau Al-Mg care au duritate suficientă, dar nu rezistă față de
laptele acid.

Tuburi suple (deformabile), diverse repere ale utilajelor.

Ambalaje aerosol - circa 80% din ambalajele aerosol sunt produse din aluminiu sau aliaje ale sale.

Deficiente Coroziunea: folia de aluminiu utilizată la ambalarea brânzeturilor topite sau

fermentate suferă o coroziune locală când este în contact cu produsul ambalat,
datorită fosfatului disodic folosit la fabricarea acestora. Viteza de coroziune
crește sub influența oxigenului, coroziunea căpătând un caracter perforant și
distrugând ambalajul. Se evită prin asigurarea integrității ambalajului și lăcuirea
feței inferioare a foliei sau a tuburilor de aluminiu folosite pentru ambalare.
Distrugerea foliei de aluminiu în cazul cașerării cu hârtie când conținutul de
cloruri este mai mare de 0,1 %.

Avantaje: ușor, flexibil, rezistent la coroziunea atmosferică, conductibilitate termică

bună, se reciclează.

Dezavantaje: preț ridicat, nu poate fi lipit.

5. Staniul

Datorită proprietăților sale, elasticitate și rezistență la coroziune, staniul este folosit mult
în industria alimentară ca material de ambalare. Totuși, fiind un metal scump, nu permite
folosirea sa pe scara largă. Mai jos sunt prezentate proprietățile, aspectele toxicologice și
utilizările staniului ca material pentru construcția utilajelor sau la confecționarea materialelor
destinate ambalării produselor alimentare.

Proprietățile și utilizările staniului în industria alimentară

 Proprietăți Metal de culoare gri, foarte strălucitor când este pur (cantități mici
de impurități ca plumbul, arsenul și stibiul reduc mult strălucirea). Densitatea 7280
kg/m3 si temperatura de topire 2320C. Foarte maleabil, ceea ce permite obținerea de
foi cu grosimea de 0,002 - 0,003 mm. Prezintă duritate și tenacitate redusă. Caracter
amfoter, reacționând atât în mediu acid cât și mediu alcalin. Acizii organici atacă
puțin staniul în absența aerului, dar în prezența acestuia este puternic; este rezistent la
umiditate.

Toxicologie Metal netoxic, ceea ce favorizează folosirea sa la ambalajele pentru alimente.

Utilizare Aliaje staniu - plumb (2%Sn si 96% Pb cu temperatura de topire de peste 3000 C)
folosite la lipit în tehnologia confecționării cutiilor de conserve. Aliaje staniu
plumb antifricțiune, folosite la construirea utilajelor pentru turnarea pe lagăre de
oțel. Tabla cositorită, folosită la confecționarea cutiilor de conserve - staniul este
material de protecție a tablei de fier. Folii de staniu
(staniol) cu grosimi variabile pentru ambalarea anumitor brânzeturi, a unor
mezeluri etc.

6. Oțelul: cositorit și cromat

Tabla cositorita este o tabla de otel moale acoperita cu staniu pe ambele fețe. Se produce
în oțelării sub aspect de folii subțiri sau rulouri, prin electroliză un strat subțire de cositor se
întinde pe foia de oțel. În urma operației de cositorire rezultă o structură stratificată.
Filmul de ulei ușurează glisarea foilor una peste alta, reduce zgârierea la manipulare, ușurează
ambutisarea, asigură o ușoară protecție împotriva oxidării și ușurează lăcuirea și executarea
decorației interioare. La tabla cositorită la cald se folosește ulei de bumbac rafinat, îngrijit și
eliberat de conținutul de stearați, iar la tabla cositorită la rece se folosește ulei de palmier.
Filmul de oxid de staniu are rol de pasivizator. El asigură o buna etanșeitate, mărind rezistența
la oxidare a tablei cositorite, frânează fenomenele de sulfurare, diminuează închiderea culorii
stratului de staniu datorită căldurii și influențează aderența lacurilor aplicate pe tabla
cositorită. Oțelul cositorit se mai numește tinichea. Tinicheaua este rigidă, are aspect
satisfăcător, cost redus, conductibilitate termică bună, poate fi lipită și modelată. Tinicheaua se
utilizează la producerea cutiilor:

- din trei bucăți;

- din două bucăți;

- de uz general (nu sunt sterilizate).

În producția modernă se lipesc părțile prin sudura electrică, înainte se lipeau cu cositor.
 Structura stratificată a tablei acoperite [Turtoi, M., 2001] :

a-tabla cositorită: 1 - strat de oxid de cositor; 2 - cositor; 3 - aliaj Fe-cositor; 4 - strat de

oțel;

b-tabla cromata:1 - oxid de crom; 2 - strat de crom electrolitic; 3 - oțel

Proprietățile și utilizarea tablei cositorite în industria alimentară[Turtoi, M., 2001]

Tabla cositorită

Clasificare, După cantitatea Tabla cositorită electrolitic - cositor: 2,24 - 22,4 g/m2
proprietăți de cositor Tabla cositorită la cald - cositor: 22,4 - 45g/m2
Tabla diferențiată - pe o față are 2,8 - 5,5 g/m2 iar pe cealaltă față
5,5- 15,1 g/m2

In funcție de Tabla pentru ambutisare normală se folosește pentru obiecte

duritate confecționate prin presare, având forme cave cu adâncime până
la 10 mm (tabla laminată la cald).
Tabla pentru ambutisare profundă are ductilitate mare și se folosește
pentru confecționarea obiectelor cu adâncimi până la 60 mm (tabla
laminată la rece).

Tabla cositorită lăcuită

Coroziune a La pH>5-5,5 nu mai apare problema corodării tablei cositorite. Prezența oxigenului în
tablei produsele conservate duce la combinarea cu hidrogenul care a polarizat catodul
cositorite (fierul), inițiind astfel procesul de coroziune care continuă în măsura în care mai
există oxigen.

Compușii care fixează staniul sau care, ca și oxigenul, fixează hidrogenul care
polarizează catodul, sunt acceleratori de coroziune. Aceștia sunt:

- pigmenții antocianici prezenți în fructele roșii (cireșe, prune, coacăze)

 - oxidul de trimetilamină (prezent în crustacee, pește de mare) - produși care apar în
urma caramelizării la unele conserve (dulcețuri de fructe, pasta de tomate)

H2S degajat de unele produse la sterilizare (carne, pește, mazăre, fasole albă) se
combină cu cositorul rezultând sulfura de staniu, de culoare brună (marmorația brună
sau albastră în interiorul ambalajelor): H2S, venind în contact cu fierul prin locurile
unde stratul de cositor este deteriorat, formează sulfura de fier de culoare neagră și cu
aspect pulverulent, care nu prezintă importanța din punct de vedere toxicologic,
dar dăunează prezentării produsului.

Sâmburii unor fructe (cireșe, prune) produc o coroziune de intensitate neobișnuită,

legată de prezența -glucozidazei.

Utilizare Duritate Caracteristici de Domeniul de utilizare

Rockwell prelucrare

46 – 53 Foarte ductilă: utilizabilă Recipiente cu ambutisare adâncă

pentru trageri repetate

Capace, capsule cu sau fără filet, capsule

53-60 Calități pentru uz general
coroană, cutii cu diametru mare

60-68 Rigiditate mare Recipiente cu diametru mare, cutii care să

reziste la vid

Cutii de bere și funduri de cutii care să

68-73 Foarte mare rigiditate
reziste la presiune interioară

Proprietăți Se evită contactul dintre produsul ambalat și suprafața stratului de cositor prin lăcuirea
suprafeței interioare.

Netoxice, să nu modifice gustul produsului ambalat. Rezistenți la

acțiunea agresivă a produsului ambalat. Să se aplice ușor și să se usuce
Condiții
rapid. Rezistența la solicitările mecanice și termice din timpul
Lacuri confecționării cutiilor. Sa fie economice și să aibă aspect atrăgător.

Constituite din rășini naturale și uleiuri sicative,

Naturale sau oleo- folosind terebentina ca solvent. Asigură protecție
Sortimente
rășinoase suficientă împotriva acizilor, a sulfului și a
compușilor acestuia.
 Sintetice pe Rășini fenolice – sulforezistente
Rășini epoxidice – acidorezistente
baza de Rășini vinilice
Amestec de rășini epoxidice și vinilice în anumite
proporții

Avantaje:

- rezistență fizică și chimică

- nu se înmoaie la sterilizare
- se usucă rapid, au aderență
- rezistență la acizi și la sulf mai mare
- nu dau produsului gust sau miros străin

Oțel cromat – Dezvoltarea sa a început datorită faptului că a crescut considerabil prețul

cositorului. El are particularități similare cu tinicheaua, dar prezintă un aspect mai puțin lucios
și nu poate fi lipit cu sudară de cositor. Stratul ce se aplică prin electroliză este cromul sau
oxizi de crom. Oțelul cromat se folosește pentru fabricarea recipientelor dintr-o singură bucată
de tablă și nu au lipitură lateral. Deoarece cromul este toxic se cere lăcuirea obligatorie a
pereților, dar crește prețul ambalajului.

7. Materiale de acoperire de natura organica

Aceste materiale, care vin în contact direct cu mediul agresiv, sunt folosite la protecția
anticorosivă atât a utilajelor cât și a ambalajelor. Ele se clasifică astfel: lacuri și vopsele,
parafine și ceruri microcristaline, materiale de acoperire plastice. Alegerea materialelor de
acoperire se face ținând cont de proprietățile peliculei protectoare pe care o formează, de
solventul cel mai potrivit și de metoda adoptată pentru depunerea stratului protector.

7.1.Lacuri și vopsele

Lacurile sunt soluții coloidale ale unei substanțe filmogene (rășina, ulei sicativ) într-un
solvent sau într-un amestec de solvenți. Substanțele filmogene se mai numesc și lianți.
Vopselele sunt preparate cu compoziția analogă cu cea a lacurilor, conținând în plus pigmenți.
După evaporarea solventului, substanța filmogenă formează o pelicula solidă și aderentă, care
are numeroase calități, acestea fiind în concordanță cu utilizarea căreia îi este destinată.

Pentru acoperirile interioare la ambalaje și utilaje, aceste calități sunt:

- de ordin fizic și mecanic

- flexibilitate, aderență, duritate;

- de ordin fizico-chimic - impermeabilitate;

- de ordin chimic: rezistență la substanțe corosive, absența gustului și substanțelor

odorante transmisibile produselor ambalate, absența toxicității.
 În afară de acestea, lacurile și vopselele trebuie să fie suficient de volatile și să aibă o
vâscozitate potrivită. Deși se mai utilizează, dar în proporție redusă, lacuri oleo-rășinoase care,
alături de rășinile naturale (copal), conțin uleiuri sicative (ulei din lemn de China, ulei de in), o
utilizare din ce în ce mai frecventă o au lacurile pe bază de rășini sintetice.

Proprietățile și utilizarea lacurilor și vopselelor în industria alimentară[Richard

Coles 2004]

A) Lacuri oleo-rășinoase pe baza de rășini naturale

Proprietăț Sunt constituite din gume vegetale naturale și uleiuri sicative, având ca diluant White spirt
i (solvent nafta). Filmul rezultat este suficient de flexibil, astfel că nu mai este necesar
adaosul de plastifianți.

Utilizări Acoperire interioară fără gust și miros pentru cutiile metalice folosite în industria
conservelor.

B) Lacuri pe baza de rășini termoplastice (rășini vinilice, clor-cauciuc, esteri și eteri celulozici)

Proprietăț După evaporarea solventului, dau filme lipsite de flexibilitate, cu toată prezența
i macromoleculelor sub formă de lanțuri liniare lungi.
Anumite rășini (acetali și butirali polivinilici, copolimeri pe bază de clorură de viniliden)
dau un film suficient de flexibil fără adaos de plastifianți.
O flexibilitate mărită a acestor filme se poate obține prin adăugarea de plastifianți care se
infiltrează în rețeaua lanțurilor macromoleculare, micșorând intensitatea forței de atracție
dintre ele.

Lacuri pe Policlorura de Proprietăți Solubilitate slabă în solvenți, stabilitate la căldură și la

bază vinil radiațiile vizibile și ultraviolete.
de rășini
vinilice

Utilizări Sub formă de latex (soluție apoasă) sau pastă (suspensie

stabilă într-un plastifiant). Ca material de acoperire
impermeabil pentru hârtie și carton.

Policloracetat Proprietăți Solubil într-un mare număr de solvenți: acetatul de etil,

de vinil metil-etilcetona, metil-izobutilcetona, acetona,
dicloretanul, dioxanul, diclormetanul, clorbenzenul,
cloroformul, acetatul de butil, ciclohexanona, eterul
acetilacetic, oxid de mesitil (izopropilidenacetona). Puțin
sensibil la apă și la agenți chimici.
 Utilizări Material de acoperire pentru hârtie, carton, plută
(garnitură pentru borcane), metale (tabla pentru cutii de
conserve).

Poliacetat de Proprietăți Film lipsit de fragilitate, rezistent la grăsimi, puțin rezistent

vinil la apă.

Acetat Proprietăți Impermeabil la apă.

polivinilic

Acetat Proprietăți Impermeabil la apă.

polivinilic

Utilizare Ambalaje destinate produselor umede (carne, fructe), sau

la acoperirea interioară a foliei de aluminiu pentru
ambalarea brânzeturilor.

Când este necesar ca pelicula sa fie flexibilă se adaugă

lacului plastifianți ca: tricrezilfosfat, diverși ftalati (ftalatul
de butil), ulei de lemn de China, clordifenil. Pelicula
plastifiată are o aderență foarte buna la metale.

Utilizare Pentru acoperirile interioare ale butoaielor, cuvelor,

vagoanelor cisterna pentru alcool, vin etc.

Lacuri pe Nitroceluloza Proprietăți Film impermeabil

bază de
derivați Acetat de Lacurile care conțin plastifianți (ftalat de butil,
celulozici celuloză tricrezilofosfat, ulei de ricin, ftalat de metil, de etil, de
amil, de ciclohexil, de metilciclohexil) dau filmului
flexibilitate și strălucire.

Rasinile naturale (copal) sau sintetice (fenoplaste,

policloracetat de vinil, ureoformaldehidice) dau un plus de
aderență, lustru și strălucire.

Utilizări Protecția ambalajelor. Acoperirea suporturilor de hârtie,

carton, celofan

C) Lacuri pe baza de rășini semitermoplaste și termorigide

Lacuri pe bază de rășini Proprietăți Formează o peliculă foarte aderentă, insolubilă, cu o mare
fenoplaste inerție chimica. Pentru utilizare în cazul ambalajelor suple
(deformabile) se aduc într-o formă solubilă în uleiuri și
deci incorporabilă în lacuri prin:
- combinarea materialelor de baza (fenol și formaidehida)
cu colofoniu (rășini abieto-formo-fenolice solubile în
uleiuri) - înlocuirea fenolului cu grupari alchil sau aril
(rasini fenoplaste solubile in uleiuri)
- condensarea alcoolului hidroxibenzilic cu ulei de ricin
sau acid ricinoleic și cu uleiuri sicalive de uscare rapidă
(rășini fenolice autoplastifiate).

Utilizări Protejarea interioară a recipientelor practic nedeformabile.

Sub formă de pelicule flexibile pe bază de fenoplaste, în
care fenoplastele sunt amestecate cu rășini care dau pelicule
flexibile (rășini vinilice sau rășina de cumarona).
Depozitarea uleiurilor și anumitor lichide alimentare (bere,
vin, alcool).

Lacuri pe baza de rășini Proprietăți Dau pelicule protectoare cu o buna rezistență

aminoplaste chimică la apă, acizi, baze, solvenți.

Utilizări În amestec cu alte rășini (rășini epoxidice)

Lacuri pe bază de Proprietăți Bună aderență la suprafețe metalice (aluminiu, tabla de fier,
rășini epoxidice tabla cositorita). Rezistența chimică ridicată la apă, vapori
de apă, soluții saline, baze, acizi organici și anorganici.
Flexibilitate mare (permite plierea și ambutisarea).
Insolubile în uleiuri și grăsimi animale și vegetale și în
solvenți organici. Film transparent și incolor.

Utilizări Pelicule protectoare (de acoperire) în contact cu

produsele alimentare, în special la ambalaje.

Toxicologie Trebuie asigurată evaporarea completă a solventului; în realitate

rămăn întotdeauna cantități mici de solvent, dar dacă operația de lăcuire
este bine condusă, acestea sunt
foarte coborâte și nu pun probleme de ordin toxicologic. Polimerizarea
și policondensarea trebuie să fie complete: polimerul înalt format nu este
toxic, iar insolubilitatea și rezistența sa chimica sunt mai bune. Este
interzisă utilizarea sicativilor cu plumb. Plastifianții folosiți pentru lacurile
termoplastice se aleg în concordanță cu migrarea sau, eventual, extragerea
lor de către produsul alimentar cu care vine în contact pelicula.
Pentru vopsele se pune problema alegerii corespunzătoare a pigmentului.
 7.2 Parafine și ceruri

Proprietăți, aspecte toxicologice și utilizarea parafinelor și cerurilor microcristaline

în industria alimentară[Richard Coles 2004]

Parafine

Proprietăți Din punct de vedere chimic este un amestec de alcani cu număr mare de atomi de
carbon (C21 - C30). Mai conține cantități mici de ulei de parafină rămase de la
cristalizare, dificil de separat total. Masa incoloră, cristalină, translucidă, insolubilă
în apă și alcooli, solubilă în benzen, sulfură de carbon. Lipsită de flexibilitate.
Punct de topire relativ coborât; 48620C

Toxicitate Eventuala toxicitate se datorează lipsei de puritate. Trebuie sa fie complet

lipsita de hidrocarburi policiclice cancerigene.

Utilizări Material de acoperire extern sau intern pentru ambalajele din hârtie sau carton.
Cașerarea hârtiei sau maselor plastice, în special pentru obținerea materialelor
complexe.

Ceruri microcristaline

Proprietăți Au aceeași origine ca și parafina, însă punctul de topire este mai ridicat: 601000C și
flexibilitatea este mai mare datorită conținutului de microcristale și prezenței
cantităților mici de ulei parafinic.

Toxicitate Eventuala toxicitate se datorează lipsei de puritate.

Utilizări Ceruri: - pentru impregnare

- pentru acoperire
-adezive pentru cașerare
Material de acoperire pentru ambalajele destinate produselor alimentare.

8. Materiale combinate.
Materialele combinate sunt materialele compuse dintr-un strat de metal în combinație cu
alte materiale.
Cu dezvoltarea tehnologiilor apar noi materiale metalice utilizate în confecționarea
ambalajelor. Un material nou este grafenul – poate fi laminat în fâșii mai subțiri ca o foaie de
hârtie de un milion de ori, dar mai rezistent de 200 de ori ca oțelul.
 Din materiale metalice se confecționează următoarele ambalaje:

 cutii metalice;

 doze de aluminiu (chenuri, 250 ml);

 bidoane și butoaie metalice (cheburi 5l-10l);

 ambalaje tip aerosol (spray);

 tuburi deformabile.

Cutiile din metal sunt folosite în industria alimentară pentru

ambalarea şi conservarea alimentelor. Sistemul de ambalare,
materialul folosit şi tipul de ambalaj trebuie să asigure
stabilitatea alimentului, să nu permită transferul unor
substanţe toxice din materialul de ambalare sau în timpul
procesului ambalării către aliment, să evite schimbul de
umiditate cu mediul, impurificarea cu substanţe nedorite din mediu, contaminarea cu
microorganisme şi favorizarea unor reacţii fotochimice sau determinate de contaminarea
microbiologică.

Cutiile metalice oferă avantajul rigidităţii, evitând riscurile de spargere în timpul

transportului.

Bidoanele și butoaiele metalice

Bidoanele metalice se folosesc în industria alimentară pentru cantităţi mai mari de

produse transportate precum lapte, smântână etc.

Butoaiele metalice se confecționează din aluminiu, oţel inoxidabil sau tablă decapată. Pot
fi cilindrice sau bombate, situaţie în care sunt prevăzute cu două inele din cauciuc, pentru a
uşura rostogolirea. Se folosesc pentru bere sau pentru vin precum și pentru produse petroliere.
 Ambalaje de tip aerosol (spray) sunt folosite la ambalarea de: substanţe aromatizate,
creme, frişcă, îngheţată, sosuri, maioneză, brânză topită, muştar etc.

Produsul este ambalat şi se evacuează sub presiune.

Un ambalaj de tip spray are trei părţi componente:

- recipientul sau doza;

- agentul propulsor şi substanţa activă;
- dispozitivul de comandă.

Recipientul este partea constitutivă de bază a ambalajului în care se găseşte amestecul şi

este confecţionat din tablă de oţel protejată sau neprotejată sau din aluminiu.

Tuburi deformabile Sunt ambalaje folosite la produsele păstoase, creme, geluri cum ar fi:
maioneza, muştarul, paste condimentate, pastă de dinţi.

Evacuarea conţinutului se face prin mărirea presiunii interioare la deformarea manuală a

ambalajului. Dacă capacul ambalajului este deschis, conţinutul se revarsă în exterior

4.4.Ambalaje din sticlă.

Sticla este un material amorf (nu are structură cristalină), transparent, casant, insolubil în
apă, rezistent la acțiunea acizilor și bazelor, dar fragil la șoc termic sau mecanic și
impermeabil la gaze, lichide și arome, cu coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai înalte,
sticla se comportă ca și lichidele cu vâscozitate mare. Nu au punct de topire definit. Prin
încălzire se înmoaie treptat, până la lichefiere, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin suflare,
presare, turnare, laminare. Proprietățile fizice ale sticlelor sunt determinate de compoziția lor.
Sticla naturală, creată de lovitura trăsnetului, este prima formă de sticla cunoscută de către om.
Sticla este realizată prin topirea în cuptoare speciale, la temperaturi ridicate (1500oC), a unui
amestec format din nisip de cuarț, piatra de var, carbonat de calciu(CaCO3),carbonat de sodiu
(Na2CO3), sau carbonat de potasiu(K2CO3), carbonatul de magneziu (Mg(CO3)) și materiale
auxiliare, care sunt oxizi ai metalelor: Mg, Al, Pb, Zn, Ba, B, K, Fe, Cr, Ni, topire urmată de
răcire până la stare rigidă.
Sticla este utilizată ca material de ambalaj datorită avantajelor sale:
- insolubilă în și rezistentă la acțiunea acizilor și bazelor;
- inertă chimic în contact cu produsele alimentare;
 - impermeabilă la gaze, lichide, vapori, arome, microorganisme – ambalajul să fie
închis etanș pentru ca produsul să fie protejat;
- ieftină;
- transparentă – permite vizualizarea produsului, se poate stabili dacă dozarea este
corectă, modificarea culorii și calității produsului;
- ușor igienizabilă;
- este rigidă – își păstrează forma, nu contribuie la deteriorarea produsului;
- poate fi obținută în formă, dimensiuni și culori diferite.
Sticla prezintă următoarele dezavantaje:
- transparentă – la produsele sensibile, lumina poate contribui la modificarea calității
acestora;
- casantă – are rezistență mecanică limitată, nu rezistă la șocuri, vibrații, loviri;
- fragilitate – crapă sub acțiunea șocurilor termice, t=30-35oC;
- au o greutate relativ mare și necesită condiții speciale de manipulare, transport;
- depozitare dificilă – necesită un spațiu mare de depozitare.

Este ambalajul preferat pentru sănătatea consumatorului și pentru mediul înconjurător. Ca

ambalaj primar, recipientele din sticlă asigură conservarea, livrarea în condiții de siguranță și
prezentarea atractivă a unei game variate de produse de consum, livrate în piețe și magazine.
Indiferent dacă este folosită pentru băuturi, produse alimentare, cosmetice, parfumuri sau
produse farmaceutice, sticla joacă un rol vital în susținerea comerțului și a industriei.
Tipuri de ambalaje din sticlă
Ambalajele din sticlă se clasifică în funcție de profilul gurei și după modul de închidere.
Buteliile din sticlă trebuie să satisfacă o serie de cerințe pentru a putea fi utilizate în industrie.
Se impun cerințe privitoare la capacitate, formă, dimensiuni, materialul din care sunt
confecționate, în funcție de destinația acestora. Stabilitatea și rezistența sunt influențate de
acești factori care devin condiții esențiale pentru utilizarea buteliilor din sticlă în producție în
masă. Prin standardizare distingem mai multe tipuri de butelii de sticlă și accesorii specifice.
- butelii închise cu dopuri de plută sau din plastic și capsule metalice nervurate, precum și
dimensiunile caracteristice ale acestora,
- butelii de sticlă închise cu capsule de rupere din aluminiu sau material plastic,
- butelii de sticlă închise cu capsule filetate (diverse variante),
- butelii închise cu dopuri metalice,
- damigene,
- borcane,
- sticle brune farmaceutice

Ambalajele de sticlă se folosesc pentru băuturi răcoritoare carbogazoase, sucuri naturale,

vinuri, băuturi spirtoase, ape minerale, produse alimentare și farmaceutice, în timp ce există și
produse de menaj din sticlă prezente în milioane de gospodarii și unități de catering în întreaga
țară. Ambalajele din sticlă sunt preferatele consumatorilor, fiindcă sunt 100% reciclabile și
asigură un gust superior, puritate, siguranță, igienă, prezentare vizuala și beneficii de valoare.

Tipuri de sticlă
1. În funcție de compoziția chimică există următoarele tipuri de sticlă:
-sticla silicică - conţinut ridicat de SiO2 are punctul de topire foarte ridicat (1723 ºC).
Utilizată pentru aplicaţii speciale, incluzând unele sticle de laborator;
-sticla calco-sodică - folosită pentru recipientelor care nu necesită rezistenţă termică. Are
un conţinut mai ridicat în CaCO3, o elasticitate mărită şi este mai puţin fragilă;
-sticla boro-silicică - se obţine prin adăugare de oxid boric;
-sticla slico–calco–sodică–are rezistenţă chimică mai mică şi este folosită pentru
confecţionarea de pahare şi flacoane de sticlă;
-sticla alumino-silicică-conţine aluminiu în cantitate mică şi este mai rezistentă din
punct de vedere chimic.
 Pentru obţinerea sticlei colorate se adaugă diferite cantităţi de oxizi: FeO (oxid fero-
feric)–conferă sticlei o culoare albastră şi o culoare galbenă când este sub formă de Fe2O3. În
realitate cele două forme se găsesc împreună, culoarea sticlei variind de la albastru la verde şi
la galben, culoarea verde putând fi verde–albăstruie sau verde–gălbuie. Se mai foloseşte şi
MnO2 care imprimă sticlei culoarea galben întunecat.
2. În funcție de culoare, sticla se clasifică în următoarele tipuri:

-sticla incoloră (sticla albă)- se utilizează pentru confecţionarea borcanelor pentru

conserve de legume şi fructe; buteliilor din sticlă pentru apă minerală, sucuri, băuturi
răcoritoare, alcool medicinal, băuturi spirtoase; fiolelor şi damigenelor;
-sticla semialbă(albastru-galben)–butelii albastre pentru apă minerală şi butelii galbene
pentru vin alb;
-sticla verde deschis și verde închis - destinată confecţionării de butelii pentru
şampanie, vin, bere;
-sticla galben închis(chihlimbar)–se utilizează pentru confecţionarea de butelii pentru
bere, vin roşu;
-sticla brună- destinată confecţionării de butelii pentru bere.

Convențional, ambalajele de sticlă se pot grupa în două mari categorii:

 ambalaje de sticlă cu gât îngust (diametrul interior sub 30 mm), butelii pentru
ambalarea lichidelor - se utilizează ca ambalaje pentru sucuri, băuturi răcoritoare,
apă minerală, lapte și derivatele laptelui, băuturi alcoolice și lichioruri, bere,
șampanie,ulei etc.
 ambalaje de sticlă cu gât larg – borcane pentru ambalarea produselor lichide,
semilichide, solide, produselor alimentare conservate prin sterilizare, pentru miere,
iaurt, bomboane.

4.5.Materiale complexe de ambalare.

În prezent sunt utilizate tot mai multe materiale, obținute prin asocierea materialelor
ușoare în scopul obținerii unor caracteristici superioare. Aceste ambalaje obținute din
asocierea a două sau mai multe materiale poartă numele de ambalaje complexe. În funcție de
produsul ce urmează a fi ambalat se asociază acele materiale care reunite pot oferi condiții mai
bune de păstrare acelui tip de produs. Pe lângă mărirea numărului de avantaje prin cumulare se
urmărește și anularea sau diminuarea dezavantajelor unuia din materiale asociate.
Caracteristica esențială a unui material complex de ambalare este impermeabilitatea sa la
vapori de apă și la diferite gaze.
Alte proprietăți importante sunt: transparența, sudabilitatea, rezistența mecanică,
protecție împotriva luminii,rezistență la acțiunea produselor agresive, rezistență la
temperaturi ridicate, etanșeitate.
În funcție de natura materialului suport, foliile complexe se pot clasifica în:
 materiale complexe pe bază de aluminiu;
 materiale complexe pe bază de hârtie și carton;
 materiale complexe pe bază de materiale plastice;
 materiale complexe pe bază de filme celulozice.
 Materialele complexe din aluminiu au ca strat intern polietilena de joasă densitate și
ocazional polipropilena.
În alegerea stratului intern trebuie să se țină seama de compatibilitatea dintre material și
produsul ambalat. Ca material de acoperire pentru stratul exterior pot fi folosite următoarele
materiale: celofan, folii de poliester și de polipropilenă. Folosirea foliilor de aluminiu la
realizarea materialelor complexe se datorează proprietăților excelente de barieră ale acestora.
Asocierea foliilor de aluminiu cu alte materiale (hârtie, carton, filme celulozice, materiale
plastice) urmărește îmbunătățirea rezistenței la îndoire, alungire, rupere și la realizarea unei
închideri etanșe prin termosudare.
Există complexe din două, trei sau mai multe componente. Materiale complexe pe bază
de folie de aluminiu din două componente sunt:
-PE/folie de aluminiu – se sudează la 170oC și rezistă la sterilizare dar este fragil la
temperaturi scăzute;
-acetat de celuloză/folie de aluminiu – rezistență mecanică.
Din trei componente:
a. pentru ambalarea produselor sensibile la lumină:
-celofan/folie de aluminiu/PE;
-hârtie/PE,emulsii vinilice/folie de aluminiu

b. pentru ambalarea produselor lichide sau păstoase:

-celofan,poliester,PS/folie aluminiu/PE,PP
c. pentru ambalări în vid sau atmosferă inertă:
-celofan,poliester,PE,PS,PP/folie de aluminiu/PP,PE;
d. pentru ambalare sterilă:
-poliesteri,poliamidă,PP/folie de aluminiu/PP,PE, poliolefine.
În cazul ambalajelor ce se sterilizează, polimerul ales pentru stratul exterior trebuie să
reziste la temperatura de sterilizare și la acțiunea vaporilor de apă.
Pentru ambalări sigure se folosesc materiale complexe formate din mai multe straturi:
a. pentru ambalarea aseptică a lichidelor (Tetra-Pack, Tetra-Brick):
-topitură hot-melt/carton/PE/folie de aluminiu/PE;

b. pentru ambalarea sub vid sau în atmosferă inertă:

-film celulozic/PE/folie de aluminiu/PE;
c. pentru ambalarea în vederea păstrării îndelungate a produsului:
-hârtie/saran, PVCD/folie de aluminiu/PE.

Materialele pe bază de hârtie și carton.

În funcție de materialul cu care se face asocierea acestea pot fi:
-parafinate sau cerate;
-metalizate;
-acoperite cu material plastic.
Materiale complexe pe bază de materiale plastice.
Se realizează utilizând numai materiale plastice de diferite naturi. Se pot obține prin
extrudare, cașerare sau lipire. Din cele mai folosite sunt:
 -poliester/PE – cu o impermeabilitate bună la apă și arome, permeabilă la CO2 și faptul
că are sudurile foarte etanșe îl face pretabil la ambalarea sub vid a produselor sensibile la
oxidare;
-PE/poliamidă – se utilizează la ambalarea produselor lichide, mezeluri și a produselor
congelate;
-PE/copolimer viniliden-PE este suplu la temperaturi joase și are o bună
impermeabilitate la gaze, arome și vapori de apă;
-poliamidă/PE/PP – are rezistență mecanică foarte mare și este impermeabil la grăsimi și
uleiuri, se pretează la operații de termoformare pentru ambalarea cărnii;
-saran/poliester/PP – rezistă la temperaturi ridicate, și este folosit la ambalarea
produselor congelate care se pot încălzi în apă caldă.
Exemple: Aluthen HP (poliester/aluminiu/polipropilenă), Combithen HPA
(poliamidă/polipropilenă) rezistente la temperaturi de 135OC.
Materiale complexe pe bază de filme celulozice.
Filmele celulozice (celofan, acetat de celuloză etc.) capătă proprietăți deosebite dacă sunt
asociate cu alte materiale, ca exemplu filmul celulozic asociat cu un film de PE obținut prin
extrudarea PE pe filmul celulozic sau prin lipire.
Datorită faptului că această asociere conduce la scăderea permeabilității la vaporii de apă
acest material complex se utilizează la ambalarea produselor higroscopice sau pentru
ambalarea în atmosferă inertă a cafelei sau a brânzeturilor.

4.6.Alte materiale de ambalare (lemn,

materiale textile)

Ambalajul din lemn

Lemnul este unul din cele mai vechi materiale folosite pentru ambalare. În
ultimii ani însă, din cauza reducerii exploatării masei lemnoase la nivel mondial,
ponderea utilizării sale în industria ambalajelor a scăzut considerabil (la 3-8% din total),
fiind substituit din ce în ce mai mult cu materialele plastice şi cartonul ondulat.
Utilizarea lemnului ca material de ambalare este redusă la ambalaje exterioare de mari
dimensiuni. Iar ca ambalaje de mici dimensiuni sunt folosite lădițele de lemn. În ultima
perioadă, ponderea acestui material este din ce în ce mai mică în cadrul materialelor de
ambalare, el fiind înlocuit treptat cu materialele plastice. Lemnul este utilizat în special la
confecționarea ambalajului de transport.
 Printre dezavantajele ambalajelor din lemn enumerăm:
 spaţiul mare ocupat de ambalaje atunci când nu sunt folosite,
 domeniul restrâns de utilizare,
 cantităţile tot mai reduse de lemn disponibile pentru ambalaje
Principalele avantaje ale folosirii lemnului în acest domeniu sunt:
- protecția ridicată ce o asigură produselor din interior;
- ambalajele din lemn sunt refolosibile;
- rezistenţă bună la solicitări mecanice;
- rezistenţă bună la uzură;
- conductibilitate electrică foarte mică;
- sunt ecologice.
Cele mai utilizate ambalaje din lemn:
Lăzile din lemn:

Lăzile
din lemn se

confecționează din şipci de lemn, din placaj sau din plăci fibrolemnoase. Se folosesc ca
ambalaje secundare (lăzile compartimentate pentru sticle, numite şi navete), sau ca ambalaje
primare (lăzi pentru legume şi fructe, lăzi pentru produse grase-unt, margarină, untură).
 Cutiile din lemn:
Cutiile din lemn sunt obiecte în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care
se păstrează, se transportă sau care protejează diverse obiecte.

Paletul din
lemn:
Paletul din lemn este o platformă orizontală care foloseşte pentru depozitarea, transportarea
şi distribuirea produselor. Utilizarea paleţilor din lemn este importantă pentru că permite
transportul mai multor mărfuri în acelaşi timp, utilizând judicios spaţiul avut la dispoziţie.
Există paleţi de uz general, paleţi – lăzi şi paleţi de uz special.

Butoaiele de lemn:
Butoaiele de lemn sunt vase închise, de diferite
capacităţi şi care sunt folosite pentru
producerea/prelucrarea, transportarea şi depozitarea
vinului şi a băuturilor alcoolice distilate, pentru
peşte sărat, pastă de tomate,
etc precum şi pentru păstrarea şi învechirea
distilatelor mai ales cele confecţionate din lemn de
dud.

Coşuri din lemn:

Coşuri din lemn sunt obiecte de diferite forme, făcute dintr-o împletitură de nuiele, de
rafie materialele materialele papură, de
etc., cu sau
fără
naturale sintetice toarte, care
servește la

Exista
doua
tipuri de
materiale:
transportarea sau la depozitarea unor produse. Cea mai veche întrebuințare a coșurilor din
lemn împletite o reprezintă depozitarea pâinii.
Recuperarea materialelor din lemn uzate, este încă la început. Și firmele care se ocupă de
reciclarea deșeurilor de ambalaje de lemn produc din acestea panouri pentru cofrare, panouri
de gard, sisteme de dușumea, mobilier de gradină, cuști de câine, etc.
Există firme specializate în producția și reciclarea paleților și ambalajelor din lemn.
Acestea produc și reciclează la comandă, toate tipurile de paleti și ambalaje din lemn.
Experiența acumulată în decursul anilor în domeniu, a condus la găsirea unor soluții optime
în ceea ce privește variantele constructive ale paleților și ambalajelor din lemn, asigurând buna
funcționare a mecanismului: manipulare-transport-depozitare .
Prin această recondiționare, se are în vedere eliminarea risipei de lemn și protejarea
mediului înconjurător, pentru că un copac, pentru a fi bun de „exploatat”, crește în 50-100 de
ani, în funcție de specie.

MATERIALELE TEXTILE
Chiar dacă pentru cumpărături și produse alimentare se folosesc, în general pungile de
plastic sau hârtie, au apărut și pungile/ gențile din materiale textile folosite pentru produsele
nealimentare. Pentru unele produse alimentare la vrac se folosesc și sacii de rafie sau iută.
Ambalajele textile includ toate materialele textile pentru produsele industriale, agricole
și altele. Cererea pentru materialele de ambalare este direct proporțională cu creșterea
economică, producția industrială și comerțul în care bunurile sunt produse și distribuite apoi la
nivel local și internaţional. Această creștere a dus la nevoia de ambalaje reutilizabile, ducând
la deschiderea de noi oportunități pentru produsele textile, pentru că sunt biodegradabile și
rezistente.
Materiale textile utilizate cel mai des:
1. Fibre naturale:
- iuta tradițională
- Bumbac
- lâna ș.a.
Fibrele de iută sunt folosite în industria textila pentru fabricarea unor pânze pentru saci.
Iuta este biodegradabilă și higroscopică.
 Bumbacul este utilizat pentru pungi, plicuri. Acesta poate fi combinat cu fibre sintetice,
din care se fac alte tipuri de ambalaje.
2. Fibre sintetice:
Rafia, polipropilena nylon, acryl, poliester
Țesăturile din polipropilenă sunt mai ușoare decât țesăturile din iută
sau rafie, dar ele sunt mai rezistente la umiditate și
contaminări. Toate aceste materiale sunt biodegradabile, dar și foarte
rezistente.
Sacii de rafie sunt:
- saci de rafie cu sau fără gură de încărcare și descărcare
- saci de rafie cu sau fără husa pentru încărcare și gura de
descărcare cu patru mânere și respectiv:
= imprimați cu una sau două culori sau text și/sau siglă
= cu sau fără husa interioară de polietilenă
= cu sau fără plic pentru documente.
Produsele textile alcătuite din mai multe fibre sunt etichetate cu denumirea şi
procentul din greutate al tuturor fibrelor care le compun, în ordine descrescătoare.
Avantajele ambalajelor textile:
-rezistență la rupere;
-flexibile;
-permeabile la aer;
-compatibile cu toate tipurile de transport.
Dezavantaje:
-mediu prilenic pentru dezvoltarea microorganismelor;
-ard ușor;
-pot fi atacate de rozătoare;
-permeabile la apă și vapori.