Uga si Jack

Dar să începem cu începutul. Cu girafa Uga. Uga era cea mai curioasă girafă din familia ei. Asta
se întâmplă undeva departe, pe coasta de est a Africii. Într-o zi a plecat împreună cu puiul ei Jack

în vizită la niște rubedenii îndepărtate. Au mers ce-au mers, s-

au oprit să ronțăie niște frunze de acacia și să bea apa și au dat peste un balon ancorat la sol.
Uga, cea mai curioasă girafă, n-a rezistat tentației și s-a urcat în nacelă să vadă ce și cum. Jack a
venit după ea. Și atâta s-au fâțâit sus, jos, sus, jos prin nacelă că balonul s-a desprins de la sol cu
ei la bord. Și au zburat peste toată savana, peste junglă, peste deșert și peste toată Marea
Mediterană și au ajuns aici. Au zburat atât de mult că în timpul ăsta au crescut amândoi până
când au umplut nacela. După care a continuat să le crească gâtul. Uga încă se mai miră de lucrul
ăsta și tresare surprinsă când se vede în oglindă. Jack s-a obișnuit cu ideea.

Bărcuța Moly și rățoiul Ron s-au întâlnit într-o zi de vară cu soare. Ea se odihnea la marginea
unui lac pe care el se plimba ca vodă prin lobodă. La început Ron nu a prea băgat-o în seamă pe
Moly, dar pentru că era foarte cald a început să-I dea târcoale și să se adăpostească la umbra
pânzelor ei. Moly l-a primit bucuroasă, pentru că stătea de multă vreme singură, ancorată de un
ponton, și nu avea cu cine să schimbe și ea o vorba. La început, conversația a fost despre vreme.
Că așa sunt uzanțele. Dar au continuat să vorbească despre vreme pentru că zăpușeala apăsătoare
făcea loc unor nori negri și unui vânt nervos. În scurt timp era furtună în toată regulă. Ron n-a
mai așteptat să fie poftit la bord – cum sunt uzanțele – și a și zbughit-o sub punte. Îi era frică de
fulgere, care deja împânzeau cerul. Și a plouă, și a turnat și a fulgerat până când lacul a dat în
clocot de atâta ploaie și s-a revărsat la mine pe aragaz. I-am pescuit cu grijă pe Moly și Ron și,
după ce i-am uscat pe o sârmă, au rămas împreună devenind cei mai buni prieteni.