Metode Numerice Curs

Universitatea Alexandru LUPAŞ
Româno-Germană
din Sibiu
Facultatea de
Ştiinţa
Calculatoarelor
METODE
NUMERICE
Specializarea :
Calculatoare
Sibiu-2002
Prof.univ.dr.dr.rer.nat. ALEXANDRU LUPAŞ
METODE NUMERICE
Referenţi :
Prof.univ.dr. Mircea Ivan

Prof.univ.dr. Ioan Gavrea
Tehnoredactare computerizată : Autorul
c
°Copyright2002
Toate drepturile aparţin autorului
Reproducerea prin orice mijloace , sau

schimbarea destinaţiei prezentului
curs universitar, este permisă numai
cu aprobarea autorului.
Prezentul curs universitar este o formă prescurtată a monografiei apărută

cu acelaşi titlu, ı̂n anul 2001, ı̂n Editura Constant-Sibiu ,
ISBN 973-99393-0-9
Cuprins
1 INTERPOLAREA FUNCŢIILOR 1
1.1 Sisteme Cebı̂şev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.1.1 Sisteme Cebı̂şev complete . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.2 Noţiunea de polinom generalizat . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Interpolarea pe puncte distincte . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2.1 Polinoamele fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2.2 Interpolarea prin polinoame generalizate . . . . . . . . 6
1.2.3 Noţiunea de diferenţă divizată . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Interpolarea polinomială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3.1 Polinomul lui Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3.2 Polinomul lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.3.3 Restul ı̂n interpolarea pe puncte distincte . . . . . . . 25
1.4 Formula fundamentală de transformare . . . . . . . . . . . . . 27
1.5 Interpolarea pe noduri multiple . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.5.1 Reprezentarea polinomului lui Hermite . . . . . . . . . 35
1.5.2 Cazuri particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
1.5.3 O aplicaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
1.5.4 Restul ı̂n interpolarea cu polinomul lui
Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
1.6 Interpolare bivariată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
1.7 Algoritmul lui Aitken- Neville . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2 FORMULE DE DERIVARE NUMERICĂ 56

2.1 Metode de calcul pentru f 0 (x0 ) . . . . . . . . . . . . . . . . 56
2.1.1 Gradul de exactitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.1.2 Parametrii de control . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
2.1.3 Formule echivalente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
2.2 Formule cu grad maxim de exactitate . . . . . . . . . . . . . 62
2.2.1 Inversa matricii Vandermonde . . . . . . . . . . . . . . 62
2.2.2 Determinarea formulelor optimale . . . . . . . . . . . 63
2.3 Formule de derivare cu două noduri . . . . . . . . . . . . . . 68
2.3.1 Reprezentarea restului . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
2.4 Formule de derivare cu trei noduri . . . . . . . . . . . . . . . 71
I
II CUPRINS
2.5 Restul ı̂n formulele optimale cu n - noduri . . . . . . . . . . 75

2.6 Aproximarea lui f (p) (x0 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
2.6.1 Formule de derivare de tip interpolator . . . . . . . . . 77
2.6.2 Gradul maxim de exactitate . . . . . . . . . . . . . . . 79
3 FORMULE DE CUADRATURĂ 80
3.1 Ponderi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
3.2 Noţiunea de formulă de cuadratură . . . . . . . . . . . . . . . 84
3.2.1 Gradul de exactitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
3.3 Formule de cuadratură de tip interpolator . . . . . . . . . . . 87
3.3.1 Mărirea gradului de exactitate . . . . . . . . . . . . . 89
3.3.2 Transformări ale cuadraturilor . . . . . . . . . . . . . 96
3.4 Teorema lui Peano . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
3.4.1 Restul ı̂n unele formule de cuadratură . . . . . . . . . 100
3.4.2 Restul pe C[a, b] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
3.5 Clasificarea formulelor de cuadratură . . . . . . . . . . . . . . 105
3.6 Cuadraturi clasice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
3.6.1 Formule de tip Newton-Cotes . . . . . . . . . . . . . . 109
3.6.2 β−Formula de cuadratură a lui Newton-Cotes . . . . . 112
3.6.3 Coeficienţii lui Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
3.6.4 Coeficienţii β - formulei de cuadratură . . . . . . . . 119
3.6.5 Formula trapezului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
3.6.6 Generalizarea formulei trapezului . . . . . . . . . . . . 124
3.6.7 Formula lui Kepler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
3.6.8 Un criteriu de comparaţie al formulei
trapezului cu formula lui Kepler . . . . . . . . . . . . 126
3.6.9 Formula de cuadratură a lui Simpson . . . . . . . . . 128
3.6.10 Formula punctului de mijloc . . . . . . . . . . . . . . . 129
3.6.11 Formula juxtapusă a ,,punctului de mijloc” . . . . . . 131
3.7 Polinoame ortogonale clasice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
3.7.1 Formula lui Christoffel-Darboux . . . . . . . . . . . . 136
3.8 Formule de tip Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
3.8.1 Cazuri particulare ale formulei lui Gauss . . . . . . . . 140
3.9 Implementarea formulei lui Gauss-Legendre . . . . . . . . . . 143
4 REZOLVAREA ECUAŢIILOR TRANSCENDENTE 154

4.1 Localizarea rădăcinilor ecuaţiilor polinomiale . . . . . . . . . 154
4.1.1 Regula lui Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
4.1.2 ,, Span” -ul unui polinom . . . . . . . . . . . . . . . . 155
4.1.3 Rezultatul lui Laguerre . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
4.1.4 Delimitări optimale pentru rădăcini . . . . . . . . . . 159
4.2 Metode pentru rezolvarea ecuaţiilor transcendente . . . . . . 162
4.2.1 Metoda lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
4.2.2 Metoda coardei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
CUPRINS III
4.2.3 Criterii de STOP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

4.2.4 Cod de eroare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
4.2.5 Metoda ecuaţiilor apropiate . . . . . . . . . . . . . . . 166
4.2.6 Metoda lui Wegstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
5 TESTE PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR 168

5.1 Test Nr. 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
5.2 Test Nr. 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
5.3 Test Nr. 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
5.4 Test Nr. 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
5.5 Test Nr. 5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
5.6 Test Nr. 6 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
Capitolul 1
INTERPOLAREA
FUNCŢIILOR
În construirea unor procedee pentru aproximarea funcţiilor, un rol important

ı̂l are aproximarea prin interpolare. Această problemă poate fi formulată ı̂n
modul următor:
Fie A, B mulţimi nevide şi să presupunem cunoscute valorile yk ale unei
funcţii f : A → B pe punctele xk ∈ A , yk = f (xk ) , (k ∈ {0, 1, . . . , m}) .
Se pune problema determinării unei funcţii
F : A1 → B1 , A ⊆ A1 şi B ⊆ B1 ,
numită funcţie de interpolare, aparţinând unei clase cunoscute şi care să
satisfacă condiţiile:
F (xk ) = yk , k ∈ {0, 1, . . . , m}.
Din punct de vedere geometric aceasta ı̂nseamnă că trebuie găsită o

curbă de ecuaţie y = F (x), de un anumit tip, care să treacă prin punctele
Mk (xk , yk ) pentru k ∈ {0, 1, . . . , m} .
Problema enunţată sub această formă generală poate avea o infinitate
de soluţii, soluţie unică sau nici una.
Din punct de vedere empiric, prin interpolare se poate ı̂nţelege ,,citirea
printre rândurile unui tabel” ; de exemplu aceasta ı̂nseamnă că fiind date
punctele (distincte) x0 , x1 , . . . , xm şi valorile y0 , y1 , . . . , ym , deci tabelul
x x0 x1 ... xk−1 x xk ... xm

,
f (x) y0 y1 ... yk−1 ? yk ... ym
să ı̂ncercăm ca prin intermediul lui F să atribuim lui f (x) ,
1
2 Alexandru Lupaş
xk−1 < x < xk , o anumită valoare aproximativă.

În practică se efectuează aproximarea
f (x) ≈ F (x) ,
urmând ulterior evaluarea restului f (x) − F (x) care exprimă eroarea ce se

comite. De obicei funcţiile F se aleg ca fiind reale şi definite pe un interval
[a, b] care conţine punctele distincte x0 , x1 , . . . , xm . Pentru ca ele să fie uşor
de mânuit vom considera că sunt dintr-un subspaţiu liniar, de dimensiune
finită, al lui C[a, b] .
1.1 Sisteme Cebı̂şev

Definiţia 1 Un sistem u0 , u1 , . . . , um unde uj : [a, b] → R se numeşte
sistem Cebı̂şev 1 (sau T-sistem) de ordinul m pe [a, b] dacă orice
combinaţie liniară nenulă a acestor funcţii
m
X µ ¶
P
m
αk uk (t) , αj2 >0
j=0
k=0
are cel mult m zerouri pe [a, b].
Lema 1 O condiţie necesară şi suficientă pentru ca
(1.1) u0 , u1 , . . . , um , uj : [a, b] → R ,
să formeze un T-sistem pe [a, b], este ca oricare ar fi un sistem x0 , x1 , . . . , xm

de puncte distincte din [a, b], xi 6= xj pentru i 6= j, să avem
µ ¶
u0 , u1 , . . . , um
(1.2) ∆ 6= 0
x0 , x1 , . . . , xm
unde
¯ ¯
¯ u0 (x0 ) u1 (x0 ) . . . um (x0 ) ¯
µ ¶ ¯¯ ¯
¯
u0 , u1 , . . . , um ¯ u0 (x1 ) u1 (x1 ) . . . um (x1 ) ¯
(1.3) ∆ =¯ .. .. .. .. ¯.
x0 , x1 , . . . , xm ¯ . . . . ¯
¯ ¯
¯ u0 (xm ) u1 (xm ) . . . um (xm ) ¯
1
Pafnuty Lvovich Cebı̂şev (1821-1894)-matematician rus.
A adus contribuţii ı̂n numeroase domenii ale matematicii şi teoriei mecanismelor.
In 1849 a publicat cartea ,, Teorija sravneny” =Teoria congruenţelor ı̂n care a demonstrat
conjectura lui Bertrand conform căreia dacă n ∈ N , n ≥ 3 , atunci ı̂ntre n şi 2n există
cel puţin un număr prim. Contribuţii meritorii a avut ı̂n Teoria Aproximării şi studiul
polinoamelor ortogonale.
Metode Numerice 3
Demonstraţie. Arătăm că (1.2) este o condiţie suficientă. Presupunem

prin absurd că funcţiile (1.1) nu ar forma un T-sistem pe [a, b]. Înseamnă
P
m
că există constantele reale α0 , α1 , . . . , αm cu αk2 > 0 astfel ca
k=0
m
X
P = αk uk
k=0
să aibă cel puţin m + 1 zerouri (distincte) x0 , x1 , . . . , xm pe [a, b], adică

m
X
αk uk (xj ) = 0 , j = 0, 1, . . . m.
k=0
Din (1.2) rezultă că egalităţile de mai sus formează un sistem de m + 1

ecuaţii cu soluţia (α0 , α1 , . . . , αm ) = (0, 0, . . . , 0) ceea ce contrazice faptul că
P nu este identic zero. Faptul că (1.2) este o condiţie necesară se justifică
imediat.
1.1.1 Sisteme Cebı̂şev complete

Definiţia 2 Funcţiile
u0 , u1 , . . . , um ; uj ∈ C[a, b] ,
formează un sistem Cebı̂şev complet, de ordinul m pe [a, b] , pe scurt

un CT-sistem, dacă mulţimile
{u0 , u1 , . . . , ur } , r ∈ {0, 1, . . . , m} ,
sunt sisteme Cebı̂şev pe [a, b] .
Lema 2 Fie x1 , x2 , . . . , xm puncte distincte din [a, b] şi {u0 , u1 , . . . , um }

un CT-sistem. Atunci :
a) Există ı̂n ı̂nvelitoarea liniară a CT-sistemului un element
nenul P0 cu proprietatea
(1.4) P0 (x1 ) = 0, P0 (x2 ) = 0 , . . . , P0 (xm ) = 0 .
În plus
µ ¶
u0 , u1 , . . . , um
(1.5) P0 (x) = ∆ .
x, x1 , . . . , xm
satisface egalităţile (5.1).

b) Dacă
m
X
Q(x) = β0 u0 (x) + β1 u1 (x) + . . . + βm um (x) , |βk | > 0 ,
k=0
4 Alexandru Lupaş
verifică
Q(x1 ) = 0, Q(x2 ) = 0, . . . , Q(xm ) = 0 ,
atunci există C ∈ R \ {0} , astfel ı̂ncât Q(x) = C · P0 (x) , ∀x ∈ [a, b] .
Demonstraţie. a) Notând
µ ¶
m u0 , u1 , . . . , um−1
λ = (−1) ∆ ,
x1 , x2 , . . . , xm
avem λ 6= 0. Fie (α0∗ , . . . , αm−1
∗ ) soluţia sistemului compatibil determinat

 α0 u0 (x1 ) + . . . + αm−1 um−1 (x1 ) = −λum (x1 )


 α0 u0 (x2 ) + . . . + αm−1 um−1 (x2 ) = −λum (x2 )
(1.6) ..

 .


α0 u0 (xm ) + . . . + αm−1 um−1 (xm ) = −λum (xm )
Dacă
m−1
X
P0 (x) = αk∗ uk (x) + λum (x) ,
k=0
atunci P0 este determinat ı̂n mod unic şi
P0 (xj ) = 0 , j ∈ {1, 2, . . . , m}.
Dar numerele β0 , β1 , . . . , βm−1 , din egalitatea

µ ¶ m−1
X
u0 , u1 , . . . , um
∆ = βk uk (x) + λum (x)
x, x1 , . . . , xm
k=0
verifică de asemenea (1.6). Deci (5.2) este demonstrată.
b) Dacă βm = 0 atunci ar rezulta β0 = . . . = βm−1 = 0 şi prin urmare

Q = 0, ceea ce este fals. Fie
m−1
X
λ βk
Q0 = P0 − Q= (αk∗ − λ )uk .
βm βm
k=0
Având ı̂n vedere că sistemul {u0 , u1 , . . . , um−1 } este T-sistem, din
Q0 (x1 ) = Q0 (x2 ) = . . . = Q0 (xm ) = 0 ,

βm ∗
rezultă βk = α , 0 ≤ k ≤ m − 1 . Astfel
λ k
m−1
X βm
Q0 = βk uk + βm um = P0
λ
k=0
ceea ce completează demonstraţia.

Metode Numerice 5
1.1.2 Noţiunea de polinom generalizat

Definiţia 3 Dacă u = {u0 , u1 , . . . , um } este un CT-sistem atunci
r
X
(1.7) P (x) = αk uk (x) , αk ∈ R , 0 ≤ r ≤ m ,
k=0
se numeşte polinom generalizat sau u-polinom.
Prin Πr = Πr (u) vom nota subspaţiul liniar al tuturor polinoamelor

generalizate construite cu elementele sistemului u .
Este clar că u este o bază ı̂n Πr , deci dim(Πr ) = r + 1. Ca şi exemple de
sisteme Cebı̂şev menţionăm:
I. u = {e0 , e1 , . . . , em }, ek (x) = xk ;
II. u = {1, u1 } unde u1 este strict monotonă pe [a, b];
III. sistemul trigonometric
{1, cos x, sin x, . . . , cos mx, sin mx}
este un T-sistem de ordinul 2m;

IV. {1, ea1 x , ea2 x , . . . , eam x } cu 0 < a1 < a2 < . . . < am .
1.2 Interpolarea pe puncte distincte

1.2.1 Polinoamele fundamentale
Lema 3 Fie u = {u0 , u1 , . . . , um } un CT-sistem şi
x0 , x1 , . . . , xm ; xi 6= xj pentru i 6= j,
un sistem de puncte distincte din [a, b] . Pentru orice k , 0 ≤ k ≤ m , există

ı̂n Πm (u) un singur polinom ϕk astfel ı̂ncât
½
0 , j=
6 k
ϕk (xj ) = , j ∈ {0, 1, ..., m} .
1 , j=k
Demonstraţie. Conform lemei 2, există o constantă nenulă C astfel ca

µ ¶
u0 , u1 , u2 , . . . , uk , uk+1 , . . . um
ϕk (x) = C · ∆ .
x, x0 , x1 , . . . , xk−1 , xk+1 , . . . , xm
Impunând condiţia ϕk (xk ) = 1 găsim valoarea constantei C .

Avem: µ ¶
1 k u0 , u1 , . . . , um
= (−1) ∆
C x0 , x1 , . . . , xm
6 Alexandru Lupaş
şi ı̂n concluzie:

µ ¶
u0 , u1 , . . . , uk−1 , uk , uk+1 , . . . , um
∆
x0 , x1 , . . . , xk−1 , x, xk+1 , . . . , xm
(1.8) ϕk (x) = µ ¶
u0 , u1 , . . . , um
∆
x0 , x1 , . . . , xm
unde k ∈ {0, 1, . . . , m}.
Remarcăm că polinomul ϕk , vezi (5.3), este determinat ı̂n mod unic de
către condiţiile precizate ı̂n enunţul lemei.
Definiţia 4 Polinoamele ϕ0 , ϕ1 , . . . , ϕm definite prin (1.8) se numesc poli-
noamele fundamentale ale lui Lagrange 2 , relative la u şi la sistemul
de puncte x0 , x1 , . . . , xm .
1.2.2 Interpolarea prin polinoame generalizate

În continuarea acestui capitol presupunem că
(1.9) {u0 , u1 , . . . , um , um+1 }
este un CT-sistem pe [a, b] . Prin sistem de m + 1 puncte distincte
x0 , x1 , . . . , xm
din [a, b] vom ı̂nţelege că xi 6= xj pentru i 6= j , 0 ≤ i, j ≤ m. Notăm
u = {u0 , u1 , . . . , um } .
Problema interpolării prin polinoame generalizate
Fiind dată o funcţie f : [a, b] → R şi sistemul de puncte distincte din [a, b]
(1.10) {x0 , x1 , . . . , xm }
se cere să se studieze existenţa şi unicitatea unui polinom Lm = Lm (f ; .),
Lm ∈ Πm (u), astfel ı̂ncât
Lm (xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, . . . , m}.
În cazul ı̂n care Lm există şi este unic să se găsească o expresie conve-
nabilă a polinomului generalizat Lm .
2
Joseph-Louis Lagrange (1736-1813) născut ı̂n Turin (Sardinia/Italia) a murit la Paris.
Din această cauză unii il consideră ca fiind matematician italian, alţii francez.
În plus , ı̂n tinereţe se semna Lodovico LaGrangia sau Luigi Lagrange. Contribuţii de
seamă ı̂n Calculul variaţional, Calculul probabilităţilor, Mecanică, Mecanica fluidelor,
Teoria propagării sunetelor,etc.... La vârsta de 20 de ani (1756) devine, la propunerea
lui L. Euler , membru al Academiei din Berlin. În 1766 devine directorul secţiei de
Matematică al acestei instituţii. Napoleon i-a acordat Legiunea de Onoare şi l-a numit
conte al Imperiului (1808) iar ı̂n 1813 a primit Marea Cruce a Ordiunului imperial ,, de
la Réunion” . Dintre publicaţii amintim Mécanique Analytique-1813.
Metode Numerice 7
Teorema 1 Există un singur polinom Lm (f ; .) ∈ Πm (u) astfel ı̂ncât
Lm (f ; xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, . . . , m} .
Demonstraţie. Deoarece (1.9) este un CT-sistem, avem u0 (x0 ) 6= 0. Să

demonstrăm existenţa prin inducţie completă asupra lui m .
Dacă m = 0 , atunci
u0 (x)
L0 (f ; x) = f (x0 ) ∈ Π0
u0 (x0 )
şi L0 (f ; x0 ) = f (x0 ) . Să presupunem că am demonstrat existenţa unui
polinom generalizat Lm−1 (f ; .) ∈ Πm−1 astfel ı̂ncât
Lm−1 (f ; xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, . . . , m − 1} .
Să definim
µ ¶
u0 , u1 , . . . , um
Lm (f ; x) = Lm−1 (f ; x) + µ∆
x, x0 , . . . , xm−1
unde µ este un parametru. În conformitate cu Lema 2
Lm (f ; .) ∈ Πm
şi
Lm (f ; xj ) = Lm−1 (f ; xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, . . . , m − 1}.
Vom determina parametrul µ astfel ca Lm (f ; xm ) = f (xm ). Deoarece
µ ¶
m u0 , u1 , . . . , um
Lm (f ; xm ) = Lm−1 (f ; xm ) + (−1) µ∆
x0 , x1 , . . . , xm
este suficient să alegem

f (x ) − Lm−1 (f ; xm )
µ = (−1)m µ m ¶,
u0 , u1 , . . . , um
∆
x0 , x1 , . . . , xm
deci polinomul generalizat Lm (f ; .) din Πm (u)
(1.11) Lm (f ; x) = Lm−1 (f ; x)+

µ ¶
u0 , u1 , . . . , um−1 , um
∆
x0 , x1 , . . . , xm−1 , x
+[f (xm ) − Lm−1 (f ; xm )] µ ¶
u0 , u1 , . . . , um
∆
x0 , x1 , . . . , xm
verifică Lm (f ; xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, . . . , m} .
8 Alexandru Lupaş
Justificarea unicităţii se face prin intermediul Lemei 2. Dacă Q ∈ Πm (u)

şi Q(xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, . . . , m} , atunci fie h(x) = Q(x) − Lm (f ; x)
unde Lm (f ; ·) este definit ı̂n (1.11). Deoarece
h(x1 ) = 0, h(x2 ) = 0, . . . , h(xm ) = 0
avem h(x) = λ · P0 (x) unde P0 este precizat ı̂n (5.2) iar λ o constantă.
Din (5.2) se observă că P0 (x0 ) 6= 0 iar faptul că h(x0 ) = 0 atrage după sine
λ = 0 , deci Q = Lm (f ; ·) .
Definiţia 5 Polinomul Lm (f ; ·) cu proprietăţile :
1) Lm (f ; ·) ∈ Πm (u)
2) Lm (f ; xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, . . . , m}
se numeşte polinomul generalizat de interpolare al lui Lagrange
ataşat funcţiei f şi nodurilor distincte x0 , x1 , . . . , xm .
Se mai utilizează notaţiile
Lm (f ; x) = Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) = Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; u; f |x).
În continuare ne propunem să determinăm efectiv polinomul generalizat
de interpolare.
Teorema 2 Au loc următoarele egalităţi

m
X
(1.12) Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; u; f |x) = ϕk (x)f (xk )
k=0
şi
(1.13) Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; u; f |x) =
¯ ¯
¯ u0 (x0 ) u1 (x0 ) ... um (x0 ) ¯f (x0 )
¯ ¯
¯ u0 (x1 ) u1 (x1 ) ... um (x1 ) ¯f (x1 )
¯ ¯
¯ .. .. .. .. ¯ ..
¯ . . . . ¯ .
¯ ¯
¯ u0 (xm ) u1 (xm ) . . . um (xm ) f (xm ) ¯¯
¯
¯ u0 (x) u1 (x) . . . um (x) 0 ¯
= − µ ¶
u0 , u1 , . . . , um
∆
x0 , x1 , . . . xm
unde ϕ0 , ϕ1 , . . . , ϕm sunt polinoamele fundamentale ale lui Lagrange definite
ı̂n (1.8).
Demonstraţie. Să notăm cu H1 (x) şi H2 (x) expresiile care intervin ı̂n mem-
brul drept din (1.12) respectiv (1.13). Avem H1 ∈ Πm (u), H2 ∈ Πm (u) .
De asemenea
m
X
H1 (xj ) = ϕk (xj )f (xk ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, ..., m},
k=0
Metode Numerice 9
adică H1 = Lm (f ; ·).
Pentru a calcula H2 (xj ) vom dezvolta determinantul care intervine la
numărător după elementele ultimei coloane. Găsim
H2 (xj ) =
¯ ¯
¯ u0 (x0 ) u1 (x0 ) ... um (x0 ) ¯
¯ ¯
¯ .. .. .. .. ¯
¯ . . . . ¯
¯ ¯
¯ u0 (xj−1 ) u1 (xj−1 ) . . . um (xj−1 ) ¯
¯ ¯
¯ u0 (xj+1 ) u1 (xj+1 ) . . . um (xj+1 ) ¯
¯ ¯
¯ .. .. .. .. ¯
¯ . . . . ¯
¯ ¯
¯ u0 (xm ) u1 (xm ) . . . um (xm ) ¯
¯ ¯
¯ u0 (xj ) u1 (xj ) . . . um (xj ) ¯
= (−1)m+j µ ¶ f (xj )
u0 , u1 , . . . um
∆
x0 , x1 , . . . , xm
adică H2 (xj ) = f (xj ) , j = 0, 1, . . . , m şi ı̂n consecinţă
H2 = Lm (f ; ·).
Fie p ≤ m şi {xi1 , xi2 , . . . , xip+1 } ⊆ {x0 , x1 , . . . , xm }. Utilizăm notaţia :
(1.14) ω(xi1 , xi2 , . . . , xip+1 ; x) =
µ ¶
u0 , u1 , . . . , up , up+1
∆
xi1 , xi2 , . . . , xip+1 , x
= µ ¶ ,
u0 , u1 , . . . up
∆
xi1 , xi2 , . . . , xip+1
ω(x) = ω(x0 , x1 , . . . , xm ; x) .
Din Lema 2 rezultă că ω definit ı̂n (1.14) este singurul polinom generalizat
din Πm+1 , de forma:
m
X
ω(x) = um+1 (x) + αk uk (x)
k=0
care se anulează pe x0 , x1 , . . . , xm .
Vom spune că ω este polinomul nodurilor.
De exemplu, dacă considerăm sistemul Cebı̂şev complet
{1, x, x2 , . . . , xm , xm+1 } ,
atunci ω(x) = (x − x0 )(x − x1 ) . . . (x − xm ) .

10 Alexandru Lupaş
Notăm cu
[x0 , x1 , . . . , xm ; f ] sau [x0 , x1 , . . . , xm ; u; f ]
coeficientul lui um din reprezentarea polinomului de interpolare Lm (f ; ·).
Constatăm din (1.12) şi (1.13) că următoarea propoziţie simplă este
verificată.
Lema 4 Dacă
Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; u; f |x) =
m−1
X
= [x0 , x1 , . . . , xm ; u; f ]um (x) + αk uk (x) ,
k=0
atunci
[x0 , x1 , . . . , xm ; u; f ] =
(1.15)
µ ¶
u0 , u1 , . . . uk−1 , uk+1 , . . . , um
m ∆
X x0 , x1 , . . . , xk−1 , xk+1 , . . . , xm
= µ ¶ f (xk )
u0 , u1 , . . . , um
k=0 ∆
x0 , x1 , . . . , xm
sau µ ¶
u0 , u1 , . . . , um−1 , f
∆
x0 , x1 , . . . , xm−1 , xm
(1.16) [x0 , x1 , . . . , xm ; u; f ] = µ ¶ .
u0 , u1 , . . . , um
∆
x0 , x1 , . . . , xm
De exemplu, ı̂n cazul sistemului e = {e0 , e1 , . . . , em }, din (1.15) se obţine
m
X f (xk )
(1.17) [x0 , x1 , . . . , xm ; u; f ] = ,
ω 0 (xk )
k=0
Q
m
cu ω(x) = (x − xj ).
j=0
Teorema 3 Restul ı̂n interpolarea unei funcţii prin intermediul polinomului

generalizat al lui Lagrange, pe un sistem de puncte distincte
x0 , x1 , . . . , xm
admite, pentru x 6∈ {x0 , ..., xm }, reprezentarea
f (x) − Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) =

(1.18) .
= ω(x0 , x1 , . . . , xm ; x) [x0 , x1 , . . . , xm , x; f ]
Metode Numerice 11
Demonstraţie. Din (1.13)
Rm (f ; x) := f (x) − Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) =
¯ ¯
¯ u0 (x0 ) u1 (x0 ) ... um (x0 ) ¯
f (x0 )
¯ ¯
¯ u0 (x1 ) u1 (x1 ) ... um (x1 ) ¯
f (x1 )
¯ ¯
¯ .. .. .. .. ¯
..
¯ . . . . ¯
.
¯ ¯
¯ u0 (xm ) u1 (xm ) ... um (xm ) f (xm ) ¯¯
¯
¯ u0 (x) u1 (x) ... um (x) f (x) ¯
= µ ¶ ω(x)
u0 , u1 , ..., um , um+1
∆
x 0 , x1 , ..., xm , x
adică, abuzând de (1.14) şi (1.16), putem scrie
Rm (f ; x) = [x0 , x1 , . . . , xm , x; f ]ω(x0 , x1 , . . . , xm ; x),
ceea ce trebuia demonstrat.
Corolar 1 Au loc egalităţile
(1.19) Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) =
= Lm−1 (x0 , x1 , . . . , xm−1 ; f |x) + [x0 , x1 , . . . , xm ; f ]ω(x0 , x1 , . . . , xm−1 ; x)

(1.20) Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) = Lm−1 (x1 , x2 , . . . , xm ; f |x)+
+[x0 , x1 , . . . , xm ; f ]ω(x1 , x2 , . . . , xm ; x) .
Demonstraţie. Să notăm cu Q1 şi Q2 expresiile care intervin ı̂n membrul

drept din (1.19) respectiv (1.20). Este clar că Q1 şi Q2 sunt polinoame din
Πm (u). În acelaşi timp, dacă 0 ≤ j ≤ m − 1, Q1 (xj ) = f (xj ) iar din (1.18)
Q1 (xm ) = Lm−1 (x0 , x1 , . . . , xm−1 ; f |xm )+
+[x0 , x1 , . . . , xm ; f ]ω(x0 , x1 , . . . , xm−1 ; xm ) =

= Lm−1 (x0 , x1 , . . . , xm−1 ; f |xm )+
³ ´
+ f (xm ) − Lm−1 (x0 , x1 , . . . , xm−1 ; f |xm ) = f (xm )
adică
Q1 (xk ) = f (xk ) , k ∈ {0, 1, . . . , m}
ceea ce implică (1.19). O justificare analoagă se face pentru a arăta că
Q2 (xk ) = f (xk ) , k ∈ {0, 1, . . . , m} .

Corolar 2 Polinoamele generalizate de interpolare verifică relaţia de

recurenţă
(1.21) Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) =
= Am (x)Lm−1 (x1 , x2 , . . . , xm ; f |x) + Bm (x)Lm−1 (x0 , x1 , . . . , xm−1 ; f |x)
unde
ω(x0 , x1 , . . . , xm−1 ; x)
(1.22) Am (x) =
ω(x0 , x1 , . . . , xm−1 ; x) − ω(x1 , x2 , . . . , xm ; x)
Am (x) + Bm (x) = 1 .
Egalitatea (1.21) se obţine din (1.19)-(1.20) prin eliminarea termenilor

care includ numărul [x0 , x1 , . . . , xm ; f ] . Remarcăm că ı̂n cazul sistemului
Cebı̂şev {1, x, . . . , xm , xm+1 } din (1.22) găsim:
Q
m−1
(x − xj )
j=0 x − x0
Am (x) = =
Q
m−1 Q
m xm − x0
(x − xj ) − (x − xj )
j=0 j=1
x − xm
Bm (x) = − .
xm − x0
Corolar 3 Polinomul Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |·) se poate reprezenta sub forma
u0 (x)
(1.23) Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) = f (x0 )+
u0 (x0 )
m
X
+ ω(x0 , x1 , . . . , xk−1 ; x)[x0 , x1 , . . . , xk ; f ] .
k=1
Demonstraţie. Se ı̂nsumează egalităţile (1.19), adică
Lk (x0 , x1 , . . . , xk ; f |x) − Lk−1 (x0 , x1 , . . . , xk−1 ; f |x) =
= ω(x0 , x1 , . . . , xk−1 ; x)[x0 , x1 , . . . , xk ; f ]

(k ∈ {1, . . . , m})
u0 (x)
şi se are ı̂n vedere faptul că L0 (x0 ; f |x) = f (x0 ) .
u0 (x0 )
Expresia din membrul drept al egalităţii (1.23) se mai numeşte polinomul
de interpolare al lui Newton3 . De exemplu, din (1.23) se obţine:
u0 (x)
L1 (x0 , x1 ; f |x) = f (x0 )+
u0 (x0 )
3
Isaac Newton (1643-1727) savant englez
Metode Numerice 13
¯ ¯
¯ u0 (x0 ) f (x0 ) ¯¯
¯ ¯ ¯
1 ¯¯ u0 (x0 ) u1 (x0 ) ¯ ¯ u0 (x1 ) f (x1 ) ¯
+ ¯· ¯ ¯ .
u0 (x0 ) ¯ u0 (x) u1 (x) ¯ ¯ u0 (x0 )
¯ u1 (x0 ) ¯¯
¯ u0 (x1 ) u1 (x1 ) ¯
Încheiem acest paragraf recapitulând unele dintre proprietăţile impor-

tante ale polinomului generalizat de interpolare
Lm (f ; ·) = Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |·).
I. Liniaritatea : Lm (αf + βg; x) = αLm (f ; x) + βLm (g; x) unde α, β

sunt numere reale iar f, g funcţii reale definite pe [a, b];
II. Invarianţa faţă de o permutare a nodurilor : dacă

µ ¶
0 1 2... m
π=
π(0) π(1) π(2) . . . π(m)
atunci Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) = Lm (xπ(0) , xπ(1) , . . . xπ(m) ; f |x) ;

III. Proprietatea de interpolare : au loc egalităţile
Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, . . . , m}.
IV. Conservarea subspaţiului liniar generat de sistemul Cebı̂şev com-

plet : fie Su ı̂nvelitoarea liniară a CT-sistemului {u0 , u1 , . . . , um }. Atunci
(1.24) Lm (h; x) = h(x) , ∀h ∈ Su .
În adevăr, dacă notăm p = h − Lm (h; ·) observăm că p(xj ) = 0,

j = 0, 1, . . . , m şi p ∈ Su . Dar aceasta implică p = 0. Considerăm ı̂n (1.24)
cazul h = uj , obţinem
m
X
u0 (x) = ϕk (x)u0 (xk )
k=0
m
X
(1.25) u1 (x) = ϕk (x)u1 (xk )
k=0
..
.
m
X
um (x) = ϕ(x)um (xk ).
k=0
Dacă Lkm f se defineşte prin
(Lkm f )(x) = (Lm (Lk−1

m f ))(x) , k ∈ {1, 2, . . .},
(L1m f )(x) = Lm (f ; x), din (1.24) concludem că

³ ´
k
(1.26) Lm f (x) = Lm (f ; x) , k ∈ N .
Datorită lui (1.24)-(1.25) observăm că şirul de operatori liniari

Lm : f → Lm (f ; ·), m ∈ {1, 2, . . .}, este un şir de proiectori C[a, b] → Πm .
V. Estimarea normei :
Fie ∆m = ||xkm ||, k ∈ {0, 1, . . . , m}; m = 1, 2, . . . , o matrice tri-

unghiulară de noduri din [a, b]. Considerăm că u0 (x) = 1 şi notăm prin
ϕk (∆m ; ·) = ϕk , k ∈ {0, 1, . . . , m} polinoamele fundamentale de interpo-
lare.
Dacă Lm : C[a, b] → Πm este definit prin
(Lm f )(x) = Lm (x0m , x1m , . . . , xmm ; f |x)
iar funcţiile continue {1, u1 , u2 , . . . , um , um+1 , . . .} posedă proprietatea că

pentru orice j mulţimea {1, u1 , u2 , . . . , uj } este un T-sistem, se pune prob-
lema de a cerceta convergenţa şirului de operatori (Lm )∞ m=1 către operatorul
identic. Pentru aceasta este necesar ca şirul de numere (||Lm ||)∞ m=1 să fie
mărginit. Observăm că pentru orice x ∈ [a, b] avem
m
X m
X
|(Lm f )(x)| ≤ |ϕk (∆m ; x)|f (xkm )| ≤ ||f || ||ϕk (∆m ; ·)|| ,
k=0 k=0
deci
m
X
||Lm f || ≤ ||f ||Λm , Λm := ||ϕk (∆m ; ·)||.
k=0
Prin urmare ||Lm || ≤ Λm , m ∈ {1, 2, . . .} .

Numerele Λm se mai numesc constantele Lebesgue ataşate matricei de
noduri ∆m .
Referitor la numărul [x0 , x1 , . . . , xm ; f ] menţionăm următoarele:

i) [x0 , x1 , . . . , xm ; ·] este o funcţională liniară reală, adică pentru orice
f, g : [a, b] → R şi oricare ar fi α, β ∈ R avem
[x0 , x1 , . . . , xm ; αf + βg] = α[x0 , x1 , . . . , xm ; f ] + β[x0 , x1 , . . . , xm ; g] .
ii) [x0 , x1 , . . . , xm ; uj ] = 0 , j ∈ {0, 1, . . . , m − 1} ;

iii) [x0 , x1 , . . . , xm ; um ] = 1
iv) [x0 , x1 , . . . , xm ; f ] este o combinaţie liniară a valorilor funcţiei f
pe nodurile x0 , x1 , . . . , xm .
Ultimele afirmaţii rezultă din Lema 4, egalităţile (1.15)-(1.16).
Metode Numerice 15
1.2.3 Noţiunea de diferenţă divizată

Fie D[a, b] spaţiul liniar al funcţiilor reale definite pe [a, b] şi x0 , x1 , ..., xm
un sistem de m + 1 puncte distincte din [a, b]. Prin ipoteză, considerăm că
{u0 , u1 , ..., um−1 , um } este un CT − sistem pe [a, b].
Teorema 4 Există o singură funcţională liniară A : D[a, b] → R cu pro-

prietăţile :
1. A(f ) este o combinaţie liniară a valorilor funcţiei f pe
nodurile x0 , x1 , ..., xm ;
2. A(uj ) = 0 , 0 ≤ j ≤ m − 1 ;
3. A(um ) = 1 .
Demonstraţie. Existenţa lui A cu proprietăţile din enunţ este stabilită.

Pentru aceasta este suficient să considerăm
A(f ) = [x0 , x1 , ..., xm ; f ] .
Fie
m
X
(1.27) A(f ) = ck f (xk ), f ∈ D[a, b],
k=0
unde ck nu depinde de alegerea funcţiei f. Condiţiile 2 şi 3 se pot scrie sub

forma 

 c0 u0 (x0 ) + c1 u0 (x1 ) + ... cm u0 (xm ) = 0

c0 u1 (x0 ) + c1 u1 (x1 ) + ... cm u1 (xm ) = 0
(1.28)

 ···

c0 um (x0 ) + c1 um (x1 ) + ... cm um (xm ) = 1
Pentru a demonstra unicitatea funcţionalei A este suficient să arătăm că
constantele c0 , c1 , ..., cm se determină ı̂n mod unic din egalităţile (1.28).
Determinantul sistemului (1.28) este (1.3)
µ ¶
u0 , u1 , . . . , um
∆ 6= 0
x0 , x1 , . . . , xm
şi prin urmare (1.28) este un sistem compatibil determinat.
Definiţia 6 Fie {u0 , u1 , ..., um } un CT − sistem şi x0 , x1 , ..., xm un sis-

tem de puncte distincte pe [a, b]. Singura funcţională liniară A : D[a, b] → R
cu proprietăţile :
a) există numerele reale c0 , c1 , ..., cm astfel ı̂ncât pentru orice f din D[a, b]
m
X
A(f ) = ck f (xk ) ;
k=0
b) A(u0 ) = 0 , A(u1 ) = 0 , ..., A(um−1 ) = 0 ;

c) A(um ) = 1 ,
se numeşte diferenţa divizată de ordinul m relativă la sistemul
{u0 , u1 , ..., um } .
Se notează
A(f ) = [x0 , x1 , ..., xm ; u; f ] sau A(f ) = [x0 , x1 , ..., xm ; f ] .
O formă echivalentă a acestei definiţii este următoarea :

Definiţia 7 Coeficientul lui um din reprezentarea (unică) a polinomului de
interpolare Lm (x0 , x1 , ..., xm ; u; f |·) ca şi o combinaţie liniară de u0 , ..., um
este diferenţa divizată [x0 , x1 , ..., xm ; u; f ] . Astfel, dacă
m
X
Lm (x0 , x1 , ..., xm ; u; f |x) = ck (f )uk (x) ,
k=0
atunci cm (f ) = [x0 , x1 , ..., xm ; u; f ] .

Câteva proprietăţi ale diferenţei divizate se pot deduce din (1.15), (1.16),
(1.17) şi (1.21), (1.27).
1.3 Interpolarea polinomială

1.3.1 Polinomul lui Lagrange
Să considerăm CT − sistemul {1, x, x2 , ..., xn , ...} şi prin urmare
u0 (x) = 1, u1 (x) = e1 (x), ..., uk (x) = ek (x), ... .
Vom nota prin Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |·) singurul polinom de grad cel mult m
care coincide cu f : [a, b] → R pe un sistem de puncte distincte x0 , x1 , ..., xm
din [a, b]. În cazul acesta
µ ¶ Y
e0 , e1 , . . . , em
∆ = (xj − xi ) 6= 0.
x0 , x1 , . . . , xm
0≤i<j≤m
Spunem că Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |·) este polinomul de interpolare

al lui Lagrange , ataşat funcţiei f şi nodurilor x0 , x1 , ..., xm . Considerăm
aproximarea
f (x) ≈ Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) , f ∈ D[a, b],
restul care se comite fiind (Rm f )(x) = Rm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) , unde
(Rm f )(x) = f (x) − Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) .

Metode Numerice 17
Aceasta ı̂nseamnă că avem formula exactă de interpolare
f (x) = Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) + (Rm f )(x).
Să notăm cu ϕk,m , k = 0, 1, ..., m, polinoamele fundamentale de interpolare

ale lui Lagrange. Din (1.8) avem
(1.29) ϕk,m (x) =

(x − x0 )(x − x1 )...(x − xk−1 )(x − xk+1 )...(x − xm )
=
(xk − x0 )(xk − x1 )...(xk − xk−1 )(xk − xk+1 )...(xk − xm )
sau
ω(x)
ϕk,m (x) =
(x − xk )ω 0 (xk )
unde
m
Y
ω(x) = (x − xj ) .
j=0
Diferenţa divizată de ordinul m, relativă la sistemul e = {e0 , e1 , ..., em }, este

precizată ı̂n (1.17). Particularizând rezultatele expuse ı̂n paragrafele ante-
rioare concludem cu următoarele proprietăţi ale polinomului lui Lagrange.
Teorema 5 Polinomul Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |·) verifică egalităţile :
1. (reprezentarea): dacă f : [a, b] → R , atunci
P
m
Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) = ϕk,m (x)f (xk ) ;
k=0
2. (liniaritatea): f, g ∈ D[a, b] , α, β ∈ R , implică
Lm (x0 , x1 , ..., xm ; αf + βg|x) =

= αLm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) + βLm (x0 , x1 , ..., xm ; g|x) ;
3. (proprietatea de proiecţie): dacă h ∈ Πm , atunci
(1.30) h = Lm (x0 , x1 , ..., xm ; h|·) ;

4. (relaţia de recurenţă) :
(1.31) Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) =

x − x0 x − xm
= Lm−1 (x1 , x2 , ..., xm ; f |x) − Lm−1 (x0 , x1 , ..., xm ; f |x)
xm − x0 xm − x0
5. (proprietatea de interpolare): dacă f ∈ D[a, b], avem
Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |xj ) = f (xj ) , j = in{0, 1, ..., m};

6. (reprezentarea restului): presupunând că x 6= xj , avem
(1.32) f (x) − Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) = ω(x)[x, x0 , x1 , ..., xm ; f ] .
Stabilirea lui 1. rezultă din (1.12); afirmaţia 3. se deduce din lema 2 şi
din definiţia polinomului de interpolare. Egalităţile (5.7)-(5.8) sunt partic-
ularizări ale lui (1.18) şi respectiv (1.21).
Vom prezenta câteva reprezentări ale polinomului lui Lagrange.

Exemplul 1. (Diviziunea echidistantă). Fie
xk = x0 + kh , k = 0, 1, ..., m ; h 6= 0 .
Atunci
m
Y x − x0
ω(x) = hm+1 ( − j)
h
j=0
ω 0 (x0 + kh) = (−1)m−k hm k!(m − k)!.

Se obţine
Lm (x0 , x0 + h, ..., x0 + mh; f |x) =
µ x−x0 ¶ X m µ ¶
h m−k m f (x0 + kh)
= (m + 1) (−1) x−x0 =
m+1 k h −k
k=0
Xm µ x−x0 ¶µ x−x0 ¶
m−k h h −k−1
(−1) f (x0 + kh)
k m−k
k=0
Exemplul 2. ( Nodurile lui Cebı̂şev). Dacă
(2k − 1)π
xk = tk = cos , k ∈ {1, 2, ..., n} , (m = n − 1)
2n
1
atunci ω(x) = T (x)
2n−1 n
, Tn (x) = cos n(arccos x) şi
n (−1)k−1
ω 0 (tk ) = ·q .
2n−1 1 − t2k
Avem
q
1
n
X Tn (x) 1 − t2k
Ln−1 (t1 , ..., tn ; f |x) = (−1)k−1 f (tk ).
n x − xk
k=1
1 2
Notând ω0 = , ωj = , j ≥ 1 , are loc egalitatea
π π
n
X 1 Tn+1 (x)Tn (t) − Tn (x)Tn+1 (t)
ωj Tj (x)Tj (t) = .
π x−t
j=0
Metode Numerice 19
Să alegem ı̂n această identitate t = tk ; obţinem

q
k−1
(−1) Tn (x) 1 − t2k n
X
=π ωj Tj (x)Tj (tk ).
x − tk
j=0
Prin urmare
n n
πX X
Ln−1 (t1 , t2 , ..., tn ; f |x) = ωj Tj (x) f (tk )Tj (tk ) .
n
j=0 k=1
n
πX
Fie [f, g] = f (tk )g(tk ) . Atunci
n
k=1
n
X
(1.33) Ln−1 (t1 , t2 , ..., tn ; f |x) = ωj [f, Tj ]Tj (x).
j=0
Ca şi aplicaţii imediate menţionăm următoarele:

a) Descompunerea ı̂n fracţii simple: dacă P ∈ Πm şi
Q(x) = A(x − x0 )(x − x1 )...(x − xm ), A 6= 0, xi 6= xj pentru i 6= j, atunci
proprietatea de proiecţie ne permite să scriem
m
X Q(x)
P (x) = P (xk )
(x − xk )Q0 (xk )
k=0
adică
m
P (x) X Ck
=
Q(x) x − xk
k=0
cu
P (xk )
Ck = .
Q0 (xk )
b) Stabilirea unor inegalităţi : fie P ∈ Πm şi xk = x0 + kh.
Să presupunem că
P (x) = a0 xm + ...
verifică |P (x)| ≤ 1 , x ∈ [0, 1] .
Se pune problema de a găsi o evaluare a coeficientului a0 .
1
Alegı̂nd x0 = 0 şi h = m găsim
h 1 2 i
P (x) = 0, , , ..., 1; P xm + ... ,
m m
deci µ ¶
m
X (−1)m−k mm k
a0 = P .
k!(m − k)! m
k=0
Prin urmare
m µ ¶
mm X m (2m)m
|a0 | ≤ =
m! k m!
k=0
ceea ce constituie o evaluare a coeficientului dominant.
Ulterior vom aplica interpolarea prin polinoame la rezolvarea ecuaţiilor, sta-
bilirea unor formule aproximative de derivare şi la calculul aproximativ al
integralelor definite.
Polinomul Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |·) a fost introdus de către Joseph Louis La-
grange (1736-1813) ca şi o nouă formă a unui polinom de interpolare con-
siderat anterior de către Isaac Newton (1642-1727).
1.3.2 Polinomul lui Newton

În importanta lucrare ,, Philosophiae Naturalis Principia Mathematica”
(Lema 5 din cartea a III−a), publicată ı̂n anul 1687 , Isaac Newton 4
arată că dacă Nm (x0 , x1 , .., xm ; f |x) este singurul polinom de grad ≤ m cu
proprietatea de interpolare
Nm (x0 , x1 , .., xm ; f |xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, .., m} , xi 6= xj , i 6= j,
atunci
(1.34) Nk (x0 , x1 , .., xk ; f |x) − Nk−1 (x0 , x1 , .., xk−1 ; f |x) =

= (x − x0 )(x − x1 )...(x − xk−1 )[x0 , x1 , ..., xk ; f ]
(k ∈ {1, 2, ..., m} , N0 (x0 ; f |x) = f (x0 )).
Însumând (1.34), avem
Nm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) = f (x0 )+

m
X
+ (x − x0 )(x − x1 )...(x − xk−1 )[x0 , x1 , ..., xk ; f ] =
k=1
m
X
= (x − x0 )(x − x1 )...(x − xk−1 )[x0 , x1 , ..., xk ; f ].
k=0
Conform Teoremei 1 rezultă ı̂n mod evident că polinomul lui Lagrange co-
incide cu cel considerat de către Newton. În realitate, din (1.19)
Lk (x0 , x1 , ..., xk ; f |x) − Lk−1 (x0 , x1 , ..., xk−1 ; f |x) =
= (x − x0 )(x − x1 )...(x − xk−1 )[x0 , x1 , ..., xk ; f ],

4
Există dovezi că Isaac Newton (1642-1727) cunoştea anterior formula de interpolare.
Aceasta reiese dintr-o scrisoare datată October 24 , 1676 şi adresată savantului german
Henry Oldenburg (1618- 1677).
Metode Numerice 21
k ∈ {1, 2, ..., m} ,
ceea ce, prin ı̂nsumare , atrage după sine
m
X
Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) = (x − x0 ) . . . (x − xk−1 )[x0 , x1 , . . . , xk ; f ] .
k=0
Vom spune că (1.34) este forma lui Newton a polinomului de interpolare sau
simplu, polinomul lui Newton.
În practică este uneori preferabil să utilizăm polinomul lui Newton.
Observăm că
(1.35) Nm (x0 , x0 + h, ..., x0 + mh; f |x) =
Xm µ x−x0 ¶
k h
= k!h [x0 , x0 + h, ..., x0 + kh; f ] .
k
k=0
Datorită relaţiei de recurenţă pe care diferenţele divizate o verifică, forma
(1.34) pare convenabilă din punct de vedere al calculului.
Diferenţele divizate sunt uşor de mânuit şi astfel scrierea unor mărimi prin
intermediul lor este necesară. De exemplu ı̂n Πm să considerăm următoarele
două baze
B1 = {1, x, x2 , ..., xm }
şi
B2 = {1, , x, , x(x − 1) , ..., . . . , x(x − 1)(x − m + 1)} .
Se impune de a studia ,, matricea de trecere de la baza B1 la B2 ” sau ma-
tricea de trecere de la baza B2 la B1 . Altfel spus, să se cerceteze proprietăţile
,, coeficienţilor de legătură” s(n, k) şi S(n, k) din egalităţile
n
X
[n]
x = x(x − 1)(x − n + 1) = s(n, k)xk , 0 ≤ n ≤ m,
k=0
şi respectiv
n
X
(1.36) xn = S(n, k) x(x − 1)(x − k + 1) .
| {z }
k=0
x[k]
În literatura de specialitate, se utilizează terminologia:

s(n, k) , k ∈ {0, 1, ..., n}= numerele lui Stirling de speţa ı̂ntâia,
S(n, k) = numerele lui Stirling de speţa a doua.
Numerele S(n, k) din (1.36) se pot exprima elegant prin intermediul unei
diferenţe divizate : alegând ı̂n (1.35) f (x) = xn , x0 = 0 , h = 1, găsim
n
X
n
x = [0, 1, ..., k; en ] x(x − 1) · · · (x − k + 1)
| {z }
k=0
=x[k]
ceea ce ı̂nseamnă că ı̂n (1.36)
S(n, k) = [0, 1, ..., k; en ] .
Vom prezenta o aplicaţie a polinomului lui Newton care este importantă ı̂n
studiul unor formule de aproximare.
Teorema 6 Fie A : D[a, b] → R o funcţională liniară, de forma
n
X
(1.37) A(f ) = ck f (xk )
k=0
unde ck este independent de f şi xi 6= xj pentru i 6= j.

Atunci
Pn
(1.38) A(f ) = ak [x0 , x1 , ..., xk ; f ]
k=0
unde
n
X
ak = cj (xj − x0 )...(xj − xk−1 ) = A(ψk )
j=k
ψk (t) = (t − x0 )...(t − xk−1 ), k ≥ 1, ψ0 (t) = 1.

Demonstraţie. Fie (Nn f )(x) = Nn (x0 , x1 , ..., xn ; f |x); deoarece ı̂n A(f )
intervin numai valorile lui f pe x0 , x1 , ..., xn , iar pe de altă parte
(Nn f )(xk ) = f (xk ),
avem Ã !
n
X
A(f ) = A(Nn f ) = A ψk [x0 , x1 , ..., xk ; f ] =
k=0
n
X
= A(ψk )[x0 , x1 , ..., xk ; f ] .
k=0
În acelaşi timp

k−1
X n
X
A(ψk ) = cj ψk (xj ) + cj ψk (xj ) =
j=0 j=k
n
X
= cj (xj − x0 )...(xj − xk−1 ) = ak .
j=k
Aplicaţie Operatorul lui Bernstein este Bn : D[0, 1] → Πn unde

n µ ¶
X µ ¶
n k n−k k
(Bn f ) (x) = x (1 − x) f .
k n
k=0
Metode Numerice 23
Se pune problema de a cerceta comportarea acestui operator pe subspaţiul

Πm , m ≤ n . Să arătăm că are loc implicaţia
h ∈ Πm =⇒ Bn h ∈ (Πm ) .
k
Alegem ı̂n (1.38) [a, b] = [0, 1] şi xk =
. Găsim
n
n
X µ ¶ Xn · ¸
k 1 2 k
ck f = ak 0, , , ..., ; f
n n n n
k=0 k=0
unde
n−k µ ¶
k! X j + k
ak = cj+k .
nk k
j=0
¡n¢ k
În particular, pentru ck = k x (1 − x)n−k
n! X µn − k ¶
n−k µ ¶
k! n k
k j n−k−j
ak = k x x (1 − x) = k x
n (n − k)! j n k
j=0
ceea ce implică
n µ ¶
X µ ¶
n k n−k k
(Bn f ) (x) = x (1 − x) f =
k n
k=0
(1.39)
µ ¶
k! n h 1 k i k
n
X
= 0, , .., ; f x .
nk k n n
k=0
Dacă ı̂n continuare presupuem h ∈ Πm avem

h 1 k i
0, , .., ; h = 0 pentru k ≥m+1
n n
iar (1.39) atrage după sine Bn h ∈ Πm . Acest lucru nu reieşea clar din
forma iniţială a lui Bn f .
Se poate de asemenea arăta valabilitatea următoarei afirmaţii
Teorema 7 Fie A : D[a, b] → R o funcţională liniară şi pozitivă de forma
(5.10) cu a ≤ x0 < x1 < x2 < . . . xn ≤ b . Presupunem
n
X
A(e0 ) = 1 , x= ck xk
k=0
şi xp ≤ x < xp+1 . Atunci
n−1
X
A(f ) − f (x) = (xj+1 − xj−1 ) [xj−1 , xj , xj+1 ; f ] µj + ∆(f )
j=1
unde 
 A(|xj − ·|+ ) , j ∈ {1, 2, . . . , p}
µj =

A(|· − xj |+ ) , j ∈ {p + 1, . . . , n}

 0 , x = xp
∆(f ) = ∆(f ; x) =

(x − xp )(xp+1 − x) [xp , x, xp+1 ; f ] , xp < x < xp+1 .
În plus ¡ ¢
0 ≤ µ1 ≤ µ2 ≤ . . . ≤ µp ≤ A |x − ·|+ =
¡ ¢
= A |· − x|+ ≥ µp+1 ≥ µp+2 ≥ . . . ≥ µn ≥ 0 .
Cu notaţia de mai sus , precizăm că are loc egalitatea

 t − xp ≥ 0 , t ∈ [a, xp ]
µp+1 − µp = A(ψp ) , ψp (t) = 0 , t ∈ (xp , xp+1 )

t − xp+1 ≤ 0 , t ∈ [xp+1 , b]
1.3.3 Restul ı̂n interpolarea pe puncte distincte

Fie f : [a, b] → R şi fără să restrângem generalitatea să presupunem că
a ≤ x0 ≤ x1 . . . ≤ xm ≤ b. Să notăm cu Lm f polinomul lui Lagrange
Lm (x0 , x1 , . . . xm ; f |·) sau polinomul lui Newton Nm (x0 , x1 , . . . xm ; f |·). De
asemenea, fie h : [x0 , xm ] → R definită prin:
h(x) = f (x) − (Lm f )(x).
Din (5.7)
m
Y
(1.40) h(x) = ω(x)[x, x0 , x1 , . . . , xm ; f ] , ω(x) = (x − xj ) ,
j=0
şi evident
(1.41) h(x0 ) = 0 , h(x1 ) = 0, . . . , h(xm−1 ) = 0 , h(xm ) = 0.
Ipoteză : Presupunem că f ∈ C (m−1) [x0 , xm ] şi f (m) există pe intervalul

(x0 , xm ). În acestă ipoteză există punctele α1 , α2 , . . . , αm astfel ca
x0 < α1 < x1 < α2 < . . . < xm−1 < αm < xm
şi
h0 (α1 ) = 0, h0 (α2 ) = 0, . . . , h0 (αm−1 ) = 0, h0 (αm ) = 0.
Prin urmare există şi β1 , β2 , . . . , βm−1 cu proprietăţile
x0 < α1 < β1 < α2 < β2 < α3 < . . . < αm−1 < βm−1 < αm < xm
Metode Numerice 25
şi ı̂n plus

h00 (β1 ) = 0, h00 (β2 ) = 0, . . . , h00 (βm−1 ) = 0.
În consecinţă există ı̂n intervalul deschis (x0 , xm ) punctele
ξ1,k < ξ2,k < . . . < ξm−k,k
pentru care
(1.42) h(k+1) (ξ1,k ) = 0, h(k+1) (ξ2,k ) = 0, . . . , h(k+1) (ξm−k,k ) = 0
(k = 0, 1, . . . , m − 1).
Să observăm că
h(m) (x) = f (m) (x) − (Lm f )(m) (x) = f (m) (x) − m![x0 , x1 , . . . , xm ; f ].
Considerând ı̂n (1.42) k = m − 1 rezultă că există θ astfel ca
h(m) (θ) = f (θ) (x) − m![x0 , x1 , . . . , xm ; f ] = 0
(x0 < θ < xm )

Prin urmare am demonstrat :
Lema 5 Fie x0 , x1 , . . . , xm un sistem de puncte şi

· ¸ µ ¶
K = min xi , max xi , K̇ = min xi , max xi .
i i i i
Dacă f ∈ C (m−1) (K) iar derivata f (m) există pe K̇, atunci există cel puţin
un punct θ, θ ∈ K̇ astfel ı̂ncât
f (m) (θ)
(1.43) [x0 , x1 , . . . , xm ; f ] =
m!
Este clar că ı̂n teorema de medie (1.43) punctul intermediar θ depinde de
f, m, x0 , . . . , xm .
Teorema 8 Fie Lm f polinomul de interpolare, de grad cel mult m, ataşat

unei funcţii f : K → R. Dacă
i) f ∈ C (m) (K),
ii) f are o derivată de ordinul m + 1 pe K̇,
atunci există ı̂n K̇ cel puţin un punct ξ astfel ı̂ncât
f (m+1) (ξ)
(1.44) f (x) − (Lm f )(x) = ω(x) .
(m + 1)!
Demonstraţie. Dacă x = xj unde xj este unul dintre nodurile de interpo-

lare, atunci (1.44) este evidentă. Pentru x 6= xj teorema de medie (1.44)
rezultă din (1.40).
Teorema 9 Fie Km : [a, b] × [a, b] → R definită prin
Km (x, t) = |x − t|m m
+ − Lm (| · −t|+ ; x)
µ ¶ ½
x − t + |x − t| (x − t)m , a ≤ t ≤ x ≤ b
|x − t|m
+ = = .
2 0 ,a ≤ x < t ≤ b
Dacă f ∈ C (m+1) [a, b], atunci
Z b
1
(1.45) f (x) − (Lm f )(x) = Km (x, t)f (m+1) (t) dt .
m! a
Demonstraţie. Pentru m fixat să notăm
Af = f − Lm f , ϕt (y) = |y − t|m
+ .
Pe de o parte
Ah = 0 pentru h ∈ Πm ,
iar pe de alta
Z y
1
f (y) = h0 (y) + (y − t)m f (m+1) (t) dt , h0 ∈ Πm ,
m! a
sau Z b
1
f (y) = h0 (y) + ϕt (y)f (m+1) (t) dt .
m! a
Astfel Z b
1
(Af )(x) = (Ah0 )(x) + (Aϕt )(x)f (m+1) (t)dt =
m! a
Z b
1
= Km (x, t)f (m+1) (t)dt
m! a
ceea ce trebuia să demonstrăm.
Teorema (9) se găseşte expusă in G. Kowalewski [?]; ulterior, sub o formă
mai generală, formula (1.45) a fost demonstrată de G. Peano. 5
5
Giuseppe Peano (1858-1932) matematician italian , elev al lui Genocchi , profesor la
Academia Militară din Torino iar apoi la Universitatea din Torino. În anul 1889 publică
celebrele axiome ale mulţimii numerelor naturale. Este unul dintre fondatorii Logicii Sim-
bolice şi a Axiomatizării Matematicii. Deşi logician cu ,,urmaşi ” ca Bertrand Russell sau
Alfred North Whitehad , el ı̂şi aprecia ı̂n mod deosebit rezultatele din Analiza Matematică.
De asemenea , ı̂n anul 1903 a creat o limbă artificială (similară cu Esperanto) cunoscută
sub numele de ,, Latino sine Flexione” sau ,,Interlingua” .
Metode Numerice 27
1.4 Formula fundamentală de transformare

Egalitatea
N
X N
X N
X −1 N
X
(1.46) = a0 pi + (aj − aj+1 ) pi
k=0 i=0 j=0 i=j+1
este cunoscută ca fiind ,, identitatea lui Abel-Brunacci ”.
Aplicănd repetat (1.46) se demonstrează
X ν µ ¶
ν
Lema 6 Dacă m ∈ N , m ≤ N şi ∆ν aj = (−1)ν−k aj+k , atunci
k
k=0
N
X
pi a i =
i=0
(1.47) .
m−1
X N µ ¶
X NX
−m N
X µ ¶
j i m i−j−1
= ∆ a0 pi + ∆ aj pi
j m−1
j=0 i=j j=0 i=j+m
Identitatea (1.47) are aplicaţii ı̂n teoria sumabilitătii seriilor sau ı̂n studiul
unor metode de accelerare a convergenţei unor şiruri.
Din (1.46) rezultă o identitate numită de către Tiberiu Popoviciu [?] ca fiind
,, formula fundamentală de transformare a diferenţelor divizate ” . Aceasta
este următoarea
Teorema 10 (T. Popoviciu). Fie I ⊆ R , α, β, m ∈ Z , α ≤ β , 1 ≤ m ≤
β − α şi xα , xα+1 , , . . . , xβ un sistem de puncte distincte din I . Dacă
pk ∈ R şi f : I → R , atunci
β
X m+α−1
X
pi f (xi ) = Aj · [xα , xα+1 , . . . , xj ; f ] +
i=α j=α
(1.48)
β−m
X
+ Bj · [xj , xj+1 , . . . , xj+m ; f ]
j=α
unde

 β
X



 A = ai (xi − xα ) . . . (xi − xj−1 )
 j
i=j
 β
X



 Bj
 = (xj+m − xj ) ai (xi − xj+1 ) . . . (xi − xj+m−1 ) .
i=j+m
1.5 Interpolarea pe noduri multiple

Fie
(1.49) (∆) : x1 < x2 < . . . < xn
un sistem de puncte distincte situate ı̂ntr-un interval [a, b]. Să considerăm
numerele naturale α1 , α2 , . . . , αn şi fie
α = (α1 , α2 , . . . , αn ) .
Notăm prin Dα [a, b] mulţimea tuturor funcţiilor f : [a, b] → R cu propri-

etatea că există derivatele
f (α1 −1) (x1 ), f (α2 −1) (x2 ), . . . , f (αn −1) (xn ) .
Punctul α ∈ Nn este ,, vectorul de incidenţă ataşat diviziunii (∆)” .

Problema interpolării pe puncte distincte se poate extinde ı̂n următoarea
manieră : fiind dată o submulţime H din Dα [a, b] se cere să se studieze
existenţa unui operator
H : Dα [a, b] → H
cu proprietatea că oricare ar fi f din Dα [a, b] funcţia Hf să aibă cu f pe
punctele x1 , x2 , . . . , xn contacte de ordin α1 − 1, α2 − 1, . . . , αn − 1 . Aceasta
va ı̂nsemna că pentru k ∈ {1, 2, . . . , n}
(1.50) (Hf )(j) (xk ) = f (j) (xk ) , 0 ≤ j ≤ αk − 1} .
Deoarece Dα [a, b] se poate considera ca şi un spaţiu liniar real, ı̂n majoritatea
situaţiilor subspaţiul H va fi finit-dimensional. Cu ajutorul diviziunii (∆)
precizată ı̂n (1.49) şi a vectorului de incidenţă α construim o nouă diviziune
n
X
(1.51) (∆α ) : x∗1 ≤ x∗2 ≤ . . . ≤ x∗N +1 , N +1= αk
k=1
a intervalului [a, b], astfel:
x∗1 = x∗2 = . . . = x∗α1 = x1 ,
x∗α1 +1 = x∗α1 +2 = . . . = x∗α1 +α2 = x2 ,

..
.
x∗N = x∗N = . . . = x∗Nν = xν ,
ν−1 +1 ν−1 +2
..
.
x∗N = x∗N = . . . = x∗Nn = xn .
n−1 +1 n−1 +2
Metode Numerice 29
ν
X
Nν = αk , N0 := 0 .
k=1
Cu alte cuvinte, vom considera că mulţimea (∆α ) conţine punctele (nu
neapărat distincte)
x1 , x1 , . . . , x1 , x2 , x2 , . . . , x2 , . . . , xn , xn , . . . , xn .
| {z } | {z } | {z }
α1 α2 αn
Având ı̂n vedere simplificarea expunerii rezultatelor, considerăm că H este

ΠN . Aceasta deoarece ı̂n (1.50) avem, pentru determinarea lui Hf , un
număr de N + 1 condiţii iar pe de altă parte dim(ΠN ) = N + 1 , unde
n
X
N= αk − 1 .
k=1
Problema interpolării polinomiale pe nodurile multiple (∆α ) se poate for-

mula după cum urmează :
fiind dată o funcţie f, f ∈ Dα [a, b] , să se studieze existenţa şi unicitatea unui
polinom HN f ∈ ΠN , astfel ı̂ncât egalităţile
(HN f ) (x1 ) = f (x1 ) , . . . , (HN f )(α1 −1) (x1 ) = f (α1 −1) (x1 )
(HN f ) (x2 ) = f (x2 ) , . . . , (HN f )(α2 −1) (x2 ) = f (α2 −1) (x2 )
..
(1.52) .
(HN f ) (xn ) = f (xn ) , . . . , (HN f )(αn −1) (xn ) = f (αn −1) (xn )
să fie verificate.
În vederea elucidării existenţei lui HN f să considerăm matricile
Aαj (xj ), j = 1, 2, . . . , n
de tipul αj × (N + 1) precizate prin
Aαj (xj ) =
 
e0 (xj ) e1 (xj ) ... eN (xj )
 e00 (xj ) e01 (xj ) ... e0N (xj ) 
 
= .. .. .. ,
 . . ... . 
(α −1) (α −1) (α −1)
e0 j (xj ) e1 j (xj ) . . . eN j (xj )
unde e0 (t) = 1 , ek (t) = tk .

Introducem următorul determinant Vandermonde generalizat.

 
Aα1 (x1 )
µ ¶  Aα (x2 ) 
x1 , x2 , . . . , xn  2 
VN +1 := det  . =
α1 , α2 , . . . , αn  .
. 
Aαn (xn )
¯ ¯
¯ e (x ) e (x ) . . . e (x ) ¯
¯ 0 1 1 1 N 1 ¯
¯ .. .. .. ¯
¯ . . . ¯
¯ ¯
¯ (α1 −1) (α1 −1) (α1 −1) ¯
¯ e0 (x1 ) e1 (x1 ) . . . eN (x1 ) ¯
¯ .. .. .. ¯
¯ . . . ¯
(1.53) = ¯¯ ¯
¯
¯ e0 (xn ) e1 (xn ) ... eN (xn ) ¯
¯ ¯
¯ e00 (xn ) e10 (xn ) ... eN0 (xn ) ¯
¯ .. .. .. ¯
¯ ¯
¯ . . ... . ¯
¯ (αn −1) (α −1) (α −1) ¯
¯ e0 (xn ) e1 n
(xn ) . . . eN n
(xn ) ¯
Dacă, de exemplu
α1 = α2 = . . . = αn = 1 ,
atunci N = n − 1 iar (1.53) devine
¯ ¯
¯ 1 x1 . . . x1n−1 ¯
µ ¶ ¯¯ ¯
¯
x1 , x2 , . . . , xn ¯ 1 x2 . . . x2n−1 ¯ Y
Vn =¯ . .. .. ¯= (xk − xj ) .
1, 1, . . . , 1 ¯ .. . ... . ¯
¯ ¯ 1≤j<k≤n
¯ 1 xn . . . xnn−1 ¯
În cazul n = 1, α1 = N + 1, găsim

µ ¶
x1
VN +1 = W (e0 , e1 , . . . , eN ; x1 ) =
N +1
¯ ¯
¯ 1 x1 x1 2 . . . x N ¯
¯ 1 ¯
¯ 0 1 2x1 . . . N x1 N −1 ¯
¯ ¯ Y N
¯ 0 0 2! . . . N (N − 1)x1 N −2 ¯
=¯ ¯= j! .
¯ . . .. .. ¯
¯ .. .. . ... . ¯ j=1
¯ ¯
¯ 0 0 0 ... N! ¯
Prin W (ϕ1 , . . . , ϕm ; x) s-a notat determinantul lui Wronski asociat sistemu-

lui de funcţii ϕ1 , ϕ2 , . . . , ϕm , adică
¯ ¯
¯ ϕ1 (x) ϕ2 (x) ... ϕm (x) ¯¯
¯
¯ ϕ01 (x) ϕ02 (x) ... ϕ0m (x) ¯¯
¯
W (ϕ1 , ϕ2 , . . . , ϕm ) := ¯ .. .. .. ¯.
¯ . . . . . . ¯
¯ (m−1) ¯
¯ ϕ (x) ϕ
(m−1)
(x) . . . ϕ
(m−1)
(x) ¯
1 2 m
Metode Numerice 31
Lema 7 . Fie N un număr natural arbitrar. Pentru orice alegere a nu-

merelor naturale α1 , α2 , . . . , αn astfel ca
α1 + α2 + . . . + αn = N + 1
şi oricare ar fi numerele reale sau complexe
(1.54) x1 , x2 , . . . , xn ,
are loc egaliatea µ ¶

x1 , x2 , . . . , xn
(1.55) VN +1 =
α1 , α2 , . . . , αn
Ã n α −1 !
Y Y k Y
= i! · (xk − xj )αk αj .
k=1 i=1 1≤j<k≤n
Demonstraţie. Dacă ı̂n sistemul (1.54) există două puncte egale, atunci
(1.55) este demonstrată. Vom presupune ı̂n continuare că (1.54) este un
sistem de puncte distincte, deci
xi 6= xj pentru i 6= j .
Menţionăm că ı̂n cazul particular n = 1, egalitatea (1.55) devine

µ ¶ N
Y
x1
VN +1 = i!
N +1
i=1
pe care am justificat-o anterior. Demonstrăm (1.55) prin inducţie completă

asupra lui N . Dacă N = 1, atunci
µ ¶ ¯ ¯ µ ¶ ¯ ¯
x1 ¯ 1 x1 ¯ x1 , x2 ¯ 1 x1 ¯
V2 =¯ ¯ ¯ = 1!, V2 =¯¯ ¯ = x2 − x1 .
2 0 1 ¯ 1, 1 1 x2 ¯
Pentru N = 2, distingem următorii determinanţi distincţi

¯ ¯
µ ¶ ¯ 1 x1 x21 ¯
x1 ¯ ¯
V3 = ¯¯ 1 1 2x1 ¯¯ = 1!2!,
3 ¯ 0 0 2 ¯
¯ ¯
µ ¶ ¯ 1 x1 , x21 ¯¯
x1 , x2 ¯
V3 = ¯¯ 1 x2 , x22 ¯¯ = (x2 − x1 )2 ,
1, 2 ¯ 0 1 2x2 ¯
¯ ¯
µ ¶ ¯ 1 x1 x21 ¯¯ Y
x1 , x2 , x3 ¯
V3 = ¯¯ 1 x2 x22 ¯¯ = (xk − xj ).
1, 1, 1 ¯ 1 x3 2 ¯
x3 1≤j<k≤3
Se constată că (1.55) este adevărată ı̂n cazul N = 1 şi N = 2. Presupunem

că dacă y1 , y2 , . . . , ym sunt distincte şi β1 , β2 , . . . , βm sunt numere naturale
astfel ca β1 + β2 + . . . + βm = N, atunci
µ ¶
y1 , y2 , . . . , ym
(1.56) VN =
β1 , β2 , . . . , βm
Ã m βY
!
Y k −1 Y
= i! · (yk − yj )βk βj .
k=1 i=1 1≤j<k≤m
Fie α1 , α2 , . . . , αn astfel ca α1 + α2 + . . . + αn = N + 1. Dacă toţi αj sunt

egali cu 1, atunci determinantul din (1.55) este de tip Vandermonde. Să
presupunem că cel puţin unul dintre α1 , α2 , . . . , αn este strict mai mare
decât 1. De exemplu, fie αn ≥ 2 şi x1 , x2 , . . . , xn un sistem de puncte
distincte. Considerăm determinantul
µ ¶
x1 , x2 , . . . , xn−1 , xn , x
∆(x) := VN +1 .
α1 , α2 , . . . , αn−1 , αn − 1, 1
Dezvoltând acest determinant după elementele ultimei linii constatăm că

∆(x) este un polinom de gradul N ı̂n x ; ı̂n plus
∆(x) = A(x − x1 )α1 (x − x2 )α2 . . . (x − xn−1 )αn−1 (x − xn )αn −1
unde µ ¶
x1 , x2 , . . . , xn−1 , xn
A = VN .
α1 , α2 , . . . , αn−1 , αn − 1
Utilizând (1.56) pentru m = n şi
(y1 , y2 , . . . , yn ) = (x1 , x2 , . . . , xn )
(β1 , β2 , . . . , βn ) = (α1 , α2 , . . . , αn ) ,
obţinem
(1.57) A=
Ã !  
n αY
Y k −1 n−1
Y n−1
Y k−1
Y
1  (αn −1)αj 
= i! (xn − xj ) (xk − xj )αk αj .
(αn − 1)!
k=1 i=1 j=1 k=2 j=1
De asemenea
µ ¶
x1 , x2 , . . . , xn
(1.58) VN +1 = ∆(αn −1) (xn ).
α1 , α2 , . . . , αn
Dar
∆(αn −1) (xn )
=
(αn − 1)!
Metode Numerice 33
" αX
#
n −2
1 (x − xn )k (k)
= lim ∆(x) − ∆ (xn ) =
x→xn (x − xn )αn −1 k!
k=0
Y n−1
∆(x)
= lim = A (xn − xj )αj .
x→xn (x − xn )αn −1
j=1
Astfel, utilizând (1.58) iar apoi (1.57), găsim

µ ¶ n−1
Y
x1 , x2 , . . . , xn
VN +1 = A(αn − 1) (xn − xj )αj =
α1 , α2 , . . . , αn
j=1
Ã n αY
! 
Y k −1 n−1
Y n−1
Y k−1
Y
= i!  (xn − xj )αn αj  (xk − xj )αk αj =
k=1 i=1 j=1 k=2 j=1
Ã n αY
!
Y k −1 Y
= i! (xk − xj )αk αj ,
k=1 i=1 1≤j<k≤n
ceea ce demonstrează (1.55).
Teorema 11 Fie a ≤ x1 < x2 < . . . < xn ≤ b, α = (α1 , α2 , . . . , αn ) un

vector de incidenţă şi f o funcţie arbitrară din Dα [a, b] .
Dacă
N + 1 = α1 + α2 + . . . + αn ,
atunci există un singur polinom HN f, de grad cel mult N, care verifică
egalităţile (1.52).
Demonstraţie. Să considerăm sistemul liniar de N + 1 ecuaţii cu necunos-

cutele c0 , c1 , . . . , cN precizat astfel:
   
c0 f (xj )
 c1   f 0 (xj ) 
   
(1.59) Aαj (xj )  .  =  ..  , j ∈ {1, 2, . . . , n}.
 ..   . 
cN f (αj −1) (xj )
Determinantul acestui sistem este
µ ¶
x1 , x2 , . . . , xn
∆ = VN +1 .
α1 , α2 , . . . , αn
Deoarece xj 6= xk pentru j 6= k, din (1.55) rezultă că ∆ 6= 0 ceea ce implică
existenţa unei singure soluţii c∗0 , c∗1 , . . . , c∗N . Fie
N
X
(1.60) HN (x) := c∗k xk .
k=0
Avem HN ∈ ΠN iar din (1.59) rezultă că condiţiile (1.52) sunt satisfăcute.
Definiţia 8 Polinomul HN f , de grad cel mult N, care interpolează o funcţie

f, f ∈ Dα [a, b], pe nodurile multiple (1.51)
(∆α ) : x∗1 ≤ x∗2 ≤ . . . ≤ x∗N +1 ,
ı̂n sensul precizat ı̂n (1.52), se numeşte polinomul de interpolare al lui Her-
mite. Utilizăm notaţia
(HN f ) (x) = HN (x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; f |x) .
Operatorul liniar HN : Dα [a, b] → ΠN care asociază unei funcţii f polino-

mul HN f se numeşte ,, operatorul de interpolare al lui Hermite ”.
Liniaritatea acestui operator decurge din observaţia că ı̂n (1.60) c∗k , k =
0, 1, . . . , N sunt funcţionale liniare Dα [a, b] → R; această chestiune este
justificată prin (1.59). 6 Din Teorema 11, rezultă valabilitatea următoarei
afirmaţii :
Corolar 4 . Fie x1 < x2 < . . . < xn şi α = (α1 , α2 , . . . , αn ) un vector de

incidenţă. Dacă N + 1 = α1 + α2 + . . . + αn iar f, g sunt polinoame de grad
≤ N, astfel ı̂ncât
f (j) (xk ) = g (j) (xk ) , j ∈ {0, 1, . . . , αk − 1} , k ∈ {1, 2, . . . , n}.
atunci f = g.
1.5.1 Reprezentarea polinomului lui Hermite

În această secţiune ne propunem să găsim o reprezentare a polinomului HN f ,
f ∈ Dα [a, b], care interpolează funcţia f pe nodurile multiple
(∆α ) : x∗1 ≤ x∗2 ≤ . . . ≤ x∗N +1
x∗Nν−1 +1 = x∗Nν−1 +2 = . . . = x∗Nν = xν ,

ν
X
N0 := 0, Nν := αk , N + 1 = Nn , n = 1, 2, . . . , n,
k=1
a ≤ x1 < x2 < . . . < xn ≤ b.

Existenţa şi unicitatea acestui polinom HN f , care verifică
(HN f )(j) (xk ) = f (j) (xk ), j = 0, 1, . . . , αk − 1, k = 1, 2, . . . , n,
a fost demonstrată ı̂n cadrul Teoremei 11 .

6
Polinomul HN f a fost considerat pentru prima dată de către matematicianul francez
Charles Hermite (1822-1901). Amintim că Charles Hermite este cel care pentru prima
oară a demonstrat ı̂n 1873 faptul că numărul ,, e” este transcendent.
Metode Numerice 35
Lema 8 Fie p ∈ Πm cu p(a) 6= 0 şi

γ−1−i
X (x − a)ν (ν)
tγ−1−i (h; x) := h (a) ,
ν!
ν=0
unde h(ν) (a) există, iar γ ≥ 1, i ∈ {0, 1, . . . , γ − 1} . Dacă

µ ¶
1 (x − a)i
φi (x) := p(x)tγ−1−i , x , Λi (x) := φi (x) ,
p i!
atunci φi ∈ Πm+γ−1−i , Λi ∈ Πm+γ−1 şi

½
(ν) 0 , ν=0
(1.61) φi (a) =
1 , ν≥1
½
(j) 0, i 6= j
(1.62) Λi (a) = δij = .
1, i=j
Demonstraţie. Deoarece pentru s ∈ {0, 1, . . . , γ − 1 − i} avem
¯
ds ¯ (s)
s
tγ−1−i (h; x)¯¯ = tγ−1−i (h; a) = h(s) (a) ,
dx x=a
găsim
ν µ ¶
X µ ¶
(ν) ν (ν−s) (s) 1
φi (a) = p (a)tγ−1−i ;a =
s p
s=0
Xν µ ¶ µ ¶(s)
ν (ν−s) 1
= p (a) (a) =
s p
s=0
· ¸ ½
dν 1 1, ν = 0
= ν p(x) = ,
dx p(x) x=a 0, ν ≥ 1
ceea ce demonstrează (1.61). Dar
j
X µ ¶
(j) j (ν) (x − a)i−j+ν
Λi (x) = φi (x)
ν (i − j + ν)!
ν=max{0,j−i}
şi astfel
(j)
Λi (a) = δij ,
ceea ce constituie (1.62).
Să considerăm ω ca fiind polinomul nodurilor din (∆α ), adică
N
Y +1 n
Y
(1.63) ω(x) = (x − x∗j ) = (x − xk )αk .
j=1 k=1
Fie
αkX
−1−i
(x − xk )ν (ν)
Tαk −1−i (h; x) = h (xk ) , k ∈ {1, 2, . . . , n}
ν!
ν=0
şi
ω(x)
pk (x) = .
(x − xk )αk
Notăm
µ ¶
(x − xk )i 1
(1.64) hi,k (x) = pk (x)Tαk −1−i ;x
i! p
(i ∈ {0, 1, . . . , αk − 1} , k ∈ {1, 2, . . . , n}.
Definiţia 9 Polinoamele hi,k definite ı̂n (1.64) se numesc polinoamele fun-

damentale de interpolare ale lui Hermite.
Conform Lemei 8 , concludem că hi,k posedă proprietăţile:
1. hi,k ∈ ΠN ;
2. hi,k (x) = a0,N (i, k)xn + · · ·, unde

µ ¶ · ¸
1 αk − 1 (x − xk )αk (αk −1−i)
(1.65) a0,N (i, k) = · ;
(αk − 1)! i ω(x) x=xk
3. pentru k ∈ {1, 2, ..., n} sunt verificate egalităţile

(j)
hi,k (xν ) = 0 , k 6= ν , 0 ≤ j ≤ αk − 1
(1.66)
(j)
hi,k (xk ) = δij , 0 ≤ i ≤ αk − 1 , 0 ≤ j ≤ αk − 1
Dacă notăm
n αX
X k −1
Q(x) := hi,k (x)f (i) (xk ),

k=1 i=0
atunci Q ∈ ΠN , iar din (1.65) constatăm că
Q(x) = d0,N (f )xn + · · · ,
unde
n αX
X k −1
(1.67) d0,N (f ) = a0,N (i, k)f (i) (xk ) =

k=1 i=0
Metode Numerice 37
n
X k −1 µ
αX ¶· ¸
1 αk − 1 (x − xk )αk (αk −1−i) (i)
= f (xk ) =
(αk − 1)! i ω(x) x=xk
k=1 i=0
n
X · ¸(αk −1−i)
1 (x − xk )αk
= f (x)
(αk − 1)! ω(x) x=xk
k=1
Din (1.66) , pentru 1 ≤ ν ≤ n, j = 0, 1, . . . , αν − 1, avem
n αX
X k −1
(j)
Q(j) (xν ) = hi,k (xν )f (i) (xk ) =
k=1 i=0
αXk −1
(j)
= hi,ν (xν )f (i) (xν ) = f (i) (xν ).
i=0
Teorema 11 ne permite să afirmăm că Q = HN f , ceea ce demonstrează :
Teorema 12 Operatorul de interpolare al lui Hermite HN : Dα [a, b] → ΠN ,

unde α = (α1 , α2 , . . . , αn ) , admite reprezentarea
n αX
X k −1
(1.68) (HN f )(x) = hi,k (xk )f (i) (xk ) =

k=1 i=0
n
X αX
k −1 αkX
−1−i
ω(x) (x − xk )i (i) (x − xk )j
= f (xk ) a j (k) ,
(x − xk )αk i! j!
k=1 i=0 j=0
unde · ¸(j) n
Y
(t − xk )αk
aj (k) = , ω(x) = (x − xν )αν .
ω(t) t=tk ν=1
Să notăm prin [x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; f ] sau
[x1 , . . . , x1 , x2 , . . . , x2 , . . . , xn , . . . , xn ; f ]
| {z } | {z } | {z }
α1 α2 αn
coeficientul lui xN ı̂n (HN f ) (x) .
Definiţia 10 Diferenţa divizată a unei funcţii f , f ∈ Dα [a, b] pe nodurile

multiple x1 , . . . , x1 , x2 , . . . , x2 , . . . , xn , . . . , xn , este numărul
| {z } | {z } | {z }
α1 α2 αn
[x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; f ] ≡ [x1 , . . . , x1 , x2 , . . . , x2 , . . . , xn , . . . , xn ; f ] .

| {z } | {z } | {z }
α1 α2 αn
Utilizând (1.67) deducem următoarea afirmaţie :

Lema 9 Dacă (HN f )(x) = [x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; f ]xN + · · · , atunci
n
X · ¸(αk −1)
1 (t − xk )αk
(1.69) [x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; f] = f (t) .
(αk − 1)! ω(t) t=xk
k=1
O altă reprezentare a polinomului de interpolare al lui Hermite este prezen-

tată ı̂n teorema următoare.
Teorema 13 Are loc egalitatea
(1.70) HN (x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; f x) = ω(x)[x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; Fx ],
unde
f (t)
Fx (t) = .
x−t
Demonstraţie. Din (1.68) avem
n αX
X k −1 αkX
−1−i
1 (i) 1 1
(HN f )(x) = ω(x) f (xk ) aj (k) .
i! j! (x − xk )αk −i−j
k=1 i=0 j=0
Deoarece µ ¶¯
dν 1 ¯ ν!
¯ = ,
dtν ¯
x − t t=xk (x − xk )ν+1
utilizând regula lui Leibniz referitoare la derivata de ordin superior a unui
produs, găsim
αkX
−1−i · ¸
1 1 1 1 (t − xk )αk (αk −1−i)
aj (k) = · .
j! (x − xk )αk −i−j (αk − 1 − i)! x − t ω(t) t=xk
j=0
Deci
(HN f )(x) =
n
X k −1 µ
αX ¶ · ¸
1 αk − 1 (i) 1 (t − xk )αk (αk −1−i)
= ω(x) f (xk ) · =
(αk − 1)! i x−t ω(t) t=xk
k=1 i=0
n
X · ¸
1 (t − xk )αk f (t) (αk −1)
= ω(x) · =
(αk − 1)! ω(t) x − t t=xk
k=1
= ω(x)[x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; Fx ] .

Pentru a studia restul ı̂n interpolarea unei funcţii f din Dα [a, b] prin inter-
mediul operatorului de interpolare al lui Hermite, să considerăm nodurile
multiple
(1.71) x̃1 , x̃2 , . . . , x̃N +1 , x̃N +2
Metode Numerice 39
generate de punctele distincte x1 , x2 , . . . , xn , x din [a, b] şi de vectorul de

incidenţă α̃ = (α1 , α2 , . . . , αn , 1). Aceasta ı̂nseamnă că (1.71) sunt punctele
x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 , x
sau
x1 , x1 , . . . , x1 , x2 , x2 , . . . , x2 , . . . , xn , xn , . . . , xn , x.
| {z } | {z } | {z }
α1 α2 αn
Dacă
N
Y +2
ω̃(t) = (t − x̃j ) = (t − x)ω(t)
j=1
şi
α̃ = (α̃1 , α̃2 , . . . , α̃n , α̃n+1 ),
atunci din (1.67) –( 1.69) rezultă
[x̃1 , x̃2 , . . . , x̃N +1 , x̃N +2 ; f ] = [x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 , x; f ] =
n+1
X · ¸(α̃k −1)
1 (t − t̃k )α̃k
= f (t) ,
(α̃k − 1)! ω̃(t) t=xk
k=1
unde
x̃j = xj , j = 1, 2, . . . , n, x̃n+1 = x,
sau
[x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 , x; f ] =
n · ¸ ¯
X 1 (t − xk )αk f (t) (αk −1) t − x̃n+1 ¯
= · + f (t)¯¯ =
(αk − 1)! ω(t) t − x t=xk ω̃(t) t=x̃n+1
k=1
f (x)
= − [x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; Fx ] + .
ω(x)
Având ı̂n vedere ( 1.70) concludem cu
Teorema 14 Dacă f ∈ Dα [a, b] şi
N
Y +1 n
Y
ω(x) = (x − x∗j ) = (x − xk )αk ,
j=1 k=1
atunci
(1.72) f (x) − HN (x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; f |x) = ω(x)[x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 , x; f ],
unde x este un nod simplu.
Menţionăm că dacă x coincide cu unul dintre nodurile distincte
x1 , x2 , . . . , xn ;
atunci vom atribui valoarea zero membrului drept din (1.72).
1.5.2 Cazuri particulare

În continuare prezentăm unele cazuri particulare de reprezentare a polino-
mului lui Hermite.
(A)Cazul nodurilor simple, deci când
α1 = α2 = . . . = αn = 1 , N =n−1.
Se obţine Hn−1 (x1 , x2 , . . . , xn ; f |x) = Ln−1 (x1 , x2 , . . . , xn ; f |x) unde Ln−1

este operatorul de interpolare al lui Lagrange .
(B) Cazul nodurilor duble : ı̂n această situaţie
α1 = α2 = . . . = αn = 2 , N = 2n − 1 .
n
Y
Dacă w(t) = (t − xk ) , din (1.68) obţinem
k=1
µ ¶2 ¯¯
dj t − xk ¯
aj (k) = j ¯ ,
dt w(t) ¯
t=xk
adică
1 w00 (xk )
a0 (k) = 02
, a1 (k) = − .
w (xk ) w03 (xk )
Cu notaţia · ¸2
w(x)
(1.73) φk (x) =
(x − xk )w0 (xk )
se obţine
n
X
(1.74) H2n−1 (x1 , x1 , x2 , x2 , . . . , xn , xn ; f |x) = φk (x)Ak (f ; x) ,
k=1
unde · ¸
0 w 00 (xk )
Ak (f ; x) := f (xk ) + (x − xk ) f (xk ) − 0 f (xk ) .
w (xk )
(C) Cazul nodurilor
x1 , x1 , x2 , x2 , . . . , xn , xn , xn+1 ;
| {z } | {z } | {z }
Vom presupune că x1 , x2 , . . . , xn , xn+1 sunt distincte ı̂n [a, b] iar vectorul
de incidenţă α = (α1 , α2 , . . . , αn , αn+1 ) are coordonatele
α1 = α2 = . . . = αn = 2 , αn+1 = 1 .
Atunci
n
Y
ω(t) = (t − xn+1 )w2 (t) , w(t) = (t − xk ) .
k=1
Metode Numerice 41
Cu notaţia utilizată ı̂n (1.68) , avem

1 1
a0 (k) = · , 1≤k≤n
xk − xn+1 w02 (xk )
1
a0 (n + 1) =
w02 (xk )
..
.
1 1 w00 (xk )
a1 (k) = − · − .
(xk − xn+1 )2 w02 (xk ) (xk − xn+1 )w03 (xk )
În concluzie, N = 2n , iar dacă notăm c = xn+1 , deducem egalitatea
w2 (x)
H2n (x1 , x1 , x2 , x2 , . . . , xn , xn , c; f |x) = f (c)+
w2 (c)
(1.75)
n
X φk (x)
+(x − c) bk (f ; x) ,
xk − c
k=1
unde φk a fost precizat ı̂n (1.73) iar

· ¸
0 w00 (xk ) 1
bk (f ; x) = f (xk ) + (x − xk ) f (xk ) − 0 f (xk ) − f (xk ) .
w (xk ) xk − c
(D) Cazul nodurilor :
x , x , x , x , . . . , xn , xn , xn+1 , xn+2
| 1{z }1 | 2{z }2 | {z }
unde x1 , x2 , . . . , xn , xn+1 , xn+2 sunt distincte două câte două şi situate
ı̂ntr-un interval [a, b] al axei reale. Vectorul de incidenţă asociat nodurilor
multiple
x∗1 ≤ x∗2 ≤ . . . ≤ x∗2n+2 , N = 2n + 1
este α = (α1 , α2 , . . . , αn , αn+1 , αn+2 ) = (2, 2, . . . , 2, 1, 1). Pentru simplifi-
carea notaţiei, fie xn+1 = c, xn+2 = d. Atunci
n
Y
2
ω(t) = (t − c)(t − d)w (t) , w(t) = (t − xk ) .
k=1
Pentru a utiliza (1.68), găsim

1
a0 (k) = − , k ∈ {1, 2, . . . , n} ;
(xk − c)(d − xk )w02 (xk )
1
a0 (n + 1) = − ;
(d − c)w2 (c)
1
a0 (n + 2) = ;
(d − c)w2 (d)
a1 (k) =
1 ³ w00 (xk ) ´
= c + d − 2xk + (xk − c)(d − xk ) .
(xk − c)2 (d − xk )2 w02 (xk ) w0 (xk )
În final se deduce faptul că
H2n+1 (x1 , x1 , x2 , x2 , . . . , xn , xn , c, d; f |x) =

µ ¶2 µ ¶2
d−x w(x) x−c w(x)
= f (c) + f (d)+
(1.76) d−c w(c) d−c w(d)
n
X φk (x)
+(x − c)(d − x) Ck (f ; x)
(xk − c)(d − xk )
k=1
cu φk precizat ı̂n (1.73) şi
Ck (f ; x) = f (xk )+
³ w00 (xk ) c + d − 2xk ´
+(x − xk ) f 0 (xk ) − 0 f (xk ) − f (xk ) .
w (xk ) (xk − c)(d − xk )
(E) Cazul n = 1, α1 = N + 1; Se obţine imediat faptul că
N
X (x − x1 )i
HN (x1 , x1 , . . . , x1 ; f |x) = f (i) (x1 )
i!
i=0
şi regăsim astfel polinomul lui Taylor.

(F) Cazul n = 2 , α1 = α2 = n , N = 2n − 1 , adică situaţia ı̂n care
avem două noduri distincte, ambele fiind multiple de ordinul n . Fie aceste
noduri
a, a, . . . , a, b, b, . . . , b
| {z } | {z }
n n
şi L2n−1 f polinomul de interpolare ataşat acestor noduri, deci care verifică
(
(L2n−1 f )(ν) (a) = f (ν) (a)
, ν ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.
(L2n−1 f )(ν) (b) = f (ν) (b)
Din (1.68) găsim :

Metode Numerice 43
Lema 10 Are loc reprezentarea

(L2n−1 f ) (x) := H2n−1 ( a, a, . . . , a, b, b, . . . , b ; f |x) =
| {z } | {z }
n n
µ ¶n n−1
X 1 µ x − a ¶i X
i µ ¶
b−x i
= (n)i−ν (b − a)ν f (ν) (a)+
b−a i! b − a ν
i=0 ν=0
µ ¶n n−1
X 1 µ b − x ¶i X
i µ ¶
x−a ν i
+ (−1) (n)i−ν (b − a)ν f (ν) (b)
b−a i! b − a ν
i=0 ν=0
unde (n)k = n(n + 1) · · · (n + k − 1) .
1.5.3 O aplicaţie
Unul dintre polinoamele des utilizate ı̂n analiza numerică este polinomul lui
Legendre, definit prin
1 £ 2 ¤(n)
Pn (x) = n (x − 1)n .
2 n!
Se constată că Pn ∈ Πn şi se arată uşor că Pn are toate rădăcinile reale, dis-
tincte şi situate ı̂n (-1,1). De asemenea, Pn este soluţie a ecuaţiei diferenţiale
(ecuaţia lui Legendre)
(1 − x2 )y 00 (x) − 2xy 0 (x) + n(n + 1)y(x) = 0 .
O chestiune importantă revine la demonstrarea faptului că
max Pn (x) = Pn (1) = 1 ,
x∈[−1,1]
Lema 11 Dacă Pn (x) este polinomul lui Legendre, atunci

(1.77) |Pn (x)| ≤ 1, x ∈ [−1, 1] ,
cazul de egalitate având loc pentru x = −1 sau x = 1 .
Demonstraţie. Prezentăm o justificare elegantă a inegalităţii (1.77) :
ı̂n (1.75) fie f (x) = 1 − Pn2 (x) şi x1 , x2 , . . . , xn rădăcinile lui Pn . Atunci
w00 (xk ) 2xk
= , f (xk ) = 1, f 0 (xk ) = 0, f (−1) = 0.
0
w (xk ) 1 − x2k
1−x
Pentru c = −1, avem bk (f ; x) = . Astfel, din (1.75),
1 − xk
n
X · ¸2
2 2 1 Pn (x)
1 − Pn (x) = (1 − x ) ≥0,
1 − x2k (x − xk )Pn0 (xk )
k=1

1.5.4 Restul ı̂n interpolarea cu polinomul lui

Hermite
In cele de mai sus am prezentat o reprezentare a restului
RN f := f − HN (x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; f |·) , f ∈ Dα [a, b].
Astfel, din (1.72)
(RN f )(x) = ω(x)[x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 , x; f ],
unde x este un nod simplu, şi

N
Y +1 n
Y n
X
ω(x) = (x − x∗j ) = (x − xk )αk , N +1= αk .
j=1 k=1 k=1
În cazul funcţiilor derivabile de un număr suficient de ori, există şi o altă
posibilitate de scriere a restului. În acest scop avem nevoie de următoarea
generalizare a teoremei lui Rolle:
Lema 12 Fie p, q numere ı̂ntregi nenegative şi x1 < x2 . Presupunem că
h : [x1 , x2 ] → R verifică :
i) h ∈ C (p+q) [x1 , x2 ] ;
ii) există h(p+q+1) pe intervalul (x1 , x2 ) ;
iii) h(x1 ) = h 0 (x1 ) = . . . = h(p) (x1 ) = 0 şi
h(x2 ) = h 0 (x2 ) = . . . = h(p) (x2 ) = 0 .
Atunci există cel puţin un punct θ, θ ∈ (x1 , x2 ), astfel ı̂ncât
h(p+q+1) (θ) = 0 .
Demonstraţie. O metodă este de a aplica teorema lui Rolle. În cazul

particular al funcţiilor de clasă C (p+q+1) [x1 , x2 ] există şi o altă justificare a
concluziei. Să notăm
ck (a, b; f ) = (p + q − k)!(b − a)k f (k) (a).
Efectuând o integrare repetată prin părţi, avem

Z x2
(x − x1 )q (x − x2 )p h(p+q+1) (x)dx =
x1
q µ ¶
X p µ ¶
X
q p
= ck (x2 , x1 ; h) − ck (x1 , x2 ; h) ,
k k
k=0 k=0
deci Z x2
(x − x1 )q (x − x2 )p h(p+q+1) (x)dx = 0,
x1
ceea ce atestă existenţa lui θ ı̂n (x1 , x2 ) astfel ca h(p+q+1) (θ) = 0. O extindere
imediată a Lemei 12 este următoarea :
Metode Numerice 45
Lema 13 Fie x1 , x2 , . . . , xm un sistem de puncte distincte,
α = (α1 , α2 , . . . , αm )
m
X
un vector de incidenţă asociat acestora şi M + 1 = αk .
k=1
◦
Presupunem I = [mini xi , maxi xi ] , I = (mini xi , maxi xi ) şi fie
h ∈ C (M −1) (I) cu proprietăţile :
◦
i) derivata h(M ) există pe I ,
ii) pentru k ∈ {1, 2, . . . , m} , au loc egalităţile
h(xk ) = h0 (xk ) = . . . = h(αk −1) (xk ) = 0 .

◦
Atunci există ı̂n I cel puţin un punct ξ astfel ı̂ncât h(M ) (ξ) = 0 .
Teorema 15 Fie x1 , x2 , . . . , xn un sistem de puncte distincte din [a, b] şi
x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1
nodurile multiple generate de un vector de incidenţă

n
X
α = (α1 , α2 , . . . , αn ) , N + 1 := αk .
k=1
Dacă x ∈ [a, b] iar f ∈ C (N +1) [a, b], atunci există cel puţin un punct θ ı̂n
(a, b) astfel ı̂ncât
f (N +1) (θ)
(1.78) (RN f )(x) = ω(x) .
(N + 1)!
Demonstraţie. Fie x arbitrar ı̂n [a, b] şi x 6= xj . Pentru x = xj identitatea

(1.78) este evidentă. Să considerăm punctele distincte x1 , x2 , . . . , xn şi
vectorul de incidenţă asociat acestora
β = (β1 , β2 , . . . , βn , βn+1 ) = (α1 , α2 , . . . , αn , 1).
Dacă H : [a, b] → R este definită de
H(t) = f (t) − HN (x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; f |t)−
ω(t) £ ¤
− f (x) − HN (x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; f |x)
ω(x)
atunci H ∈ C (N +1) [a, b] şi
f (x) − HN (x∗1 , x∗2 , . . . , x∗N +1 ; f |x)

H (N +1) (t) = f (N +1) (t) − (N + 1)! .
ω(x)
Dacă ı̂n lema 13 considerăm m = n + 1, xn+1 = x, α = β, M = N + 1,

rezultă existenţa lui θ, θ ∈ (a, b), astfel ca H (N +1) (θ) = 0, adică (1.78).
Observaţie: Deoarece RN h = 0 pentru orice h ∈ ΠN , din dezvoltarea
N
X Z b
(z − a)k (k) 1
f (z) = f (a) + φt (z)f (N +1) (t) dt ,
k! N! a
k=0
unde f ∈ C (N +1) [a, b] şi

µ ¶N
z − t + |z − t|
φt (z) = φt (z, N ) := |z − t|N
+ = ,
2
obţinem
Z b
1
(1.79) (RN f ) (x) = ΦN (t, x)f (N +1) (t)dt, f ∈ C (N +1) [a, b],
N! a
cu
ΦN (t, x) = (RN φt ) (x), (t, x) ∈ [a, b] × [a, b].
Vom spune că (1.79) este reprezentarea restului RN f sub forma lui Peano.
1.6 Interpolare bivariată

În cele ce urmează prezentăm doar unele chestiuni elementare legate de
interpolarea şi aproximarea unor funcţii reale de două variabile reale.
Fie M0 = (x0 , y0 ) ∈ D ⊆ R2 şi h1 , h2 > 0 , N1 , N2 ∈ N .
În D se consideră o reţea dreptunghiulară generată de punctele
Mk,j = (xk , yj ) , 0 ≤ k ≤ N1 , 0 ≤ j ≤ N2
xk = x0 + k · h1 , yj = y0 + j · h2 .
Problema 1. Presupunem cunoscute valorile unei funcţii f : D → R pe
punctele
?
◦
M0,0 , M1,0 , M0,1 , •
• •
Deţinând aceste ,, informaţii ” , ne propunem să aproximăm valorile funcţiei
f pe nodurile Mk,j ale reţelei , astfel ca formula găsită să fie exactă pentru
orice polinom de două variabile h de forma h(x, y) = ax + by + c .
Pentru a soluţiona problema de mai sus, să observăm că dacă
fk,j := f (xk , xj )
Metode Numerice 47
atunci sunt cunoscute numerele f0,0 , f1,0 , f0,1 .

Considerăm o aproximare exactă de forma
fk,j = αf0,0 + βf1,0 + γf0,1 + R(f )
unde R(f ) = R(f ; j, k, h1 , h2 , x0 , y0 ) va reprezenta restul aproximării. De-

terminăm parametrii α, β, γ din condiţia ca
R(h) = 0 , ∀ h = ax + by + c .
Aceasta este echivalent cu faptul că egalitatea
αf (x0 , y0 ) + βf (x0 + h1 , y0 ) + γf (x0 , y0 + h2 ) = f (x0 + kh1 , y0 + jh2 )
să aibă loc pentru
h0 (x, y) = 1 , h1 (x, y) = x şi h2 (x, y) = y , ∀(x, y) ∈ R2 .
Astfel găsim sistemul


 α+β+γ = 1
αx0 + β(x0 + h1 ) + γx0 = x0 + kh1

αy0 + βy0 + γ(y0 + h2 ) = y0 + jh2
cu soluţia (α∗ , β ∗ , γ ∗ ) = (1 − k − j, k, j) . Prin urmare se va efectua aproxi-

marea
f (Mk,j ) ≈ (1 − k − j)f (x0 , x0 ) + kf (x + 0 + h1 , y0 ) + jf (x0 , y0 + h2 ) .
Problema 2. În ipoteza că se cunosc valorile pe punctele
?
◦
M0,0 , M1,0 , M0,1 , M1,1 , • •
• •
se cere să se aproximeze valorile pe nodurile Mk,j ale reţelei , astfel ca

aproximarea să fie exactă pentru orice polinom de două variabile de forma
h(x, y) = axy + bx + cy + d .
Se poate considera o aproximare de forma
fk,j = αf0,0 + βf1,0 + γf0,1 + δf1,1 + r(f )
unde r(f ) este restul aproximării. Parametrii α, β, γ, δ se găsesc din

condiţia
r(h) = 0 , ∀ h = axy + bx + cy + d
ceea ce este acelaşi lucru ca egalitatea

αf (x0 , y0 ) + βf (x0 + h1 , y0 ) + γf (x0 , y0 + h2 )+
+δf (x0 + h1 , y0 + h2 ) = f (x0 + kh1 , y0 + jh2 )
să fie verificată pentru
h0 (x, y) = 1 , h1 (x, y) = x , h2 (x, y) = y , h3 (x, y) = xy .
Se obţine soluţia
(α∗ , β ∗ , γ ∗ , δ ∗ ) = ((1 − k)(1 − j), k(1 − j), j(1 − k), kj) .
Se va efectua aproximarea
f (Mk,j ) ≈ (1 − k)(1 − j) · f (x0 , x0 ) + k(1 − j) · f (x0 + h1 , y0 )+

.
+j(1 − k) · f (x0 , y0 + h2 ) + kj · f (x0 + h1 , y0 + h2 )
În continuare, ı̂n cadrul acestui paragraf se va presupune

h1 = h2 .
Problema 3. Fiind date valorile unei funcţii pe punctele
M1,1 , M−1,1 ,
• •
,
• •
M1,−1 , M−1,−1
să se găsească metode aproximative pentru calculul derivatelor parţiale
¯ ¯
∂f0,0 ∂f (x, y) ¯¯ ∂ 2 f0,0 ∂ 2 f (x, y) ¯¯
:= şi := .
∂x ∂x ¯(x,y)=M0,0 ∂x∂y ∂x∂y ¯(x,y)=M0,0
O rezolvare este de a căuta determinarea coeficienţilor αk , βk , γk , δk din
aproximările exacte
∂f0,0
= α1 f1,1 + β1 f−1,1 + γ1 f1,−1 + δ1 f−1,−1 + R1 (f )
∂x
∂ 2 f0,0
= α2 f1,1 + β2 f−1,1 + γ2 f1,−1 + δ2 f−1,−1 + R2 (f )
∂x∂y
astfel ca Rj (ϕ) = 0 ı̂n timp ce ϕ(x, y) se află ı̂ntr-un subspaţiu de funcţii
elementare. Deoarece ı̂n fiecare caz există patru parametrii necunoscuţi,
anume αj , βj , γj , δj , vom alege ϕ(x, y) ∈ {1, x, y, xy} . Obţinem
∂f0,0 1
≈ (f1,1 − f−1,1 + f1,−1 − f−1,−1 )
∂x 4h
.
∂ 2 f0,0 1
= (f1,1 − f−1,1 − f1,−1 + f−1,−1 )
∂x∂y 4h2
Metode Numerice 49
Problema 4. Dacă cunoaştem valorile unei funcţii f de două variabile pe

punctele
M1,0 , M0,0 , M−1,0 , −•−•−•−
∂ 2 f0,0
se cere să se aproximeze, printr-o formulă liniară , ∂x2
.
Impunem ca ı̂n aproximarea exactă
∂ 2 f0,0
= β1 f−1,0 + β2 f0,0 + β3 f1,0 + ε(f ) ,
∂x2
unde βj sunt independenţi de alegerea funcţiei f iar ε(·) reprezintă restul,
să avem ε(ψ) = 0 pentru
ψ ∈ {1, x, y, xy, x2 , y 2 } .
În realitate se poate considera că este o problemă unidimensională. Dacă

am ţine cont de aceasta ar fi suficient să impunem ca restul să se anuleze
pentru ψ ∈ {1, x, x2 } . În orice caz se obţine
1 2
β1∗ = β3∗ = , β2∗ = −
h2 h2
ceea ce ı̂nseamnă că formula de calcul aproximativ va fi
∂ 2 f0,0 1
2
≈ 2 (f−1,0 − 2f0,0 + f1,0 ) .
∂x h
Problema 5. Aceeaşi chestiune ca şi ı̂n problema anterioară, dar utilizând

valorile lui f pe punctele
M−2,0 , M−1,0 , M0,0 , M1,0 , M2,0 , −•−•−•−•−•−
Se determină parametrii λj din egalitatea
∂ 2 f0,0
= λ1 f−2,0 + λ2 f−1,0 + λ3 f0,0 + λ4 f1,0 + λ5 f2,0 + r(f )
∂x2
astfel ca r(ϕ) = 0 pentru
ϕ(x, y) ∈ {1, x, y, xy, x2 , x2 y, x2 y 2 , y 2 x, x3 , y 3 , ...} .
Găsim
∂ 2 f0,0 1
2
≈ (−f−2,0 + 16f−1,0 − 30f0,0 + 16f1,0 − f2,0 ) .
∂x 12h2
Şi de această dată problema era unidimensională.
Problema 6. Utilizând valorile lui f : D → R pe punctele
• • •
M−1,1 M0,1 M1,1
M−1,0 M0,0 M1,0 , −•− • −•−
M−1,−1 M0,−1 M1,−1
• • •
să se aproximeze derivatele parţiale

∂ 2 f0,0 ∂ 4 f0,0
şi .
∂x2 ∂x2 ∂y 2
Procedând ca şi ı̂n cazul problemelor anterioare, se obţine
∂ 2 f0,0 1
2
≈ 2 (f−1,1 − 2f0,1 + f1,1 +
∂x 3h
+ f−1,0 − 2f0,0 + f1,0 + f−1,−1 − 2f0,−1 + f1,−1 )
şi respectiv
∂ 4 f0,0 1
≈ 4 (f−1,1 − 2f0,1 + f1,1 −
∂x2 ∂y 2 h .
−2f−1,0 + 4f0,0 − 2f1,0 + f−1,−1 − 2f0,−1 + f1,−1 )
Problema 7. Fie f : D → R cu valori cunoscute pe punctele
• •
M0,1 M1,1
M−1,0 M0,0 M1,0 , −• −•− • −
M−1,−1 M0,−1
• •
∂ 2 f0,0
Se impune să atribuim o valoare aproximativă numărului .
∂x∂y
Fie aproximarea liniară
∂ 2 f0,0
= c1 f0,0 + c2 f1,1 + c3 f−1,−1 +
∂x∂y
+c4 f1,0 + c5 f−1,0 + c6 f0,1 + c7 f0,−1 + R(f )

Metode Numerice 51
unde R(·) este restul. Impunem condiţii de tipul

R(ψ) = 0 , ψ(x, y) ∈ {1, x, y, xy, x2 , y 2 , x2 y} .
Se obţin succesiv ecuaţiile


 c1 + c2 + c3 + c4 + c5 + c6 + c7 = 0

 c2 − c3 + c4 − c5 = 0



 c2 − c3 + c6 − c7 = 0

c2 + c3 = 1/h2



 c2 + c3 + c4 + c5 = 0



 c2 + c3 + c6 + c7 = 0

c2 − c3 = 0
Găsim
∂ 2 f0,0 1
≈ 2 ( 2f0,0 + f1,1 + f−1,−1 −
∂x∂y 2h .
−f1,0 − f−1,0 − f0,1 − f0,−1 )
1.7 Algoritmul lui Aitken- Neville

În această secţiune fie x1 , x2 , . . . , xN un sistem de puncte distincte două
câte două . Se pune problema implementării formulei lui Lagrange.
Fie L(x) polinomul de interpolare de grad ≤ N − 1 ataşat datelor experi-
mentale din tabelul următor
x x1 x2 . . . xN
(1.80)
f (x) y1 y2 . . . yn
unde y1 = f (x1 ), y2 = f (x2 ), ..., yN = f (xN ) . Formula de interpolare

polinomială a lui Lagrange este
(x − x2 )(x − x3 )...(x − xN )
L(x) = y1 +
(x1 − x2 )(x1 − x3 )...(x1 − xN )
(x − x1 )(x − x3 )...(x − xN )
+ y2 +
(x2 − x1 )(x2 − x3 )...(x2 − xN )
(x − x1 )(x − x3 )...(x − xN )
+... + yN .
(xN − x1 )(xN − x2 )...(xN − xN −1 )
Sunt N termeni, fiecare dintre ei fiind un polinom de grad N − 1 . De
asemenea , amintim că

¯  yj , k = j
(x − x1 ) · · · (x − xk−1 )(x − xk+1 ) · · · (xk − xN ) ¯¯
yk ¯ =
(xk − x1 ) · · · (xk − xk−1 )(xk − xk+1 )...(xk − xN ) x=xj 
0 , k=6 j
Datorită propagării erorilor de calcul nu se recomandă implementarea di-

rectă a formulei lui Lagrange (5.14).
Algoritmul care rezultă nu dă nici o estimare a erorii şi, de asemenea, este
ı̂ntr-un fel incomod programului.
Există un algoritm mult mai bun , de construire a lui L(x) , numit algorit-
mul lui Neville sau algoritmul lui Aitken7 -Neville. Acesta se bazează pe relaţia
de recurenţă a polinoamele lui Lagrange.
Anume, dacă L(x) = LN −1 (x1 , x2 , . . . , xN ; f |x) iar pentru un x cunoscut,
se notează


 Pj = L0 (xj ; f |x)



 P = L1 (xi , xj ; f |x)
 ij ..
.



 P i i ...i = Lν−1 (xi1 , x12 , . . . , xiν ; f |x) .


1 2 ν
..

.
Cu aceste notaţii , se constată că
L(x) = P123...N ,
ceea ce reprezintă răspunsul dorit.

Pe de altă parte , conform relaţiei de recurenţă pe care o satisfac polinoamele
de interpolare, avem
Recurenţa (*)
(x − xi+m )Pi(i+1)...(i+m−1) + (xi − x)P(i+1)(i+2)...(i+m)

Pi(i+1)...(i+m) = .
xi − xi+m
Algoritmul lui Aitken-Neville se bazează pe această egalitate .

Ne putem imagina că avem un tablou cu ,, ascendenţi” (= părinţi) ı̂n stânga
şi care conduc la un singur ,, descendent” (fiu, urmaş) ı̂n extrema dreaptă.
De exemplu, pentru N = 4 , avem un singur descendent P1234 care se poate
găsi după algoritmul următor :
x1 y1 = P1
P12
x2 y2 = P2 P123
(1.81) P23 P1234
x3 y3 = P3 P234
P34
x4 y4 = P4
7
Alexander Craig (Alec) Aitken (1895-1967) matematician scoţian. S-a născut ı̂n
Dunedin/Noua Zelandă, din 1923 şi-a desfăşurat activitatea ı̂n Edinburgh/Scoţia. A fost
elev al lui Whittaker, din 1936 membru al Royal Society.
Contribuţii ı̂n Algebră, Statistică , Analiză Numerică. În Analiza numerică a introdus
ideea de accelerare a convergenţei metodelor numerice.
Metode Numerice 53
Algoritmul lui Aitken- Neville este o modalitate recursivă de a completa

numerele ı̂n acest tablou, câte o coloană de fiecare dată, de la stânga la
dreapta. Se bazează pe relaţia de recurenţă menţionată dintre un ,, fiu”
Pi1 i2 ...iν şi cei doi ,, părinţi” ai lui
Pi1 i2 ...iν−1 şi Pi2 i3 ...iν .
O ı̂mbunătăţire a algoritmului poate consta ı̂n a urmări micile diferenţe

dintre părinţi şi fii. Mai precis , să definim (pentru m ∈ {1, 2, ..., N − 1} ) :
Cm,i := Pi...(i+m) − Pi...(i+m−1)

(1.82)
Dm,i := Li...(i+m) − L(i+1)...(i+m) .
Din (*) găsim egalităţile următoare :
(xi+m+1 − x)(Cm,i+1 − Dm,i )

Dm+1,i =
xi − xi+m+1
(1.83)
(xi − x)(Cm,i+1 − Dm,i )
Cm+1,i =
xi − xi+m+1
Soluţia finală este P1...N .

În cele ce urmează o rutină pentru interpolarea sau extrapolarea poli-
nomială prin N puncte de intrare. Se observă că matricele de intrare sunt
presupuse a fi offset-unitate. Dacă aveţi matrice cu offset zero, aduceţi-vă
aminte să scădeţi 1 :
#include <math.h>
#include ”nrutil.h”
void lagr (float xa[ ], float ya[ ], int n, float x, float x, float *y,
float *dy)
/* Fiind date tablourile xa[1..n] şi ya[1...n] , cât şi o valoare dată x , */
/* rutina lagr returnează o valoare y şi o estimare a erorii dy .*/
/* Dacă L(x) este polinomul de grad N − 1 astfel ı̂ncât */
/* L(xi ) = yi , unde xa[i] := xi , ya[i] = yi , atunci */
/* valoarea returnată este y = L(x) . */
{
int i,m,ns=1;
float den, dif, dift, ho, hp, w;
float *c, *d;
dif=fabs(x-xa[1]);
c=vector(1,n);
d=vector(1,n);
for (i=1;i<=n;i++) {
/*Indicele ns este intrarea cea mai apropiată ı̂n tabel */
if ( (dift= fabs (x-xa[i]))<dif ) {
ns=i;
dif=dift;
}
c[i]=ya[i];
d[i]=ya[i];
/* Iniţializarea tablourilor c şi d . */
}
*y=ya[ns- -];
/* Aproximaţia iniţială a lui y . . */
for (m=1;m<n;m++) {
/*Actualizarea vectorilor c şi d . */
for (i=1;i<=n-m;i++) {
ho=xa[i]-x;
hp=xa[i+m]-x;
w=c[i+1]-d[i];
if ( (den=ho-hp)==0.0) nrerror (”Eroare in rutina lagr ”);
/* Această eroare poate apărea dacă doi xa[i] coincid*/
den=w/den;
d[i]=hp*den;
c[i]=ho*den;
}
*y += (*dy=(2*ns < (n-m) ? c[ns+1] : d[ns- -]));
}
free vector (d,1,n);
free vector (c,1,n);
}
Adesea dorim să apelăm lagr cu argumentele temporare xa şi ya ı̂nlocuite
de matrice efective cu offseturi. De exemplu, construcţia lui lagr(& xx[14], &
yy[14], 4, x, y, dy) face o interpolare pe valorile tabulare xx[15..18], yy[15..18].
Capitolul 2
FORMULE DE DERIVARE
NUMERICĂ
2.1 Metode de calcul pentru f 0 (x0 )

Fie I un interval din axa reală iar f : I → R o funcţie derivabilă pe
un punct x0 , x0 ∈ I . O metodă de calcul aproximativ al numărului
f 0 (x0 ) constă ı̂n aproximarea acestuia cu ajutorul unei combinaţii liniare a
valorilor funcţiei pe anumite puncte din intervalul I , deci
n
0 1X
(2.1) f (x0 ) ≈ ak f (x0 + hbk ) , n≥2,
h
k=1
unde h 6= 0 iar numerele reale b1 , b2 , . . . , bn se aleg astfel ı̂ncât x0 + hbk ∈ I,

k ∈ {1, 2, . . . , n} . Utilizăm următoarea terminologie :
h = pasul formulei de derivare numerică (2.1) ;
a1 , a2 , . . . , an = coeficienţii formulei (2.1) ;
(2.1) = formulă aproximativă de derivare numerică ;
x0 + hb1 , . . . , x0 + hbn = nodurile formulei de derivare numerică.
Pentru ca funcţionalele cu imaginile
φk (f ) = f (x0 + hbk ), k = 1, 2, . . . , n
să fie liniar independente, vom presupune bi 6= bj pentru i 6= j .

Dacă
a = (a1 , a2 , . . . , an ) , b = (b1 , b2 , . . . , bn ) cu bi 6= bj ,
pentru i 6= j , să notăm

n
1X
Dn (x0 ; a, b; f ) = ak f (x0 + hbk ),
h
k=1
55
şi
(2.2) Rn (f ; x0 ) = Rn (f ; x0 ; a, b) = f 0 (x0 ) − Dn (x0 ; a, b; f ).
Astfel, din (2.2) găsim
(2.3) f 0 (x0 ) = Dn (x0 ; a, b; f ) + Rn (f ; x0 ) , (n ≥ 2),
ceea ce constituie o ,,formulă exactă de derivare numerică”, ı̂n sensul că ı̂n 2.3
este inclus ,, restul” Rn (f ; x0 ) comis ı̂n aproximarea (2.1). Dacă Vx0 este
spaţiul liniar (real) al tuturor funcţiilor f : I → R , derivabile pe x0 , iar
rn (f ) = Rn (f ; x0 ), atunci din (2.2) se constată că rn : Vx0 → R este o
funcţională liniară.
Vom ı̂ncerca să determinăm vectorii n -dimensionali
a = (a1 , a2 , . . . , an ) şi b = (b1 , b2 , . . . , bn )
astfel ı̂ncât (2.1) să fie exactă pentru polinoame de grad ≤ p , iar p să fie
maxim posibil.
2.1.1 Gradul de exactitate

Definiţia 11 Spunem că (2.3) are gradul de exactitate p dacă
(2.4) Rn (h, x0 ) = 0 , ∀h ∈ Πp ,
unde Πp este spaţiul liniar al polinoamelor cu coeficienţi reali de grad cel

mult egal cu p .
Având ı̂n vedere faptul că restul este o funcţională liniară iar polinoamele
{ẽ0 , ẽ1 , . . . , ẽp }, unde
ẽ0 (x) = 1 , ẽ1 (x) = x − x0 , . . . , ẽp (x) = (x − x0 )p ,
constituie o bază a spaţiului liniar Πp , este clar că (2.4) este echivalentă cu
(2.5) Rn (ẽj ; x0 ) = 0 pentru j ∈ {0, 1, . . . , p} .
Lema 14 Au loc egalităţile

 n

 1X

 Rn (ẽ0 ; x0 ) = − ak

 h

 k=1





 Xn
(2.6) Rn (ẽ1 ; x0 ) = 1 − ak bk



 k=1





 Xn


 Rn (ẽj ; x0 ) = −h

j−1
ak bjk , j ∈ {2, 3, . . .}
k=1
Metode Numerice 57
2.1.2 Parametrii de control

Este convenabil să introducem următoarea terminologie.
Definiţia 12 Numerele σ0 , σ1 , . . . , σp , unde
n
X n
X
σ0 = ak , σj = ak bjk , j ∈ {1, 2, . . . , p}
k=1 k=1
se numesc parametrii de control corespunzători unei formule de derivare

numerică de forma (2.3), cu gradul de exactitate p .
Egalităţile (5.18) - (2.6) justifică următoarea afirmaţie :
Lema 15 O condiţie necesară şi suficientă pentru ca formula de derivare

numerică (2.3) să aibă gradul de exactitate p , p ≥ 2 , este ca
(2.7) (σ0 , σ1 , σ2 , σ3 , . . . , σp ) = (0, 1, 0, 0, . . . , 0) .
2.1.3 Formule echivalente

Fie α ∈ R , α 6= 0 , şi să considerăm formula de derivare numerică
1
(2.8) f 0 (x0 ) = Dn (x0 ; αa, b; f ) + R̃n (f ; x0 ),
α
sau
n
1 X h
f 0 (x0 ) = ak f (x0 + bk ) + R̃n (f ; x0 ).
(h/α) α
k=1
Studiul formulei (2.8) este similar cu cel al formulei (2.3), substituind ı̂n
h
(2.3) pe h cu h1 = .
α
Definiţia 13 Două formule de derivare numerică, de forma
f 0 (x0 ) = Dn (x0 ; a, b; f ) + Rn (f ; x0 )
şi respectiv
(2.9) f 0 (x0 ) = Dn (x0 ; a, b; f ) + Rn (f ; x0 )
se numesc echivalente dacă şi numai dacă există α ∈ R , α 6= 0 , astfel
ı̂ncât
b
a=α·a şi b= .
α
În caz afirmativ, vom scrie
(2.10) Dn (x0 ; a, b; f ) ≡ Dn (x0 ; a, b; f ).

Lema 16 Două formule de derivare numerică echivalente au acelaşi grad

de exactitate.
Demonstraţie. Să presupunem că (2.3) posedă un grad de exactitate egal

cu p şi că (2.10) are loc, unde
¡ ¢
a = (a1 , a2 , . . . , an ) , b = b1 , b2 , . . . , bn
b
a=α·a , b= , α 6= 0 .
α
Fie σ 0 , σ 1 , . . . parametrii de control corespunzători lui (2.9). Utilizând (5.20)
găsim
³ σ2 σp ´
(σ 0 , σ 1 , . . . σ p ) = ασ0 , σ1 , , . . . , p−1 = (0, 1, 0, 0, . . . , 0),
α α
ceea ce atestă faptul că (2.9) are gradul de exactitate p .
Rezultatul din Lema 15 se poate exprima sub formă matriceală astfel:
Teorema 16 O formulă de derivare numerică de forma (2.3) are gradul de

exactitate p, p ≥ 2, dacă şi numai dacă
    
1 1 ... 1 a1 0
 b1 b2 . . . bn   a2   1 
    
 b2 b2 . . . b2   a3   0 
(2.11)  1 2 n  = 
 .. .. ..   ..   .. 
 . . ... .   .   . 
bp1 bp2 . . . bpn an 0
Teorema 17 Dacă (2.3) are gradul de exactitate p , unde p ≥ n , atunci
b1 b2 · · · bn 6= 0 .
Demonstraţie. Prin absurd, să presupunem că am avea b1 = 0. Având ı̂n

vedere faptul că p ≥ n, din (5.21) rezultă
    
b22 b23 . . . b2n a2 0
 b32 b33 . . . b3n     
   a3   0 
 .. .. ..   . = ..  .
 . . ... .   ..   . 
bn2 bn3 . . . bnn an 0
Egalitatea matriceală de mai sus constituie un sistem de n − 1 ecuaţii liniare

cu necunoscutele a2 , a3 , . . . , an . Deoarece bi 6= bj pentru i 6= j, rezultă că
b2 b3 · · · bn 6= 0 . Fie B = ||bij || , unde
bij = bi+1
j+1 , i, j ∈ {1, 2, . . . , n − 1} .
Metode Numerice 59
Avem  2
n
Y Y
det(B) =  bj  · (bj − bi ) 6= 0 ,
j=2 2≤i<j≤n
ceea ce ı̂nseamnă că singura soluţie a sistemului este
(a2 , a3 , . . . , an ) = (0, 0, . . . , 0)
În această situaţie,
σ1 = a1 · 0 + 0 · b2 + · · · + 0 · bn = 0,
ceea ce contrazice faptul că σ1 = 1 (vezi (5.20) ).
Teorema 18 Dacă (2.3) are gradul de exactitate p , p ≥ 2 , atunci
p≤n .
Demonstraţie. Prin reducere la absurd, să presupunem că ar exista o

formulă de forma (2.3) având gradul de exactitate p , p ≥ n + 1 . Deoarece
p ≥ n , din Teorema 17 rezultă că toate numerele b1 , b2 , . . . , bn sunt diferite
de zero. Dar din (5.21),
 2    
b2 b23 . . . b2n a2 0
 b3 b3 3 3   
. . . bn   a3   0  
 2 
 .. .. ..   ..  =  ..  ,
 . . ... .  .   . 
bn+1
2 bn+1
3 . . . bn+1
n an 0
ceea ce atrage după sine (a1 , a2 , . . . , an ) = (0, 0, . . . , 0) ; deci

n
X
σ1 = ak bk = 0
k=1
care constituie o contradicţie.
Cu alte cuvinte, rezultă valabilitatea următoarei afirmaţii :
Corolar 5 Fie p = p[a, b] gradul de exactitate al unei formule de derivare

numerică de forma
f 0 (x0 ) = Dn (x0 ; a, b; f ) + Rn (f ; x0 ) .
Atunci
(2.12) max p[a, b] ≤ n .
[a,b]
Următoarea teoremă precizează că, ı̂n realitate, ı̂n (2.12) are loc cazul de
egalitate.
Teorema 19 Există formule de derivare numerică de forma (2.3) care au

gradul de exactitate n .
Demonstraţie. Este suficient să arătăm că relaţia (5.21), cu p = n , ne

permite să determinăm ı̂n mod unic coeficienţii
a1 , a2 , . . . , an .
În cazul p = n , din (5.21) putem observa că o condiţie necesară şi suficientă
pentru existenţa unei formule (2.3) cu gradul de exactitate p este
    
1 1 ... 1 a1 0
 b1 b2 . . . bn  a2   1 
    
 b21 b22 . . . b2n  a3   0 
    
(2.13)  .. .. .  .. = .. 
 .
 n−1 n−1 . . . . .. 
 .  
  . 

 b b2 . . . bn−1
n
  an−1   0 
1
n
b1 n
b2 . . . bnn an 0
sau  
   0
1 1 ... 1 a1  
    1 
 b1 b2 . . . bn  a2   
    0 
(2.14)  b12 b22 . . . b2n  a3 = .. 
 .. .. .  ..  . 
 . . . . . ..  .  
 0


b1n−1 bn−1
2 . . . bn−1
n an
0
şi  n
 X

 ak bnk = 0

(2.15) k=1




b1 b2 · · · bn 6= 0 .
Numerele b1 b2 , . . . , bn fiind distincte două câte două, va rezulta că (2.14)
este un sistem compatibil determinat cu necunoscutele a1 a2 , . . . , an .
Fie (a∗1 , a∗2 , . . . , a∗n ) soluţia acestui sistem; este clar că cel puţin unul dintre
a∗1 a∗2 , . . . , a∗n trebuie să fie diferit de zero, de exemplu a∗n 6= 0 .
În această situaţie, pentru ca (2.13), care este un sistem de n + 1 ecuaţii cu
n necunoscute, să fie un sistem compatibil, este necesar şi suficient ca (2.15)
să aibă loc, adică
1
(2.16) bnn = − n−1
X
a∗n a∗k bnk .
k=1
Metode Numerice 61
În concluzie, dacă a∗j = a∗j (b1 , b2 , . . . , bn ), j = 1, 2, . . . , n, verifică (2.14),

este posibil să găsim numerele b1 , b2 , . . . , bn care să verifice (2.15), deci
(2.16). Vom vedea, ı̂n paragraful următor, că acest lucru estre posibil, ceea
ce va completa demonstraţia Teoremei 19.
2.2 Formule cu grad maxim de exactitate

Scopul acestui capitol este depistarea formulelor de forma (2.3) cu gradul
de exactitate p∗ = max p = n .
(a,b)
Pentru aceasta avem nevoie de un rezultat intermediar referitor la inversarea
unei matrici particulare (Vandermonde 1 2 ) utilizând teoria interpolării.
2.2.1 Inversa matricii Vandermonde

Să notăm
 
1 1 ... 1
 b1 b2 . . . bn 
 
(2.17) V (b) =  .. .. .  = ||Bij || ,
 . . . . . .. 
bn−1
1 bn−1
2 . . . bn−1
n
½
1 , i=j
Bij = bi−1
j , δij = .
0 , i 6= j
Lema 17 Presupunem că numerele b1 , b2 , . . . , bn sunt distincte două câte

două. Dacă V −1 (b) este inversa matricei Vandermonde precizată ı̂n (2.17),
atunci V −1 (b) = ||Aij || , unde
(j−1)
li (0)
(2.18) Aij = ,
(j − 1)!
n
Y
ω(x)
li (x) = , ω(x) = (x − bj ) .
(x − bi )ω 0 (bi )
j=1
Demonstraţie. Este suficient să justificăm egalităţile

n
X
(2.19) Aik Bkj = δij , i, j ∈ {1, 2, . . . , n}
k=1
1
Alexandre Théophile Vandermonde (1735-1796) =matematician francez , prieten
apropiat al savantului Gaspard Monge (1746-1818) motiv pentru care a fost poreclit ,,soţia
lui Monge” .
2
Denumirea de determinant Vandermonde a fost introdusă de H. Lebesgue .
unde δij este simbolul lui Kronecker, adică

½
1 , i=j
δij = .
0 , i 6= j
O proprietate remarcabilă a polinoamelor li constă ı̂n faptul că
li (bj ) = δij .
Dar, utilizând formula lui Taylor

n (k−1)
X l (x)
(2.20) li (x) = i
xk−1
(k − 1)!
k=1
şi alegând ı̂n (2.20) x = bj , j ∈ {1, 2, . . . , n} , obţinem

n (k−1)
X l (0)
δij = i
bk−1
j ,
(k − 1)!
k=1
ceea ce demonstrează (2.19), deci (2.18).
2.2.2 Determinarea formulelor optimale

Lema 18 Fie b1 , b2 , . . . , bn numere distincte două câte două, astfel ı̂ncât
b1 b2 ...bn 6= 0 . O condiţie necesară şi suficientă pentru ca sistemul (2.13) să
fie compatibil este
Xn
1
(2.21) =0 .
bk
k=1
Demonstraţie. Din (2.14) şi (2.18) avem

 
 ∗  0
a1  
 a∗   1 
 2   0 
 ..  = V −1 (b)  =
 .   .. 
∗
 . 
an
0
 
  0  
A11 A12 . . . A1n   A12
  1   A22 
 A21 A22 . . . A2n    
= .. .. ..  0  =  .. 
 . . ... .  ..   . 
 . 
An1 An2 . . . Ann An2
0
sau
(a∗1 , a∗2 , . . . , a∗n ) = (l10 (0), l20 (0), . . . , ln0 (0)) .
Metode Numerice 63
Pentru ca (2.13) să fie compatibil, este necesar şi suficient ca această soluţie
să verifice (2.15), deci
X n
(2.22) lk0 (0)bnk = 0 .
k=1
Este cunoscut faptul că dacă h ∈ Πn , atunci

n
X
h(x) = lk (x)h(bk ) + ω(x) [x, b1 , . . . , bn ; h]
k=1
unde
ω(x) = (x − b1 )(x − b2 ) · · · (x − bn ) .
Pentru h(x) = xn avem

n
X
n
x = lk (x)bnk + ω(x),
k=1
iar prin derivare

n
X n
X 1
nxn−1 = l0k (x)bnk + ω(x) , n≥2.
x − bk
k=1 k=1
În particular, dacă alegem x = 0 putem scrie

n
X n
X 1
0= lk0 (0)bnk − (−1)n b1 b2 · · · bn ,
bk
k=1 k=1
ceea ce, din (2.22), ı̂nseamnă că (2.15) este acelaşi lucru cu (2.21).
Ca şi o consecinţă a celor stabilite rezultă propoziţia :
Teorema 20 Singurele formule de derivare numerică de forma

n
0 1X
f (x0 ) = ak f (x0 + h · bk ) + Rn (f ; x0 )
h
k=1
( n≥2 , h 6= 0) )
care au gradul maxim de exactitate n sunt acelea ı̂n care :

(i) b1 , b2 , . . . , bn sunt diferite de zero, distincte două câte două,
astfel ı̂ncât
X n
1
(ii) = 0 , şi
bk
k=1
(iii) pentru k ∈ {1, 2, . . . , n}



 ak = lk0 (0)

 ω(x)


 lk (x) = (x − bk )ω 0 (bk )





n
Y


 ω(x)
 = (x − bj ) .
j=1
Acest rezultat se poate enunţa şi sub următoarea formă :
Corolar 6 Formulele de derivare numerică de forma (2.3) care au gradul

maxim de exactitate n sunt
n
X
0 n−1 b1 b2 · · · bn f (x0 + h · bk )
(2.23) f (x0 ) = (−1) + Rn (f ; x0 )
h ω 0 (bk )b2k
k=1
unde bj 6= 0 , j = 1, 2, . . . , n , bi 6= bj pentru i 6= j şi
n
X 1
=0 .
bk
k=1
Demonstraţie. Deoarece
(x − bk )ω 0 (x) − ω(x)
lk0 (x) = ,
(x − bk )2 ω 0 (bk )
avem
−bk ω 0 (0) − ω(0)
lk0 (0) = =
b2k ω 0 (bk )
ω (0) 0
ω(0) −bk ω(0) − 1
= 0 · =
ω (bk ) b2k
−ω(0) (−1)n−1 b1 b2 · · · bn
= = .
ω 0 (bk )b2k ω 0 (bk )b2k
n
X F (bk )
Se cunoaşte că are loc egalitatea [b1 , b2 , . . . , bn ; F (t)] = . Prin
ω 0 (bk )
k=1
f (x0 + ht)
urmare, alegând F (t) = obţinem :
t2
Metode Numerice 65
Corolar 7 Formulele de derivare numerică de forma (2.3) care au gradul

de exactitate maxim posibil p = n admit reprezentarea:
f 0 (x0 ) =
(2.24) · ¸
b1 b2 · · · bn f (x0 + ht)
= (−1)n−1 b1 b2 , . . . , bn ; + Rn (f ; x0 ),
h t2 t
n
X 1
unde b1 b2 · · · bn 6= 0 , bi 6= bj pentru i 6= j şi =0.
bk
k=1
Fie Ln−1 (z1 , z2 , . . . , zn ; f |x) polinomul de interpolare al lui Lagrange aso-

ciat unei funcţii f : I → R şi nodurilor zk , zk ∈ I, k = 1, 2, . . . , n.
Definiţia 14 Fie h 6= 0 . Un vector b := (b1 , b2 , . . . , bn ) ∈ Rn se numeşte

vector admisibil (relativ la pasul h ) , dacă şi numai dacă coordonatele
b1 , b2 , . . . , bn verifică proprietaţile:
i) bi 6= bj pentru i 6= j ;
ii) b1 b2 · · · bn 6= 0 ;
X n
1
iii) =0;
bk
k=1
iv) x0 + h · bj ∈ I , j ∈ {1, 2, . . . n .
Prin Bnh se notează mulţimea tuturor vectorilor admisibili din Rn .
Definiţia 15 O formulă de derivare numerică se numeşte optimală din punct

de vedere al gradului de exactitate dacă ea este de forma (2.23) sau (2.24)
cu b = (b1 , b2 , . . . , bn ) ∈ Bnh .
Pentru n şi h fixaţi, notăm cu D∗ mulţimea tuturor formulelor optimale
de derivare numerică; pe scurt, Dn (x0 ; a, b; f ) ∈ D∗ .
Teorema 21 Orice formulă de derivare numerică
f 0 (x0 ) = Dn (x0 ; a, b; f ) + Rn (f ; x0 ),
cu Dn (x0 ; a, b; f ) ∈ D∗ , coincide cu
¯
d ¯
0
f (x0 ) = Ln−1 (x0 + hb1 , x0 + hb2 , . . . , x0 + hbn ; f |x)¯¯ +
dx x=x0
(2.25)
+Rn (f ; x0 ) ,
unde Rn (f ; x0 ) este restul formulei şi b = (b1 , b2 , . . . , bn ) ∈ Bnh .

Demonstraţie. Fie Ln−1 (f ; x) = Ln−1 (x0 + kb1 , . . . , x0 + hbn ; f |x). Avem

n
X Ω(x)
Ln−1 (f ; x) = f (x0 + hbk ) ,
(x − x0 − hbk )Ω 0 (x0 + hbk )
k=1
unde
n
Y
Ω(x) = (x − x0 hbj ),
j=1
n
Y
Ω 0 (x0 + hbk ) = hn−1 ω 0 (bk ) , ω(x) = (x − bj ) .
j=1
Prin urmare
0 d
Ln−1 (f ; x0 ) := Ln−1 (f ; x)|x=x0 =
dx
n
X
1 f (x0 + hbk ) (x − x0 − hbk )Ω 0 (x) − Ω(x)
= lim =
hn−1 ω 0 (bk ) x→x0 (x − x0 − hbk )2
k=1
n
X
1 f (x0 + hbk ) £ ¤
= −hbk Ω 0 (x0 ) − Ω(x0 ) .
hn+1 b2k ω 0 (bk )
k=1
Observăm că
Ω(x0 ) = (−1)n hn b1 b2 · · · bn ,
iar
n
Ω 0 (x) X 1
=
Ω(x) x − x0 − hbk
k=1
implică faptul că, ı̂n cazul b = (b1 , b2 , . . . , bn ) ∈ Bnh , vom avea

n
−hΩ 0 (x0 ) X 1
= =0 .
Ω(x0 ) bk
k=1
În concluzie,
n
X
0 n−1 b1 b2 · · · bn f (x0 + hbk )
Ln−1 (f ; x0 ) = (−1) ,
h ω 0 (bk )b2k
k=1
0 (f ; x ) ∈ D ∗ .
ceea ce conform lui (2.23), atestă faptul că Ln−1 0
Propoziţia demonstrată anterior ne arată că formulele de derivare numerică

pe n puncte x0 + hb1 , . . . , x0 + hbn , care sunt optimale din punct de
vedere al gradului de exactitate se obţin prin derivarea polinomului de in-
terpolare al lui Lagrange construit pe nodurile formulei, presupunând că
b = (b1 , b2 , . . . , bn ) este un vector admisibil.
Astfel putem afirma că formulele optimale de derivare numerică sunt ,, de
Metode Numerice 67
tip interpolator”.
Merită subliniat faptul că, există o infinitate de formule de derivare care
sunt optimale din punct de vedere al gradului de exactitate.
Mulţimea formulelor optimale depinde de n-parametrii liberi, anume :
de pasul h şi
de n − 1 dintre numerele distincte şi nenule b1 , b2 , . . . , bn .
Justificarea acestei afirmaţii se face pe baza lui (2.21).
2.3 Formule de derivare cu două noduri

Să considerăm
1 1
n=2 şi + =0 , (b1 , b2 ) ∈ B2h .
b1 b2
Din (2.23), (2.24) sau (2.25) rezultă imediat că formulele de derivare nu-
merică pe două noduri sunt de forma
f (x0 + hb1 ) − f (x0 − hb1 )

f 0 (x0 ) ≈ .
2hb1
Notând ε = hb1 , ε 6= 0 va rezulta că ı̂n cazul a două noduri ,singurele
formule optimale de derivare numerică având gradul maxim de exactitate
p = 2 este
f (x0 + ε) − f (x0 − ε)
(2.26) f 0 (x0 ) = + r(f ; x0 ) ,
2ε
unde, pentru ε 6= 0 fixat, r(f ; x0 ) reprezintă restul formulei de derivare

numerică. Fără să restrângem generalitatea, vom presupune ε > 0 .
Dacă I = [a, b] , x0 ∈ I , atunci pentru ca
x0 − ε ∈ [a, b] , x0 + ε ∈ [a, b]
este necesar şi suficient să fie verificate inegalităţile

¯ ¯
b − a ¯¯ a + b ¯¯
0<ε≤ − ¯x0 − .
2 2 ¯
2.3.1 Reprezentarea restului

Vom determina restul ı̂n (2.26) pentru anumite funcţii particulare. Pentru
ek (t) = tk se obţine
½
0 , k ∈ {0, 1, 2}
(2.27) r(ek ; x0 ) = 2
−ε , k = 3 .
În continuare, ı̂n (2.26) să considerăm
φλ (x) = |x − λ|2+ , λ ∈ [a, b] .


 (x − λ)m , x ≥ λ
m
|x − λ|+ = , x ∈ [a, b] .

0 , x<λ
Avem
|x0 + ε − λ|2+ − |x0 − ε − λ|2+
r (φλ ; x0 ) = 2 |x0 − λ|+ − .
2ε
Cazul 1: a ≤ λ ≤ x0 − ε; atunci
(x0 + ε − λ)2 − (x0 − ε − λ)2

r(φλ ; x0 ) = 2(x0 − λ) − = 0.
2ε
Cazul 2: x0 − ε ≤ λ < x0 ; ı̂n această situaţie
(x0 + ε − λ)2 1
r(φλ ; x0 ) = 2(x0 − λ) − = − (x0 − ε − λ)2 .
2ε 2ε
Cazul 3: x0 ≤ λ < x0 + ε; se obţine
1
r(φλ ; x0 ) = − (x0 + ε − λ)2 .
2ε
Cazul 4: x0 + ε ≤ λ ≤ b; observăm că
r(φλ ; x0 ) = 0.
Să definim funcţia θ : [a, b] → R prin
(2.28) θ(λ) = r(φλ ; x0 ) = r(|· − λ|2+ ; x0 ) .
Conform celor de mai sus,



 0 , λ ∈ [a, x0 − ε)





 1

 − (λ − x0 + ε)2 , λ ∈ [x0 − ε, x0 )
θ(λ) = 2ε



 1

 − (x0 + ε − λ)2 , λ ∈ [x0 , x0 + ε)



 2ε
0 , λ ∈ [x0 + ε, b] .
Este clar că

ε
(2.29) − ≤ θ(λ) ≤ 0 , λ ∈ [a, b] .
2
Următoarea propoziţie furnizează o reprezentare a restului pe un anumit
subspaţiu de funcţii.
Metode Numerice 69
Teorema 22 Fie f ∈ C(3) [a, b] şi

¯ ¯
b − a ¯¯ a + b ¯¯
0<ε≤ − ¯x0 − , x0 ∈ [a, b] .
2 2 ¯
Dacă
f (x0 + ε) − f (x0 − ε)
f 0 (x0 ) = + r(f ; x0 ) ,
2ε
atunci există cel puţin un punct ξ = ξ(f, x0 , ε), ξ ∈ (x0 − ε, x0 + ε), astfel
ı̂ncât
f 000 (ξ)
r(f ; x0 ) = − ε2 .
3!
Demonstraţie. Să considerăm o funcţie f ∈ C3 [a, b] . Are loc egalitatea
(t − a)2 00
f (t) = f (a) + (t − a)f 0 (a) + f (a)+
2
Z t
1
+ (t − λ)2 f 000 (λ) dλ ,
2 a
pe care o putem rescrie astfel

Z b
1
f (t) = p(t) + φλ (t)f 000 (λ) dλ , p ∈ Π2 .
2 a
Deoarece r(p; x0 ) = 0 , rezultă

µZ b ¶
1 000
r(f ; x0 ) = rt φλ (t)f (λ) dλ .
2 a
000 d
Având ı̂n vedere faptul că f este continuă pe [a, b] iar φλ (t) ,
dt
t ∈ [a, b] , există şi este mărginită, concludem cu
Z
1 b
(2.30) r(f ; x0 ) = θ(λ)f 000 (λ) dλ ,
2 a
funcţia θ fiind precizată ı̂n (2.28). Evident că din (2.30), ţinând seama
de expresia analitică a lui θ(λ) , rezultă
Z
1 x0 +ε
(2.31) r(f ; x0 ) = θ(λ)f 000 (λ) dλ,
2 x0 −ε
iar din (2.29) şi (2.31) putem afirma că există cel puţin un punct ξ ,
ξ ∈ (x0 − ε, x0 + ε) , astfel ı̂ncât
Z
000 1 x0 +ε
r(f ; x0 ) = c · f (ξ) , c = θ(λ) dλ .
2 x0 −ε
Merită subliniat faptul că c este independent de alegerea lui f .

Prin urmare, alegând f (x) = x3 = e3 (x) şi utilizând (2.27), găsim
r(e3 ; x0 ) = 6c,
deci
ε2 f 000 (ξ)
c= − , r(f ; x0 ) = − ε2 .
6 3!
2.4 Formule de derivare cu trei noduri

În cele ce urmează introducem ı̂n (2.3) n = 3 , (b1 , b2 , b3 ) ∈ B3h . Particularizând
ı̂n (2.23) - (2.25) , constatăm că formulele aproximative de derivare numerică,
cu grad de exactitate trei, sunt de forma
1
f 0 (x0 ) ≈ h [a1 f (x0 + hb1 ) + a2 f (x0 + hb2 )+
(2.32) µ ¶¸
b1 b2
+ a3 f x0 − h ,
b1 + b2
unde
b22 b12
a1 = , a2 = −
b1 (b2 − b1 )(b1 + 2b2 ) b2 (b2 − b1 )(b2 + 2b1 )
(b1 + b2 )2
a3 = .
b1 b2 (b1 + 2b2 )(b2 + 2b1 )
b2
Fie t = ; atunci (2.32) devine
b1
µ µ ¶¶
0 1 htb1
f (x0 ) ≈ ã1 f (x0 + hb1 ) + ã2 f (x0 + htb1 ) + ã3 f x0 − ,
hb1 1+t
cu ã1 , ã2 , ã3 precizaţi prin intermediul egalităţilor
t2 1 (t + 1)3
ã1 = , ã2 = − , ã3 = − ,
(t − 1)(2t + 1) t(t − 1)(t + 2) t(2t + 1)(t + 2)
1
(t 6= ±1 , t 6= ± , t 6= −2) .
2
Metode Numerice 71
Dacă ε = hb1 , ε 6= 0, găsim formula exactă de derivare nemerică pe trei

noduri, optimală din punct de vedere al gradului de exactitate
f 0 (x0 ) =
·
1 t2 1
= f (x0 + ε) − f (x0 + εt)−
(2.33) ε (t − 1)(2t + 1) t(t − 1)(t + 2)
µ ¶¸
(t + 1)3 t
− f x0 − ε + R(f ; x0 )
t(2t + 1)(t + 2) t+1
unde Rn (f ; x0 ) constituie restul aproximării.

Dintre proprietăţile lui R(f ; x0 ) menţionăm :
R(e0 ; x0 ) = 0, R(e1 ; x0 ) = 0, R(e2 ; x0 ) = 0, R(e1 ; x0 ) = 0,
t2
R(e4 ; x0 ) = ε3 , ek (t) = tk .
t+1
Este evident că avem o infinitate de formule de derivare numerică de forma
(2.33), acestea depinzând de ε şi de t .
În continuare vom presupune ε > 0 , t ∈ (0, 1) şi ı̂n plus
f : I → R , I = [a, b] , x0 ∈ [a, b] , f derivabilă pe x0 .
Dacă
(2.34) 0 < ε ≤ b − x0 si t ∈ (0, 1)
spunem că perechea (ε, 1) este ,, bine selecţionată” . În ipoteza (2.34) avem
următoarele inegalităţii:
t
a ≤ x0 − ε < x0 < x0 + εt < x0 + ε ≤ b .
t+1
Pentru λ ∈ [a, b] definim Ψλ : [a, b] → R prin egalitatea
Ψλ (x) = |x − λ|3+ .
Ne propunem să calculăm R(Ψλ ; x0 ) ı̂n ipoteza că perechea

(ε, t) este bine selecţionată. În conformitate cu (2.33) putem scrie
R (Ψλ ; x0 ) = 3|x0 − λ|2+ −

µ
1 t2
− |x0 + ε − λ|3+ −
ε (t − 1)(2t + 1)
1
− |x0 + εt − λ|3+ −
t(t − 1)(t + 2)
¯ ¯3 !
(t + 1)3 ¯ εt ¯
− ¯x0 − − λ¯ .
t(2t + 1)(t + 2) ¯ (t + 1) ¯
+
Distingem următoarele
h situaţii
i :
εt S
Cazul I : λ ∈ a, x0 − t+1 [x0 + ε, b] ; atunci
R (Ψλ ; x0 ) = 0 .
³ i
εt
Cazul II : λ ∈ x0 − t+1 , x0 ) ; ı̂n această situaţie
µ ¶
(t + 1)3 εt 3
R (Ψλ ; x0 ) = λ − x0 + .
εt(2t + 1)(t + 2) t+1
Cazul III : λ ∈ (x0 , x0 + εt] ; obţinem
t2 (x0 + εt − λ)3
R (Ψλ ; x0 ) = (x0 + ε − λ)3 − .
ε(1 − t)(2t + 1) εt(1 − t)(t + 2)
Cazul IV : λ ∈ (x0 + εt, x0 + ε) ; avem
t2
R (Ψλ ; x0 ) = (x0 + ε − λ)3 .
ε(1 − t)(2t + 1)
Fie
(2.35) Ω(λ) = R (Ψλ ; x0 ) = R(| · −λ|3+ ; x0 ) .
Din cele de mai sus
· ¸
εt [
Ω(λ) = 0 pentru λ ∈ a, x0 − [x0 + ε, b]
t+1
şi µ ¶
εt
Ω(λ) ≥ 0 dacă λ ∈ x0 − , x0 + ε .
t+1
De exemplu ı̂n cazul III avem
(1 − t)2
Ω(λ) ≥ ε2 t2 .
2t + 1
Teorema 23 Fie o pereche (ε, t) bine selecţionată.
Pentru orice f ∈ C 4 [a, b] există un punct ξ ,
εt
x0 − < ξ < x0 + ε ,
t+1
astfel ı̂ncı̂t restul din (2.33) să admită reprezentarea
t2 f (4) (ε)
(2.36) R(f ; x0 ) = ε3 · · .
t+1 4!
Metode Numerice 73
Demonstraţie. Pentru x ∈ [a, b] avem

Zb
1
f (x) = p(x) + |x − λ|3+ f (4) (λ) dλ
3!
a
unde p ∈ Π3 . Deoarece R(p; x0 ) = 0 putem scrie

Zb
1
(2.37) R(f ; x0 ) = Ω(λ)f (4) (λ) dλ
3!
a
funcţia Ω fiind precizată ı̂n (2.35).

Observaţiile
³ efectuate
´ asupra lui Ω ne conduc la afirmaţia că există ξ ∈
εt
x0 − t+1 , x0 + ε astfel ı̂ncı̂t (vezi (2.37))
Zb
(4) 1
R(f ; x0 ) = c0 · f (ξ) , c0 = Ω(λ) dλ .
3!
a
Pentru f (x) = x4 se obţine

1 1 t2
c0 = R (e4 ; x0 ) = ∗ ε3 ·
4! 4! t+1
ceea ce completează demonstraţia egalităţii (2.36).
Menţionăm că tratarea matriceală a formulelor de derivare numerică s-a mai

făcut numai ı̂n cazul n = 3 de către Marshal Ash şi R.L.Jones [2] .
Studiul cazului general, deci pentru n arbitrar , a fost făcut de către A.
Lupaş ı̂n colaborare cu D. Mache şi a fost publicat ı̂n [18].
O formulă simplă dar care nu are gradul maxim de exactitate este ,, formula
lui Salzer” (vezi [2] şi [27])
4f (x0 + h) − 3f (x0 ) − f (x0 + 2h)
(2.38) f 0 (x0 ) ≈ .
2h
O tratare generală a formulelor de derivare numerică se gaseşte expusă ı̂n
lucrările lui Tiberiu Popoviciu [24]-[25]. O alegere convenabilă a parametrilor
(ε, 1) ı̂n (2.33) este
1
t= , ε = 6h .
2
În acest caz găsim formula optimală , din punct de vedere al gradului de
exactitate precizată ı̂n cele ce urmează :
32f (x0 + 3h) − 27f (x0 − 2h) − 5f (x0 + 6h) 3 3 (4)

f 0 (x0 ) = + h f (µ)
120h 2
unde x0 − 2h < µ < x0 + 3h .

Remarcăm că ı̂n această formulă coeficienţii sunt numere raţionale.
2.5 Restul ı̂n formulele optimale cu n - noduri

Studiul restului ı̂n caz general se poate face cu uşurinţă , prin folosirea
reprezentării restului ı̂n interpolarea pe noduri multiple.
Vom presupune că x0 ∈ [a, b] , h 6= 0 şi că b1 , b2 , ..., bn sunt numere

nenule, distincte două câte două, care satisfac

 a − x0 b − x0

 ≤ bk ≤ , k ∈ {1, 2, . . . , n}
 h h

 1 1 1

 + + ··· + =0 .
b1 b2 b1
Să considerăm o formulă de derivare pe n -noduri, optimală din punct de
vedere al gradului de exactitate. Conform celor stabilite anterior, avem
n
(−1)n−1 b1 b2 · · · bn X f (x0 + hbk )
(2.39) f 0 (x0 ) = + Rn (f ; x0 )
h b2k ω 0 (bk )
k=1
unde Rn (f ; x0 ) este restul şi ω(x) = (x − b1 ) · · · (x − bn ) .

Teorema 24 Dacă f ∈ C n+1 [a, b] , atunci există ı̂n [a, b] cel puţin un
punct ξ astfel ı̂ncât restul din formula (2.39) să admită reprezentarea
f (n+1) (ξ)
(2.40) Rn (f ; x0 ) = (−1)n hn · b1 b2 · · · bn .
(n + 1)!
Demonstraţie. Să considerăm nodurile
x0 , x0 , x0 + hb2 , x0 + hb3 , . . . , x0 + hbn

| {z }
| {z }
n+1
şi fie H = Hn f ∈ Πn polinomul lui Lagrange- Hermite care interpolează o

funcţie derivabilă f : [a, b] → R ı̂n sensul următor

 (Hn f ) (x0 ) = f (x0 ) , (Hn f ) 0 (x0 ) = f 0 (x0 )

(Hn f ) (x0 + hbk ) = f (x0 + hbk ) , k ∈ {2, 3, . . . , n} .
Pentru orice f ∈ C n+1 [a, b] există cel puţin un punct θ ∈ [a, b] , astfel ca
f (n+1) (θ)
f (x) − (Hn f ) (x) = (x − x0 )2 (x − x2 )(x − x3 ) · · · (x − xn )
(2.41)
(n + 1)!
Metode Numerice 75
unde xj = x0 + hbj şi θ = θ(f ) ∈ [a, b] .

Dacă notăm g(x) = f (x) − (Hn f ) (x) , avem
(2.42) g(x0 ) = g(x0 + hb2 ) = . . . = g(x0 + hbn ) = 0 , g 0 (x0 ) = 0
precum şi egalităţile (vezi (2.41))
g (n+1) = f (n+1)
(2.43)
f (n+1) (ξ)
g(x0 + hb1 ) = b21 hn+1 ω 0 (b1 )
(n + 1)!
cu ξ ∈ [a, b] . Deoarece gradul de exactitate al formulei de derivare numerică

este maxim posibil, de exemplu avem Rn (H; x0 ) = 0 , rezultă
Rn (f ; x0 ) = Rn (f ; x0 ) − Rn (H; x0 ) = Rn (g; x0 ) .
Pe de altă parte, ţinând cont de (2.39) , (2.42) obţinem

n
0 (−1)n−1 b1 b2 · · · bn X g (x0 + hbk )
Rn (g; x0 ) = g (x0 ) − =
h b2k ω 0 (bk )
k=1
(−1)n b1 b2 · · · bn g (x0 + hb1 )

= · .
h ω 0 (b1 )b21
Din (2.43) se conclude cu
f (n+1) (ξ)
Rn (f ; x0 ) = Rn (g; x0 ) = (−1)n hn b1 b2 · · · bn .
(n + 1)!
2.6 Aproximarea lui f (p) (x0 )

În cadrul acestui capitol vom considera că f : [a, b] → R este o funcţie de
p -ori derivabilă pe un punct x0 , x0 ∈ [a, b] . Fiind dat h > 0 prin
b1 , b2 , . . . , bn
se notează numere reale , distincte două câte două, astfel ca

a − x0 b − x0
≤ bk ≤ , k ∈ {1, 2, . . . , n}.
h h
Fie p, n ∈ N astfel ca
n≥p+1≥2 .
Calculul aproximativ al lui f (p) (x0 ) se face prin intermediul unei combinaţii
liniare a valorilor funcţiei f , adică
n
1 X
f (p) (x0 ) ≈ ak f (xk )
hp
k=1
unde
(2.44) xk = x0 + h · bk , (xk ∈ [a, b]).
Formula exactă de aproximare pentru f (p) (x0 ) este
n
(p) 1 X
(2.45) f (x0 ) = p ak f (xk ) + rn (f ) ,
h
k=1
funcţionala liniară rn (f ) fiind restul aproximării.

Este clar că valorile acestei funcţionale depind şi de h, x0 , aj , bk .
Definiţia 16 Formula de derivare numerică (2.45) are gradul de exactitate
(cel puţin) egal cu s , dacă
(2.46) rn (h) = 0 ∀h ∈ Πs .
Formula (2.45) are gradul efectiv de exactitate s , dacă (2.46) are loc şi ı̂n
plus există cel puţin un polinom h0 , de grad efectiv egal cu s + 1 , pentru
care
(2.47) rn (h0 ) 6= 0 .
Dacă pasul h şi numărul n al nodurilor sun parametrii presupuşi pentru
moment fixaţi , dorim să determinăm acele formule de derivare numerică de
forma (2.44) care au gradul efectiv de exactitate maxim posibil.
Aceasta revine la determinarea parametrilor
(a1 , a2 , ..., an ) şi (b1 , b2 , ..., bn )
pentru care (2.46)-(2.47) sunt verificate cu s maxim.
2.6.1 Formule de derivare de tip interpolator

Fie (Lf ) (x) polinomul de interpolare al lui Lagrange construit pe nodurile
x1 , x2 , ..., xn , deci
(Lf ) (x) = Ln−1 (x1 , x2 , ..., xn ; f |x) =
n
X
= Λk (x)f (xk )
k=1
unde xk = x0 + hbk şi
n
Y
Ω(x)
(2.48) Λk (x) = , Ω(x) = (x − xk ) .
(x − xk )Ω 0 (xk )
k=1
Metode Numerice 77
Definiţia 17 Formulele aproximative de derivare numerică de forma
f (p) (x0 ) ≈ (Lf )(p) (x0 ) ,
deci obţinute prin derivarea succesivă a polinomului lui Lagrange menţionat,

se numesc formule de tip interpolator.
Deoarece w = Lw , ∀w ∈ Πn−1 , este clar că gradul de exactitate al unei

formule de tip interpolator este cel puţin egal cu n − 1 . Este ı̂nsă adevărată
şi următoarea propoziţie.
Teorema 25 Orice formulă de derivare numerică de forma (2.44) care are

gradul de exactitate cel puţin n − 1 , este de tip interpolator.
Demonstraţie. Este suficient să impunem ı̂n (2.44) condiţia
rn (Λj ) = 0
unde Λj ∈ Πn−1 este precizat ı̂n (2.48) şi 1 ≤ j ≤ n . Se obţine

³ ´
(a1 , ..., an ) = hp Λ1 (p) (x0 ), ...Λn (p) (x0 )
ceea ce atrage după sine că (2.44) se scrie astfel

n
X
f (p) (x0 ) = Λk (p) (x0 )f (xk ) + rn (f ) = (Lf )p (x0 ) + rn (f ).
k=1
Aceasta completează demonstraţia.
Lema 19 Dacă (2.44) este de tip interpolator , rn restul acestei formule,

Q
n
şi ω(x) = (x − bk ) , atunci
k=1
rn (en ) = ω (p) (0)hn−p
(2.49) Ã n
!
X
rn (en+1 ) = p · ω (p−1) (0)hn−p+1 + (n + 1)x0 + h bk ω (p) (0)
k=1
Demonstraţie. Să alegem o formulă de derivare numerică cu gradul de

exactitate cel puţin egal cu n − 1 . Fiind o formulă de tip interpolator ea
va fi de forma
n
X
(2.50) f (p) (x0 ) = (Lf )(p) (x0 ) + rn (f ) = ak f (xk ) + rn (f )
k=1
cu coeficienţii (vezi (2.48))

· ¸(p)
(p) Ω(x)
ak = Λk (x0 ) = .
(x − xk )Ω 0 (xk ) x=x0
Egalitatea
f (x) = (Lf ) (x) + Ω(x) [x, x1 , x2 , ..., xn ; f ]
implică faptul că restul pentru un polinom h are forma
µ ¶(p)
(2.51) rn (h) = Ω(x) [x, x1 , x2 , ..., xn ; h)
x=x0
Alegând ı̂n (2.51) h(x) = xn , iar apoi h(x) = xn+1 , folosind egalităţile
n
X
[x, x1 , ..., xn ; en ] = 1 , [x, x1 , ..., xn ; en+1 ] = x + xk ,
k=1
deducem
rn (en ) = Ω(p) (0)
(2.52) Ã Ã n
!!(p)
X
rn (en+1 ) = Ω(x) x + xk .
k=1 x=x0
Să observăm că ¶ µ
x − x0
Ω(x) = hn ω .
h
Astfel, prin efectuarea unor calcule elementare obţinem (2.49).
2.6.2 Gradul maxim de exactitate

Teorema 26 Dacă s este gradul de exactitate al formulei
n
1 X
f (p) (x0 ) = p ak f (xk ) + rn (f ) ,
h
k=1
atunci s ≤ n .
Demonstraţie. Prin absurd să presupunem s ≥ n + 1 şi fie
Φ(x) := (x − x0 )Ω(x) .
Observăm că
rn (Ω) = Ω(p) (x0 ) şi rn (Φ) = Φ(p) (x0 ) = pΩ(p−1) (x0 ) .
Dar Ω şi Φ fiind polinoame din Πn+1 , va trebui ca
Ω(p) (x0 ) = 0 şi Ω(p−1) (x0 ) = 0 .
Aceasta este o contradicţie cu faptul că Ω are toate rădăcinile distincte.
Capitolul 3
FORMULE DE
CUADRATURĂ
3.1 Ponderi
Dacă −∞ ≤ a < b ≤ +∞ vom nota prin < a, b > unul dintre intervalele
(a, b) , [a, b) , (b, a] sau [a, b] .
Definiţia 18 O funcţie w :< a, b >→ [0, +∞) cu proprietăţile

1. pentru orice k = 0, 1, 2, ... , există integralele
Zb
tk w(t) dt ;
a
Rb
2. w(t) dt > 0 ,
a
se numeşte pondere pozitivă pe intervalul (a, b) .

Pentru simplificare utilizăm termenul de "pondere pe (a, b)”.Subliniem
faptul că pozitivitatea ponderii nu este necesară pe tot parcursul expunerii
rezultatelor din acest capitol. Dorim să precizăm semnificaţia condiţiilor pe
care le verifică o pondere
• conform primei ipoteze, ı̂nseamnă fie că integralele există ı̂n sens pro-
priu , sau dacă unele dintre integrale sunt improprii atunci ele sunt
convergente ;
• a doua condiţie ne asigură că aproape peste tot ı̂n (a, b) avem
w(t) > 0 .
79
Exemple de ponderi
Condiţii
w(t) Denumire impuse asupra Intervalul (a, b)
parametrilor
w1 (t) = (b − t)p (t − a)q Jacobi p > −1 , q > −1 (a, b)
w2 (t) = e−t tα Laguerre α > −1 (0, +∞)
2
w3 = e−t Hermite — (−∞, +∞)
4
w4 (t) = e−t Freud — (−∞, ∞)
Să presupunem că w este o pondere pe (a, b). În continuare vom folosi
următoarele notaţii
• Mulţimea tuturor funcţiilor f :< a, b >→ R pentru care f w este

măsurabilă iar
|f |p w (p > 0) este integrabilă pe (a, b)
se notează cu Lpw (a, b) ; ı̂n loc de L1w (a, b) vom scrie Lw (a, b) .
Dacă p ≥ 1 , se cunoaşte că Lpw (a, b) se poate organiza ca şi un spaţiu
liniar normat ı̂nzestrat cu norma
³ Zb ´1
|f (t)|p w(t) dt
p
||f ||p : = .
a
• Π este spaţiul liniar al tuturor polinoamelor cu coeficienţi reali ;
• Πm desemnează subspaţiul din Π format cu toate polinoamele de grad

cel mult m ;
• C m [a, b] reprezintă spaţiul liniar al funcţiilor f : [a, b] → R pentru care

derivata de ordinul m există şi este continuă pe intervalul [a, b] .
Metode Numerice 81
Lema 20 Cu notaţiile de mai sus, au loc incluziunile
Π ⊂ Lw (a, b) şi C m [a, b] ⊂ Lw (a, b) .
Demonstraţie. Afirmaţia de mai sus rezultă din faptul că aplicaţia

Zb
I : Lw (a, b) → R precizată prin I(f ) = f (x)w(x)dx
a
este o functională liniară.

În practică , dacă w este o pondere pe (a, b) se impune adesea să determinăm
o valoare aproximativă a integralei:
Zb
f (t)w(t) dt ,
a
unde f este o funcţie arbitrară din spaţiul Lw (a, b) .

De exemplu
• ı̂n mecanica cuantică intervin integralele definite de forma
Zc Z c
−t2 2
f (t)e dt sau f (t)e−t dt
0
−c
unde 0 < c < +∞ . În această situaţie

2
w(t) = e−t , (a, b) = (−c, c) sau (a, b) = (0, c) .
Metode de calcul aproximativ al acestor integrale sunt prezentate de către

M.F.King , M.Dupuis ,J.Computational Phys., 21 (1976) 144-165 , şi de
R.Mach , J.Mathem.Phys., 25 (1984) 2186-2193 .
• Ecuaţia diferenţială
1
y 00 (x) − xy(x) = µ , |µ| = ,
π
intervine ı̂n aşa numita teorie a modelelor oscilatoarelor armonice pentru
numere cuantice mari (vezi de exemplu S.Y.Lee , J.Chem.Phys., 72(1980)
332-336 ) . Funcţiile Airy , Hi (x), Gi (x) sunt soluţii, verificând anumite
condiţii iniţiale , ale acestei ecuaţii diferenţiale. Ele sunt definite prin
Z∞
1 t3
Hi (x) = etx e− 3 dt ,
π
0
1
Z∞ 3 ³ √3 2π ´
− tx − t3
Gi (x) = − e 2 e cos tx + dt
π 2 3
0
Se pune problema ca pentru un x0 dat să evaluăm aproximativ numerele

Hi (x0 ), Gi (x0 ) . În acest caz
t3
(a, b) = (0, ∞) , w(t) = e− 3 .
• Integralele de forma
Z∞
2
f (t)tp e−t dt , p ∈ {0, 1, 2}
0
abundă ı̂n soluţia ecuaţiei lui Boltzmann ( vezi B.Shizgal , J.Comput Phys.,
41(1981) 309-328 ). Cazul p = 0 intervine şi ı̂n unele aplicaţii din statis-
tică (a se consulta D.Kahaner, G.Tietjen , R.Beckman ,J.Statist. Comput.
Simul., 15 (1982) 155-160 ). De această dată , se poate considera ca şi
pondere una dintre funcţiile
2
w(t) = tp e−t , p ∈ {0, 1, 2} .
• Fie F (f ; p) o transformată Laplace, adică

Z∞
F (s) = e−st f (t) dt , Re s > 0 ,
0
În fizica corpului solid intervin serii de forma

∞
X
(−1)k−1 F (f ; k) = : σ(f ) .
k=1
Presupunı̂nd seriile convergente , deci că f satisface anumite condiţii supli-

mentare, putem scrie
Z∞ ³X
∞ ´ Z∞
k−1 kt dt
σ(f ) = f (t) (−1) e dt = f (t) t .
e +1
0 k=1 0
În concluzie, de această dată intervine ponderea

1
w(t) = pe (0, +∞) .
et +1
O metodă de calcul aproximativ al lui σ(f ) este indicată de W.Gautschi
şi G.V.Milovanović ı̂n ”Gaussian quadrature involving Einstein and Fermi
functions with an application to summation of series” , Mathematics of
Computation 44 (1985) 177-190 .
Metode Numerice 83
3.2 Noţiunea de formulă de cuadratură

Să considerăm o funcţie f din Lw (a, b) şi F o submulţime din spaţiul
Lw (a, b) astfel ı̂ncât f ∈ F . Fie {s1 , ..., sn } un sistem liniar independent de
funcţii reale, sk ∈ Lw (a, b) .
În aplicaţii, funcţia f se aproximează, ı̂ntr-un anumit sens, cu un element din
ı̂nvelitoarea liniară a sistemului s1 , ..., sn . Presupunem că
(3.1) f ≈ σn f pe < a, b >
unde
n
X
(σn f )(x) = ϕk (f )sk (x) , ϕk (f ) ∈ R
k=1
şi deasemenea vom face ipoteza restrictivă că
ϕk : Lw (a, b) → R , k = 1, 2, ..., n
sunt funcţionalele de evaluare ataşate unui sistem z1 , z2 , ..., zn de puncte distincte

din < a, b > , deci că
ϕk (f ) = f (zk ) , k = 1, 2, ..., n .
Având ı̂n vedere aproximaţia (3.1), deducem

n
X
f (t)w(t) ≈ f (zk )sk (t)w(t) ,
k=1
iar prin integrare, ı̂n practică se consideră că
Zb n
X Zb
(3.2) f (t)w(t) dt ≈ ck f (zk ) , ck := sk (t)w(t) dt .
a k=1 a
Aproximaţia (3.2) este o formulă (aproximativă) de cuadratură pe noduri simple sau

o formulă elementară de cuadratură.
Numerele reale c1 , ..., cn se numesc coeficienţii formulei de cuadratură.
Egalitatea
Zb n
X
(3.3) f (t)w(t) dt = ck f (zk ) + Rn (f )
a k=1
poartă denumirea de formulă exactă de cuadratură .

În (3.3) s-a introdus restul formulei (3.2), adică funcţionala liniară
Rn : Lw (a, b) → R
definită prin
Zb n
X
(3.4) Rn (f ) = f (t)w(t) dt − ck f (zk ) .
a k=1
În scopul evaluării erorii se poate utiliza distanţa dintre f şi σn f
ρ(f, σn f ) : = ||f − σn f ||1 .
Observăm că
Zb
|Rn (f )| ≤ |f (t) − (σn f )(t)|w(t)dt ,
a
deci
(3.5) |Rn (f )| ≤ ρ(f, σn f ) .
In ipoteza că sistemul {s1 , ..., sn } este dens ı̂n F rezultă că pentru orice
ε > 0 există o combinaţie σn∗ pentru care
|Rn (f )| ≤ ε , ∀f ∈ F ,
unde s-a presupus

n
X Zb
¡ ∗ ¢
ck f (zk ) = σn f (t)w(t) dt .
k=1 a
Această inegalitate (3.5) ne sugerează că restul va fi cu atât mai mic cu cât f este
,,mai apropiat” de ı̂nvelitoarea liniară a sistemului {s1 , ..., sn } . În prezentul capitol
vom studia cu precădere formulele de cuadratură pe noduri simple , deci de forma
(3.3).
3.2.1 Gradul de exactitate

Să considerăm că funcţiile
s1 , ..., sn
sunt polinoame liniar independente . Vom nota
(3.6) e0 (t) = 1 , e1 (t) = t , ..., hj (t) = tj .
Datorită faptului că eficacitatea aplicării unei formule de cuadratură poate fi apre-
ciată prin comportarea restului Rn pe subspaţiul Πm , se introduce următoarea
terminologie :
Definiţia 19 O formulă de cuadratură are gradul de exactitate m dacă
(3.7) Rn (e0 ) = 0 , Rn (e1 ) = 0 , ..., Rn (em ) = 0 .
Dacă ı̂n plus

Rm (em+1 ) 6= 0
spunem că formula de cuadratură are gradul de exactitate efectiv egal cu m .
Liniaritatea funcţionalei Rn ne arată că egalităţile (3.7) sunt echivalente cu
Rn (h) = 0 pentru orice h ∈ Πm .

Metode Numerice 85
Exemplu . Teorema de medie a calcului integral ne poate sugera aproximaţia

Zb ³a + b´
f (t)dt ≈ (b − a)f , −∞ < a < b < ∞ ,
2
a
ceea ce ı̂n realitate este o formulă aproximativă de cuadratură. Dacă r(f ) este
restul ı̂n această formulă , adică
Zb ³a + b´
(3.8) f (t)dt = (b − a)f + r(f )
2
a
se constată că
(b − a)3
r(e0 ) = 0 , r(e1 ) = 0 , r(e2 ) =
12
adică gradul de exactitate al formulei (3.8) este efectiv egal cu unu.
Teorema 27 În formulele de cuadratură de forma
Zb n
X
(3.9) f (t)w(t) dt = ck f (zk ) + Rn (f )
a k=1
³ ´
f ∈ Lw (a, b)
considerăm nodurile z1 < z2 < ... < zn fixate ı̂n < a, b > . Dacă m este un
număr natural m ≤ n − 1 , atunci
i) pentru m < n − 1 există o infinitate de formule care au gradul de
exactitate m ;
ii) ı̂n cazul m = n − 1 există o singură formulă de cuadratură de forma
(3.9) care are gradul de exactitate n − 1 .
Demonstraţie. Condiţiile
Rn (ej ) = 0 , j = 0, 1, 2, ..., m
atrag după sine următoarele condiţii impuse asupra coeficienţilor :
n
X Zb
ck zkj = bj unde bj = tj w(t)dt , j = 0, 1, ..., m .
k=1 a
Aceasta ne arată că parametrii necunoscuţi c1 , ..., cn trebuie să verifice sistemul de
m + 1 ecuaţii liniare
 
1 1 ... 1    
 z1 z2 . . . zn  c1 b0
 2  c2   b1 
 z1 z22 . . . zn2     
(3.10)   .. = ..  .
 .. .. ..   .   . 
 . . ... . 
cn bm
z1 z2m . . . znm
m
Cazul I : m < n−1 . În această situaţie, sistemul (3.10) este compatibil nedeterminat
(rangul matricii sistemului este strict mai mic decât numărul necunoscutelor).
Cazul II : m = n − 1 . Deoarece zi 6= zj pentru i 6= j , vom avea
¯ ¯
¯ 1 1 . . . 1 ¯¯
¯
¯ z1 z2 . . . zn ¯
¯ 2 ¯
¯ z1 z22 . . . zn2 ¯
¯ ¯ 6= 0
¯ .. .. .. ¯
¯ . . . . . . ¯
¯ ¯
¯ zm zm . . . zm ¯
1 2 n
ceea ce demonstrează afirmaţiile din enunţul teoremei.
O problemă interesantă este de a estima gradul de exactitate al unei formule

de cuadratură.
Teorema 28 Fie m gradul de exactitate al formulei de cuadratură (3.9). Atunci
m ≤ 2n − 1 .
Demonstraţie. Prin reducere la absurd să presupunem m > 2n − 1 , deci

m ≥ 2n . Cu alte cuvinte, să presupunem că restul Rn satisface
(3.11) Rn (h) = 0 , ∀h ∈ Π2m .
Să alegem
³ ´2
h∗ (t) = ω(t) , ω(t) = (t − z1 )(t − z2 )...(t − zn ) .
Pe de o parte , deoarece h∗ ∈ Π2n , din (3.11) deducem
(3.12) Rn (h∗ ) = 0 .
Pe de altă parte , pozitivitatea ponderii şi faptul că
h∗ (zk ) = 0 , k ∈ {1, 2, ..., n}
implică
Zb ³ ´2
∗
Rn (h ) = ω(t) w(t) dt > 0 ,
a
ceea ce contrazice (3.12).
3.3 Formule de cuadratură de tip interpolator

Să notăm
(k−1)
lj (0)
(3.13) Ajk = , 1≤j≤n , 1≤k≤n,
(k − 1)!
unde
ω(z)
lj (z) =
(z − zj )ω 0 (zj )
Metode Numerice 87
n
Y
ω(z) = A (z − zν ) , A 6= 0 .
ν=1
Inversa matricei Vandermonde
 
1 1 ... 1
 z1 z2 ... zn 
 
A= .. .. .. 
 . . 00
ots . 
z1n−1 z2n−1 . . . znn−1
este matricea n × n ³ ´
||Aij || vezi (3.13) .
Să presupunem m = n − 1 şi să determinăm efectiv singura formulă de
cuadratură ( 3.9) cu gradul de exactitate n − 1 , având nodurile z1 , z2 , ..., zn fixate.
Utilizı̂nd (3.10) găsim
    
c1 A11 A12 ... A1n b0
 c2   A21 A22 ... A2n  b1 
    
 ..  =  .. .. ..  .. 
 .   . . ... .  . 
cn An1 An2 ... Ann bn−1
ceea ce implică
n
X Zb µ n−1
X (j) ¶
lk (0) j
ck = Akj bj−1 = t w(t) dt =
j=1 j=0
j!
a
Zb
= lk (t)w(t) dt .
a
Prin urmare
n
X Zb µ X
n ¶
ck f (zk ) = lk (t)f (zk ) w(t) dt =
k=1 a k=1
Zb ³ ´
= Ln−1 z1 , z2 , ..., zn ; f |t w(t) dt
a
³ ´
unde Ln−1 z1 , z2 , ..., zn ; f |. este polinomul de interpolare al lui Lagrange core-
spunzător nodurilor distincte z1 , z2 , ..., zn .
Definiţia 20 O formulă de cuadratură de forma (3.9) care are gradul de exactitate

n − 1 se numeşte formulă de cuadratură de tip interpolator.
Remarcăm următoarele ( vezi Teorema 27 )
• ı̂n cazul ı̂n care sistemul de noduri
{z1 , z2 , ..., zn } este fixat
există o singură formulă de cuadratură de tip interpolator ;
• dacă nodurile z1 , z2 , ..., zn sunt considerate variabile , deci ca parametrii arbi-

trari , atunci oricărui sistem de noduri {z1 , z2 , ..., zn } i se ataşează o anumită
formulă de cuadratură de tip interpolator, deci vor exista o infinitate de for-
mule de cuadratură , pe n noduri cu gradul de exactitate n − 1 .
Din cele de mai sus rezultă următoarea propoziţie :
Teorema 29 O condiţie necesară şi suficientă pentru ca (3.9) să fie o formulă de
cuadratură de tip interpolator este ca coeficienţii ei să admită reprezentarea
Zb
1 ω(t)
(3.14) ck = 0 w(zk ) dt
ω (zk ) t − zk
a
unde k = 1, 2, ..., n şi

n
Y
ω(t) = (t − zk ) .
k=1
Corolar 8 O formulă de cuadratură de forma
Zb n
X
f (t)w(t)dt = ck f (zk ) + Rn (f )
a k=1
unde nodurile distincte sunt arbitrare şi care are gradul de exactitate n − 1 se
obţine prin integrarea , relativ la ponderea w , a polinomului de interpolare al lui
Lagrange, adică
Zb Zb
¡ ¢
(3.15) f (t)w(t)dt = Ln−1 z1 , ..., zn ; f |t w(t) dt + Rn (f ) .
a a
3.3.1 Mărirea gradului de exactitate

Prezentăm o modalitate (vezi [?]) care ne va permite ca având la dispoziţie două
formule distincte de cuadratură , cu un acelaşi grad de exactitate m , să generăm
o formulă de cuadratură cu gradul de exactitate m + 1 .
Teorema 30 Considerăm formulele de cuadratură
Zb p
X
f (t)w(t)dt = ak f (xk ) + rp (f )
a k=1
Zb q
X
f (t)w(t)dt = bk f (yk ) + εq (f )
a k=1
Dacă resturile rp şi εq verifică condiţiile
rp (h) = εq (h) = 0 ∀h ∈ Πm ,
Metode Numerice 89
∆ : = εq (em+1 ) − rp (em+1 ) 6= 0 ,
atunci formula de cuadratură
Zb p
X q
X
(3.16) f (t)w(t) dt = α ak f (xk ) + (1 − α) bk f (yk ) + R(f )
a k=1 k=1
unde
εq (em+1 )
α= ,
∆
are gradul de exactitate m + 1 . În plus
R(f ) = αrp (f ) + (1 − α)εq (f )
Demonstraţie. Avem
Zb
¡ ¢
R(f ) = α + (1 − α) f (t)w(t) dt−
a
µ Zb ¶ µ Zb ¶
−α f (t)w(t) dt − rp (f ) − (1 − α) f (t)w(t) dt − εq (f ) =
a a
= αrp (f ) + (1 − α)εq (f ) .
Deci
R(h) = αrp (h) + (1 − α)εq (h) = 0 , ∀h ∈ Πm
şi
R(em+1 ) = αrp (em+1 ) + (1 − α)εq (em+1 ) = 0 .
Pentru ca să ilustrăm eventualele aplicaţii ale teoremei demonstrate anterior ,
considerăm formulele exacte de cuadratură
Z b ³a + b b − a´
f (t) dt = (b − a)f −λ + r1 (f )
a 2 2
şi
Z ³a + b
b
b − a´
f (t) dt = (b − a)f +µ + ε1 (f )
a 2 2
unde λ , µ ∈ (0, 1] . Se verifică imediat că
r1 (e0 ) = ε1 (e0 ) = 0
(b − a)2 (b − a)2
r1 (e1 ) = λ , ε1 (e1 ) = −µ
2 2
Aceasta ı̂nseamnă că cele două formule au gradul de exactitate efectiv egal cu
m=0. Cu notaţia din Teorema 30 se obţine
µ
α= .
µ+λ
Prin urmare formula de cuadratură

Z b
(3.17) f (t) dt =
a
µ ³ ¶
b−a a+b b − a´ ³a + b b − a´
= µf −λ + λf +µ + R(f )
µ+λ 2 2 2 2
are gradul de exactitate m = 1 . În plus
(b − a)3
R(e2 ) = (1 − 3µλ) .
12
Să repetăm procedeul descris anterior considerând ca şi formule de referinţă pe
(3.8) şi (3.17). În această situaţie
R(e2 ) 1
α= =1− .
R(e2 ) − r(e2 ) 3µλ
Formula (3.16) se scrie sub forma

Z b
(3.18) f (t)dt =
a
Ã
b−a ³a + b b − a´ ³a + b´
µf −λ + (µ + λ)(3µλ − 1)f +
3µλ(µ + λ) 2 2 2
!
³a + b b − a´
+λf +µ + R0 (f )
2 2
iar
R0 (e0 ) = R0 (e1 ) = R0 (e2 ) = 0 ,
(b − a)4
R0 (e3 ) = (λ − µ) .
24
Rezultă că dacă λ 6= µ , atunci (3.18) are gradul de exactitate efectiv egal cu
doi . Pentru λ = µ , deci
Z b
(3.19) f (t)dt =
a
Ã
b−a ³a + b b − a´ ³a + b´
2
= f − µ + 2(3µ − 1)f +
6µ2 2 2 2
!
³a + b b − a´
+f +µ + R1 (f ) , µ ∈ (0, 1] ,
2 2
atunci gradul de exactitate al acestei formule este m = 3 . Prin efectuarea unor

calcule elementare se arată că au loc şi egalităţile
µ ¶
(b − a)5 3
R1 (e4 ) = − µ2 .
48 5
Metode Numerice 91
În această manieră constatăm că dacă

r
3
µ∈R , |µ| = ,
5
atunci gradul de exactitate al formulei (3.19) se va mări.

Într-adevăr, formula de cuadratură
Z b
(3.20) f (t) dt =
a
Ã
5(b − a) ³a + b r3 b − a´ 8 ³a + b´
= f − + f +
18 2 5 2 5 2
!
³a + b r3 b − a´
+f + + RG (f )
2 5 2
are gradul de exactitate m = 5 . Totodată
(b − a)6
RG (e6 ) 6= 0 mai precis RG (e6 ) = .
2800
În cazul funcţiilor derivabile de un număr suficient de ori există posibilitatea [11]
ca o formulă de cuadratură cu un grad de exactitate efectiv egal cu m să fie
,, transformată” ı̂ntr-o formulă de cuadratură cu gradul de exactitate m + 2 .
Teorema 31 Fie formula de cuadratură cu gradul de exactitate efectiv egal cu m

Z b n
X
f (t)w(t) dt = ck f (zk ) + Rn (f ) .
a k=1
Dacă
1 Rn (em+2 )
x0 : = ∈ < a, b > ,
m + 2 Rn (em+1 )
atunci formula aproximativă de cuadratură
Z b X n
1
(3.21) g(t)w(t) dt ≈ Rn (em+1 )g (m+1) (x0 ) + ck g(zk )
a (m + 1)!
k=1
³ ´
g ∈ C m+1 < a, b > ,
are gradul de exactitate m + 2 .
Demonstraţie. Să notăm cu rn (g) restul din (3.21); avem
1
rn (g) = Rn (g) − Rn (em+1 )g (m+1) (x0 )
(m + 1)!
şi
rn (h) = 0 pentru h ∈ Πm .
În acelaşi timp

1
rn (em+1 ) = Rn (em+1 ) − Rn (em+1 )(m + 1)! = 0
(m + 1)!
şi
rn (em+2 ) = Rn (em+2 ) − (m + 2)Rn (em+1 )x0 = 0 ,
ceea ce completează afirmaţia că rn (p) = 0 pentru orice p din Πm+2 .
Pentru exemplificare să considerăm ı̂n (3.19) < a, b >= [0, 1] , µ = 1 . Găsim
formula cu grad de exactitate m = 3
Z 1 · µ ¶ ¸
1 1
f (t)dt = f (0) + 4f + f (1) + R(f ) .
0 6 2
Deoarece
1 1
R(e4 ) = − , R(e5 ) = −
20 48
se obţine x0 = 21 . Conform Teoremei 31, formula de cuadratură
Z 1 Ã !
1 (4) ³ 1 ´ 1 ³1´
g(t)dt = − g + g(0) + 4g + g(1) + r(g)
0 2880 2 6 2
are gradul de exactitate m1 = 5 .
Problema se poate trata ı̂ntr-un cadru mai general. Să considerăm o funcţională
liniară A : Lw < a, b >→ R cu următoarele proprietăţi:


 i) A(h) = 0 ∀h ∈ Πm ,





ii) A(em+1 ) 6= 0 ,
(C)

 ¯ ¯

 ¯ A(em+1 )

 A(em+2 ) ¯¯
 iii) ¯¯ =0
Rn (em+1 ) Rn (em+2 ) ¯
unde Rn este restul din (3.3).
Condiţiile (C) ne asigură de faptul că funcţionala liniară A are gradul de exactitate
efectiv egal cu m .
Fie formula exactă de aproximare
Z b n
X
(3.22) f (t)w(t) dt = λA(f ) + ck f (zk ) + R̃(f ) , f ∈ Lw (a, b) ,
a k=1
unde R̃ reprezintă restul formulei iar Rn este restul din (3.3).

Ne propunem să determinăm valorile posibile ale parametrului real λ astfel ı̂ncăt
R̃(em+1 ) = 0 ı̂n timp ce Rn (em+1 ) 6= 0 .
Observăm că au loc egalităţile
R̃(f ) = Rn − λA(f )
R̃(ej ) = Rn (ej ) − λA(ej ) = 0 , j = 0, 1, ..., m

Metode Numerice 93
R̃(em+1 ) = Rn (em+1 ) − λA(em+1 ) .

Prin urmare singura valoare admisibilă a lui λ este
Rn (em+1 )
λ= .
A(em+1 )
Pentru această valoare a lui λ (3.22) devine

Z b X n
Rn (em+1 )
(3.23) f (t)w(t)dt = A(f ) + ck f (zk ) + R̃(f ) .
a A(em+1 )
k=1
În acelaşi timp

Rn (em+1 )
R̃(em+2 ) = Rn (em+2 ) − A(em+2 ) = 0 ,
A(em+1 )
ceea ce demonstrază faptul că
R̃(p) = 0 , ∀p ∈ Πm+2 .
Prin urmare, am demonstrat următoarea propoziţie :
Teorema 32 Fie A : Lw (a, b) → R o funcţională liniară care verifică condiţiile

(C) iar Rn restul din (3.3). Dacă (3.3) are gradul de exactitate m , iar R̃ este
precizat ı̂n (3.23), atunci
R̃(ej ) = 0 pentru j = 0, 1, ..., m + 2 .
Un caz particular ı̂l constituie acela ı̂n care A este o diferenţă divizată, mai precis
A(f ) = [x0 , x1 , ..., xm+1 ; f ] .
De această dată


 0 , j = 0, 1, ..., m




 1 , j = m+1
A(ej ) = .



 P
m+1


 xk , j = m+2
k=0
Obţinem astfel
Corolar 9 Fie f : J → R , < a, b >⊂ J , f ∈ Lw (a, b) . Dacă formula

Z b n
X
f (t)w(t) dt = ck f (zk ) + Rn (f )
a k=1
are gradul de exactitate efectiv egal cu m , iar x0 , x1 , ..., xm+1 este un sistem de
puncte din J , care verifică
m+1
X Rn (em+2 )
xk = ,
Rn (em+1 )
k=0

Z b
f (t)w(t) dt =
a
n
X
(3.24) = Rn (em+1 )[x0 , x1 , ..., xm+1 ; f ] + ck f (zk ) + R̃(f )
k=1
are gradul de exactitate m + 2 .
Precizăm faptul că dacă ı̂n (3.23) unul dintre xj este un nod multiplu de ordinul
rj , atunci se impune condiţia ca f (rj −1) (xj ) să existe.
Spre exemplu să considerăm formula
Z
8 1 p 3 1 ³1´ 3
(3.25) f (t) t(1 − t)dt = f (0) + f + f (1) + R(f ) .
π 0 8 4 2 8
Avem ¡2j+2¢
j+1 3 1
R(ej ) = − − j+2 , j≥1.
4j (j + 2) 8 2
8p
R(e0 ) = 0, w(t) = t(1 − t) .
π
În particular
1 3
R(e1 ) = 0 , R(e2 ) = − , R(e3 ) = − .
8 16
Fie xj ∈ [0, 1] astfel ca
3
x0 + x1 + x2 = .
2
Din Corolarul 9 deducem că restul din
Z p
8 1
f (t) t(1 − t)dt =
π 0
1 3 1 ³1´ 3
= − [x0 , x1 , x2 ; f ] + f (0) + f + f (1) + R̃(f )
8 8 4 2 8
verifică
R̃(h) = 0 pentru orice h din Π3 .
1
Alegând x0 = 0 , x1 = 2 , x2 = 1 concludem cu formula ,,corectată” de cuadratură
Z
8 1 p 1 3 ³1´ 1
(3.26) f (t) t(1 − t)dt = f (0) + f + f (1) + R̃(f )
π 0 8 4 2 8
care are gradul de exactitate efectiv egal cu trei.

Din punct de vedere al gradului de exactitate, formula de cuadratură (3.26) este
,,mai bună” decât (3.25).
Metode Numerice 95
3.3.2 Transformări ale cuadraturilor

Să introducem notaţia
n
X
In (f ; c; z) = ck f (zk )
k=1
unde
c = (c1 , c2 , ..., cn ) ∈ Rn ,
n
z = (z1 , z2 , ..., zn ) ∈< a, b > .
Totodată, considerăm formula exactă de cuadratură
Z b
(3.27) f (t)w(t)dt = In (f ; c; z) + Rn (f ) .
a
Fie
λ>0 µ̄ = (µ, µ, ..., µ) ∈ Rn , z̄ = µ̄ + λz .
Combinaţiile liniare
In (f ; c; z) şi In (F ; λc; z̄)
le vom considera echivalente.
Justificarea acestei chestiuni constă că din (3.27) prin intermediul unei transformări
liniare ale variabilei, rezultă
Z
µ+λb
(3.28) F (x)W(x) dx = In (F ; λc; z̄) + R̃n (F )

µ+λa
unde ³x − µ´
W(x) = w , x ∈< µ + λa, µ + λb > .
λ
Vom spune că (3.28) este o transformare afină a formulei de cuadratură (3.27). Mai
precis, se verifică uşor valabilitatea următoarelor afirmaţii (vezi [?]):
Lema 21 Dacă −∞ < λ < β < +∞ iar w este o pondere pe (a, b) şi
Z β n
X
f (t)w(t)dt = ck f (zk ) + rn (f ) , f ∈ Lw (α, β) ,
α k=1
atunci funcţia
³ x − a´
W(x) = w α + (β − α) , x ∈ (a, b), −∞ < a < b < +∞,
b−a
este de asemenea o pondere, pe (a, b) ; ı̂n plus
Zb
F (x)W(x) dx =
a
b−a
n
X ³ zk − α ´
= ck F a + (b − a) + Rn (F )
β−α β−α
k=1
unde F ∈ LW (a, b) şi
b−a ³ t−α´
Rn (F ) = rn (F̃ ) , F̃ (t) = F a + (b − a) .
β−α β−α
În cazul ı̂n care intervalul de integrare este semi-infinit, de exemplu de forma
(a, +∞), se obţine :
Lema 22 Fie a, α ∈ (−∞, +∞) şi w o pondere pe intervalul (α, +∞) . Dacă
Z
+∞ n
X
f (t)w(t) dt = ck f (zk ) + rn (f ), f ∈ Lw (α, +∞),
α k=1
atunci
i) W (x) = w(x + α − a), x ∈ (a, +∞), este o pondere;
ii) dacă F ∈ LW (a, +∞) avem
Z
+∞ n
X
F (x)W(x) dx = ck F (zk + a − α) + Rn (F ) ,
a k=1
unde Rn (F ) = rn (F̃ ) , F̃ (t) = F (t + a − α) .
Pentru a ilustra utilitatea acestor propoziţii considerăm câteva exemple.

Exemplul 1. Să notăm
r
3
z1 = 0.774596669241483... = .
5
Aşa numita formulă de cuadratură a lui Gauss-Legendre, pe trei noduri, este
Z1 Z1
¡ ¢
f (t)dt = L2 − z1 , 0, z1 ; f |t dt =
−1 −1
5 8 5
= f (−z1 ) + f (0) + f (z1 ) + r3 (f ) .
9 9 9
Pentru f ∈ C (6) [−1, 1] se cunoşte că există θ ∈ (−1, 1) astfel ı̂ncăt
1
r3 (f ) = f (6) (θ) .
15750
Dacă dorim să efectuăm o aproximare a unei integrale de forma
Zb
F (x) dx , −∞ < a < b < +∞ , F ∈ C (6) [a, b],
a
pe baza Lemei 21 se constată că are loc formula exactă de cuadratură
Zb
F (x) dx =
a
µ ¶
5(b − a) ¡ ¢ 8 ³a + b´ ¡ ¢
= F a + r(b − a) + F + F a + s(b − a) +
18 5 2
Metode Numerice 97
1 ³ b − a ´7 (6)
+ F (η) , η ∈ (a, b) ,
15750 2
cu r = 1+z2
1
, s = 1−z2
1
; a se vedea şi (3.20).
Exemplul 2. Formula de cuadratură a lui Gauss-Laguerre, pentru funcţii
de clasă C 4 [0, +∞) , ne permite să scriem (vezi [7])
Z
+∞
f (t)e−t dt = c1 f (x1 ) + c2 f (x2 ) + r2 (f )

0
1 (4)
r2 (f ) = f (θ) , θ ∈ (0, +∞) , θ = θ(f ) ,
6
unde
j xj cj
1 0.585786437627... 0.853553390593...
2 3.414213562373... 0.146446609407...
Dacă dorim să calculăm aproximativ
Z
+∞
1
I := √ e−x dx ,
x
1
utilizând Lema 22 avem

1
eI = c1 F (1 + x1 ) + c2 F (1 + x2 ) + F (4) (η) , η>1,
6
unde
1
F (x) = √ ;
x
deci
c1 c2
I≈ √ + √
e 1 + x1 e 1 + x2
şi ı̂n plus ¯ ¯
¯ ¯
¯I − √ c1 − √
c2 ¯ < 0.4 .
¯ e 1 + x1 e 1 + x2 ¯
Pentru evaluarea lui I se poate proceda şi altfel. Deoarece
Z1
1 √
I = Γ(0.5) − √ e−x dx şi Γ(0.5) = π,
x
0
să folosim una dintre formulele de cuadratură destinate calculului integralelor de

forma
Z1
f (x)w(x) dx , w(x) = xp (1 − x)q ,
0
cu (p, q) = (−0.5, 0) şi f (x) = e−x .

3.4 Teorema lui Peano

Fie Y un spaţiu liniar de funcţii reale definite pe un interval [a, b] ,
−∞ < a < b < ∞ . Dacă m este un număr natural fixat, presupunem că
C m+1 [a, b] ⊆ Y şi de asemenea că pentru orice t ∈ [a, b] funcţia ϕt : [a, b] →
R definită prin
µ ¶m ½
x − t + |x − t| (x − t)m , x − t ≥ 0
ϕt (x) = |x − t|m
+ = =
2 0 , x−t<0
este un element al spaţiului Y .
Reamintim că dacă A : Y → R este o funcţională liniară cu gradul de exactitate
m , atunci A(p) = 0 pentru orice polinom p de grad cel mult m . Următoarea
teoremă este atribuită lui Giuseppe Peano (1858-1932).
Teorema 33 (G. Peano ) Fie A : Y → R o funcţională liniară şi mărginită cu
gradul de exactitate m . Dacă funcţia
ΦA : [a, b] → R unde ΦA (t) = A(ϕ) ,
este continuă pe [a, b] , atunci pentru orice f din C m+1 [a, b] are loc reprezentarea
Zb
1
(3.29) A(f ) = ΦA (t)f (m+1) (t)dt .
m!
a
Demonstraţie. Dacă f ∈ C m+1 [a, b] , atunci există un polinom p ∈ Πm astfel ca

Zx
(x − t)m (m+1)
(3.30) f (x) = p(x) + f (t)dt .
m!
a
Mai precis
m
X f (k) (a)
p(x) = (x − a)k .
k!
k=0
Remarcăm că (3.30) se poate scrie şi ı̂n următoarea manieră :
Zb
1
(3.31) f (x) = p(x) + ϕt (x)f (m+1) (t) dt.
m!
a
Aplicând peste (3.31) funcţionala A , relativ la

variabila x , găsim
Zb
1
A(f ) = A(p) + A(ϕt )f (m+1) (t) dt =
m!
a
Zb
1
= ΦA (t)f (m+1) (t) dt
m!
a
Facem următoarele observaţii :
Metode Numerice 99
• din (3.29) reiese că funcţia ΦA : [a, b] → R este independentă de alegerea

funcţiei f ı̂n C m+1 [a, b] . În realitate, (3.29) constituie o reprezentare pe
subspaţiul C m+1 [a, b] a funcţionalelor liniare având un grad de exactitate
m;
• dacă ı̂n (3.29) alegem f = em+j+1 , găsim
Zb
m!j!
(3.32) tj ΦA (t)dt = A(em+j+1 ) ;
(m + j + 1)!
a
• justificarea faptului că (vezi (3.31))
µ Zb ¶ Zb
A ϕt (x)f (m+1) dt = A(ϕt )f (m+1) (t) dt
a a
se face prin intermediul teoremei lui Fubini.
Definiţia 21 ΦA : [a, b] → R se numeşte funcţia de influenţă a funcţionalei A .
Prin aplicarea teoremei de medie a calculului integral obţinem
Corolar 10 Fie A o funcţională liniară şi mărginită care are gradul de exactitate
m . Dacă ΦA păstrează semn constant pe (a, b) , atunci pentru orice f din
C m+1 [a, b] există cel puţin un punct ξ , ξ ∈ [a, b] , astfel ı̂ncât
f (m+1) (ξ)
(3.33) A(f ) = A(em+1 )
(m + 1)!
Corolar 11 Dacă A : Y → R este o funcţională liniară cu gradul de exactitate

m , atunci pentru orice f , f ∈ C m+1 [a, b] , are loc inegalitatea
Zb
1
(3.34) |A(f )| ≤ kf (m+1) k |φA (t)| dt
m!
a
unde φA este funcţia de influenţă şi
kf (m+1) k = maxx∈[a,b] |f (m+1) (x)|
3.4.1 Restul ı̂n unele formule de cuadratură

Pentru punerea ı̂n evidenţă a modului de aplicare a teoremei lui G. Peano să con-
siderăm formula exactă de cuadratură
Z1 ³ p+1 ´
(3.35) f (t)w̃(t)dt = f + R(f )
p+q+2
0
tp (1 − t)q
w̃(t) = , p > −1, q > −1 ,
B(p + 1, q + 1)
unde R reprezintă restul formulei iar B este funcţia Beta.

Să determinăm gradul de exactitate al acestei formule: avem
R(e0 ) = R(e1 ) = 0 ,
(p + 1)(q + 1)
R(e2 ) = ,
(p + q + 2)2 (p + q + 3)
ceea ce ne arată că m = 1 . Teorema 3.3 ne permite să reprezentăm restul pe spaţiul
C 2 [0, 1] . Pentru aceasta se impune să studiem funcţia de influenţă a restului. Avem
ΦR (t) = R(ϕt ) , ϕt (x) = |x − t|+
adică
Z1 ³ p+1 ´
ΦR (t) = |x − t|+ w̃(x)dx − ϕt .
p+q+2
0
La prima vedere pare dificilă problema determinării unei forme convenabile a lui
ΦR (t) . În schimb se poate studia uşor semnul funcţiei de influenţă. Deoarece
ϕt este convexă pe [0, 1] ea admite ı̂n orice punct din [0, 1] cel puţin o dreaptă de
sprijin. Aceasta ı̂nseamnă că oricare ar fi x0 , x0 ∈ [0, 1] , există un număr real
λ = λ(x0 ) astfel ca inegalitatea
ϕt (x0 ) + λ(x0 − x) ≤ ϕt (x)
să aibă loc pentru orice x din [0, 1] . Alegem
p+1
x0 = ,
p+q+2
ı̂nmulţim inegalitatea cu w̃(x) iar apoi o integrăm, pe [0, 1] relativ la variabila
x . Se obţine
³ p + 1 ´ Z1
ϕt ≤ ϕt (x)w̃(x) dx
p+q+2
0
ceea ce ne arată că
φR (t) ≥ 0 , t ∈ [0, 1] .
Din Corolarul 10 concludem că dacă f este de clasa C 2 [0, 1] va exista cel puţin un
punct ξ, ξ ∈ [0, 1] , astfel ı̂ncât
(p + 1)(q + 1) f 00 (ξ)
(3.36) R(f ) = .
(p + q + 2)2 (p + q + 3) 2!
3.4.2 Restul pe C[a, b]

În cele ce urmează prezentăm unele rezultate stabilite de către Tiberiu Popoviciu
1
ı̂n legătură cu reprezentarea restului ı̂n unele formule liniare de aproximare.
1
Tiberiu Popoviciu (1906-1975) -matematician român, născut la Arad, Profesor la Uni-
versitatea din Cluj, membru al Academiei Române , director al Institutului de Calcul al
Academiei (actualmente Institutul de Calcul ,,Tiberiu Popoviciu” ), fondatorul şcolii de
Analiză Numerică din România, creatorul Teoriei Funcţiilor Convexe de ordin superior.
Rezultatele lui Tiberiu Popoviciu sunt citate frecvent ı̂n cele mai recente monografii din
ţară şi străinătate.
Metode Numerice 101
Definiţia 22 O funcţie f : [a, b] → R se numeşte convexă de ordinul m pe

[a, b] dacă pentru orice sistem de puncte distincte din [a, b]
x0 , x1 , ..., xm+1 , ( xi 6= xj pentrui 6= j )
are loc inegalitatea

[x0 , x1 , ..., xm+1 ; f ] ≥ 0 .
Precizăm că o funcţie f se numeşte concavă de ordinul m , dacă funcţia −f este

convexă de acelaşi ordin m .
Definiţia 23 O funcţională liniară F : C[a, b] → R este de formă simplă pe

C[a, b] , dacă pentru orice f ∈ C[a, b] există ı̂n [a, b] un sistem de puncte distincte
θ0 , θ1 , ..., θm+1 , astfel ı̂ncât
(3.37) F(f ) = K[θ0 , θ1 , ..., θm+1 ; f ]
unde K este un număr diferit de zero şi independent de funcţia f .
Să observăm că dacă ı̂n (3.37) alegem f = em+1 , atunci
F (em+1 ) = K[θ0 , θ1 , ..., θm+1 ; em+1 ]
ceea ce ı̂nseamnă că (3.37) se poate transcrie sub forma
(3.38) F(f ) = F(em+1 )[θ0 , θ1 , ..., θm+1 ; f ]
Remarcăm de asemenea faptul că o funcţională cu imaginile precizate ı̂n (3.38) are
gradul de exactitate efectiv egal cu m .
Definiţia 24 O funcţională liniară F : C[a, b] → R este de formă simplă pe

subspaţiul C m+1 [a, b] , dacă oricare ar fi f din C m+1 [a, b] există ı̂n [a, b] cel
puţin un punct ξ, ξ = ξ(f ), astfel ca:
f (m+1) (ξ)
(3.39) F (f ) = F (em+1 ) .
(m + 1)!
De exemplu, ı̂n conformitate cu (3.36) funcţionala rest R din formula de cuadratură

(3.35) este de formă simplă pe subspaţiul C 2 [0, 1] .
Teorema 34 (T. Popoviciu [26])

O condiţie necesară şi suficientă pentru ca o funcţională liniară F : C[a, b] → R să
fie de forma simplă, este ca
(3.40) F (h) 6= 0
pentru orice funcţie h din C[a, b] care este convexă de ordinul m pe [a, b] .
Necesitatea condiţiei (3.40) este imediată: presupunând că are loc (3.37)-(3.38),
dacă h este convexă, atunci
F (em+1 )F (h) = F 2 (em+1 )[θ0 , θ1 , . . . , θm+1 ; h] > 0
ceea ce ı̂nseamnă că F (h) 6= 0 .

Teorema 35 (T. Popoviciu [26]) Fie m , m ∈ N fixat şi F : C[a, b] → R o

funcţională liniară şi mărginită, de grad de exactitate m . Pentru ca F să fie
de forma simplă pe C[a, b] este necesar şi suficient ca să avem
(3.41) F (em+1 )ΦF (t) ≥ 0 pentru orice t ∈ [a, b] ,
unde ΦF este funcţia de influenţă a funcţionalei F .
Dacă F este de formă simplă pe C[a, b] atunci (3.41) este verificată. În adevăr,
funcţia ϕt (x) = |x − t|m
+ este convexă de ordinul m pe [a, b] şi astfel trebuie să
avem
F (ϕt )F (em+1 ) ≥ 0,
adică
ΦF (t)F (em+1 ) ≥ 0.
Teorema 36 (vezi [11] ) Fie F : [a, b] → R o funcţională liniară şi mărginită.

Dacă F este de formă simplă pe C m+1 [a, b], atunci F este de formă simplă pe
ı̂ntreg spaţiul C[a, b]. Cu alte cuvinte, dacă
i) F (em+1 ) 6= 0
ii) pentru orice h ∈ C m+1 [a, b] există un punct θ = θ(h) ∈ [a, b] astfel ca
h(m+1) (θ)
F (h) = F (em+1 ) ,
(m + 1)!
atunci pentru orice f ∈ C[a, b] există un sistem θ0 , θ1 , . . . , θm+1 , θi = θi (f ), de

puncte distincte din [a, b] astfel ı̂ncât
F (f ) = F (em+1 )[θ0 , θ1 , . . . , θm+1 ; f ].
Demonstraţie. Continuitatea funcţionalei F implică faptul că funcţia de influenţă

ΦF este continuă pe [a, b] . Deoarece
F (ek ) = 0, k = 0, 1, . . . , m,
comform teoremei lui Peano

Zb
1
F (h) = ΦF (t)h(m+1) (t) dt, h ∈ C m+1 [a, b].
m!
a
Pentru simplificarea notaţiei fie

1
s(t) = ΦF (t)
m!
şi
Zx Zt1 Zt2 Ztmµ ¶
h0 (x) = ... s(tm+1 ) − |s(tm+1 )| dt
a a a a
( dt = dt1 dt2 . . . dtm+1 ).

(m+1)
Funcţia h0 este din C m+1 [a, b] şi h0 = s − |s| .
Fără a restrânge generalitatea, vom presupune F (em+1 ) > 0 . Din comportarea
Metode Numerice 103
funcţionalei F pe subspaţiul C m+1 [a, b] rezultă că există un punct θ ∈ [a, b] astfel
ı̂ncât
s(θ) − |s(θ)|
F (h0 ) = F (em+1 ) ≤ 0.
(m + 1)!
Pe de altă parte
Zb µ ¶ Zb µ ¶2
2 1
F (h0 ) = s (x) − s(x)|s(x)| dx = s(x) − |s(x)| dx .
2
a a
În concluzie F (h0 ) = 0 adică

Zb ³ ´2
s(x) − |s(x)| dx = 0
a
sau s = |s| pe [a, b].

Prin urmare ΦF (t) ≥ 0, ∀ t ∈ [a, b], iar Teorema 35 completează demonstraţia.
Considerând ponderea
1
w(t) = √ pe intervalul (−1, 1)
1 − t2
să cercetăm cum se poate reprezenta restul R pe spaţiul C[−1, 1] , dacă
Z1
2π ³ 1 2j − 1 ¢´
Xn
dt ¡
f (t) √ = f (−1) + f cos π + R(f ) .
1 − t2 2n + 1 2 j=1
2n + 1
−1
Aceasta este un caz particular al aşa numitei formule de cuadratură a lui Bouzitat
(vezi [7]). Se cunoaşte că dacă h ∈ C (2n+1) [−1, 1], atunci există θ ∈ [−1, 1] astfel
ca
h(2n+1) (θ)
R(h) = K ·
(2n + 1)!
unde K 6= 0 este o constantă relativ la h. Fie
h(x) = T2n+1 (x) = cos(2n + 1) arccos x = 22n x2n+1 + . . .
Găsim
Z1
2n 2n dt
R(T2n+1 ) = 2 · K = 2 R(e2n+1 ) = T2n+1 (t) √ −
1 − t2
−1
µ ³ ¶
2j − 1 ´
n
X
2π 1
− T2n+1 (−1) + T2n+1 cos π =
2n + 1 2 j=1
2n + 1
µ n ¶
2π 1 X
=− − + cos (2j − 1)π) = π .
2n + 1 2 j=1
Prin urmare
π
R(e2n+1 ) =
22n
iar Teorema 36 permite să reprezentăm restul R pe ı̂ntreg spaţiul C[−1, 1] prin
intermediul egalităţii
π
R(f ) = 2n [θ0 , θ1 , . . . , θ2n+1 ; f ] , θi = θi (f ) ∈ [−1, 1] .
2
3.5 Clasificarea formulelor de cuadratură

Să considerăm o pondere w : (a, b) → [0, +∞) şi formula de cuadratură de forma
Zb n
X
(3.42) f (t)w(t) dt = ckn f (zkn ) + Rn (f ), f ∈ Lw (a, b) ,
a k=1
unde z1n < z2n < . . . < znn sunt puncte din < a, b >. Presupunem ca elemente fix-
ate intervalul < a, b > şi ponderea w. Să notăm cu Cn mulţimea tuturor egalităţilor
3.42 obţinute pentru diverse alegeri ale coeficienţilor c1n , . . . , cnn şi eventual ale
nodurilor z1n , z2n , . . . , znn .
Definiţia 25 Fie U o submulţime din Lw (a, b) şi
Zb n
X
(3.43) f (t)w(t) dt = c∗kn f (zkn
∗
) + Rn∗ (f ).
a k=1
Dacă
|Rn∗ (f )| = inf sup |Rn (f )|,
Cn f ∈U
atunci (3.43) este o formulă optimală de cuadratură relativ la U .
Punerea ı̂n evidenţă a formulelor optimale relativ la anumite clase de funcţii este
interesantă dar dificilă.
Definiţia 26 Dacă ponderea w este simetrică, adică
w(x) = w(a + b − x) , ∀ x ∈ (a, b)
şi ı̂n plus pentru j = 1, 2, ..., n
cj,n = cn+1−j,n şi zj,n = a + b − zn+1−j,n ,
atunci (3.42) se numeşte formulă simetrică de cuadratură.
O proprietate a acestor formule este ilustrată ı̂n următoarea propoziţie care

ne arată că gradul maxim de exactitate al unei formule simetrice este ı̂ntotdeauna un
număr impar.
Teorema 37 Dacă formula de cuadratură (3.42) este simetrică şi
Rn (p) = 0 , ∀ p ∈ Π2s ,
atunci
Rn (h) = 0 , ∀ p ∈ Π2s+1 .
Demonstraţie. Este suficient să arătăm că Rn (e2s+1 ) = 0 . Există un polinom

ϕ de grad ≤ 2s astfel ı̂ncât
³ a + b ´2s+1
e2s+1 (t) = t − + ϕ(t) = h0 + ϕ(t) .
2
Metode Numerice 105
Prin urmare
Rn (e2s+1 ) = Rn (h0 ) + Rn (ϕ) = Rn (h0 ) =
Zb ³ a + b ´2s+1
n
X
= h0 (t)w(t) dt − ck,n zk,n − =
2
a k=1
Zb
= h0 (a + b − t)w(t) dt−
a
n
X ³ a + b ´2s+1
− cn+1−k zn+1−k,n − = −Rn (e2s+1 ) ,
2
k=1
adică Rn (e2s+1 ) = 0 .
Definiţia 27 Pentru n variabil, şirul de egalităţi cu termenul general (3.42) con-

stituie o metodă de cuadratură. Metoda de cuadratură (3.42) se numeşte con-
vergentă pentru f0 , f0 ∈ U ⊆ Lw (a, b) , dacă
lim Rn (f0 ) = 0 .
n→∞
O metodă de cuadratură este convergentă pe o submulţime U ⊆ Lw (a, b) , dacă
lim Rn (f ) = 0 oricare ar fi f ∈U .
n→∞
În studiul convergenţei metodelor de cuadratură, un rol important ı̂l joacă cele
care sunt pozitive.
Definiţia 28 Dacă pentru n = 1, 2, . . . avem
ck,n > 0 , k = 1, 2, . . . , n ,
atunci (3.42) este o formulă (metodă) pozitivă de cuadratură.
Definiţia 29 Dacă ı̂n (3.42) avem
z1n 6= a şi zn,n 6= b ,
atunci formula de cuadratură se numeşte deschisă. În cazul ı̂n care
z1n = a şi zn,n = b
vom spune că (3.42) este o formulă ı̂nchisă.
Definiţia 30 Fie (3.42) cu gradul de exactitate efectiv egal cu m şi ΦRn funcţia
de influenţă a restului.
Dacă
ΦRn (t) ≥ 0 , t ∈ (a, b) ,
atunci (3.42) se numeşte formulă de cuadratură pozitiv definită
(pe subspaţiul C m+1 [a, b] ).
În cazul ı̂n care ΦRn (t) ≤ 0 , ∀t ∈ (a, b) , formula (3.42) se numeşte negativ
definită.
Observăm că o formulă de cuadratură, pentru care funcţia de influenţă păstrează

semn constant şi care posedă un anumit grad de exactitate, are proprietatea remar-
cabilă că restul ei admite o formă simplă pe spaţiul C[a, b] (vezi Teorema 36).
În literatura de specialitate există şi termenul de formulă de cuadratură obţinută

prin juxtapunere. Pentru a elucida această terminologie să considerăm w(t) = 1 şi
fie rp restul ı̂n formula de cuadratură
Zβ p
X
(3.44) f (t) dt = cj f (zj ) + rp (f ), f ∈ C[α, β],
α j=1
(−∞ < α ≤ z1 < z2 < . . . < zp ≤ β < +∞).

Să considerăm un interval finit [a, b] şi
k
xk = a + (b − a) , k = 0, 1, . . . , n .
n
Lema 21 ne permite să aplicăm (3.44) funcţiilor F din C[a, b] : avem
Zxk
(3.45) F (x) dx =
xk−1
b−a X
p ³ b−a ´ b−a
= cj F xk + (zj − β) + rp (F̃k )
n(β − α) j=1 n(β − α) n(β − α)
unde ³ ´
b−a
F̃k = F xk + (t − β) .
n(β − α)
Pentru k = 1, 2, . . . , n să ı̂nsumăm (3.45). Obţinem
Zb
(3.46) F(x) dx =
a
n p µ ¶
b−a XX b−a
= cj F xk + (zj − β) + Rn (F)
n(β − α) n(β − α)
k=1 j=1
unde  b−a ∗

 Rn (F ) = β−α rp (Fn )

(3.47) µ ¶

 1
P
n
b−a
 Fn∗ (t) = n F xk + n(β−α) (t − β) .
k=1
Definiţia 31 Formula de cuadratură precizată prin (3.46)-(3.47) se numeşte trans-

formata prin juxtapunere a formulei (3.44).
Metode Numerice 107
Un motiv pentru care uneori este mai indicat să utilizăm ”juxtapusa” unei
formule de cuadratură reiese din următoarea teoremă.
Teorema 38 Dacă pentru f ∈ C m+1 [α, β] , restul din (3.44) admite o formă
simplă, adică
f (m+1) (θ)
rp (f ) = rp (em+1 ) , θ = θ(f ) ∈ [α, β] ,
(m + 1)!
atunci restul Rn al formulei (3.46) obţinută prin juxtapunere se reprezintă pe

spaţiul C m+1 [a, b] sub forma
F (m+1) (ξ)
(3.48) Rn (F ) = nδ m+2 · rp (em+1 )
(m + 1)!
unde
b−a
ξ = ξ(F ) ∈ [a, b] şi δ= .
n(β − α)
Demonstraţie. Din (3.47) , avem
F ∗ (m+1) (θ)
Rn (F ) = nδ · rp (em+1 ) .
(m + 1)!
Utilizând proprietatea lui Darboux2 a funcţiilor continue concludem că există ı̂n
[a, b] cel puţin un punct ξ = ξ(F ) astfel ca
δ m+1 X (m+1) ³ ´
n
F ∗ (m+1) (θ) = F xk + (θ − β)δ = δ m+1 F (m+1) (ξ).
n
k=1
Prezenţa ^ ın (3.48) a factorului δ m+2 ne arată că, deoarece restul

Rn este direct proporţional cu acesta, aleg^ and convenabil parametrul
n putem găsi o formulă juxtapusă ^ ın care restul Rn este suficient de
mic. Din forma lui δ reiese că n va fi ı̂n general mare, ceea ce afectează volumul
de calcule. În general,este indicat ca δ < 1 , deci
hb−ai
n ≥ n0 = 1 +
β−α
unde prin [.] s-a notat partea ı̂ntreagă .
De exemplu, să reluăm formula de cuadratură a lui Gauss-Legendre, menţionată ı̂n
cadrul Exemplului 1 :
Z1 r ´ r
5 ³ 3 8 5 ³ 3´
f (t) dt = f − + f (0) + f + r3 (f )
9 5 9 9 5
−1
cu
1
r3 (f ) = f (6) (θ) , f ∈ C (6) [−1, 1] , θ ∈ [−1, 1].
15750
2
Jean Gaston Darboux (1842-1917) matematician francez cu contribuţii ı̂n Analiză ,
Geometrie diferenţială , Ecuaţii diferenţiale. Din 1902 a devenit membru al Royal Society
.
Presupunem că, utilizând această formulă, dorim să calculăm cu şapte zecimale
exacte
Z1
F (x) dx unde F ∈ C (6) [0, 1] , kF (6) k ≤ 1 .
0
Utilizând formula juxtapusă (3.46) avem
Z1
F (x) dx =
0
n µ
X ³k − 1 + β ´ ³ k − 0.5 ´ ³ k − β ´¶
1
= 5.F + 8.F + 5.F + Rn (F ) .
18n n n n
k=1
√
1 15
β= − ,
2 10
cu restul Rn admiţând reprezentarea
1
Rn (F ) = F (6) (ξ) , ξ ∈ [0, 1] .
2016 · 103 n6
Deoarece
1 1
|Rn (F )| < (10n)−6 kF (6) k ≤ (10n)−6
2 2
alegând pe n astfel ca
1
(10n)−6 ≤ 10−8 ,
2
adică n ≥ 2 , vom avea precizia dorită.
3.6 Cuadraturi clasice

3.6.1 Formule de tip Newton-Cotes
Să considerăm o formulă de cuadratură de tip interpolator, adică
Zb n
X
(3.49) f (t) dt = ck f (zk ) + R(f ) , f ∈ L[a, b] , n ≥ 2,
a k=1
unde, comform teoremei (29) , avem
Zb n
Y
1 ω0 (t)
(3.50) ck = 0 dt , ω0 (t) = (t − zk )
ω0 (zk ) t − zk
a k=1
(k = 1, 2, . . . , n)
iar z1 , z2 , . . . , zn sunt puncte distincte din [a, b] .
Fixând nodurile zj , j = 1, 2, . . . , n , coeficienţii ck sunt determinaţi ı̂n mod
unic de (3.50). În funcţie de alegerea nodurilor distingem următoarele metode
aproximative de calcul
Metode Numerice 109
Formula (ı̂nchisă) a lui Newton-Cotes : ı̂n acest caz
b−a
zk = a + (k − 1) ;
n−1
Formula deschisă a lui Newton-Cotes are nodurile

b−a
zk = a + k ;
n+1
Formula lui Maclaurin cu nodurile

³ 1´b − a
zk = a + k − ;
2 n
Pentru o tratare unitară vom nota
(3.51) xk = a + (k − 1 + β)h
unde parametrii β , h , h > 0 , se aleg astfel ca

b−a
0<h≤ .
n−1+β
Formula de cuadratură corespunzătoare nodurilor (3.51), adică
Zb n
X
(3.52) f (t) dt = ck (β, h)f (xk ) + R(f ; β, h)
a k=1
unde R(·; β, h) este restul şi



 1
Rb ω(t)
 ck (β, h) =
 ω 0 (x dt
 k)
a
t−xk
(3.53)

 Q
n


 ω(t) = ω(t; β, h) = (t − xk )
k=1
include ca şi cazuri particulare cele trei formule menţionate. Astfel avem următorul
tabel:
Formula β h
b−a
Newton-Cotes (ı̂nchisă) 0
n−1
b−a
Newton-Cotes (deschisă) 1
n+1
1 b−a
Maclaurin 2 n
Definiţia 32 Formula (3.52) cu nodurile (3.51) şi coeficienţii precizaţi ı̂n (3.53)
se numeşte formula generalizată a lui Newton-Cotes.
Numărul real λ , unde
b−a
λ = 2β − 1 + n − ,
n
se numeşte parametrul de control al formulei generalizate a lui Newton-Cotes.
Să observăm că ı̂n cazul ı̂n care (β, h) ia valorile precizate ı̂n tabel, avem λ = 0 .
Lema 23 Dacă λ = 0 , atunci formula generalizată a lui Newton-Cotes este
simetrică.
Demonstraţie. Deoarece
ω 0 (xk ) = (−1)n−k (k − 1)!(n − k)!hn−1
găsim
b−a Q
n−1
Zh (t − j − β)
(−1)n−k h j=0
(3.54) ck (β, h) = dt ,
(k − 1)!(n − k)! t−k−β+1
0
ceea ce implică
cn+1−k (β, h) = ck (β, h) , k = 1, 2, . . . , n .
În acelaşi timp w(t) = 1 şi
xk + xn+1−k = a + b + (n − 1 + 2β)h − (b − a) = a + b + λh = a + b
adică (3.52) este simetrică.
Lema 24 Dacă parametrul de control λ este zero, atunci coeficienţii (3.53) admit
reprezentarea
µ ¶ Z
n+2β−1 µ ¶
n−k n 1 t−β
(3.55) ck (β, h) = (−1) k h dt
k t−k−β+1 n
0
(k = 1, 2, . . . , n) .
b−a
Demonstraţie. Se observă că n + 2β − 1 = h şi ı̂n plus
n−1
Y µ ¶
t−β
(t − j − β) = n! .
j=0
n
Utilizând (3.54) obţinem (3.55).

b−a
În cazul λ = 0 avem h = n+2β−1 ceea ce ı̂nseamnă că formula de cuadratură
(3.52) se poate scrie sub forma
Rb
f (t) dt =
aµ ¶
(3.56) b−a
P
n
k+β−1
= n+2β−1 ck (β)f a + n+2β−1 (b − a) +
k=1
+Rn (f ; β)
Metode Numerice 111
unde n ≥ 2 , β ≥ 0 , iar Rn (·; β) este restul formulei. Din (3.55) deducem
µ ¶ Z
n+2β−1 µ ¶
n−k n 1 t−β
(3.57) ck (β) = (−1) k dt .
k t−k−β+1 n
0
3.6.2 β−Formula de cuadratură a lui Newton-Cotes

Definiţia 33 Egalitatea (3.56) se numeşte β - formula de cuadratură a lui
Newton-Cotes.

 β = 0 =⇒ Newton-Cotes (ı̂nchisă)
β = 12 =⇒ Maclaurin

β = 1 =⇒ Newton-Cotes (deschisă)
Pentru n ∈ {2, 3} formula de cuadratură (3.56) devine:
Zb
f (t) dt =
a
µ ³ ¶
b−a a+b b−a ´ ³a + b b−a ´
= f − +f + + R2 (f ; β)
2 2 2(2β + 1) 2 2(2β + 1)
respectiv
Zb µ
b − a ³a + b b−a ´
f (t) dt = f − +
m 2 2β + 2
a
³a + b´ ³a + b ¶
b−a ´
+(m − 2) +f + + R3 (f ; β)
2 2 2β + 2
unde
6
m= , β ≥ 0.
(β + 1)2
În cele ce urmează un rol important ı̂l joacă polinoamele Hn , de grad n + 1, definite
prin
Zx µ ¶
t−β
Hn (x) = dt , n = 1, 2, . . .
n
0
Vom spune că Hn sunt polinoamele lui Laplace de grad n + 1.

Primele polinoame ale lui Laplace sunt
n Hn (x)
0 x
1
1 2 x(x − 2β)
³ ´
1
2 12 x 2x2 − 3x(1 + 2β) + 6β(β + 1)
³ ´
1
3 24 x(x − 2β − 2) x2 − (2β + 2)x + 2β(β + 2)
..
.
În cele ce urmează folosim notaţia

n−1
Y
Jn = [0, n − 1 + 2β] , qn (t) = (t − k − β) .
k=0
Deoarece
n−1
Y
qn (λ + t) = (λ + t − j − β)
j=0
n−1
Y
qn (λ − t) = (−1)n [λ + t − j − β + (n − 1 + 2β − 2λ)]
j=0
se observă că pe intervalul Jn polinomul qn verifică următoarea proprietate de

simetrie ³ n − 1 + 2β ´ ³ n − 1 + 2β ´
qn + t = (−1)n qn −t
2 2
sau
(3.58) qn (t) = (−1)n qn (n − 1 + 2β − t) .
Deoarece
Zx
1
Hn (x) = qn (t) dt
n!
0
din (3.58) rezultă

Hn (n − 1 + 2β − x) =
Z
n−1+2β−x
(−1)n
= qn (n − 1 + 2β − t) dt =
n!
0
Z
n−1+2β
(−1)n
= qn (t) dt =
n!
x
Metode Numerice 113
= (−1)n+1 Hn (x) + (−1)n Hn (n − 1 + 2β) .

Dar
Hn (n − 1 + 2β) = (−1)n Hn (n − 1 + 2β)
ceea ce ı̂nseamnă că dacă n este un număr impar, atunci
Hn (n − 1 + 2β − x) = Hn (x) , (n = 2m + 1) .
Pentru n par avem
Hn (x) + Hn (n − 1 + 2β − x) = Hn (n − 1 + 2β) .
În general, pentru n arbitrar
1 1
Hn0 (x) = 0
qn (x) = (x − n − β + 1)Hn−1 (x) ;
n! n
Integrând prin părţi, se obţine
Zx
1 1
(3.59) Hn (x) = (x − n − β + 1)Hn−1 (x) − Hn−1 (t) dt .
n n
0
Lema 25 a) Dacă β = 0 , atunci pentru x ∈ [0, 2m − 2]

H2m−1 (x) ≥ 0 si H2m (x) ≤ 0 ;
√
b) Pentru β ∈ [ 2 − 1, 1] au loc inegalităţile
H2m−1 (x) ≤ 0 şi H2m (x) ≥ 0 , x ∈ [0, 2m − 2 + 2β] .
Demonstraţie.
√ Pentru m = 1 sau m = 2 , presupunând că β = 0 sau β ∈
[ 2 − 1, 1] , afirmaţia rezultă imediat. Utilizând un raţionament prin inducţie
completă, din (3.59) se completează demonstraţia. Deoarece
H2m−1 (x) = H2m−1 (2m − 2 + 2β)
rezultă că egalităţile din Lema 26 sunt verificate pe intervalele precizate.
Lema 26 Fie Rn (f ; β) restul ı̂n β-formula de cuadratură a lui Newton-Cotes.
b−a
Dacă h = , atunci:
n + 2β − 1
(3.60) Rn (f ; β) =
Z µ
n+2β−1 ¶
n+1 t−β
=h n! ∆n (β, f ; t) dt
n
0
unde
∆n (β, f ; t) = [a + βh, . . . , a + (n + β − 1)h, a + th ; f ]
sau
(3.61) Rn (f ; β) =
n+1
=h n!{ Hn (n + 2β − 1)[a + βh, . . . , a + (n + β − 1)h, b ; f ]−
Z
n+2β−1
∂
− Hn (t) ∆n (β, f ; t) dt }
∂t
0
(f ∈ Cn+1 [a, b] ) ;
Totodată
(3.62) Rn (en ; β) = hn+1 n!Hn (n + 2β − 1) , ek (t) = tk ;
(3.63) Rn (en+1 ; β) = hn+2 (n + 1)!{Hn+1 (n + 2β − 1)+

a(n + 2β − 2) + b(3n + 2β)
+ Hn (n + 2β − 1) } .
2(n + 1)(b − a)
Demonstraţie. Justificarea lui (3.60) se face având ı̂n vedere faptul că (3.56) este
de tip interpolator, deci
Rn (f ; β) =
Zb
= Qn (t)[a + βh, a + (β + 1)h, . . . , a + (β + n − 1)h, t ; f ] dt
a
cu
n
Y
Qn (t) = (t − a − (β + j − 1)h) .
j=1
Efectuând o schimbare de variabilă găsim (3.60). Egalitatea (3.61) rezultă integrând

prin părţi (3.60). Deoarece
[a + βh, . . . , a + (β + n − 1)h, x; en ] = 1
din (3.60) rezultă (3.62). Ultima egalitate (3.63) este o consecinţă a lui (3.61): se
foloseşte faptul că
n
X
[a + βh, . . . , a + (β + n − 1)h, x ; en+1 ] = x + (a + (β + j − 1)h)
j=1
iar apoi relaţia de recurenţă (3.59).
3.6.3 Coeficienţii lui Laplace

Definiţia 34 Numerele
Z1 µ ¶
t−β
Lβn := (−1) n−1
dt , n = 1, 2, . . .
n
0
se numesc coeficienţii lui Laplace.
Sunt importante cazurile β ∈ {0, 1/2, 1}; pentru aceste valori ale parametrului
β se obţine
Lβn
Metode Numerice 115
1
n\β 0 2 1
1 1
1 2 0 − 2
1 1 5
2 12 − 24 − 12
(3.64) 1 1 3
3 24 − 24 − 8
19 223 251
4 720 − 5760 − 720
3 103 95
5 160 − 2880 − 288
Unele dintre proprietăţile coeficienţilor lui Laplace sunt următoarele:

• funcţia generatoare
∞
X t
Lβk tk = (1 − t)−β , |t| < 1 ;
ln(1 − t)
k=0
• relaţia de recurenţă
µ ¶ Xn
n+β 1
Lβn+1 = − − Lβ ;
n+1 n+2−k k
k=0
• forme asimptotice (n → ∞)
µ ³ ¶
1 1 ´
L0n = O ,
n ln2 n ln n
µ ¶µ ³ 1 ´¶
n+β−1 1
Lβn =− +O , β>0;
n ln n ln2 n
• semnul unor coeficienţi
L0n > 0 , L1/2 1

n ≤ 0 , Ln < 0 , n = 1, 2, . . . ;
• inegalităţi
n−1 0 n
L < L0n+1 < L0 .
n+1 n n+1 n
Atât aceste proprietăţi ale coeficienţilor lui Laplace cât şi altele se găsesc prezen-
tate ı̂n monografia lui Helmut Brass [6].
Să presupunem că g : [0, a + b] → R este Riemann integrabilă pe domeniul de

definiţie. Atunci se verifică imediat că
Za Zb
(3.65) [g(t + b) − g(t)] dt = [g(a + b − t) − g(t)] dt .
0 0
Deoarece µ ¶ µ ¶ µ ¶
t−β t+1−β t−β
= − ,
n n+1 n+1
considerând ı̂n (3.65)
µ ¶
t−β
a = n + 2β − 1 , b=1 , g(t) =
n+1
găsim
Z
n+2β−1µ ¶ Z1 ·µ ¶ µ ¶¸
t−β n+β−t t−β
dt = − dt .
n n+1 n+1
0 0
Dar faptul că µ ¶ µ ¶

n+β−t t−β
= (−1)n+1
n+1 n+1
ne permite să scriem
Z
n+2β−1µ ¶ ³ ´
t−β
(3.66) Hn (n + 2β − 1) = dt = (−1)n+1 − 1 Lβn+1 .
n
0
Considerând ı̂n egalitatea (3.65)

µ ¶
t−β
g(t) =
n+2
se arată că ³ ´
(3.67) Hn+1 (n + 2β − 1) = Lβn+1 + (−1)n − 1 Lβn+2 .
√
Teorema 39 Fie β = 0 sau β ∈ [ 2 − 1, 1] şi Rn (f ; β) restul din β− formula
de cuadratură a lui Newton - Cotes.
Dacă n = 2m + 1 , atunci pentru orice funcţie f din C (2m+2) [a, b] există un punct
ξ , ξ ∈ [a, b] astfel ca
³ b − a ´2m+3 ³ ´
(3.68) R2m+1 (f ; β) = Lβ2m+2 − Lβ2m+3 f (2m+2) (ξ) .
2m + 2β
În plus 
 <0 dacă β = 0
Lβ2m+2 − Lβ2m+3 √ .

>0 dacă β ∈ [ 2 − 1, 1]
Metode Numerice 117
Demonstraţie. Pentru n impar
Hn (n + 2β − 1) = − Hn (n + 2β − 1) ,
adică
Hn (n + 2β − 1) = 0 .
Din Lema 26 se constată că R2m+1 (f ; β) este de formă simplă pe
spaţiul C (2m+2) [a, b] . Aplicând Teorema 36 şi egalitatea (3.63) din enunţul Lemei
26 deducem reprezentarea restului menţionată ı̂n (3.68). Semnul lui H2m+2 (2m +
2β) este precizat ı̂n Lema 26. În mod asemănător se demonstrează
√
Teorema 40 Dacă n = 2m şi β ∈ {0} ∪ [ 2 − 1, 1] , atunci pentru orice
f , f ∈ C (2m) [a, b] , există ı̂n [a, b] un punct θ astfel ı̂ncât
³ b−a ´2m+1
(3.69) R2m (f ; 2β) = −2 Lβ2m+1 f (2m) (θ) .
2m + 2β − 1
Să considerăm ı̂n (3.56) n = 2 iar apoi n = 3 . Având ı̂n vedere (3.68)-(3.69)
precum şi (3.64) găsim următoarele formule exacte de cuadratură :
I. β = 0, formula ı̂nchisă a lui Newton-Cotes :
Zb
b−a (b − a)3 0
f (t) dt = [f (a) + f (b)] − f (θ1 ) , (n = 2)
2 12
a
Această egalitate se mai numeşte ,, Formula trapezului ”.

În cazul (β, n) = (0, 3) obţinem ,, Formula lui Kepler ”
Zb · µ ¶ ¸
b−a a+b
f (t) dt = f (a) + 4f + f (b) −
6 2
a
(b − a)5 (4)
− f (ξ1 ) , (n = 3) ;
2880
care se mai numeşte şi Formula ,,butoiului ” .
1
II. β = , formulele lui Maclaurin :
2
Zb
b − a h ³ 3a + b ´ ³ a + 3b í
f (t) dt = f +f +
2 4 4
a
(b − a)3 0
+ f (θ2 ) , (n = 2)
96
Zb
3(b − a) h ³ 5a + b ´ 2 ³ a + b ´ ³ a + 5b ´ i
f (t) dt = f + f +f +
8 6 3 2 6
a
7
+ (b − a)5 f (4) (ξ2 ) , (n = 3) ;
5184
III. β = 1, formulele deschise ale lui Newton-Cotes:
Zb
b − a h ³ 2a + b ´ ³ a + 2b í
f (t) dt = f +f +
2 3 3
a
(b − a)3 0
+ f (θ3 ) , (n = 2);
36
Zb
2(b − a) h ³ 3a + b ´ 1 ³ a + b ´ ³ a + 3b í
f (t) dt = f − f +f +
3 4 2 2 4
a
7
+ (b − a)5 f (4) (ξ3 ) , (n = 3) .
23040
În egalităţile de mai sus, punctele θi , ξi sunt situate ı̂n [a, b] şi depind de
alegerea funcţiei f , presupusă ca fiind element fie ı̂n C 2 [a, b] , fie din C 4 [a, b] ,
3.6.4 Coeficienţii β - formulei de cuadratură
I. În cazul β = 0 , formula ı̂nchisă a lui Newton-Cotes se poate scrie sub forma
Zb n
b−a X ¡ k−1 ¢
(3.70) f (t) dt = ak f a + (b − a) + Rn (f ) .
2 n−1
a k=1
Din (3.57)
µ ¶ n−1
Z ¡t¢
kn n
ak = 2(−1)n−k n
dt .
n−1 k t−k+1
0
Menţionăm câteva valori ale lui ak = ak (n) ; vom avea ı̂n vedere proprietatea de
simetrie
ak = an+1−k , k = 1, 2, . . . , n .
Coeficienţii din (3.70) , β=0.

Metode Numerice 119
n a1 a2 a3 a4 a5 a6
2 2 2
3 1 4 1
4 1 3 3 1
7 32 12 32 7
5 9 9 9 9 9
.. .. .. .. .. .. ..
. . . . . . .
989 5888 928 10496 4540 10496

9 1575 1575 − 1575 1575 − 1575 1575
1
II. Dacă β = 2 , din (3.56) obţinem formula lui Maclaurin, pe care o vom rescrie
sub forma
Zb n
b−a X ¡ b − a¢ 1
(3.71) f (t)dt = bk f a + (k − 0.5) + Rn (f ; ),
2(n − 1) n 2
a k=1
unde bk = bk (n) verifică relaţia de simetrie
bk = bn+1−k ,
iar pentru primele valori ale lui n , se pot găsi ı̂n tabelul următor:
1
Coeficienţii formulei lui Maclaurin (3.71), β = 2
n b1 b2 b3 b4 b5 b6
2 1 1
3 3
3 2 1 2
13 11 11 13
4 8 8 8 8
275 100 402 100 275

5 144 144 144 144 144
247 139 254 254 139 247

6 128 128 128 128 128 128
24745 882 −25028 272 56007 882

7 11520 11520 11520 60 11520 11520
295627 71329 471771 128953 128953 471771

8 138240 138240 138240 138240 138240 138240
832221 −260808 2903148 −3227256 52397900 −3227256

9 358400 358400 358400 358400 358400 358400
III. Formula deschisă a lui Newton-Cotes se obţine din (3.56) considerând

β = 1 . Această formulă de cuadratură se poate scrie astfel
Zb n ³ ´
b−a X k
(3.72) f (t)dt = ck f a + (b − a) + Rn (f ; 1).
2n n+1
a k=1
Unii dintre coeficienţii ck = ck (n) , care satisfac şi ei relaţia de simetrie
ck = cn+1−k
se pot găsi ı̂n tabelul de mai jos :
Coeficienţii ck = ck (n) din (3.72)

Metode Numerice 121
n c1 c2 c3 c4 c5 c6
2 2 2
3 4 −2 4
11 1 1 11
4 3 3 3 3
11 −14 26 −14 11
5 2 2 2 2 2
611 −453 562 562 −453 611

6 120 120 120 120 120 120
920 −1908 4392 −4918 43927 −1908

7 135 135 135 135
135 135
1787 −2803 4967 −1711 −1711 4867

8 280 280 280 280
280 280
4045 −11690 33340 −55070 67822 −55070

9 504 504 504 504 504 504
2752477 −660319 1567388 −17085616 8891258 8891258

10 362880 362880 362880 362800 362880 362880
3.6.5 Formula trapezului

Această formulă este ı̂nchisă şi de tip interpolator: ı̂n (3.56) se consideră β = 0 şi
n = 2 . Formula trapezului este
Zb Zb
f (t)dt = L1 (a, b; f |t)dt + RT (f ),
a a
unde RT (f ) este restul. Prin efectuarea calculelor regăsim
Zb
b−a
(3.73) f (t)dt = [f (a) + f (b)] + RT (f ) .
2
a
În paragraful anterior am demonstrat că dacă f ∈ C 2 [a, b] , atunci există ı̂n
[a, b] un punct θ astfel ı̂ncât
(b − a)3 00
(3.74) RT (f ) = − f (θ) .
12
Reprezentarea (3.74) a restului putea fi dedusă direct . Se observă că avem
(b − a)3
RT (e0 ) = RT (e1 ) = 0 şi RT (e2 ) = − .
6
Aceasta ı̂nseamnă că gradul de exactitate al formulei trapezului este efectiv egal cu
1 . În acelaşi timp,
Zb
b − a³ ´
RT (| · −t|+ ) = |x − t|+ dx − |a − t|+ + |b − t|+ =
2
a
Zb
(b − a)(b − t) (b − t)(t − a)
= (x − t) dx − =− ≤0.
2 2
t
Conform teoremei lui Peano, pentru f ∈ C 2 [a, b] ,
Zb
¡ ¢ f 0 (θ)
RT (f ) = RT | · −t|+ f 00 (t) dt = RT (e2 ) ,
2!
a
(a≤θ≤b)
Forma simplă (3.74) a restului ne arată că, cel puţin pentru funcţiile de clasă
C 2 [a, b] , aproximarea este cu atât mai bună cu cât lungimea intervalului [a, b] este
mai mică. Utilizând această observaţie, ı̂n practică se consideră formula juxtapusă
a trapezului. Dacă xk = a + nk (b − a) , atunci
Zxk
b − a³ ´ 1 ³ b − a ´3 00
f (t) dt = f (xk−1 ) + f (xk ) − f (ηk )
2n 12 n
xk−1
( xk−1 ≤ ηk ≤ xk , k = 1, 2, . . . , n),
iar prin ı̂nsumare obţinem aş numita ,, formulă juxtapusă a trapezului”, anume
Zb
b − a h f (a) + f (b) X i
n−1
(3.75) f (t) dt = + f (xk ) + εn,T (f ) ,
n 2
a k=1
unde restul εn,T (f ) admite reprezentarea
(b − a)3 00
(3.76) εn,T (f ) = − f (η) , f ∈ C 2 [a, b] , η ∈ [a, b] .
12n2
Dacă, de exemplu, dorim să evaluăm integrala
Z10
I= f (t)dt, cu |f 00 (t)| ≤ 1 , t ∈ [0, 10],
0
Metode Numerice 123
formula (3.73) nu este indicată: aceasta deoarece din (3.74) avem
|RT (f )| < 100 ,
ceea ce nu constituie o certitudine a obţinerii unei valori aproximative a numărului

I . În schimb, din (3.76) rezultă
100
|εn,T (f )| < .
n2
Prin urmare, ı̂n cazul ı̂n care am dori să găsim valoarea lui I cu o precizie ε , ε >
0 , alegând ı̂n formula juxtapusă a trapezului un număr natural n astfel ca
· ¸
10
n≥1+ √
ε
obţinem |εn,T (f )| < ε.
Să considerăm formula juxtapusă a trapezului :de exemplu, dacă ε = 10−4 , şi
n = 1001 , făcând abstracţie de erorile de rotunjire, găsim o aproximaţie cu cel
puţin trei zecimale exacte a lui I . Intervine ı̂n schimb un dezavantaj : utilizând
un calculator şi alcătuind un subprogram pentru calculul sumei din membrul drept
din formula juxtapusă , vor fi necesare 1002 apeluri ale funcţiei f (x) , x ∈
{x0 , x1 , . . . , x1001 } . În general, aceasta va reduce viteza de calcul.3
3.6.6 Generalizarea formulei trapezului

Fie a ∈ (0, ∞) şi f : (0, ∞) → R o funcţie care admite pe (0, ∞) derivate de orice
ordin. Din teoria seriilor Fourier se cunoaşte că pentru x ∈ (0, a)
Za ∞ Za
1 2X 2πj(t − x)
(3.77) f (x) = f (t) dt + f (t) cos dt .
a a j=1 a
0 0
Dacă x = 0 sau x = a, atunci membrul drept din (3.77) coincide cu

1 a
2 [f (0) + f (a)] . Notăm h = n , n ∈ N , şi fie λ ∈ [0, 1] .
Punctele xk = (λ+k)h , k = 0, 1, . . . , n−1 , se află situate ı̂n [0, a] . Dacă ı̂n (3.77)
se consideră x = xk iar apoi se ı̂nsumează relativ la k , 0 ≤ k ≤ n − 1 , obţinem
Za ( n−1
)
ε X
(3.78) f (t) dt = h [f (a) − f (0)] + f (λh + kh) + rn (f, λ),
2
0 k=0
½
1 dacă λ=0
ε= .
0 dacă 0<λ<1
3
Un studiu aprofundat al formulelor (3.73) şi (3.75) a fost efectuat de către Denis
Poisson (1781-1840) ı̂ntr-un memoriu apărut ı̂n anul 1823 (Mem.Acad. Sci. Inst. France
6, 571-602). El a utilizat formula trapezului pentru calculul aproximativ al funcţiei eliptice
complete de speţa a doua. De asemenea, ı̂n anul 1945, matematicianul A.M. Turing
(Proc. London Math. Soc. 48(2), 180-197) consideră aplicaţii ale formulei trapezului la
calculul valorilor funcţiei Zeta a lui Riemann. Şi alte funcţii speciale, de exemplu anumite
funcţii Bessel sau funcţia eroare, au fost tabelate cu ajutorul unor formule de cuadratură
asemănătoare formulei juxtapuse (3.75).
Restul rn (f, λ) este precizat prin

rn (f, λ) =
∞ Za
X h i
2πnjt 2πnjt
= −2 f (t) cos cos 2πλj + sin sin 2πλj dt =
j=1 0
a a
∞ Z
X
a
¡ t¢
=−2 f (t) cos 2πj λ − dt .
j=1 0
h
Egalitatea (3.78) este cunoscută sub numele de formula generalizată a trapezu-

lui. Dacă λ = 0 , se regăseşte formula juxtapusă a trapezului , iar pentru
λ = 21 aşa numita formulă modificată a trapezului.
Se demonstrează, prin integrare prin părţi, că

h2k B2k h (2k−1) i
X s
rn (f, 0) = − f (a) − f (2k−1) (0) + Rs ,
(2k)!
k=1
unde
Za
h2s B2s ¯ (2s) ¯
|Rs | ≤ ¯f (t)¯ dt ,
(2s)!
0
iar ı̂n cazul formulei modificate a trapezului, restul rn (f, 12 ) se poate estima prin
¡ 1¢
rn f, =
2
h2k (1 − 21−2k )B2k h (2k−1) i
s
X
= − f (a) − f (2k−1) (0) + Qs ,
(2k)!
k=1
cu
³ h ´X
∞ Za
s+1 (−1)j 2πjt
Qs = (−1) 2 f (2s) (t) cos dt .
2π j=1 j 2s h
0
În egalităţile de mai sus, prin Bk , k = 0, 1, . . . , s-au notat numerele lui

Bernoulli definite prin intermediul funcţiei generatoare
∞
X
t tk
t
= Bk , |t| < 2π .
e −1 k!
k=0
Se constată că
B2j+1 = 0 , j≥1 ,
iar unele numere Bn sunt prezentate ı̂n următorul tabel.
Numerele Bn ale lui Bernoulli

n 0 1 2 4 6 8 10 12 14 16
Bn 1 − 12 1
6 − 1
30
1
42 − 1
30
5
66 − 691
2730
7
6 − 3617
510
Metode Numerice 125
3.6.7 Formula lui Kepler

Johannes Keppler (1571-1630) a considerat pentru prima dată formula
Zb · µ ¶ ¸
b−a a+b
(3.79) f (t)dt = f (a) + 4f + f (b) + RK (f ) ,
6 2
a
RK fiind restul formulei. Egalitatea (3.79) constituie o formulă de tip ı̂nchisă ,

simetrică, de tip Newton-Cotes.
Formula de cuadratură a lui Kepler, menţionată ı̂n (3.79) , este de tip interpola-
tor. Din punct de vedere analitic ea provine din integrarea pe [a, b] , a egalităţii
aproximative
³ a+b ´
f (t) ≈ L2 a, , b ; f |t , t ∈ [a, b]
2
Am văzut că
(b − a)5
RK (e0 ) = RK (e1 ) = RK (e2 ) = RK (e3 ) = 0 , RK (e4 ) = − ,
120
iar dacă f ∈ C 4 [a, b] , atunci
(b − a)5 (4)
RK (f ) = − f (ξ) , ξ ∈ [a, b] .
2880
Şi de această dată, această reprezentare a restului putea fi dedusă direct din teorema
lui Peano observând că
 ³ ´
 1 (t − a)3 t − a+2b , a ≤ t ≤ a+b
4 ³ 3 ´ 2
RK (| · −t|3+ ) = .
 1 (t − b)3 t − 2a+b , a+b < t ≤ b
4 3 2
J. Keppler a introdus (3.79) ı̂n legătură cu o problemă pragmatică, anume de a

determina aproximativ volumul butoaielor de vin. Din această cauză (3.79) se mai
numeşte ,,regula butoiului”. Mulţi autori atribuie formula (3.79) lui Thomas Simp-
son (1710-1761). În realitate, Th. Simpson a considerat un caz special, obţinut
prin juxtapunere din (3.79).
3.6.8 Un criteriu de comparaţie al formulei

trapezului cu formula lui Kepler
În general , formula trapezului nu este comparabilă cu formula lui Kepler. Totuşi,
pentru unele clase particulare de funcţii se pot deduce anumite informaţii.
Teorema 41 Fie f ∈ C[a, b] .
i) Dacă f este o funcţie convexă pe [a, b] , atunci
RK (f ) ≥ RT (f ) ;
ii) Dacă f este concavă, atunci

RK (f ) ≤ RT (f ) ;
iii) Pentru f ∈ C 2 [a, b] ,
m2 ≤ f 00 (x) ≤ M2 , ∀x ∈ [a, b] ,
avem
(b − a)3 (b − a)3
(3.80) m2 ≤ RK (f ) − RT (f ) ≤ M2 .
12 12
Demonstraţie. Pe C[a, b] definim funcţionala ∆ = RK − RT . Avem
∆(f ) = RK (f ) − RT (f ) =
h f (a) + f (b) µ ¶ ½
2 a+b i ≥0 f convexă
= (b − a) −f =
3 2 2 ≤0 f concavă
ceea ce demonstrează primele două afirmaţii. Observăm că avem
(b − a)3
∆(e0 ) = ∆(e1 ) = 0, ∆(e2 ) = .
6
Teorema 34 a lui Tiberiu Popoviciu ne furnizează egalitatea
f 00 (η)
∆(f ) = ∆(e2 ) , η ∈ [a, b] ,
2!
ceea ce justifică (3.80).
Inegalitatea (3.80) se poate extinde şi ı̂n cazul formulelor juxtapuse (3.75) şi (3.82).
Dacă ∆n = εn,k − εn,T , se obţine
(b − a)3
∆n (e0 ) = ∆n (e1 ) = 0 , ∆n (e2 ) = .
6n
În plus,
2 b − a X h f (xk−1 ) + f (xk ) xk−1 + xk i
n
∆n (f ) = − f( )
3 n 2 2
k=1
ceea ce ı̂nseamnă că
∆n (f ) > 0 pentru orice funcţie f convexă (ı̂n sens strict) pe [a, b].
Formulăm astfel următorul rezultat:

Teorema 42 Fie εn,T şi εn,K funcţionalele rest din
formulele de cuadratură (3.75) respectiv (3.82) .
Dacă f ∈ C 2 [a, b] , atunci
(b − a)3
(3.81) |εn,K (f ) − εn,T (f )| ≤ ||f 00 || , n = 1, 2, ....
12n2
Este clar că (3.81) poate contribui la compararea celor două metode de cuadratură.
Dacă de exemplu, f ∈ C 4 [a, b] şi pe intervalul [a, b] au loc inegalităţile
00
f ≤0 şi f (4) ≤ 0 ,
atunci
¯ ¯ (b − a)3
¯ ¯
¯ |²n,K (f )| − |²n,T (f )| ¯ ≤ kf 00 k şi |²n,K (f )| ≤ |²n,T (f )| .
12n2
Metode Numerice 127
3.6.9 Formula de cuadratură a lui Simpson

În intervalul [a, b] să considerăm punctele
k
xk = a + (b − a) , k = 0, 1, . . . , 2n.
2n
Aplicând formula (3.79) a lui Keppler pe fiecare dintre intervalele
[x2k , x2k+2 ] , k = 0, 1, . . . , n − 1 ,
obţinem succesiv
xZ
2k+2
b−a
f (t) dt = [f (x2k ) + 4f (x2k+1 ) + f (x2k+2 )]−
6n
x2k
1 ³ b − a ´5 (4)
− f (θk ) , θk ∈ [x2k , x2k+2 ] ,
2880 n
iar prin ı̂nsumare deducem formula lui Simpson
Zb
b − ah X ³ ´
n−1
2k + 1
f (t)dt = f (a) + 4 f a+ (b − a) +
6n 2n
a k=0
n−1
X ³ k ´ i
+2 f a + (b − a) + f (b) + rn,s (f ) ,
n
k=1
unde
(b − a)5 (4)
rn,s (f ) = − f (θ), θ ∈ [a, b]),
2880n4
iar f ∈ C(4) [a, b] .
Există şi o altă formulă de cuadratură atribuită lui T. Simpson: este aşa numita
,,regulă a trei optimilor” (”Three eights Rule”):
Zb
(b − a) h ³ 2a + b ´ ³ a + 2b ´ i
f (t) dt = f (a) + 3f + 3f + f (b) + rs (f )
8 3 3
a
unde rs (f ) este restul formulei.

Ea este un caz particular al formulei ı̂nchise Newton-Cotes, obţinându-se pentru
n=4.
Teorema 39 ne permite să afirmăm că dacă f ∈ C 4 [a, b] , atunci
(b − a)5 (4)
rs (f ) = − f (η) , η ∈ [a, b] .
6480
Transformata prin juxtapunere a formulei (3.79) a lui Kepler este
Zb
b − a h f (a) + f (b) 1 X ³ ´
n−1
k
f (t)dt = + f a + (b − a) +
n 6 3 n
a k=1
2X ³ í
n
k − 0.5
(3.82) + f a+ (b − a) + εn,k (f ) ,
3 n
k=1
unde εn,k (f ) reprezintă restul formulei. Utilizând Teorema 38, rezultă că pentru
f ∈ C 4 [a, b] există cel puţin un punct θ , θ ∈ [a, b] , astfel ca
(b − a)5 (4)
(3.83) εn,k (f ) = − f (θ) .
2880n4
3.6.10 Formula punctului de mijloc

Presupunânnd că f : [a, b] → R este Riemann integrabilă, aproximarea
Zb
a+b
f (t)dt ≈ (b − a)f ( )
2
a
constituie ,,formula punctului de mijloc” (Mittelpunktverfahren, Middpoint

quadrature formula). Dacă RM (f ) este restul care intervine, atunci formula exactă
de cuadratură
Zb ³a + b´
(3.84) f (t) dt = (b − a)f + RM (f )
2
a
este atribuită lui Leonhard Euler (1707-1783). Egalitatea (3.84) poate fi considerată
şi ca o formulă de tip interpolator, pentru
a+b
n=1 , z1 =
2
sau ca şi un caz particular al formulei deschise (3.72) a lui Newton-Cotes. Deoarece
conform Teoremei 38, restul R1 (f ; 1) din (3.72) verifică pe spaţiul C 2 [a, b]
µ ¶3
b−a
R1 (f ; 1) = [L12 − 2L13 ]f 00 (ξ)
2
găsim
(b − a)3 00
(3.85) RM (f ) = f (ξ) , ξ ∈ [a, b] .
24
În mod natural, (3.84) se poate deduce astfel : să considerăm formula exactă
Zb
(3.86) f (t) dt = c1 f (z1 ) + r(f ) , z1 ∈ [a, b]
a
Metode Numerice 129
şi să determinăm parametrii c1 şi z1 astfel ı̂ncât (3.86) să posede un grad maxim
de exactitate. Deoarece
r(e0 ) = b − a − c1 ,
condiţia r(e0 ) = 0 implică c1 = b − a . Cu această valoare a coeficientului să
calculăm r(e1 ) . Se obţine
³a + b ´
r(e1 ) = (b − a) − z1
2
ceea ce atrage după sine faptul că
³ a + b´
(c1 , z1 ) = b − a,
2
reprezintă soluţia problemei. În plus r(e2 ) 6= 0 , adică ı̂n (3.84) avem
(b − a)3
(3.87) RM (e0 ) = RM (e1 ) = 0 , RM (e2 ) = .
12
Prezentăm şi alte demonstraţii ale reprezentării (3.85) a restului RM (f ) pentru
f presupusă ı̂n C 2 [a, b] .
Prima demonstraţie o considerăm cea obţinută prin particularizare din Teo-
rema 38.
A doua demonstraţie utilizează ı̂n mod esenţial atât conceptul de funcţie
convexă cât şi teoria lui T. Popoviciu privind forma simplă a unor funcţionale.
Deoarece
Zb h ³a + b´ i
f (t) + f (a + b − t)
RM (f ) = −f dt
2 2
a
pentru f convexă de ordinul intâi pe [a,b], deci strict convexă ı̂n sens obişnuit,
avem RM (f ) > 0 . Teorema lui T. Popoviciu ne arată că RM este de formă simplă
pe C 2 [a, b] , deci
f 00 (ξ)
RM (f ) = RM (e2 ) , ξ ∈ [a, b] .
2
Având ı̂n vedere (3.87) rezultă teorema de medie (3.85).
A treia demonstraţie se bazează pe teorema lui Peano. Observând că RM are
gradul de exactitate unu, din (3.29) putem scrie
Zb
(3.88) RM (f ) = Φ(t)f 00 (t) dt , f ∈ C 2 [a, b]
a
unde
Φ(t) = RM (ϕt ) , ϕt (x) = |x − t|+ .
Dar  1 a+b
 2 (t − a)2 , a≤t≤ 2
Φ(t) = ,
 1 a+b
2 (t − b)2 , 2 <t≤b
ceea ce ne arată că
1
0 ≤ Φ(t) ≤ (b − a)2 , t ∈ [a, b] .
8
Utilizând teorema de medie a calcului integral ı̂n (3.88), concludem cu (3.85).
3.6.11 Formula juxtapusă a ,,punctului de mijloc”

Aplicând (3.84) pe fiecare dintre subintervalele
k
[xk−1 , xk ] , xk = a + (b − a) , k ∈ {1, 2, . . . , n} ,
n
se generează transformata prin juxtapunere a formulei punctului de mijloc , anume
Zb
b−a X ³ b − a´
n
(3.89) f (t) dt = f a + (k − 0.5) + ²n,M (f )
n n
a k=1
unde prin ²n,M s-a notat restul. Din Teorema 38 avem
(b − a)3 00
(3.90) ²n,M (f ) = f (θ)
24n2
unde f ∈ C 2 [a, b] şi θ ∈ [a, b] .

Metode Numerice 131
Subprogram destinat calculului aproximativ

al integralelor definite
Metoda : Formula juxtapusă a ,,punctului de mijloc”
subroutine middle(f,a,b,n,eps,vi,vf,kod)
implicit double precision (a-h, o-z)
C DESCRIEREA PARAMETRILOR
C INPUT :
C f=functia care se integreaza
C a,b=limitele de integrare
C n=nr. punctelor intermediare
C eps=precizia
C OUTPUT :
C vi=aproximare initiala
C vf=valoarea (finala) aproximativa a integralei
C kod=cod de eroare
C kod=0 , dabs(vi-vf)≤ eps (precizia s-a atins !)
C kod=1 , dabs(vi-vf)> eps
hi=(b-a)/n
hf=hi*0.5
si=0
sf=0
m=2∗n
do 100 k=1,n
xk=a+(k-0,5)∗hi
100 si=si+f(xk)
vi=hi∗si
do 200 j=1,m
zj=a+(k-0,5)∗hf
200 sf=sf+f(zj)
vf=hf∗sf
teta=dabs(vi-vf)-eps
if(teta) 1,1,2
1 kod=0
return
2 kod=1
return
end
3.7 Polinoame ortogonale clasice

Prin şir de polinoame ortogonale clasice ı̂nţelege unul dintre următoarele şiruri poli-
nomiale (Qn )∞ n=0 unde Qn poate să fie:
Rnα,β -polinomul lui Jacobi , Rnα,β (1) = 1, α > −1, β > −1;
(α) (α) ¡ ¢
Ln -polinomul lui Laguerre4 , Ln (0) = n+α n , α > −1
4
Edmunde Nicolas Laguerre (1834-1886) matematician francez cu rezultate ı̂n Analiză,
Algebră, Geometrie , Teoria Funcţiilor Speciale
Hn -polinomul lui Hermite , lim x−n Hn (x) = 2n .

x→∞
De asemenea , dacă Qn (x) este clasic, atunci şi polinoamele
αn · Qn (αn x + bn ) , αn · an 6= 0 ,
se vor considera că sunt polinoame clasice.

Aceste şiruri polinomiale care sunt ortogonale pe < a, b > relativ la ponderea
w , unde intervalul de ortogonalitate şi ponderile corespunzătoare sunt menţionate
ı̂n următorul tabel :
Qn < a, b > w(t) Observaţii

(α,β) α β
Rn [−1, 1] (1 − t) (1 + t) α > −1, β > −1
(α)
Ln [0, ∞) e−t tα α > −1
2
Hn (−∞ + ∞) e−t
au anumite proprietăţi comune dintre care amintim :

(a) termenii generali sunt soluţii polinomiale ale unei anumite
ecuaţii diferenţiale liniare de tip Sturm-Liouville
(3.91) a(x)y 00 (x) + b(x)y 0 (x) + λn y(x) = 0 , y = Qn ,
unde a(x) este un polinom de grad cel mult doi, b(x) este polinom de gradul ı̂ntâi
(aceste polinoame fiind independente de n ) , iar λn este independent relativ la
variabila x . Polinoamele a, b şi mărimea scalară λn sunt specificate după cum
urmează:
y a(x) b(x) λn
(α,β) 2
Rn 1−x β − α − (α + β + 2)x n(n + α + β + 1)
(α)
Ln x α+1−x n
Hn 1 −2x 2n
¡ 0 ¢∞
(b) Şirul derivatelor Qn+1 n=0
formează un şir polinomial care este ortogonal
pe acelaşi interval, relativ la o anumită pondere w1 .
(c) Qn satisface o anumită formulă de tip Rodrigues
1
Qn (x) = Dn (w(x)q n (x)) , n≥0
kn · w(x)
unde kn ∈ R \ 0 iar q(x) este un polinom independent de n . Parametrii kn şi
qn sunt următorii :
Qn kn q(x)
(α,β)
Rn (−1)n 2n Γ(n+α+1)
Γ(α+1) 1 − x2
(α)
Ln n! 1
Hn (−1)n 1
(d) (Qn ) formează un şir ortogonal referitor la o pondere w care satisface o

ecuaţie diferenţială de tip Pearson :
w 0 (x) N (x) 0
= , (q(x)w(x)) = B(x)w(x) , N (x) = B(x) − q 0 (x) .
w(x) q(x)
Metode Numerice 133
(e) Q0 (x) = 1 , iar (Qn ) verifică o relaţie de recurenţă de ordinul doi
(3.92) Qn+1 (x) = (An (x) + Bn ) Qn (x) − Cn Q̇n−1 (x) ,
unde
(3.93) An An−1 Cn > 0 .
Expresiile lui An , Bn , Cn sunt precizate prin :
Qn An Bn Cn
(α,β) (2n+α+β+1)(2n+α+β+2) (α2 −β 2 )An n(n+β)(2n+α+β+2)

Rn 2(n+α+β+1)(n+α+1) (2n+α+β)(2n+α+β+2) (n+α+1)(n+α+β+1)(2n+α+β)
(α) 1 2n+1+α n+α

Ln − n+1 n+1 n+1
Hn 2 0 2n
Precizăm unele chestiuni care se pot consulta ı̂n literatura de specialitate.

∞
Reamintim că un şir polinomial (ϕn )n=0 este ortogonal relativ la o pondere w pe
(a, b) , dacă
(3.94) < ϕj , ϕk >= δjk , j, k ∈ {0, 1, . . . , }
unde
Zb ½
0 , j=
6 k
< f, g >= f (t)g(t)w(t) dt , δjk = .
1 , j=k
a
∞
Fiind dată ponderea w : (a, b) → [0, ∞) , w 6= 0 , şirul (ϕn )n=0 este unic
determinat, exceptând un factor multiplicativ.
De exemplu, dacă cn 6= 0 , iar pentru n ≥ 1
¯ ¯
¯ < h 0 , h0 > < h 0 , h1 > ... ¯
< h 0 , hn >
¯ ¯
¯ < h 1 , h0 > < h 1 , h1 > ... ¯
< h 1 , hn >
¯ ¯
¯ .
.. .. .. ¯
ϕn (x) = cn · ¯ . . ¯ ,
¯ ¯
¯ < hn−1 , h0 > < hn−1 , h1 > . . . < hn−1 , hn > ¯¯
¯
¯ h0 (x) h1 (x) ... hn (x) ¯
unde {h0 , h1 , . . . , hn , . . .} constituie un sistem polinomial care este liniar indepen-

∞ ∞
dent, atunci (ϕn )n=0 verifică (3.94). Dacă ı̂n plus, (Ψn )n=0 este un şir polinomial
ortogonal pe acelaşi interval < a, b > relativ la aceeaşi pondere w , atunci există
∞
un şir de numere (λn )n=0 , λn 6= 0 , astfel ı̂ncât
Ψn (x) = λn ϕn (x) , n ∈ {0, 1, . . .} .

∞
Teorema 43 Dacă (ϕn )n=0 este un şir polinomial ortogonal pe < a, b > , atunci
toate rădăcinile lui ϕn sunt reale , distincte şi situate ı̂n (a, b) .
Demonstraţie. Să presupunem că (ϕn ) verifică (3.94); deoarece pentru n ≥ 1
Zb
ϕn (t)w(t)dt = 0
a
rezultă că ecuaţia ϕn (x) = 0, x ∈ (a, b),are cel puţin o soluţie x1 . Se constată că
x1 este o rădăcină multiplă de ordin impar a lui ϕn . Fie x1 < x2 < . . . < xk toate
rădăcinile multiple de ordin impar situate ı̂n (a, b) . Presupunând prin absurd
k < n , ar ı̂nsemna că h ∈ Πn−1 , unde
h(x) = (x − x1 ) . . . (x − xk ) .
Pe de o parte
Zb
< ϕn , h >= ϕn (t)h(t)w(t) dt = 0
a
iar pe de altă parte
ϕn (x)h(x) ≥ 0 sau ϕn (x)h(x) ≤ 0 ∀x ∈ (a, b) .
Aceasta ar ı̂nsemna că < ϕn , h >6= 0 ceea ce exte o contradicţie. În concluzie k=n
ceea ce implică că rădăcinile sunt simple, distincte ı̂ntre ele şi situate ı̂n intervalul
de ortogonalitate.
∞
Teorema 44 Dacă (ϕn )n=0 este un şir polinomial care este ortogonal, atunci
termenii acestuia verifică o relaţie de recurenţă de forma
ϕn+1 (x) = (an x + bn )ϕn (x) − cn ϕn−1 (x) , n ≥ 0 , ϕ−1 = 0 .
Dacă se presupune ϕn (x) = c0,n xn + . . . , atunci

c0,n+1 an < ϕn , ϕn >
an = şi cn = .
c0,n an−1 < ϕn−1 , ϕn−1 >
În plus an an−1 cn > 0 .

∞
Demonstraţie. Deoarece (ϕn )n=0 , presupus că ar fi ortogonal, formează o bază
ı̂n algebra polinoamelor, rezultă că există constantele a0n , a1n , . . . , ann , an+1,n
astfel ı̂ncât
n+1
X
xϕn (x) = akn ϕk (x) .
k=0
Dar
akn =< xϕn , ϕk >=< ϕn , gk > cu gk (x) = xϕk (x) .
Deoarece
< ϕn , gk >= 0 pentru 0≤k ≤n−2 , an+1,n 6= 0 ,
avem
xϕn (x) = an+1,n ϕn+1 (x) + an,n ϕn (x) + an−1,n ϕn−1 (x)
Metode Numerice 135
c0,n
an+1,n = , ϕn (x) = c0,n xn + . . . ,
c0,n+1
adică există şirurile numerice (an ), (bn ) şi (cn ) astfel ı̂ncât
(3.95) ϕn+1 (x) = (an x + bn )ϕn (x) − cn ϕn−1 (x), n = 0, 1, . . . ; ϕ−1 = 0.
În plus
c0,n+1 an < ϕn , ϕn >
an = şi cn = ,
c0,n an−1 < ϕn−1 , ϕn−1 >
unde c0,n este coeficientul lui xn ı̂n ϕn (x) . De asemenea , se constată că
(3.96) an an−1 cn > 0 .
Prin intermediul lui (3.95 ) şi relaţia de recurenă (3.92) este demonstrată.
Observaţie : Relaţia de recurenţă (3.95) caracterizează toate şirurile de polinoame
ortogonale. În anul 1935 matematicianul francez Jacques Favard (Sur les polynômes
de Tchebycheff, C.R. Acad Sci. Paris 200 (1935) 2052-2055) demonstrează următoarea
afirmaţie, care este ı̂ntr-un anumit sens o reciprocă a teoremei de mai sus.
∞
Teorema 45 (J. Favard) Dacă (φn )n=0 este un şir polinomial care verifică (3.95)-
(3.96), atunci există un interval < a, b > şi o pondere w : [a, b] → [0, ∞) astfel
ı̂ncât să aibă loc conditı̂a de ortogonalitate (3.94).
Subliniem faptul că (3.95) nu caracterizează numai polinoamele ortogonale clasice.
Pe de altă parte, ı̂n literatura de specialitate se arată că
(a) , (b) , (c) , (d)
sunt proprietăţi caracteristice numai polinoamelor clasice.
De exemplu, S. Bochner (Über Sturm-Liouvillesche Polynomsysteme, Math. Zeit.,
29(1929),730-736) determină toate soluţiile polinomiale ale ecuaţiei diferenţiale
(3.91) şi arată că singurele soluţii polinomiale care sunt ortogonale sunt cele clasice,
deci Jacobi, Laguerre sau Hermite.
De asemenea, W. Hahn, (Über Orthogonalpolynome, die q-Differenzengleichungen
genungen, Math. Nachrichten ¡ 0 ¢∞ 2(1949),4-34) arată că singurele polinoame ortogo-
nale (ϕn ) pentru care ϕn+1 n=0
sunt de asemenea ortogonale , sunt cele clasice.
3.7.1 Formula lui Christoffel-Darboux

Termenii unui şir polinomial care este ortogonal satisfac o interesantă identitate
care are multe aplicaţii ı̂n Analiza numerică.
Teorema 46 (Formula lui Christoffel-Darboux)
Fie (ϕn )n≥0 un şir ortogonal şi
1
ϕn (x) = c0,n xn + . . . , wk = .
< ϕ k , ϕk >
Atunci
n
X ϕn+1 (x)ϕn (y) − ϕn (x)ϕn+1 (y)
(3.97) wk ϕk (x)ϕk (y) = λn ·
x−y
k=0
unde
c0,n
(3.98) λn = wn .
c0,n+1
∞
Demonstraţie. Să presupunem că (ϕn )n=0 verifică (3.95). Atunci
ϕk+1 (x)ϕk (y) − ϕk (x)ϕk+1 (y) =
= ak (x − y)ϕk (x)ϕk (y) + ck [ϕk (x)ϕk−1 (y) − ϕk−1 (x)ϕk (y)]

adică
wk (x − y)ϕk (x)ϕk (y) =
wk
[ϕk+1 (x)ϕk (y) − ϕk (x)ϕk+1 (y)]−
ak
wk−1
[ϕk (x)ϕk−1 (y) − ϕk−1 (x)ϕk (y)]
ak−1
(w−1 = 0 , k = 0, 1, . . . .)
Prin ı̂nsumare
n
X wn ϕn+1 (x)ϕn (y) − ϕn (x)ϕn+1 (y)
wk ϕk (x)ϕk (y) = .
an x−y
k=0
În vederea aplicaţiilor prezentăm valorile lui c0,n , wn şi λn pentru cazul clasic.
ϕn c0,n wn λn
(α,β) (2n+α+β ) (2n+α+beta+1)Γ(n+α+β+1)Γ(n+α+1) Γ(n+α+2)Γ(n+β+α+2)

Rn n
2n (n+α
n ) 2α+β+1 Γ(n+β+1)Γ2 (α+1)n! 2α+β (2n+α+β+2)Γ(n+β+1)Γ2 (α+1)n!
(α,β) (−1)n n! (n+1)!

Ln n! Γ(n+α+1) − Γ(n+α+1)
1√ 1 √
Hn 2n 2n n! π 2n+1 n! π
Identitatea (3.97) este denumită ,, formula lui Christoffel-Darboux”.

Lema 27 Cu notaţiile din Teorema 46, dacă ϕn (xjn ) = 0 , atunci pentru j ∈
{1, 2, . . . , n} avem
Zb
ϕn (t) c0,n
(3.99) w(t) dt = .
t − xjn c0,n−1 wn−1 ϕn−1 xjn
a
Demonstraţie. În conformitate cu (3.97)

n
X ϕn (t)
wk (t)ϕk (xjn ) = −λn · ϕn+1 (xjn ) .
t − xjn
k=0
Integrân relativ la ponderea w , obţinem

Zb
ϕn (t)
−λn ϕn+1 (xj n) = =1 .
t − xjn w(t)dt
a
Metode Numerice 137
Aceasta ı̂nseamnă că (vezi şi (3.95))
ϕn+1 (xj n) = −cn ϕn−1 (xjn ) 6= 0 .
Înlocuind valoarea lui cn găsim (3.99).
3.8 Formule de tip Gauss

C.F. Gauss (1777-1855) publică ı̂n anul 1816 lucrarea ,,Methodus nova integralium
valores per approximationem inveniendi” 5 ı̂n care rezolvă următoarea problemă:
,, să se studieze existenţa şi unicitatea unui sistem de noduri
x1n , x2n ,..., xnn
şi a coeficienţilor
c1n , c2n ,..., cnn
astfel ı̂ncât dacă w : (a, b) → [0, ∞) este o pondere, formula de cuadratură
Zb n
X
(3.100) f (t)w(t) dt = ckn f (xkn ) + Rn (f )
a k=1
să aibă gradul maxim de exactitate. ”

Lema 28 Dacă (3.100) are gradul de exactitate m, atunci
(3.101) m ≤ 2n − 1 .
Demonstraţie. Prin absurd să presupunem că m ≥ 2n . Fie ı̂n (3.100)

n
Y
f0 (t) = (t − xjn )2 , f0 ∈ Π2n .
j=1
Pe de o parte Rn (f0 ) = 0 iar pe de alta

Z b
Rn (f0 ) = f0 (t)w(t) dt > 0 .
a
În concluzie m ≤ 2n − 1 .
Teorema 47 Există o singură formulă de cuadratură de forma (3.100) care are
gradul de exactitate 2n − 1 .
Demonstraţie. Să presupunem că Rn se anulează pe Π2n−1 . Atunci Rn se va
anula şi pe Πn−1 , ceea ce ı̂nseamnă că (3.100) este de tip interpolator. În plus,
din (3.14)
Zb
1 ϕn (t)
(3.102) ckn = 0 w(t) dt
ϕ (xkn ) t − xkn
a
5
prezentată ı̂n 1814 La Societatea Ştiinţiică din Göttingen , publicată ı̂n
Comm.Soc.Sc.Gött.Math. III (1816) 39-76 , vezi şi Gauss Werke vol. III ,163-196
unde
n
Y
ϕn (t) = A · (t − xkn ), A 6= 0.
k=1
Rămâne să arătăm că egalitatea
Rn (h) = 0 ∀h ∈ Π2n−1 ,
determină ı̂n mod unic nodurile x1n , x2n , . . . , xnn . Să considerăm
h(t) = ϕn (t)p(t) cu p ∈ Πn−1 .
Din (3.100) rezultă Rn (h) =< ϕn , p >= 0 . Deci
ϕn ⊥ Πn−1
iar x1n , . . . , xnn sunt rădăcinile polinomului de grad n , ortogonal pe < a.b >
relativ la w .
Definiţia 35 Formula de cuadratură de forma (3.100) care are gradul de exactitate
2n − 1 se numeşte formula lui Gauss relativă la < a, b > şi la ponderea w .
Din (3.99) şi (3.102) conclude cu afirmaţia :
Teorema 48 Formula lui Gauss cu gradul de exactitate 2n − 1 este
Z b n
X
(3.103) f (t)w(t) dt = c∗kn f (xkn ) + Rn∗ (f )
a k=1
unde :
x1n , x2n , . . . , xnn sunt rădăcinile lui ϕn (t) = c0,n tn + . . . ,
Z b
ϕn (t)ϕm (t)w(t) dt = 0 , n 6= m ;
a
coeficienţii c∗1n , . . . , c∗nn admit reprezentarea
c0,n < ϕn−1 , ϕn−1 >
c∗kn = =
c0,n−1 ϕ0n (xkn )ϕn−1 (xkn )
(3.104)
1
= .
λn−1 ϕ0n (xkn )ϕn−1 (xkn )
În plus
c∗kn > 0 , k ∈ {1, 2, . . . , n}.
Demonstraţie. Se impune să justificăm pozitivitatea coeficienţilor. Dacă
· ¸2
ϕn (t)
gj (t) = , 1 ≤ j ≤ n,
ϕ0n (xjn )(t − xjn )
atunci gj ∈ Π2n−2 şi gj (xkn ) = δjk . Impunem condiţia ca Rn∗ (gj ) = 0. Găsim
Z b
c∗jn = gj (t)w(t) dt
a
Metode Numerice 139
adică
Z b · ¸2
1 ϕn (t)
c∗jn = 2 w(t) dt
[ϕ0n (xjn )] a 1 − xjn
ceea ce demonstrează faptul că c∗jn > 0 .
Definiţia 36 Coeficienţii pozitivi c∗1n , c∗2n , . . . , c∗nn din (3.104) se numesc numerele
lui Christoffel.
În cazul polinoamelor ortogonale clasice au loc următoarele relaţii diferenţiale de

recurenţă:
µ ¶
2 d (α,β) α−β
(1 − x ) Rn (x) = n − x Rn(α,β) (x)+
dx 2n + α + β
2n(n + β) (α,β)
+ R (x)
2n + α + β n−1
d (α) (α)
L (x) = nL(α) n (x) − (n + α)Ln−1 (x)
dx n
d
Hn (x) = 2nHn−1 (x) .
dx
Dacă apelăm la aceste formule, din (3.104) avem următoarele forme ale numerelor
lui Christoffel c∗kn din (3.103) :
(a, b) w(t) c∗kn
2α+β+1 B(α+1,β+1)(n+α+β+1)(n+β
n )
(−1, 1) (1 − t)α (1 + t)β (α,β)
0
2

(n+α+β+1
n )(n+α
n )(1−xkn )Rn
2 (xkn )
α > −1 , β > −1
n )Γ(α+1)
(n+α
(0, +∞) e−t tα 0 2
xkn |Ln (α) (xkn )|
α > −1
√
2 2n+1 n! π
(−∞, +∞) e−t |Hn0 (xkn )|2
3.8.1 Cazuri particulare ale formulei lui Gauss

Considerăm valori particulare ale lui (α, β) ı̂n cazul ponderii
w(t) = (1 − t)α (1 + t)β , t ∈ (−1, 1) .
Deoarece
Rn(−1/2,1/2) (x) = Tn (x) = cos(n arccos x)
1
Rn(0,0) (x) = Pn (x) = [(x2 − 1)n ](n)
2n n!
sin(n + 1) arccos x
Rn(1/2,1/2) (x) = Un (x) = √ ,
(n + 1) 1 − x2
iar pe de altă parte se cunoaşte că Rn∗ este de formă simplă pe spaţiul C (2n) [−1, 1]
(vezi de exemplu [6]-[10] ), din (3.103) găsim
f (2n) (ξ)
Rn∗ (f ) = Rn∗ (e2n ) , ξ ∈ [−1, 1]
(2n)!
şi
1 ∗ 2 1 1
Rn∗ (e2n ) = R (ϕ ) = < ϕn , ϕn >=
c0,n n n
2 c20,n c20,n wn
Prin urmare are loc afirmaţia :
Teorema 49 Fie Rn∗ restul ı̂n formula lui Gauss. Pentru orice f ∈ C (2n) [−1, 1]
există ξ, ξ ∈ [−1, 1] , astfel ca
1 f (2n) (ξ)
Rn∗ (f ) = · .
c20,n wn (2n)!
Alegând ponderea w, găsim următorul tabel :
1
(a, b) w(t) εn :=
c20,n wn
1 π
(−1, 1) √
1 − t2 22n−1
22n+1 (n!)4
(−1, 1) 1
(2n + 1)!(2n)!
√ π
(−1, 1) 1 − t2
22n
(0, ∞) e−t tα n!Γ(n + α + 1)

α > −1
√
2 n! π
(−∞, +∞) e−t
2n
Se obţin astfel următoarele metode exacte de cuadratură :

(A) Formula lui Mehler-Hermite :
Z1 n µ ¶
dt πX 2k − 1 π
(3.105) f (t) √ = f cos π + 2n−1 f (2n) (ξ1 ) .
1 − t2 n 2n 2 (2n)!
−1 k=1
Metode Numerice 141
sf (B) Formula lui Gauss-Legendre :

Z1 n
X 22n+1 (n!)4
f (t)dt = Akn f (xkn ) + f (2n) (ξ2 )
(2n + 1)(2n!)3
−1 k=1
unde xkn sunt rădăcinile polinomului lui Legendre

1 ¡ ¢(n)
Pn (x) = x2 − 1)n
2n n!
iar coeficienţii Akn = c∗kn (α, β), α = 0, β = 0 , verifică egalitatea
2
Akn = .
(1 − x2kn )|Pn0 (xkn )|2
Există tabele care includ pentru n ≤ 150 valori numerice ale lui xkn şi Akn , care
satisfac
xkn = −xn+1−k,n , Akn = An+1−k,n .
De exemplu, pentru n = 6 , avem
x1,6 = −x6,6 = 0.932469514203152 A1,6 = A6,6 = 0.171324492379170
x2,6 = −x5,6 = 0.661209386466265 A2,6 = A5,6 = 0.360761573048139
x3,6 = x4,6 = 0.238619186083197 A3,6 = A4,6 = 0.467913934572691
În [16] se găseşte expus un algoritm pentru generarea lui xkn şi a lui Akn ı̂n cazul
n > 150 .
(C) Formula lui Gauss pe nodurile polinomului lui Cebı̂şev de speţa
a doua :
sin(n + 1) arccos x
Un (x) = √ .
(n + 1) 1 − x2
Z1 p n µ ¶
π X kπ kπ
2
f (t) 1 − t dt = f cos sin2 +
n+1 n+1 n+1
−1 k=1
π
+ f (2n) (ξ3 ) .
22n (2n)!
(D) Formula lui Gauss-Laguerre :
Z∞ n
X
1 −t α f (xkn )
e t f (t) dt = +
n!Γ(n + α + 1) (α)0
0 k=1 xkn |Ln (xkn )|2
(2n)
f (ϕ)
+ , L(α)
n (xkn ) = 0 .
(2n)!
(E) Formula lui Gauss-Hermite :
Z
+∞ n
X
1 2 f (xkn )
√ e−t f (t) dt = +
n!2n+1 π |Hn0 (xkn )|2
−∞ k=1
1 f (2n) (η)
+ , Hn (xkn ) = 0 .
22n+1 (2n)!
S-a presupus că f ∈ Lw (a, b) şi w sunt cele corespunzătoare situaţiei particulare şi
de asemenea că f ∈ C (2n) [a, b] sau f ∈ C (2n) (a, b) . Punctele intermediare verifică
inegalităţile
−1 ≤ ξj ≤ 1 , 0 < θ < +∞ , −∞ < η < +∞ .
3.9 Implementarea formulei lui Gauss-Legendre

1. Introducere.
Dacă N este un număr natural fixat, să notăm prin xi , 1 ≤ i ≤ N ,
−1 < xN < ... < x2 < x1 < +1 ,
răcinile polinomului PN al lui Legendre care poate fi definit cu ajutorul relaţiei de
recurenţă
P0 (x) = 1 , P1 (x) = x
2j − 1 j−1
Pj (x) = xPj−1 (x) − Pj−2 (x) , 2≤j≤N .
j j
Pentru o funcţie integrabilă f : [a, b] → R formula lui Gauss-Legendre este
Zb N µ ¶
b−a X a+b b−a
(3.106) f (x) dx = ck f + xk + R(f )
2 2 2
a k=1
unde c1 , ...cN asunt coeficienţii lui Christoffel definite prin

2
ck = 2 ,
(1 − x2k ) |Pn 0 (xk )|
iar R(f ) = R(f ; [a, b], N ) reprezintă restul.
După cum se ştie, dacă f aparţine spaţiului C 2N [a, b] , atunci există cel puţin un
punct θ , θ ∈ [a, b] , astfel ı̂ncât
µ ¶−2 (2N )
(b − a)2N +1 2N f (θ)
(3.107) R(f ) = .
2N + 1 N (2N )!
Cea mai simplă formulă juxtapusă se generează prin aplicarea repetată a formulei
de cuadratură (3.106) pe fiecare dintre intervalele
i−1
[ai , ai+1 ] , ai = a + , i ∈ {1, 2, ...L}.
L
Să notăm
· ¸
b−a N
H= , hi = a + a + (2i − 1)H , M= ,
2L 2
Tik (f ) = f (hi + Hxk ) + f (hi − Hxk ) .
În funcţie de L , numărul aplicaţiilor repetate ale formulei (3.106), şi de a , b , limitele
de integrare , formula juxtapusă este
Zb " L M L
#
X X X
(3.108) f (x) dx = H c(N ) f (hi ) + ck Tik (f ) + RN,L (f )
a i=1 k=1 i=1
Metode Numerice 143
unde 

 0 if N = 2M

c(N ) = µ ¶−2

 22n−1 2M
 if N = 2M + 1
N2 M
2. Restul RN,L . pe spaţiul C 2N [a, b] .
Dacă f ∈ C 2N [a, b] atunci din (3.106)-(3.107) rezultă că există punctele
θ1 , ...θL , θi ∈ [ai , ai+1 ] ,
astfel ca
µ ¶−2 L
(2H)2n+1 2N 1 X (2N )
RN,L (f ) = f (θi ) .
2N + 1 N (2N )! i=1
Folosind inegalităţile
µ ¶
4n 2n 4n 8 π
√ < <√ , a= , b= ,n>2,
πn + a n πn + b 9 4
se demonstrează
Lema 29 a. Dacă f ∈ C 2N [a, b] atunci există θ, θ ∈ [a, b] , astfel ca

µ ¶−2
(2H)2n+1 2N f (2N ) (θ)
(3.109) RN,L (f ) = ·L· ;
2N + 1 N (2N )!
b. Pentru f ∈ C 2N ) [a, b] avem

µ ¶2N +1
2π H
|RN,L (f )| < kf (2N ) k , N >2,
(2N )! 2
unde k · k reprezintă norma uniformă.
2. Restul RN,L pe spaţiul C[a, b] .
ı̂n cele ce urmează prezentăm o reprezentare a restului RN,L pe spaţiul funcţiilor

continue . În secţiunea referitoare la teeorema lui Peano am văzut că dacă
R : C[a, b] → R este o funcţională liniară şi mărginită care are o formă simplă pe
subspaţiul C n+1 [a, b] , atunci R are o formă a simplă pe ı̂ntreg spaţiul C[a, b] ,
(vezi şi [16]- [?]).
Acest rezultat ne permite să concludem cu afirmaţia :
Teorema 50 Dacă f : [a, b] → R este continuă [a, b] , atunci există un sistem

θ1 , ...θ2N +1 de puncte distincte din [a, b] astfel ca
µ ¶−2
(2H)2N +1 2N
RN,L (f ) = L · · [θ1 , ...θ2N +1 ; f ] .
2N + 1 N
3. Rădăcinile polinomului lui Legendre Fie

µ ¶
jπ 4j − 1
Ij = cos , cos π .
N +1 4N + 2
Dacă xi , −1 < xN < ... < x2 < x1 < +1 sunt rădăcinile polinomului lui Legendre
PN , atunci se cunoaşte că (see [30])
xj ∈ Ij , xN +1−j = −xj , j ∈ {1, 2, ..., M }.
Să observăm că Ij ∩ Ii = ∅ , i 6= j . x1 , ...xM Pentru determinarea aproximativă

a rădăcinilor xj folosim metoda iterativă 6
(0) 4j − 1 (0)
xj = cos π , x j ∈ Ij , 1≤j≤M ,
4N + 1
³ ´
(k) (k−1)
xj = F xj , k≥1,
unde
PN (x)
F (x) = x − s .
PN (x)PN00 (x)
PN0 (x) 1−
PN0 (x)2
(k )
O iteraţie xj 0 se consideră că este o ,,aproximare bună ” a lui xj dacă cel puţin
una dintre inegalităţile următoare
¯ ¯ ¯ ¯
¯ (k0 ) (k −1) ¯ ¯ (k ) ¯
¯xj − xj 0 ¯ ≤ 10−18 , ¯PN (xj 0 )¯ ≤ 10−20
cu k0 ≥ 1 este verificată . În urma testării acestei metode iterative pentru N =

2, 200, 1 s-a observat că prima inegalitate a fost satisfăcută pentru k0 = 3 .
Pe de altă parte, peentru toate valorile considerate ale lui N
¯ ¯
¯ (k ) ¯
¯PN xj 3 ¯ ≤ 10−15 , j ∈ {1, 2, ...M } .
Cu ajutorul valorilor aproximative ale rădăcinilor se determină coeficienţii Christof-

fel cj . Să notăm
N
1 − (−1)k+1 X ¡ ¢
SN (k) = − (xj )k · cj = R ek ; [−1, +1], N .
k+1 j=1
Având ı̂n vedere că (3.106) este exactă pentru orice polinom de grad ≤ 2N −
1 , peentru a testa precizia metodei iterative , am cercetat dacă valorile
SN (2k) , k = 0, N − 1, 1
sunt zero. Precizăm că SN (2k − 1) = 0 , 1 ≤ k ≤ N . Folosind acest test de

precizie s-a observat că
|SN (2k)| ≤ 10−14 , k ∈ {0, 1, ...N − 1} .
4. Implementarea FORTRAN .
Să notăm
Zb
I(f ) = f (x) dx
a
6
,, square-root interation method” , vezi [20]
Metode Numerice 145
Ã L M L
!
X X X
G(N, L, f ) = H · c(N ) f (hi ) + ck Tik (f )
i=1 k=1 i=1
Formula de cuadratură (3.108) ne furnizeazaă aproximarea
I(f ) ≈ G(N, L, f ) .
Pentru a evalua I(f ) s-a construit o subrutină

GAUSS1 (F, A, B, N, L, EPS, X, W, R, ITER, KOD)
unde parametrii de intrare sunt :
• FON= funcţia f care urmează să fie integrată
• A, B= limitele de integrare a, b
• N=gradul polinomului lui Legendre
• L =numărul iniţial de aplicări al formulei lui Gauss-Legendre
• EPS= număr pozitiv care simulează precizia
• ITER= număr maxim de cicluri iterative permise, adică L (final)≤ ITER
Parametrii de ieşire sunt :
• R=aproximarea finală pentru I(f)
· ¸
N
• X= vector de dimensiune 1 + care conţine rădăcinile nenegative
2
X(1) > X(2) > ... > X(N 1)

£ ¤
ale polinomului lui Legendre. Precizăm că N 1 = N2 dacĂ N este par , şi
£N ¤
N 1 = 1 + 2 pentru N impar.
£ ¤
• W= vector de dimensiune 1 + N2 care include numerele lui Christoffel
W (I) := ci corespunzătoare lui X(I)
• KOD= cod de eroare , KOD ∈ {0, 1} .
Principalii paşi ai acestui algoritm FORTRAN sunt prezentaţi ı̂n cele ce urmează.
1. Testăm dacă N > 3 . Dacă aceasta este fals, declarăm N := 4
2. Testăm dacă 0 < EP S < 10−7 . Dacă aceste inegalităţi nu au loc, declarăm
EPS:= 10−8
3. Se calculează o aproximare iniţială RINIT a lui I(f). Mai precis
RIN IT := G(3, 1, f )
4. Se calculează valorile aproximative ale rădăcinilor
X(1), X(2), ..., X(N 1)
ale polinomului lui Legendre, precum şi coeficienţii Christoffel corespunzători
W (1), W (2), ..., W (N 1)

5. Se determină aproximarea R a integralei I(f). Aceasta ı̂nseamnă că
R := G(N, L, f )
6. Testarea preciziei : mai precis, se testează
(3.110) |R − RINIT| ≤ EPS min(1, |R|) .
Dacă (3.110) este verificată, atunci KOD=0 şi RETURN

7. Iterarea metodei de integrare : ı̂n situaţia ı̂n care criteriul de precizie (3.110)
nu este verificat se testează dacă
2L < IT ER .
În caz aafirmativ

L := 2L , RIN IT := R
şi o nouă aproximare R etse construită, anume R: =G(2L, N, f).
Acest proces iterativ continuă până când testul de precizie (3.110) este ı̂ndeplinit,
sau până când L, numărul de iteraţii , depăşeşte ITER. Dacă 2L ≥ IT ER şi
(3.110) nu are loc. atunci
KOD = 1 şi RET U RN .
Precizăm că L ı̂şi poate modifica conţinutul ı̂n timpul calculului ; ı̂n cele ce
urmează vom nota prin LFINAL valoarea finală a lui L.
Programul este următorul7 :
7
comentariile s-au inclus ı̂n limba engleză
Metode Numerice 147
SUBROUTINE GAUSS1(F,A,B,N,L,EPS,X,W,R,ITER,KOD)
C =============================
C PURPOSE :
C THE APPROXIMATIVE INTEGRATION OF A
C FUNCTION F ON AN
C INTERVAL (A, B)
C
C METHOD :
C GAUSS-LEGENDRE QUADRATURE FORMULA
C
C USAGE :
C CALL GAUSS1(F,A,B,N,L,EPS,X,W,R,ITER,KOD)
C
C DESCRIPTION OF PARAMETERS :
C F - THE FUNCTION WHICH IS INTEGRATED
C A, B - ENDPOINTS OF THE INTERVAL OF
C INTEGRATION
C N - THE DEGREE OF THE LEGENDRE
C POLYNOMIAL
C L - NUMBER OF EQUIDISTANT
C SUBINTERVALS FROM (A, B)
C EPS - A TOLERANCE VALUE
C X - VECTOR OF DIMENSION 1+N/2
C WHICH CONTAINS THE NON-NEGATIVE
C ROOTS OF THE LEGENDRE POLYNOMIAL
C W - AN ARRAY OF DIMENSION 1+N/2
C WHICH INCLUDES THE
C CHRISTOFFEL NUMBERS
C R - THE APPROXIMATIVE VALUE OF
C THE INTEGRAL
C ITER - THE MAXIMUM NUMBER OF
C ITERATIVE CYCLES PERMITTED
C KOD - AN ERROR CODE :
C KOD=0 MEANS THAT A CERTAIN
C ACCURACY TEST IS VERIFIED,
C OTHERWISE, KOD=1
C
C INPUT PARAMETERS : F,A,B,N,L,EPS,ITER
C OUTPUT PARAMETERS : X, W, R, KOD
C
C REMARKS :
C
C 1. L IS DESTROYED DURING
C COMPATATION
C 2. A DECLARATION EXTERNAL F MUST
C BE USED BEFORE
C CALL GAUSSI(F,A,B,N,L,EPS,X,W,R,ITER,KOD)
C
IMPLICIT DOUBLE PRECION (A-H, O-Z)
DIMENSION X(1), W(1)
C = = = TEST ON N = = =
IF (N-3) 1, 2, 8
1 N=4
C = = = TEST ON EPS = = =
8 EPX=EPS- .1D-6
IF(EPS*EPX) 2, 9, 9
9 EPS=.1D-7
C =+= THE INITIAL VALUE OF R,
C NAMELY RINIT, IS CONSTRUCTED =+=
2 H1=(B-A)0.5
P=(A+B)*0.5
ROOT=H1*0.774596669241483
P1=P+ROOT
P2=P-ROOT
RINIT=(F(P1)+F(P2))*0.888888888888889*F(P)
C =+=INITIAL VALUES =+=
M=N/2
TN=DFLOAT(N)
AN=1./TN
CSI=1./(4*TN+1.)
DEV=(1.+TN)*TN
C =+ START OF THE ITERATION METHOD
C WHICH FURNISHES US THE ROOTS
C X(1) ... X(M)
C AND THE WEIGHTS
C W(1) ... W(M) +=
DO 100 K=1, M
TED=(4.*DFLOAT(K)-1.)*CSI
V=TED*3.1415926535897932
X(K)=DCOS(V)
NTER=0
Metode Numerice 149
300 P2=X(K)
P(1)=1.
C = COMPUTE P3, THE VALUE OF THE
C LEGENDRE POLYNOMIAL PN(X) AT X(K)=
DO 70 IT =2, N
ZI=1./DFLOAT (IT)
P3=(2.-ZI)*X(K)*P2 - (1.- ZI)*P1
P1=P2
P2=P3
70 CONTINUE
C = CALCULATE THE SUCCESIVE
C APPROXIMATION
C OF THE ROOT X(K) =
U= 1. - X(K)*X(K)
U1=P3∗X(K)-P1
Q=U*AN/U1
GW=P3*Q
DE=U+2.*X(K)*GW + GW*GW*DEV
DER=DABS(U/DE)
EPSI= GW*DSORT(DER)
IF(DABS(P3)-1.D-19) 100, 100,5
5 IF(DABS(EPSI)-1.D-17) 100,100, 6
6 IF(NTER-10) 7, 7, 100
7 NTER=NTER + 1
X(K)=X(K)+EPSI
GO TO 300
100 W(K)=2.*Q*Q/U
C = = CALCULATE THE APPROXIMATION R
C OF THE INTEGRAL = =
IF(2*M - N) 3, 4, 3
3 AM=1
DO 50 I=1, M
TIX=2.* DFLOAT(I)-1.
50 AM=AM* (1. + 1./TIX)
NM=M+1
W(NM)=AM*AM*AN*AN
X(NM)=0
GO TO 44
4 NM=M
44 H=H1/DFLOAT(L)
R=0
DO 444 K= 1, NM
ZW=H*X(K)
S=O
DO 80 I=1, L
ZI= 2.* DFLOAT(I)-1.
SI=A+ZI*H
80 S=S + F(SI + ZW)+F(SI - ZW)
444 R=R+W(K)*S
R=R*H
RABS=DABS(R)
IF(RABS-1.) 90 , 90 , 91
90 DEZ=DABS(R-RINIT)-EPS*RABS
GO TO 92
91 DEZ=DABS(R-RINIT)-EPS
C == TEST ON ACCURACY ==
92 IF(DEZ) 93, 93, 94
94 L=2*L
IF(L-ITER) 95, 96, 96
95 RINIT=R
C == ITERATION OF THE
C INTEGRATION METHOD==
GO TO 44
93 KOD=0
GO TO 99
96 KOD=1
L=L/2
99 IF(N-NM) 401, 500, 401
C == FINDING THE TRUE WEIGHT
C W(M+1) = =
401 W(NM)=2.*W(NM)
500 RETURN
END
5. Exemple numerice. Algoritmul de mai sus a fost testat pentru unele
funcţii, calculele fiind făcute ı̂n dublă precizie.
5.1. f (x) = x + π · sin(πx) ,
a = 0 , b = 1 , N = 10 , L = 128 , IT ER = 1000 , EP S = .1D − 14
Rezultate :
R = .250000000000000E + 01 , LF IN AL = 512 , KOD = 1
I(f ) = .250000000000000E + 01 .
5.2. f (x) = 1 + ex ,
a = 0 , b = 1 , N = 4 , L = 40 , IT ER = 500 , EP S = .1D − 5
Rezultate :
R = .271828182845905E + 01 , LF IN AL = 160, KOD = 0
I(f ) = .2718281828459045...E + 01 = e .
Metode Numerice 151
5.3. f (x) = 1/(1 + x) ,
a = 1 , b = 0 , N = 5 , L = 20 , IT ER = 500 , EP S = .1D − 7
Rezultate :
R = −.693147180559945E + 00 , LF IN AL = 160 , KOD = 0
I(f ) = −.693147180559953...E + 00 = − ln 2
√
5.4. f (x) = 6 + 2π(sin x)3/2 ,
a = 0 , b = π/2 , IT ER = 4000 , EP S = .1D − 7
Rezultate :
1. N=4 , L=200
R = .131450472058757E + 02 , LF IN AL = 400 , KOD = 0 ;
2. N=5 , L=400
R = .131450472063418E + 02 , LF IN AL = 400 , KOD = 0 ;
3. N=44 , L=200
R = .131450472065968E + 02 , LF IN AL = 200 , KOD = 0 ;
4. N=100 , L=100 , se obţine
R = .131450472065969E + 02 , LF IN AL = 100 , KOD = 0 ;

µ µ ¶¶2
1
I(f ) = .1314504765969...E + 02 = Γ .
4
5.5. f (x) = x · arctg x ,
a = 1 , b = 0 , N = 15 , L = 10 , IT ER = 50 , EP S = .1D − 8
Rezultate :
R = −.285398163397448E + 00 , LF IN AL = 40 , KOD = 0
I(f ) = −.285398163397448...E + 00 = 0.5 − arctg1 .
5.6. f (x) = x + ln x ,
a = 1 , b = 2 , IT ER = 300 , EP S = .1D − 7
Rezultate :
1. Cu N = 200 , L = 20 , găsim
R = .636294361119892E + 00 , LF IN AL = 20 , KOD = 0 ;
2. Dacă N = 150 , L = 256 , atunci
R = .636294361119892E + 00 , LF IN AL = 256 , KOD = 0 ;
I(f ) = .63629436111989061884...E + 00 .
³ p ´13
5.7. f (x) = 0.5x + 1 + 0.25x2 · P10 (x) ,
a = −1 , b = 1 , IT ER = 4000 , EP S = .1D − 8
În cele ce urmează notăm prin Pn polinomul de grad n al lui Legendre .
Rezultate :
1. Pentru N=90 , L=80 se găseşte
R = .1188281590606595E − 01 , LF IN AL = 80 , KOD = 0 ;
2. Dacă L=400 şi N=5 , respectiv N=6 , atunci
LF IN AL = 800 , KOD = 0
şi
R = .1188281590606931E − 01 , resp.
R = .1188281590606417E − 01 √
I(f ) = .1188281590606678...E − 01 = 65 5/12288 .
5.8. f (x) = (1 − x − ln x)x)/((1 − x) · ln x) ,
a = 0 , b = 1 , IT ER = 4000 , L = 1400
Rezultate :
1. Cu N = 10 , EP S = .1D − 9 se obţine
R = .577215655361789E + 00 , LF IN AL = 2800 , KOD = 1 ;

2. Pentru N = 50 , EP S = .1D − 8 calculatorul furnizează
R = .57721566480130E + 00 , LF IN AL = 2800 , KOD = 1 ;
I(f ) = .57721566490153286...E + 00 = γ = constanta lui Euler.
x
5.9. f (x) = ln 2 + ,
(sin x + cos x) sin x
a = 0, b = π/4, IT ER = 400, EP S = 1.D − 9, N = 10, L = 1200
Rezultate :
R = .915965594177221E + 00 , LF IN AL = 2400 , KOD = 0
I(f ) = .915965594177219015...E + 00 = G = constanta lui Catalan .
−0.5
5.10. f (x) = 9728 · P9 (x) (1.25 − x) ,
a = −1 , b = 1 , IT ER = 4000 , EP S = .1D − 8
Rezultate :
1. Dacă N=8 , L=1000 , atunci
R = .2000000000000189E + 01 , KOD = 0 , LF IN AL = 2000 ;

2. Pentru N=9 , L=1000 se obţine
R = .2000000000000120E + 01 , KOD = 0 , LF IN AL = 2000 ,
I(f ) = .2000000000000000E + 01 .
Capitolul 4
REZOLVAREA
ECUAŢIILOR
TRANSCENDENTE
4.1 Localizarea rădăcinilor ecuaţiilor polinomiale

4.1.1 Regula lui Lagrange
Teorema 51 Fie ecuaţia
(4.1) f (x) ≡ xn + a1 xn−1 + a2 xn−2 + . . . + an = 0 , f (xν ) = 0 .
Presupunem că numai coeficienţii ai1 , ai2 , . . . ais sunt numere negative şi fie aj primul
dintre coeficienţii a1 , a2 , . . . , an care este negativ. Deci
a1 ≥ 0 , a2 ≥ 0 , . . . aj−1 ≥ 0 , aj < 0 .
Dacă √
α= max |ak | , L=1+ j
α,
k∈{i1 ,i2 ,...,is }
atunci orice rădăcină reală xk a ecuaţiei (4.1) verifică
|xk | ≤ L .
Demonstraţie. Este suficient să arătăm că f (x) > 0 pentru x > L .
Pentr x > 0 avem
j−1
X n
X
f (x) = xn + ak xn−k + aν xn−ν ≥
k=1 ν=j
n
X n
X
≥ xn + aν xn−ν ≥ xn − α xn−ν = xn − α(xn−j + xn−j−1 + . . . + 1)
ν=j ν=j
adică
xn−j+1 − 1
f (x) ≥ xn − α .
x−1
153
Dacă avem o rădăcină xk ∈ [0, 1] , atunci evident |xk | ≤ L . Fie xk o rădăcină

reală cu proprietatea xk > 1 . Înseamnă că
xn−j+1 −1
0 = f (xk ) ≥ xnk − α k
xk − 1
deci
xn−j+1 −1 xn−j+1
xnk ≤ α k
≤α k
xk − 1 xk − 1
adică xj−1 j−1
k (xk − 1) ≤ α . În cazul nostru xk (xk − 1) ≥ (xk − 1) , ceea
j
j
ce implică (xk − 1) ≤ α , adică 1 < xk ≤ L . Cu alte cuvinte, am arătat
că orice rădăcină pozitivă verifică inegalitatea din enunţul teoremei. Implicaţia
xk < 0 =⇒ −L ≤ xk se poate face prin studiul ecuaţiei f (−x) = 0 .
4.1.2 ,, Span” -ul unui polinom

Definiţia 37 Dacă a1 , a2 sunt numere reale fixate, atunci P(a1 , a2 )
este mulţimea tuturor polinoamelor , cu toate rădăcinile reale, de forma
f (x) = xn + a1 xn−1 + a2 xn−2 + b3 xn−3 + ... + bn , bk ∈ R .
Presupunem că răcinile lui f sunt ordonate descrescător, adică
x1 ≥ x2 ≥ ..., ≥ xn , f (xi ) = 0 .
Numărul x1 − xn se numeşte ,, span ”-ul lui f .
De exemplu, dacă Hn este polinomul lui Hermite normalizat de

lim Hn (x) = 1 ,
x→∞
µ ¶
n(1 − n)
atunci Hn ∈ Pn 0, .
4
n
a1 1X
Este evident că numerele x̄ = − = xk şi
n n
k=1
X
∆ : = (n − 1)a21 − 2na2 = (xi − xj )2 =
1≤i≤j≤n
(4.2) Ã !2
n
X n
X n
X
=n (xk − x̄)2 = n x2k − xk
k=1 k=1 k=1
sunt caracteristici comune polinoamelor din clasa P(a1 , a2 ) .

În această secţiune ne propunem să găsim valorile extremale ale funcţio-
nalelor d, rk , m care sunt definite pe P(a1 , a2 ) prin imaginile lor, după cum urmează
d(f ) = x1 − xn
rk (f ) = xk
m(f ) = min (xi − xk ) .
1≤i≤k≤n
unde f ∈ P(a1 , a2 ) , f (xi ) = 0 , x1 ≥ x2 ≥ ..., ≥ xn .

În cele ce urmează , simbolul [·] reprezintă partea ı̂ntreagă.
Metode Numerice 155
Lema 30 Polinoamle
Ã s£ ¤ ![ n2 ] Ã s £ ¤ ![ n+1
2 ]
n+1 n
1 1
f∗ (x) = x − x̄ ∓ £ n2 ¤ ∆ x − x̄ ± 2 ¤
£ n+1 ∆
n 2
n 2
(4.3)
µ ¶
∆
f ∗ (x) = (x − x̄)2 − (x − x̄)n−2
2n
aparţin clasei Pn (a1 , a2 ) .
Demonstraţie. Avem
n
X
rk (f∗ ) =
k=1
Ã s£ ¤ ! · ¸Ã s £ ¤ !
hni 1 n+1
n+1 1 n
= x̄ ∓ £ n2 ¤ ∆ + x̄ ± 2
£ n+1 ¤ ∆ =
2 n 2
2 n 2
= nx̄ = −a1 ,
n
X
(rk (f∗ ))2 =
k=1
Ã s£ ¤ !2 · ¸Ã s £ ¤ !2
hni 1 n+1
n+1 1 n
= x̄ ∓ £ n2 ¤ ∆ + x̄ ± 2 ¤
£ n+1 ∆ =
2 n 2
2 n 2
1
= nx̄2 + ∆ = a21 − 2a2 .
n
P
Prin urmare ri (f∗ )rj (f∗ ) = a2 , şi o demonstraţie similară se poate face
1≤i<j≤n
∗
pentru polinomul f .
Teorema 52 [15]. Fie d : Pn (a1 , a2 ) → [0, +∞) definită prin
d(f ) = r1 (f ) − rn (f ) = x1 − xn .
Pentru orice polinom f ∈ Pn (a1 , a2 )

s r
∆ 2
£ n ¤ £ n+1 ¤ ≤ d(f ) ≤ ∆ .
2 2
n
La stânga, cazul de egalitate are loc dacă şi numai dacă f = f∗ , ı̂n timp ce
marginea superioară este atinsă numai dacă f = f ∗ .
q
2
Marginea superioară n ∆ a fost găsită ı̂n [31] de către J.v.Sz. -Nagy iar apoi
redescoperită de T.Popoviciu [22]. După cum am văzut , numărul d(f ) se numeşte
,, span”-ul polinomului f , ([?]-[19], [?]).
Demonstraţie. Să demonstrăm că
r
2
max d(f ) = d(f ∗ ) = ∆ .
f ∈Pn (a1 ,a2 ) n
În conformitate cu (4.2)

n−1
X
(4.4) ∆ = n(x1 − xn )2 + 2n(x̄ − x1 )(x̄ − xn ) + n (xk − x̄)2 .
k=2
2
Observăm că (x̄ − x1 )(x̄ − xn ) ≥ − d (f )
4 cu egalitate numai dacă
x̄ = 12 (x1 + xn ) . Astfel (4.4) implică
r
n 2
∆ ≥ d2 (f ) , adică d(f ) ≤ ∆.
2 n
Dacă f ∈ Pn (a1 , a2 ) este de forma
f (x) = (x − x1 )(x − xn )(x − x̄)n−2 ,
atunci , după cum am văzut , are loc egalitatea. Având ı̂n vedere că Pn (a1 , a2 ) conţine
numai un element de acest tip, anume f ∗ definit ı̂n (4.3), demonstraţia este com-
pletă .
Marginea inferioară , existenţa căreia a fost enunţată sub forma unei conjecturi de
către T.Popoviciu [22], poate fi găsită ı̂n următoarea manieră : din
X
∆= (xi − xj )2
1≤i≤j≤n
este evident că

∂∆
= 2n(xi − x̄) .
∂xi
Presupunând
x1 ≥ ... ≥ xk ≥ x̄ ≥ xk+1 ≥ ... ≥ xn
găsim
∆ ≤ k(n − k)(x1 − xn )2 .
Pe de altă parte
hni ·n + 1¸
k(n − k) ≤ · d2 (f )
2 2
cu egalitate dacă şi numai dacă
hni · ¸
n+1
k= sau k= .
2 2
În fine , ı̂n mulţimea Pn (a1 , a2 ) toate elementele de forma

hni · ¸
n+1
(x − x1 )k (x − xn )n−k , k= sau k= ,
2 2
Metode Numerice 157
se rezumă la f∗ definit ı̂n (4.3). În concluzie

s
∆
min d(f ) = d(f∗ ) = £ n ¤ £ n+1 ¤ .
2 ·
f ∈Pn (a1 ,a2 )
2
O altă metodă de a găsi marginea inferioară constă ı̂n utilizarea următoarei ,,

variante discrete” a inegalităţii lui Gruss (vezi [?], 3.2.26 pag 205) :
dacă a ≤ ti ≤ A, b ≤ zi ≤ B(i ∈ {1, ..., n}) , atunci
¯ n ¯
¯ X n
X n
X ¯ hni ·n + 1¸
¯ ¯
(4.5) ¯n tk zk − tk · zk ¯ ≤ (A − a)(B − b) ·
¯ ¯ 2 2
k=1 k=1 k=1
cu egalitate pentru
t1 = t2 = ... = t[ n ] = t, t[ n+1 ] = ... = tn = T ,

2 2
(4.6)
z1 = z2 = ... = z[ n ] = z , z[ n+1 ] = ... = zn = Z ,

2 2
unde matricea ° °
° t T °
° °
° z Z °
este una din următoarele

° ° ° ° ° ° ° °
° a A ° ° A a ° ° a A ° ° A a °
° ° , ° ° , ° ° , ° ° .
° b B ° ° B b ° ° B b ° ° b B °
Dacă ı̂n (4.5) alegem
tk = zk = xk − x̄ , A = B = x1 − x̄ , a = b = xn − x̄ ,
rezultă că
s
n
X hni ·n + 1¸ ∆
2
n (xk − x̄) ≤ · d2 (f ) , adică d(f ) ≥ £ n ¤ £ n+1 ¤ .
2 2 2 2
k=1
În conformitate cu (4.6) elementul minimal este f∗ definit ı̂n (4.3).

Un rezultat interesant este următorul :
Teorema 53 (J. von Sz.-Nagy [32])

Fie f un polinom cu toate rădăcinile reale şi distincte. Dacă d(f ) este span-ul lui
f , atunci
s
d(f ) n(n − 1)
¡ ¢≤ , k ∈ {2, . . . , n − 1} .
d f (n−k) k(k − 1)
4.1.3 Rezultatul lui Laguerre

Teorema 54 (E. Laguerre [12] )
Dacă rk : Pn (a1 , a2 ) → R(k ∈ {1, ...n}) sunt definite de
rk (f ) = xk , f (xk ) = 0 , x1 ≥ x2 ≥ ...xn ,
atunci
1p 1p
x̄ − (n − 1)∆ ≤ rk (f ) ≤ x̄ + (n − 1)∆(k = 1, ..., n) .
n n
A se vedea şi 3.2.28 din [?]).
În continuare ne propunem să realizăm un studiu mai amănunţit cu privire la com-
portarea funcţionalelor rk , (1 ≤ k ≤ n) .
4.1.4 Delimitări optimale pentru rădăcini

Se verifică faptul că polinoamele
Ã s !n−j Ã s !j
1 j 1 n−j
(4.7) fj (x) = x − x̄ + ∆ x − x̄ − ∆ ,
n n−j n j
(1 ≤ j ≤ n − 1)
aparţin clasi Pn (a1 , a2 ) .

Teorema 55 vezi [15] .
Dacă f ∈ Pn (a1 , a2 ) , atunci
r
1 ∆ 1p
x̄ + ≤ r1 (f ) ≤ x̄ + (n − 1)∆,
n n−1 n
r
1p 1 ∆
x̄ − (n − 1)∆ ≤ rn (f ) ≤ x̄ − ,
n n n−1
r r
1 k−1 1 n−k
x̄ − ∆ ≤ rk (f ) ≤ x̄ + ∆, (k = 2, ...n − 1).
n n−k+1 n k
Aceste delimitări sunt optimale ı̂n mulţimea Pn (a1 , a2 ) . Mai precis
min r1 (f ) = r1 (fn−1 ), min rj (f ) = rj (fj−1 ), 2 ≤ j ≤ n,
max rn (f ) = rn (f1 ), max ri (f ) = ri (fi ), 1 ≤ i ≤ n − 1,

unde f1 , f2 ...fn sunt definite ı̂n (4.7).
Demonstraţie. Fie x1 ≥ x2 ≥ ... ≥ xn rădăcinile unui polinoim arbitrar din
Pn (a1 , a2 ) . Există un număr natural k0 , 1 ≤ k0 ≤ n − 1 , astfel ı̂ncât
(4.8) x1 − x̄ ≥ x2 − x̄ ≥ ... ≥ xk0 − x̄ ≥ 0 > xk0 +1 − x̄ ≥ ... ≥ xn − x̄ .
Observăm că
k0
"k #2
X X0 X
2
∆=n (xi − x̄) + n (xi − x̄) − 2n (xi − x̄)(xj − x̄)
i=1 i=1 1+k0 ≤i<j≤n
Metode Numerice 159
k0
X
n(1 + k0 ) (xi − x̄)2 ≤ nk0 (1 + k0 )(x1 − x̄)2 ≤ n2 (n − 1)(x1 − x̄)2 .
i=1
Cu alte cuvinte r
1 ∆
r1 (f ) ≥ x̄ + ,
n n−1
cu egalitate dacă şi numai dacă x1 = x2 = ...xk0 , k0 = n − 1 .
Aceasta ı̂nseamnă că polinomul minimal trebuie ales astfel ca
f (x) = (x − C1 )(x − C2 )n−1 , C 2 ≥ C1 .
Condiţiile
C1 (n − 1)C2 = −a1 , C12 + (n − 1)C22 = a21 − 2a2 , C2 ≥ C1 ,
ne conduc la
r
1p 1 ∆
C1 = x̄ − (n − 1)∆ , C2 = x̄ + .
n n n−1
Prin urmare
r
1 ∆
min r1 (f ) = r1 (fn−1 ) = x̄ + .
f ∈Pn (a1 ,a2 ) n n−1
q
j−1
Dacă j ∈ {1, ..., k0 } , atunci rj (f ) ≥ n1 n−j+1 ∆ este verificată ı̂n mod trivial.
Să presupunem că p este un număr natural , 2 ≤ 1 + k0 ≤ p ≤ n . Atunci
n
X
(4.9) mp = (xi − x̄) ≤ (n − p + 1)(xp − x̄) ≤ 0
i=p
şi
(xp − x̄)2 ≤ (xp+1 − x̄)2 ≤ ... ≤ (xn − x̄)2 .
Avem
p−1 µ
X ¶2 Xn
n 2 mp
∆= mp + n xi − x̄ + +n (xi − x̄)2
p−1 i=1
p − 1 i=1
n(n − p + 1)2
≥ (xp − x̄)2 + n(n − p + 1)(xp − x̄)2
p−1
q
p−1
adică |xp − x̄| ≤ n1 n−p+1 ∆.
q
p−1
Din (4.9) constatăm că rp (f ) ≥ x̄ − n1 n−p+1 ∆ cu egalitate dacă şi numai
dacă : 
 x1 = x2 = ... = xp−1 = a + x̄ , (a ≥ 0),

xp = xp+1 = ... = xn = b + x̄ , (b < 0).
Astfel, pentru k ∈ {2, ..., n}
r
1 p−1
min rk (f ) = rk (fk−1 ) = x̄ − ∆ .
f ∈Pn (a1 ,a2 ) n n−p+1
Până ı̂n prezent s-a rezolvat numai problema de minim. Marginea superioară va
rezulta prin considerarea polinomului p(x) = (−1)n f (−x) care aparţine clasei
Pn (−a1 , a2 ) .
Observaţie. Dacă x1 , x2 , ...xn sunt rădăcinile unui polinom de clasă

Pn (0, −1/2) , adică xk , (k ∈ {1, ..., n}) , sunt numere care verifică
n
X n
X
xk = 0 , x2k = 1
k=1 k=1
atunci teorema de mai sus furnizezaă margini pentru aşa numitele ,, statistici or-
donate” 1 (vezi [?]-[5]).
În [15], autorul demonstrează următoarele.
Teorema 56 Dacă m(f ) = min (xi − xk ) unde f ∈ Pn (a1 , a2 ) şi f (xi ) =

1≤i<k≤n
0 , atunci r
2 3∆
m(f ) ≤
n n2−1
cu egalitate pentru
n
Ã r !
Y n − 2k + 1 3∆
∗
f (x) = p (x) = x − x̄ − .
n n2 − 1
k=1
Demonstraţie. Fie k0 , 1 ≤ k0 ≤ n − 1 , ales ca şi ı̂n (4.8). Notăm


 k0 dacă |xk0 − x̄| ≤ |xk0 +1 − x̄|
s= .

1 + k0 dacă |xk0 − x̄| > |xk0 +1 − x̄|
Pentru ı̂nceput să remarcăm că pentru i ≤ s

s−1
X
xi − x̄ = (xj − xj+1 ) + (xs − x̄) ≥ (s − i)m(f ) + (xs − x̄) .
j=1
Deoarece pentru i > s

i−1
X
xi − x̄ = (xs − x̄) − (xj − xj+1 ) + (xs − x̄) ≤ (xs − x̄) + (s − i)m(f ) ,
j=s
rezultă din inegalităţile de mai sus că

s n
∆ X X
= (xi − x̄)2 + (xi − x̄)2 ≥
n i=1 i=s+1
s
X n
X
≥ ((s − i)m(f ) + (xs − x̄))2 + ((xs − x̄) + (s − i)m(f ))2 .
i=1 i=s+1
1
ı̂n engleză order statistics
Metode Numerice 161
Aceasta poate să fie scrisă sub forma
∆ 6n2 − 6s(n + 1) + (n + 1)(2n + 1) 2

2
≥ m (f )+
(4.10) n 6
+(2s − n − 1)(xs − x̄)m(f ) + (xs − x̄)2
unde cazul de egalitate are loc dacă şi numai dacă
xj − xj+1 = m(f ) , (j ∈ {1, ..., n − 1}) .
Ţinând seama de (4.10) găsim

r
∆ (n2 − 1) 2 2 3∆
≥ m (f ) sau m(f ) ≤ ,
n2 12 n n2 − 1
egalitatea având loc dacă şi numai dacă rădăcinile x1 , ...xn , verifică
n − 2s + 1
xs − x̄ = m(f ) , (s ∈ {1, ..., n}) ,
2
deci numai dacă f = p∗ . O altă demonstraţie a acestei teoreme poate fi găsită ı̂n
[13].
4.2 Metode pentru rezolvarea ecuaţiilor transcen-

dente
4.2.1 Metoda lui Newton
Să presupunem că f : [a, b] → R este derivabilă pe domeniul de definiţie şi ı̂n plus
că
f 0 (x) 6= 0 , ∀x ∈ [a, b] .
De asemenea facem ipoteza că ecuaţia
f (x) = 0 , x ∈ [a, b]
are o singură soluţie x ∈ (a, b) .

Fie t0 , t0 ∈ [a, b] un ,,punct de start” . Din punctul din plan T0 ≡ (t0 , f (t0 )) , situat
pe graficul funcţiei f să trasăm tangenta (t) la grafic. Existenţa şi unicitatea
acesteia ne este asigurată de fptul că funcţia este derivabilă. Ecuaţia explicită a
tangentei este
(t) y = f 0 (t0 )(x − t0 ) + t0 .
Fie t1 abscisa punctalui de intersecţie dintre (t) şi axa Ox . Cu alte cuvinte,
rezolvând sistemul de ecuaţii
½
(t) y = f 0 (t0 )(x − t0 ) + t0
(Ox) y = 0
găsim
f (t0 )
t1 = t0 − .
f 0 (t0 )
Se consideră că t1 este o primă aproximaţie a soluţiei x , deci x ≈ t1 . Procedeul

de aproximare al soluţiei x se repetă, deci se construiesc succesiv termenii şirului
t1 , t2 , ..., tn , tn+1 , ..., tN , ...
unde
f (tn )
(4.11) tn+1 = tn − , n ∈ {0, 1, ...} .
f 0 (tn )
Dacă definim Nf : [a, b] → R prin
f (x)
Nf (x) = x −
f 0 (x)
observăm că (4.11) devine
(4.12) tn+1 = Nf (tn ) , n ∈ {0, 1, ...}.
Construirea acestor aproximaţii , iteraţii , succesive definesc metoda lui Newton sau
, datorită interpretării geometrice , ,,metoda tangentei ”.
4.2.2 Metoda coardei

Fie −∞ < a < b < ∞ şi f ∈ C[a, b] . Presupunem că ecuaţia
(4.13) f (x) = 0 , x ∈ [a, b]
are o singură soluţie x , x ∈ (a, b) . Avem evident
f (a)f (b) < 0
ceea ce atrage după sine ı̂n mod evident că f (a) 6= f (b) .
Să considerăm ı̂n planul xOy punctele
A = (a, f (a)) şi B = (b, f (b))
şi fie (c) dreapta (AB) , adică dreapta pe care se află situată ,,coarda” [AB] . Ecuaţia
explicită a acestei drepte este
f (b) − f (a)
(c) y= (x − a) + f (a)
b−a
sau
f (a) − f (b)
(c) y= (x − b) + f (b) .
a−b
Este clar că ,,coarda” [AB] intersectează axa Ox ı̂ntr-un singur punct c1 , c1 ∈
(a, b) .
Metoda coardei constă ı̂n efectuarea aproximaţiei
x ≈ c1 .
Din condiţia c1 ≡ (c) ∩ Ox , adică

 f (b) − f (a)
 y = (x − a) + f (a)
b−a


y = 0
Metode Numerice 163
sau 
 f (a) − f (b)
 y = (x − a) + f (b)
a−b


y = 0
rezultă
f (a)(b − a) f (b)(b − a)
(4.14) c1 = a − =b− .
f (b) − f (a) f (b) − f (a)
În continuare acest reaţionament se repetă :

• se determină pe care dintre subintervalele [a, c1 ] sau [c1 , b] se găseşte soluţia
x ;
• se repetă metoda : de exemplu, dacă f (a)f (c1 ) < 0 , atunci
x ∈ (a, c1 ) şi avem x ≈ c2 unde
f (a)(c1 − a)
c2 = a − .
f (c1 ) − f (a)
În cazul f (a)f (c1 ) > 0 ı̂nseamnă că x ∈ (c1 , b) şi avem
f (b)(b − c1 )
c2 = b − ;
f (b) − f (c1 )
• se construiesc astfel termenii unui şir (cn )
(4.15) c1 , c2 , ..., cn , cn+1 , ..., cN , ...
numit şi şir iterativ, iar numerele din (4.15) se mai numesc iteraţiile obţinute
cu ajutorul metodei coardei.
Acest proces , procedeu , se opreşte ı̂n funcţie de ,,fantezia” programatorului.
4.2.3 Criterii de STOP

Presupunem ca parametrii de intrare un număr EPS ∈ (0, 1) care va ,,simula
preciza” şi un număr natural N care va reprezenta ,,numărul maxim” de iteraţii
care se vor calcula.
Precizăm următoarele posibilităţi de STOP, adică de oprire a calculului :
• se poate , de exemplu ca
½
c19 = 0.123456789765312989797...
c20 = 0.123456789765312312358...
Evident , ı̂n realitate x20 6= x19 , dar datorită preciziei limitate a sistemului
de calcul , ,, ı̂n calculator” s-ar putea să avem
c19 = c20 = 0.123456789765312 .
Deci nu mai are rost să trecem la calculul lui c21 .

• Astfel un criteriu de oprire ar putea să fie

|cn+1 − cn | ≤ EPS ,
unde de exemplu EPS ∈ {10−3 , 10−4 , ..., 10−16 , ..} .
Asemănător, ı̂n cazul metodei lui Newton , se poate utiliza criteriul de oprire
(4.16) |tn+1 − tn | ≤ EPS .
Notă : În realitate , aceste criterii sunt eficiente numai dacă
|x| , |cn | , |tn |
sunt numere ,, mici” . Mai precis, pentru exemplificare , dacă avem EPS =
10−6 iar tn , tn+1 sunt de ordinul lui 10+60 , criteriul (4.16) nu va fi
niciodată sesizat ca ı̂ndeplinit de un sistem uzual de calcul .
Este mult mai bine să impunem ca eroarea relativă să fie mică , ceea ce este
echivalent cu (ı̂n cazul metodei lui Newton)
|tn+1 − tn | ≤ EPX
unde 
 EPS , |tn | ≤ 1
EPX =

EPS · |tn | , |tn | > 1 .
• Datorită continuităţii funcţiei f este de aşteptat ca
cn ≈ x =⇒ f (cn ) ≈ f (x) , f (x) = 0
deci f (cn ) ≈ 0 . De exemplu, dacă
|f (c11 )| = 0.00000000000043125
s-ar putea considera că aproximarea c11 ≈ x este ,,bună ”.
Prin urmare, un alt criteriu de oprire ar putea sa-l constituie
|f (cn )| ≤ EPS .
Analog , la metoda tangentei (Newton) se poate impune ca
|f (tn )| ≤ EPS .
• Deoarece ı̂n cazul metodei coardei cn+1 se poate scrie

f (w0 )
(4.17) cn+1 = w0 − , w0 ∈ {a, b},
[cn , w0 ; f ]
unde prin [α, β ; f ] s-a notat diferenţa divizată a funcţiei f pe punctele
α, β , adică
f (β) − f (α)
[α, β; f ] = ,
β−α
ı̂nseamnă că dacă [α, β; f ] ≈ 0 , atunci calculul lui xn+1 nu mai este posibil,
operaţia de ı̂mpărţire care intervine ı̂n egalităţile din (4.17) conducând la
numere reale foarte mari (,, overflow”).
În situaţia că aplicăm metoda lui Newton, avem
f (tn )
(4.18) tn+1 = tn − .
f 0 (tn )
Metode Numerice 165
• În funcţie de ordinul de mărime al constantelor reale admise de calculator,

este foarte utilă şi impunerea unui criteriu de stop de forma
|[cn , b; f ]| ≤ 10−p sau |[cn , a; f ]| ≤ 10−p ,
iar ı̂n cazul metodei lui Newton
|f 0 (tn )| ≤ 10−p ,
unde p este un număr natural , de exemplu
p ∈ {−35, −40, −50}.
În continuare, rezumându-ne la metoda tangentei , să reţinem numai

următoarele variante de STOP :
(S0) Dacă
|f (tn0 )| ≤ EP S şi n0 ≤ N ;
(S1) În cazul ı̂n care

|f (tn0 )| > EP S şi n0 = N ;
(S2) ,, Cazul divergent ” , adică
|f 0 (tk0 )| ≤ 10−p şi k0 ≤ N .
4.2.4 Cod de eroare

Este indicat de a introduce ca şi parametru de ieşire (OUTPUT) o variabilă ı̂ntreagă
KOD , denumită ,,cod de eroare” care atât să ilustreze precizia calculelor efectuate
de către sistemul de calcul cât şi să permită un dialog cu utilizatorul.
De exemplu , dacă programul s-a terminat ı̂n situaţia (S0) vom subı̂nţelege că
,,precizia dorită ” a fost atinsă şi declarăm KOD = 0 . În cazul (S1) , prin
executarea celor N paşi , iteraţii , precizia nu s-a atins : vom atribui lui KOD
valoarea 1 . În fine , ı̂n situaţia (S2) metoda lui Newton nu este convergentă şi
KOD := 2 .
4.2.5 Metoda ecuaţiilor apropiate

Presupunem că dorim să rezolvăm ecuaţia
(4.19) f (x) = 0 , x ∈ [a, b]
ı̂n ipoteza că (4.19) are ı̂n intervalul [a, b] o singură soluţie x .
În acest scop aproximăm funcţia f : [a, b] → R cu o funcţie ,, mai simplă” ( de
exemplu cu o funcţie polinomială de grad inferior ) Lf . Fie astfel
(4.20) f (x) ≈ Lf (x) , x ∈ [a, b] .
Înseamnă că ecuaţiei (4.19) i se ataşează ı̂n mod natural ,,ecuaţia apropiată” Lf (x) ≈
0 . Facem ipoteza suplimentară că ecuaţia
(4.21) Lf (x) = 0 , x ∈ [a, b]

are ı̂n [a, b] o singură soluţie l1 . Datorită simplităţii , s-ar putea ca această soluţie
a lui (4.21) să se poată determina efectiv. În această situaţie , ţinându-se seama de
aproximarea (4.20) considerăm
x ≈ l1 .
Desigur, acest raţionament se poate ,,itera” , ajungându-se astfel la termenii unui
şir
l1 , l2 , ..., ln , ln+1 , ..., lN , ... .
În final se consideră x ≈ ln , urmând a se studia eroarea comisă, convergenţa lui
(ln ) iar ı̂n caz afirmativ existenţa unui ordin de convergenţă.
Vom considera două exemple.
• Metoda lui Newton . Notăm prin
1
X f (k) (t0 )
Tf (x) = (x − t0 )k = f (t0 ) + f 0 (t0 )(x − t0 )
k!
k=0
polinomul lui Taylor ataşat funcţiei f presupusă derivabilă şi strict mono-
tonă, punctul t0 fiind ales ı̂n [a, b] .
Dacă ı̂n raţionamentul de mai sus se consideră Lf ≡ Tf obţinem l1 ≡
t1 , deci metoda lui Newton sau metoda tangentei.
• Metoda coardei . Fie L(a, b; f |·) polinomul al lui Lagrange , de grad ≤ 1 care
interpolează funcţia f pe extremităţile intervalului [a, b] , cu alte cuvinte
x−b x−a
L(a, b; f |x) = f (a) + f (b) .
a−b b−a
Presupunem că f (a)f (b) < 0 ı̂n care caz aproximarea
f (x) ≈ L(a, b; f |x) x ∈ [a, b]
şi substituirea ,, ecuaţiei adevărate” (4.19) cu ,,ecuaţia
apropiată” ( ,,ecuaţia aproximativă”)
Lf (x) ≡ L(a, b; f |x) = 0 , x ∈ [a, b]
ne furnizează l1 ≡ c1 .
Astfel am regăsit ,, metoda coardei”.
Aceasta este o justificare a denumirii ,, Regula Falsi” care se mai atribuie
metodei coardei.
4.2.6 Metoda lui Wegstein

Fie F : [a, b] → [a, b] o funcţie surjectivă. Se pune problema determinării aproxi-
mative a unui punct fix x al acestei funcţii adică rezolvarea ecuaţiei F (x) = x . Se
consideră algoritmul
y0 = x0 , x1 = F (x0 )


 F (xn ) − xn
 yn = F (xn ) + x − y
n n−1
−1 , n∈N

 F (x n ) − xn
 x = F (y
n n−1 )
unde x0 este un ,, punct de start” din [a, b] .

Se demonstrează că lim xn = x .
n→∞
Capitolul 5
TESTE PENTRU
VERIFICAREA
CUNOŞTIINŢELOR
5.1 Test Nr. 1

TA. 1 Ce ı̂nseamnă, din punct de vedere experimental, a interpola datele dintr-un
tabel ?
Indicaţie : Din punct de vedere empiric, prin interpolare se poate ı̂nţelege ,, citirea
printre rândurile unui tabel” ; de exemplu aceasta ı̂nseamnă că fiind date punctele
(distincte) x0 , x1 , . . . , xm şi valorile y0 , y1 , . . . , ym , deci tabelul
x x0 x1 ... xk−1 x xk ... xm

,
f (x) y0 y1 ... yk−1 ? yk ... ym
să ı̂ncercăm ca prin intermediul lui F să atribuim lui f (x) ,

xk−1 < x < xk , o anumită valoare aproximativă.
În practică se efectuează aproximarea
f (x) ≈ F (x) ,
urmând ulterior evaluarea restului f (x) − F (x) care exprimă eroarea ce se comite.
De obicei funcţiile F se aleg ca fiind reale şi definite pe un interval [a, b] care
conţine punctele distincte x0 , x1 , . . . , xm . Pentru ca ele să fie uşor de mânuit vom
considera că sunt dintr-un subspaţiu liniar, de dimensiune finită, al lui C[a, b] .
TA. 2 Care este definiţia unui sistem Cebı̂şev ? Enumeraţi câteva proprietăţi ale
unui sistem Cebı̂şev complet.
Indicaţie : Un sistem u0 , u1 , . . . , um unde uj : [a, b] → R se numeşte
sistem Cebı̂şev (sau T-sistem) de ordinul m pe [a, b] dacă orice combinaţie liniară
nenulă a acestor funcţii
m
X µ m ¶
P 2
αk uk (t) , αj > 0
j=0
k=0
167
are cel mult m zerouri pe [a, b]. Funcţiile
u0 , u1 , . . . , um ; uj ∈ C[a, b] ,
formează un sistem Cebı̂şev complet, de ordinul m pe [a, b] , pe scurt un

CT-sistem, dacă mulţimile
{u0 , u1 , . . . , ur } , r ∈ {0, 1, . . . , m} ,
sunt sisteme Cebı̂şev pe [a, b] .

Dintre proprietăţi amintim :
Fie x1 , x2 , . . . , xm puncte distincte din [a, b] şi {u0 , u1 , . . . , um }
un CT-sistem. Atunci :
a) Există ı̂n ı̂nvelitoarea liniară a CT-sistemului un element
nenul P0 cu proprietatea
(5.1) P0 (x1 ) = 0, P0 (x2 ) = 0 , . . . , P0 (xm ) = 0 .
În plus
µ ¶
u0 , u1 , . . . , um
(5.2) P0 (x) = ∆ .
x, x1 , . . . , xm
satisface egalităţile (5.1).

b) Dacă
m
X
Q(x) = β0 u0 (x) + β1 u1 (x) + . . . + βm um (x) , |βk | > 0 ,
k=0
verifică
Q(x1 ) = 0, Q(x2 ) = 0, . . . , Q(xm ) = 0 ,
atunci există C ∈ R \ {0} , astfel ı̂ncât Q(x) = C · P0 (x) , ∀x ∈ [a, b] .
TA. 3 Ce se ı̂nţelege prin termenul de ,, polinom generalizat” ?
Indicaţie : Dacă u = {u0 , u1 , . . . , um } este un CT-sistem atunci

r
X
(5.3) P (x) = αk uk (x) , αk ∈ R , 0 ≤ r ≤ m ,
k=0
se numeşte polinom generalizat sau u-polinom.
TA. 4 Enunţaţi problema interpolării prin polinoame generalizate.
Indicaţie : Presupunem că {u0 , u1 , . . . , um , um+1 } este un CT-sistem pe [a, b] . Prin

sistem de m + 1 puncte distincte
x0 , x1 , . . . , xm
din [a, b] vom ı̂nţelege că xi 6= xj pentru i 6= j , 0 ≤ i, j ≤ m. Notăm
u = {u0 , u1 , . . . , um } .
Metode Numerice 169
Problema interpolării prin polinoame generalizate se poate enunţa astfel : Fiind dată
o funcţie f : [a, b] → R şi sistemul de puncte distincte din [a, b]
(5.4) {x0 , x1 , . . . , xm }
se cere să se studieze existenţa şi unicitatea unui polinom Lm = Lm (f ; .) , Lm ∈

Πm (u), astfel ı̂ncât
Lm (xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, . . . , m}.
În cazul ı̂n care Lm există şi este unic să se găsească o expresie convenabilă a
polinomului generalizat Lm .
TA. 5 Ce se ı̂nţelege prin noţiunea de diferenţă divizată relativă la un sistem Cebı̂şev

complet ?
Indicaţie : Se arată că există un singur polinom Lm (f ; .) ∈ Πm (u) astfel ı̂ncât
Lm (f ; xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, . . . , m} .
Polinomul Lm (f ; ·) cu proprietăţile :
1) Lm (f ; ·) ∈ Πm (u)
2) Lm (f ; xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, . . . , m}
se numeşte polinomul generalizat de interpolare al lui Lagrange ataşat funcţiei f şi
nodurilor distincte x0 , x1 , . . . , xm . Diferenţa divizată este coeficientul lui um (x) ı̂n
Lm (f ; x) .
TA. 6 Scrieţi polinomul de interpolare al lui Lagrange. Enumeraţi câteva pro-

prietăţi ale acestui polinom de interpolare.
Indicaţie : Amintim reprezentarea următoare : Se notează cu ϕk,m , k = 0, 1, ..., m,

polinoamele fundamentale de interpolare ale lui Lagrange. Deci
(5.5) ϕk,m (x) =
(x − x0 )(x − x1 )...(x − xk−1 )(x − xk+1 )...(x − xm )

=
(xk − x0 )(xk − x1 )...(xk − xk−1 )(xk − xk+1 )...(xk − xm )
sau
ω(x)
ϕk,m (x) =
(x − xk )ω 0 (xk )
unde
m
Y
ω(x) = (x − xj ) .
j=0
Polinomul Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |·) verifică egalităţile :

1. (reprezentarea): dacă f : [a, b] → R , atunci
P
m
Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) = ϕk,m (x)f (xk ) ;
k=0
2. (liniaritatea): f, g ∈ D[a, b] , α, β ∈ R , implică
Lm (x0 , x1 , ..., xm ; αf + βg|x) =

= αLm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) + βLm (x0 , x1 , ..., xm ; g|x) ;
3. (proprietatea de proiecţie): dacă h ∈ Πm , atunci
(5.6) h = Lm (x0 , x1 , ..., xm ; h|·) ;

4. (relaţia de recurenţă) :
(5.7) Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) =

x − x0 x − xm
= Lm−1 (x1 , x2 , ..., xm ; f |x) − Lm−1 (x0 , x1 , ..., xm ; f |x)
xm − x0 xm − x0
5. (proprietatea de interpolare): dacă f ∈ D[a, b], avem
Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |xj ) = f (xj ) , j = in{0, 1, ..., m};
6. (reprezentarea restului): presupunând că x 6= xj , avem
(5.8) f (x) − Lm (x0 , x1 , ..., xm ; f |x) = ω(x)[x, x0 , x1 , ..., xm ; f ] .
TA. 7 Scrieţi polinomul lui Lagrange corespunzător diviziunii echidistante. Dar ı̂n
cazul nodurilor lui Cebı̂şev ?
Indicaţie : Fie
xk = x0 + kh , k ∈ {0, 1, ..., m} ; h 6= 0 .
Atunci
m
Y ¡ x − x0 ¢
ω(x) = hm+1 −j
j=0
h
ω (x0 + kh) = (−1)m−k hm k!(m − k)!.

0
Se obţine
Lm (x0 , x0 + h, ..., x0 + mh; f |x) =
µ x−x0 ¶ Xm µ ¶
h m−k m f (x0 + kh)
= (m + 1) (−1) x−x0 =
m+1 k h −k
k=0
m
X µ x−x0 ¶µ x−x0 ¶
m−k h h −k−1
(−1) f (x0 + kh)
k m−k
k=0
Cazul nodurilor lui Cebı̂şev. Dacă

(2k − 1)π
xk = tk = cos , k ∈ {1, 2, ..., n} , (m = n − 1)
2n
1
atunci ω(x) = 2n−1 Tn (x) , Tn (x) = cos n(arccos x) şi
n (−1)k−1
ω 0 (tk ) = ·p .
2n−1 1 − t2k
Metode Numerice 171
Avem p
n
1X 2
k−1 Tn (x) 1 − tk
Ln−1 (t1 , ..., tn ; f |x) = (−1) f (tk ).
n x − xk
k=1
1 2
Notând ω0 = , ωj = , j ≥ 1 , are loc egalitatea
π π
n
X 1 Tn+1 (x)Tn (t) − Tn (x)Tn+1 (t)
ωj Tj (x)Tj (t) = .
j=0
π x−t
Să alegem ı̂n această identitate t = tk ; . După efectuarea unor calcule, ı̂n final se
obţine
n n
πX X
Ln−1 (t1 , t2 , ..., tn ; f |x) = ωj Tj (x) f (tk )Tj (tk ) .
n j=0
k=1
n
X
π
Dacă [f, g] = f (tk )g(tk ) . Atunci
n
k=1
n
X
(5.9) Ln−1 (t1 , t2 , ..., tn ; f |x) = ωj [f, Tj ]Tj (x).
j=0
TA. 8 Dacă P ∈ Πm şi

Q(x) = A(x − x0 )(x − x1 )...(x − xm ), A 6= 0, xi 6= xj pentru i 6= j, se cere să se
găsească coeficienţii Ck din egalitatea
m
P (x) X Ck
= .
Q(x) x − xk
k=0
Indicaţie : Proprietatea de proiecţie ne permite să scriem

m
X Q(x)
P (x) = P (xk )
(x − xk )Q0 (xk )
k=0
P (xk )
adică Ck = .
Q0 (xk )
TA. 9 Fie P ∈ Πm , xk = x0 + kh şi presupunem că
P (x) = a0 xm + ...
verifică |P (x)| ≤ 1 , x ∈ [0, 1] .

Găsiţi o margine superioară a coeficientului a0 .
1
Indicaţie : Folosim teoria interpolării. Alegı̂nd x0 = 0 şi h = m găsim
h
1 2 i
P (x) = 0, , , ..., 1; P xm + ... ,
m m
deci µ ¶
m
X (−1)m−k mm k
a0 = P .
k!(m − k)! m
k=0
Prin urmare
m µ ¶
mm X m (2m)m
|a0 | ≤ =
m! k m!
k=0
ceea ce constituie o evaluare a coeficientului dominant.
TA. 10 Care este polinomul de interpolare al lui Newton ?
Indicaţie : Folosiţi următoarea relatţie de recurenţă : dacă Nm (x0 , x1 , .., xm ; f |x) este
singurul polinom de grad ≤ m cu proprietatea de interpolare
Nm (x0 , x1 , .., xm ; f |xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, .., m} , xi 6= xj , i 6= j,
atunci Nk (x0 , x1 , .., xk ; f |x) − Nk−1 (x0 , x1 , .., xk−1 ; f |x) =

= (x − x0 )(x − x1 )...(x − xk−1 )[x0 , x1 , ..., xk ; f ] .
5.2 Test Nr. 2

TB. 1 Cum se definesc numerele lui Stirling ?
Indicaţie : Să considerăm următoarele două baze ale spaţiului Πm :
B1 = {1, x, x2 , ..., xm }
B2 = {1, , x, , x(x − 1) , ..., . . . , x(x − 1)(x − m + 1)} .
Se impune de a studia ,, matricea de trecere de la baza B1 la B2 ” sau matricea de

trecere de la baza B2 la B1 . Intervin astfel ,, coeficienţii de legătură” s(n, k) şi
S(n, k) din egalităţile
n
X
x[n] = x(x − 1)(x − n + 1) = s(n, k)xk , 0 ≤ n ≤ m,
k=0
şi respectiv
n
X
xn = S(n, k) x(x − 1)(x − k + 1) .
| {z }
k=0
x[k]
În literatura de specialitate, se utilizează terminologia:

s(n, k) , k ∈ {0, 1, ..., n}= numerele lui Stirling de speţa ı̂ntâia, S(n, k) =
numerele lui Stirling de speţa a doua.
Numerele S(n, k) se pot exprima elegant prin intermediul unei diferenţe divizate :
alegând f (x) = xn , x0 = 0 , h = 1, găsim
n
X
xn = [0, 1, ..., k; en ] x(x − 1) · · · (x − k + 1)
| {z }
k=0
=x[k]
ceea ce ı̂nseamnă că

S(n, k) = [0, 1, ..., k; en ] .
Metode Numerice 173
TB. 2 Fie A : D[a, b] → R o funcţională liniară, de forma
n
X
(5.10) A(f ) = ck f (xk )
k=0
unde ck este independent de f şi xi 6= xj pentru i 6= j.

Se cere să se găsească coeficienţii ak din egalitatea
n
X
A(f ) = ak [x0 , x1 , ..., xk ; f ]
k=0
n
X
Indicaţie : Se găseşte ak = cj (xj − x0 )...(xj − xk−1 ) = A(ψk ) , unde
j=k
ψk (t) = (t − x0 )...(t − xk−1 ) , k ≥ 1, ψ0 (t) = 1.
TB. 3 Operatorul lui Bernstein este Bn : D[0, 1] → Πn unde

n µ ¶
X µ ¶
n k k
(Bn f ) (x) = x (1 − x)n−k f .
k n
k=0
Se pune problema de a cerceta comportarea acestui operator pe subspaţiul Πm , m ≤

n . Arătăţi că are loc implicaţia
h ∈ Πm =⇒ Bn h ∈ (Πm ) .
Indicaţie : Folosind polinomul de interpolare al lui Newton, avem

n
X µ ¶ Xn · ¸
k 1 2 k
ck f = ak 0, , , ..., ; f
n n n n
k=0 k=0
unde
n−k µ ¶
k! X j + k
ak = cj+k .
nk j=0 k
¡n¢ k n−k
În particular, pentru ck = k x (1 − x)
n! X µn − k ¶
n−k µ ¶
k! n k
k j n−k−j
ak = k x x (1 − x) = k x
n (n − k)! j=0 j n k
ceea ce implică
n µ ¶
X µ ¶
n k
(Bn f ) (x) = xk (1 − x)n−k f =
k n
k=0
(5.11)
µ ¶
k! n h 1 k i
n
X
= k
0, , .., ; f xk .
n k n n
k=0
Dacă ı̂n continuare presupuem h ∈ Πm avem

h 1 k i
0, , .., ; h = 0 pentru k ≥m+1
n n
iar (5.11) atrage după sine Bn h ∈ Πm .
TB. 4 Cum se reprezintă restul ı̂n interpolarea unei funcţii f ∈ C n+1 [a, b] cu
ajutorul polinomului lui Lagrange , sau Newton, construit pe un sistem de n +
1 puncte distincte din [a, b] ?
f (m+1) (ξ)
Indicaţie : f (x) − (Lm f )(x) = ω(x) , ξ ∈ (a, b) .
(m + 1)!
TB. 5 Formulaţi problema interpolării pe noduri multiple (Hermite).
Indicaţie : Fie
(5.12) (∆) : x1 < x2 < . . . < xn
un sistem de puncte distincte situate ı̂ntr-un interval [a, b]. Să considerăm nu-
merele naturale α1 , α2 , . . . , αn şi fie α = (α1 , α2 , . . . , αn ) . Se notează prin Dα [a, b]
mulţimea tuturor funcţiilor f : [a, b] → R cu proprietatea că există derivatele
f (α1 −1) (x1 ), f (α2 −1) (x2 ), . . . , f (αn −1) (xn ) .
Punctul α ∈ Nn este ,, vectorul de incidenţă ataşat diviziunii (∆)” .

Problema interpolării pe puncte distincte se poate extinde ı̂n următoarea manieră :
fiind dată o submulţime H din Dα [a, b] se cere să se studieze existenţa unui operator
H : Dα [a, b] → H
cu proprietatea că oricare ar fi f din Dα [a, b] funcţia Hf să aibă cu f pe punctele

x1 , x2 , . . . , xn contacte de ordin α1 − 1, α2 − 1, . . . , αn − 1 . Aceasta va ı̂nsemna că
pentru k ∈ {1, 2, . . . , n}
(5.13) (Hf )(j) (xk ) = f (j) (xk ) , 0 ≤ j ≤ αk − 1} .
TB. 6 Dacă prin HN f se notează polinomul de interpolare al lui Hermite core-

spunzător nodurilor (), se cere să se găsească expresia analitică a lui
(H2n−1 f ) (x) := H2n−1 (x1 , x1 , x2 , x2 , . . . , xn , xn ; f |x) .
Indicaţie : (B) Cazul nodurilor duble : ı̂n această situaţie
α1 = α2 = . . . = αn = 2 , N = 2n − 1 .
n
Y
Dacă w(t) = (t − xk ) , din (1.68) obţinem
k=1
µ ¶2 ¯¯
dj t − xk ¯
aj (k) = j ¯ ,
dt w(t) ¯
t=xk
Metode Numerice 175
1 w00 (xk )
adică a0 (k) = ,
a1 (k) = − 03 .
w02 (x
k) w (xk )
h i2
Cu notaţia φk (x) = (x−xw(x)
k )w 0 (x )
k
se obţine
n
X
H2n−1 (x1 , x1 , x2 , x2 , . . . , xn , xn ; f |x) = φk (x)Ak (f ; x) ,
k=1
· ¸
w 00 (xk )
unde Ak (f ; x) := f (xk ) + (x − xk ) f 0 (xk ) − 0 f (xk ) .
w (xk )
TB. 7 În ipoteza că se cunosc valorile unei funcţii f (x, y) pe punctele
?
◦
M0,0 , M1,0 , M0,1 , M1,1 , • •
• •
se cere să se aproximeze valorile pe nodurile Mk,j ale reţelei , astfel ca aproximarea
să fie exactă pentru orice polinom de două variabile de forma h(x, y) = axy + bx +
cy + d .
Indicaţie : Se poate considera o aproximare de forma
fk,j = αf0,0 + βf1,0 + γf0,1 + δf1,1 + r(f )
unde r(f ) este restul aproximării. Parametrii α, β, γ, δ se găsesc din condiţia
r(h) = 0 , ∀ h = axy + bx + cy + d
ceea ce este acelaşi lucru ca egalitatea
αf (x0 , y0 ) + βf (x0 + h1 , y0 ) + γf (x0 , y0 + h2 )+

+δf (x0 + h1 , y0 + h2 ) = f (x0 + kh1 , y0 + jh2 )
să fie verificată pentru
h0 (x, y) = 1 , h1 (x, y) = x , h2 (x, y) = y , h3 (x, y) = xy .
Se obţine soluţia
(α∗ , β ∗ , γ ∗ , δ ∗ ) = ((1 − k)(1 − j), k(1 − j), j(1 − k), kj) .
Se va efectua aproximarea
f (Mk,j ) ≈ (1 − k)(1 − j) · f (x0 , x0 ) + k(1 − j) · f (x0 + h1 , y0 )+

.
+j(1 − k) · f (x0 , y0 + h2 ) + kj · f (x0 + h1 , y0 + h2 )
5.3 Test Nr. 3

TC. 1 Descrieţi algoritmul lui Aitken-Neville.
Indicaţie : Fie x1 , x2 , . . . , xN un sistem de puncte distincte două câte două .

Se pune problema implementării formulei lui Lagrange. Mai precis, notăm prin
L(x) polinomul de interpolare de grad ≤ N − 1 ataşat datelor experimentale din
tabelul următor
x x1 x2 . . . xN
(5.14)
f (x) y1 y2 . . . yn
unde y1 = f (x1 ), y2 = f (x2 ), ..., yN = f (xN ) . Dacă L(x) = LN −1 (x1 , x2 , . . . , xN ; f |x) iar
pentru un x cunoscut, se notează


 Pj = L0 (xj ; f |x)
 P
 = L1 (xi , xj ; f |x)

 ij
 ..
.

 P
 i1 i2 ...iν
 = Lν−1 (xi1 , x12 , . . . , xiν ; f |x) .

 .
 ..
Cu aceste notaţii , se constată că
L(x) = P123...N ,
ceea ce reprezintă răspunsul dorit.

Pe de altă parte , conform relaţiei de recurenţă pe care o satisfac polinoamele de
interpolare, avem
Recurenţa (*)
(x − xi+m )Pi(i+1)...(i+m−1) + (xi − x)P(i+1)(i+2)...(i+m)

Pi(i+1)...(i+m) = .
xi − xi+m
Algoritmul lui Aitken-Neville se bazează pe această egalitate . De exemplu, pentru

N = 4 , avem un singur descendent P1234 care se poate găsi după algoritmul
următor :
x1 y1 = P1
P12
x2 y2 = P2 P123
(5.15) P23 P1234
x3 y3 = P3 P234
P34
x4 y4 = P4
Algoritmul lui Aitken- Neville este o modalitate recursivă de a completa numerele
ı̂n acest tablou, câte o coloană de fiecare dată, de la stânga la dreapta. Se bazează
pe relaţia de recurenţă menţionată dintre un ,, fiu” Pi1 i2 ...iν şi cei doi ,, părinţi” ai
lui
Pi1 i2 ...iν−1 şi Pi2 i3 ...iν .
Metode Numerice 177
TC. 2 O aproximare a Laplacianului. Cunoscând f (x, y) pe punctele
•
M0,1
M−1,0 M0,0 M1,0 , −•− −•− −•−
M0,−1
•
se cere să se determine o valoare aproximativă Laplacianului

¯
2 ∂ 2 f (x, y) ∂ 2 f (x, y) ¯¯
∇ f0,0 := + .
∂x2 ∂y 2 ¯(x,y)=(x0 ,y0 )
Indicaţie : Se obţine
1
∇2 f0,0 ≈ (f1,0 + f0,1 + f−1,0 + f0,−1 − 4f0,0 ) .
h2
TC. 3 Aproximaţi numărul ∇2 f0,0 cu ajutorul valorilor lui f (x, y) pe punctele

menţionate ı̂n figura alăturată
−•− −•− −•− −•− −•−
Găsim
·
1 4
∇2 f0,0 ≈ −5f0,0 + (f1,0 + f0,1 + f−1,0 + f0,−1 ) −
h2 3
¸
1
− (f2,0 + f0,2 + f−2,0 + f0,−2 ) .
12
TC. 4 Fie a ≤ x0 < . . . < xn h≤ b şi f : [a, b]i → R . Să se găsească o altă
expresie analitică a funcţiei ω(x) x0 , . . . , xn ; fx−t
(t)
, x ∈ R, x 6= xj unde ω(x) =
t
(x − x0 ) · · · (x − xn ) .
Indicaţie : Are loc egalitatea

· ¸
f (t)
Ln (x0 , x1 , . . . , xn ; f |x) = ω(x) x0 , . . . , xn ;
x−t t
TC. 5 Dacă a este un număr real diferit de un ı̂ntreg nepozitiv, se cere să se arate
că · ¸
1 (−1)n (−1)n Γ(a)
0, 1, . . . , n ; = = .
a+t t a(a + 1) · · · (a + n) Γ(a + n + 1)
Indicaţie : Utilizaţi problema TC.4.
TC. 6 Dacă
Ln (x0 , x1 , . . . , xn ; f |x) = [x0 , x1 , . . . , xn ; f ] xn + Bn (f )xn−1 + . . .
arătaţi că Bn posedă proprietăţile :
Bn (f ) = [x0 , x1 . . . , xn ; e1 f ] − [x0 , x1 . . . , xn ; en+1 ] [x0 , x1 . . . , xn ; f ]
Bn (h) = 0, ∀h ∈ Πn−2 , Bn (en−1 ) = 1 .
Indicaţie : Se va folosi exprimarea polinomului lui Lagrange ca şi o combinaţie

liniară a valorilor funcţiei. Determinând coeficientul lui xn−1 , acesta ı̂n realitate
va coincide Bn (f ) .
arcsin ((n + 1) arccos x)

TC. 7 Fie Un (x) = √ . Calculaţi Uk (x) pentru k ∈
(n + 1) 1 − x2
{0, 1, 2, 3, 4} . Arătaţi că
2n n−1
Un (x) = xUn−1 x − Un−2 (x) .
n+1 n+2
Justificaţi că Un (x) este un polinom de grad efectiv egal cu n .
2
Indicaţie
¡ : U0 (x)¢ = 1, U1 (x) = x, U2 (x) = 4x 3−1 , U3 (x) = 2x3 − x, U4 (x) =
1 4 2
5 16x − 12x + 1 . Folosiţi formula sin(φ+ψ) = sin φ cos ψ+sin ψ cos φ , precum
şi faptul că cos(arccos x) = x .
5.4 Test Nr. 4

TD. 1 Care este forma generală a unei formule de derivare numerică destinată
calculului aproximativ al lui f 0 (x0 ) ?
Indicaţie : vezi (2.1).
TD. 2 Precizaţi condiţii necesare şi suficiente pe care trebuie să le satisfacă restul
formulei de cuadratură
f 0 (x0 ) = Dn (x0 ; a, b; f ) + Rn (f ; x0 )
(5.16) 1X
n , (n ≥ 2),
Dn (x0 ; a, b; f ) := ak f (x0 + hbk )
h
k=1
astfel ı̂ncât să aibă gradul de exactitate p .

Metode Numerice 179
Indicaţie : Dacă se notează

ẽ0 (x) = 1 , ẽ1 (x) = x − x0 , . . . , ẽp (x) = (x − x0 )p ,
atunci polinoamele {ẽ0 , ẽ1 , . . . , ẽp }, constituie o bază a spaţiului liniar Πp . Condiţia
ca (5.16) să aibă gradul de exactitate p este
(5.17) Rn (h, x0 ) = 0 , ∀h ∈ Πp .
Dar (5.17) este echivalentă cu
(5.18) Rn (ẽj ; x0 ) = 0 pentru j ∈ {0, 1, . . . , p} .
Prin urmare este necesar şi suficient ca să fie verificate egalităţile
 n

 1X

 Rn (ẽ 0 ; x 0 ) = − ak

 h

 k=1




 Xn
(5.19) Rn (ẽ1 ; x0 ) = 1 − ak bk



 k=1





 X n

 R (ẽ ; x ) = −h j−1
ak bjk , j ∈ {2, 3, . . .}
 n j 0
k=1
TD. 3 Care sunt parametrii de control ai unei formule de derivare numerică de

forma (5.16)? Cu ajutorul parametrilor de control, scrieţi condiţia necesară şi
suficientă pe care aceştia trebuie să o verifice astfel ca restul formulei (5.16) să se
anuleze pentru price polinom h ∈ Πp .
Indicaţie : Numerele σ0 , σ1 , . . . , σp , unde
n
X n
X
σ0 = ak , σj = ak bjk , j ∈ {1, 2, . . . , p}
k=1 k=1
sunt parametrii de control corespunzători unei formule de derivare

numerică de forma (5.16) , cu gradul de exactitate p . O condiţie necesară şi
suficientă pentru ca formula de derivare numerică (2.3) să aibă gradul de exactitate
p , p ≥ 2 , este ca
(5.20) (σ0 , σ1 , σ2 , σ3 , . . . , σp ) = (0, 1, 0, 0, . . . , 0) .
TD. 4 Găsiţi o condiţie necesară şi suficientă , exprimată matricial, pe care trebuie
să o verifice (5.16) astfe ca ea să aibă gradul de exactitate p .
Indicaţie : Formula de derivare numerică de forma (5.16) are gradul de exactitate
p, p ≥ 2, dacă şi numai dacă
    
1 1 ... 1 a1 0
 b1 b2 . . . bn   a2   1 
 2 2    
 b1 b2 . . . b2n   a3   0 
(5.21)   = 
 .. .. ..   ..   .. 
 . . ... .  .   . 
bp1 bp2 ... bpn an 0
TD. 5 Să considerăm formula de derivare numerică (5.16) având gradul de exac-
n
Y
titate p , cu p ≥ n . Cum trebuie să fie produsul P := bk ?
k=1
Indicaţie : P 6= 0 . Pentru demonstraţie procedaţi prin reducere la absurd.
TD. 6 Care este gradul de exactitate maxim posibil, al unei formule de derivare
numerică de forma (5.16) ?
Indicaţie : p = n . Problema mai dificilă este de a justifica existenţa formulelor cu

grad maxim de exactitate, adică al formulelor optimale de derivare numerică. Pentru
aceasta se apelează la inversarea matricei Vandermonde. În acest sens a se vedea
(2.17) şi (2.18).
TD. 7 Caracterizaţi mulţimea tuturor formulelor de derivare numerică de forma
(5.16) care sunt optimale din punct de vedere al gradului de exactitate.
Indicaţie : Singurele formule de derivare numerică de forma
n
1X
f 0 (x0 ) = ak f (x0 + h · bk ) + Rn (f ; x0 )
h
k=1
( n≥2 , h 6= 0) )
care au gradul maxim de exactitate n sunt acelea ı̂n care :
(i) b1 , b2 , . . . , bn sunt diferite de zero, distincte două câte două,
astfel ı̂ncât
Xn
1
(ii) = 0 , şi
bk
k=1
(iii) pentru k ∈ {1, 2, . . . , n}


 ak = lk0 (0)

 ω(x)


 lk (x) = (x − bk )ω 0 (bk )





n
Y

 ω(x) = (x − bj ) .


j=1
Acest rezultat se poate enunţa şi sub următoarea formă :

Formulele de derivare numerică de forma (5.16) care au gradul maxim de exactitate
n sunt
n
b1 b2 · · · bn X f (x0 + h · bk )
(5.22) f 0 (x0 ) = (−1)n−1 + Rn (f ; x0 )
h ω 0 (bk )b2k
k=1
unde bj 6= 0 , j = 1, 2, . . . , n , bi 6= bj pentru i 6= j şi

n
X 1
=0 .
bk
k=1
TD. 8 Găsiţi mulţimea formulelor de derivare , construite pe două noduri, care

sunt optimale.
Metode Numerice 181
Indicaţie : Să considerăm

1 1
n=2 şi + =0 , (b1 , b2 ) ∈ B2h .
b1 b2
Deducem imediat că formulele de derivare numerică pe două noduri sunt de forma
f (x0 + hb1 ) − f (x0 − hb1 )
f 0 (x0 ) ≈ .
2hb1
Notând ε = hb1 , ε 6= 0 va rezulta că ı̂n cazul a două noduri ,singurele formule
optimale de derivare numerică având gradul maxim de exactitate p = 2 este
f (x0 + ε) − f (x0 − ε)
(5.23) f 0 (x0 ) = + r(f ; x0 ) ,
2ε
unde, pentru ε 6= 0 fixat, r(f ; x0 ) reprezintă restul formulei de derivare numerică.
Fără să restrângem generalitatea, vom presupune ε > 0 .
Dacă I = [a, b] , x0 ∈ I , atunci pentru ca
x0 − ε ∈ [a, b] , x0 + ε ∈ [a, b]
este necesar şi suficient să fie verificate inegalităţile
¯ ¯
b − a ¯¯ a + b ¯¯
0<ε≤ − ¯x 0 − .
2 2 ¯
TD. 9 Dacă f ∈ C 3 [a, b] scrieţi o reprezentare a restului r(f ; x0 ) din formula

(5.23).
Indicaţie : Fie f ∈ C(3) [a, b] şi
¯ ¯
b − a ¯¯ a + b ¯¯
0<ε≤ − ¯x 0 − , x0 ∈ [a, b] .
2 2 ¯
Dacă
f (x0 + ε) − f (x0 − ε)
f 0 (x0 ) = + r(f ; x0 ) ,
2ε
atunci există cel puţin un punct ξ = ξ(f, x0 , ε), ξ ∈ (x0 − ε, x0 + ε), astfel ı̂ncât
f 000 (ξ)
r(f ; x0 ) = − ε2 .
3!
TD. 10 Se consideră formula de derivare numerică
32f (x0 + 3h) − 27f (x0 − 2h) + 5f (x0 + 6h)

f 0 (x0 ) = + R3 (f ; x0 )
120h
unde x0 − 2h < µ < x0 + 3h iar R3 (f ; x0 ) este restul. Care este gradul de
exactitate al acestei formule ? Din punct de vedere computaţional, ce particularitate
are formula ? Reprezentaţi restul pe spaţiul C 4 [a, b] .
Indicaţie : p = 3 , deci formula este optimală. Coeficienţii formulei sunt numere
raţionale. Restul admite reprezentarea
3 3 (4)
R3 (f ; x0 ) = h f (µ) .
2
5.5 Test Nr. 5

TE. 1 Ce se ı̂nţelege printr-o pondere pozitivă pe un interval ? Prezentaţi exemple
de ponderi pozitive.
Indicaţie : O funcţie w :< a, b >→ [0, +∞) cu proprietăţile

Zb
1) pentru orice k ∈ N , există integralele tk w(t) dt ;
a
Zb
2) w(t) dt > 0 , se numeşte pondere pozitivă pe intervalul (a, b) .
a
Exemple de ponderi
Condiţii
w(t) Denumire impuse asupra Intervalul (a, b)
parametrilor
w1 (t) = (b − t)p (t − a)q Jacobi p > −1 , q > −1 (a, b)
w2 (t) = e−t tα Laguerre α > −1 (0, +∞)
2
w3 = e−t Hermite — (−∞, +∞)
4
w4 (t) = e−t Freud — (−∞, ∞)
TE. 2 Ce este o formulă exactă de cuadratură , pe noduri simple ?
Zb n
X
Indicaţie : f (t)w(t) dt = ck f (zk ) + Rn (f ) . Numerele reale c1 , ..., cn se
a k=1
numesc coeficienţii formulei de cuadratură, iar Rn (f ) reprezintă restul formulei.
TE. 3 Definiţi gradul de exactitate al unei formule de cuadratură de forma
Zb n
X
(5.24) f (t)w(t) dt = ck f (zk ) + Rn (f ) .
a k=1
Indicaţie : O formulă de cuadratură are gradul de exactitate m dacă
(5.25) Rn (e0 ) = 0 , Rn (e1 ) = 0 , ..., Rn (em ) = 0 .
Dacă ı̂n plus Rm (em+1 ) 6= 0 spunem că formula de cuadratură are gradul de
exactitate efectiv egal cu m .
Metode Numerice 183
TE. 4 Presupunem că formula (5.24) are gradul de exactitate m . Ce legături

există ı̂ntre m şi n ?
Indicaţie : Să considerăm nodurile z1 < z2 < ... < zn fixate. Dacă m este un
număr natural m ≤ n − 1 , atunci
i) pentru m < n − 1 există o infinitate de formule care au gradul de
exactitate m ;
ii) ı̂n cazul m = n − 1 există o singură formulă de cuadratură. De aseme-
nea m ≤ 2n − 1 .
TE. 5 Indicaţi o modalitate de mărire a gradului de exactitate al unei formule de
cuadratură de tip interpolator.
Indicaţie : Considerăm formulele
Zb p
X
f (t)w(t)dt = ak f (xk ) + rp (f )
a k=1
Zb q
X
f (t)w(t)dt = bk f (yk ) + εq (f )
a k=1
Dacă resturile rp şi εq verifică condiţiile

rp (h) = εq (h) = 0 ∀h ∈ Πm ,
∆ : = εq (em+1 ) − rp (em+1 ) 6= 0 ,
Zb p
X q
X
(5.26) f (t)w(t) dt = α ak f (xk ) + (1 − α) bk f (yk ) + R(f )
a k=1 k=1
εq (em+1 )
unde α = , are gradul de exactitate m + 1 . În plus
∆
R(f ) = αrp (f ) + (1 − α)εq (f )
TE. 6 Care este gradul de exactitate al formulei
Zb µ ¶
a+b
(5.27) f (t) dt = (b − a)f + r(f ) ?
2
a
Indicaţie : m = 1 .
TE. 7 Considerănd formulele exacte de cuadratură
Z b ³a + b b − a´
f (t) dt = (b − a)f −λ + r1 (f )
a 2 2
şi
Z ³a + b
b
b − a´
f (t) dt = (b − a)f +µ
+ ε1 (f ) ,
a 2 2
unde λ , µ ∈ (0, 1] , găsiţi o formulă de cuadratură pe trei noduri, avn̂d gradul de
exactitate 5 .
Indicaţie : Avem
r1 (e0 ) = ε1 (e0 ) = 0
(b − a)2 (b − a)2
r1 (e1 ) = λ , ε1 (e1 ) = −µ
2 2
Aceasta ı̂nseamnă că cele două formule au gradul de exactitate efectiv egal cu m=0.
Se obţine
µ
α= .
µ+λ
Prin urmare formula de cuadratură
Z b
(5.28) f (t) dt =
a
µ ³ ¶
b−a a+b b − a´ ³a + b b − a´
= µf −λ + λf +µ + R(f )
µ+λ 2 2 2 2
are gradul de exactitate m = 1 . În plus
(b − a)3
R(e2 ) = (1 − 3µλ) .
12
Să repetăm procedeul descris anterior considerând ca şi formule de referinţă pe
(5.27) şi (5.28). În această situaţie
R(e2 ) 1
α= =1− .
R(e2 ) − r(e2 ) 3µλ
Formula (5.26) se scrie sub forma

Z b
(5.29) f (t)dt =
a
Ã
b−a ³a + b b − a´ ³a + b´
µf −λ + (µ + λ)(3µλ − 1)f +
3µλ(µ + λ) 2 2 2
!
³a + b b − a´
+λf +µ + R0 (f )
2 2
iar
R0 (e0 ) = R0 (e1 ) = R0 (e2 ) = 0 ,
(b − a)4
R0 (e3 ) = (λ − µ) .
24
Rezultă că dacă λ 6= µ , atunci (5.29) are gradul de exactitate efectiv egal cu
doi . Pentru λ = µ , deci
Z b
(5.30) f (t)dt =
a
Ã
b−a ³a + b b − a´ ³a + b´
2
= f − µ + 2(3µ − 1)f +
6µ2 2 2 2
Metode Numerice 185
!
³a + b b − a´
+f +µ + R1 (f ) , µ ∈ (0, 1] ,
2 2
atunci gradul de exactitate al acestei formule este m = 3 . Prin efectuarea unor
calcule elementare se arată că au loc şi egalităţile
µ ¶
(b − a)5 3 2
R1 (e4 ) = −µ .
48 5
În această manieră constatăm că dacă

r
3
µ∈R , |µ| = ,
5
atunci gradul de exactitate al formulei (5.30) se va mări.
Într-adevăr, formula de cuadratură
Z b
(5.31) f (t) dt =
a
Ã
5(b − a) ³a + b r3 b − a´ 8 ³a + b´
= f − + f +
18 2 5 2 5 2
!
³a + b r3 b − a´
+f + + RG (f )
2 5 2
are gradul de exactitate m = 5 . Totodată
(b − a)6
RG (e6 ) 6= 0 mai precis RG (e6 ) = .
2800
5.6 Test Nr. 6

TF. 1 Fie f (x) = x3 − 2x + 2 . Justificaţi faptul că ecuaţia
f (x) = 0 , x ∈ [−2, 1]
are o singură rădăcină . Aplicăm metoda lui Newton
f (xn )
(5.32) xn+1 = xn − , n ∈ {0, 1, ...}
f 0 (xn )
aceste ecuaţii. Alegeţi ,, punctul de start” x0 = 0 .

Este convergent şirul (xn )∞ n=1 ?
1
Dar ı̂n cazul ı̂n care x0 6= 0 şi |x0 | < 10 ?
Indicaţie : Avem (şirul lui Rolle)

q q
2 2
x −2 − 3 3 1
0
f (x) 0 0
f (x) − + + +
şi deci ecuaţia are o singură rădăcină x ∈ [−2, 1] . Şirul din metoda lui Newton
(5.32) se obţine din
2(x3n − 1)
xn+1 = , n = 0, 1, ... .
3x2n − 2
Dacă x0 = 0 , atunci
1 − (−1)n
xn =
2
ceea ce ı̂nseamnă că şirul (xn ) nu este convergent.
Este interesant de a programa algoritmul şi de a vedea ce se ı̂ntâmplă dacă alegem
punctul de start x0 astfel ca x0 6= 0 , |x0 | < 0.1 . O explicaţie ale acestor chestiuni
constă ı̂n faptul că derivata f 0 se anulează ı̂n intervalul unde căutăm soluţia.
TF. 2 Fie seria hipergeometrică a lui Gauss
∞
X (a)k (b)k z k
2 F1 (a, b; c; z) = .
(c)k k!
k=0
Alcătuiţi un algoritm pentru determinarea primelor 10 zecimale exacte ale celei mai
mari rădăcini (reale) a ecuaţiei
1−x
2 F1 (−5, 6 ;1 ; )=0.
2
Indicaţie : Au loc egalităţile
1−x
2 F1 (−5, 6 ;1 ;
)=
2
5
X µ ¶ µ ¶k
k 5 (6)k 1−x
= (−1) =
k k! 2
k=0
1 ³¡ 2 ¢5 ´(5)
= x − 1 = C · xg(x) ,
25 · 5!
10 5
g(x) = x4 − x2 + .
9 21
Rămâne să aproximăm cea mai mare rădăcină a ecuaţiei
g(x) = 0 .
¡ 17 ¢
Se constată ca aceasta se află situată ı̂n intervalul 21 , 1 .
În continuare aplicaţi o metodă iterativă.
TF. 3 Dacă f (x) = x3 − 5x , x0 = 1 iar (xn ) este şirul cu termenii generaţi de
(5.32), arătaţi că
x0 = x2 = x4 = ... = +1
x1 = x3 = x5 = ... = −1 .
Indicaţie : Găsim
2x3n
xn+1 = , x0 = 1 .
3x2n − 5
Astfel x1 = −1 , x2 = 1 , x3 = −1 etc....
Metode Numerice 187
TF. 4 Rezolvaţi numeric ecuaţia
xex − λ = 0 , x ∈ [0, ∞)
pentru diverse valori ale lui λ , λ ∈ [3, ∞) . Dacă x = x(λ) este o soluţie să se
arate că x : (0, ∞) → R este o funcţie crescătoare şi concavă.
Indicaţie : Dacă f (x) = xex − λ atunci f (0) = −λ < 0 , f (+∞) = ∞ şi

f 0 (x) = (x + 1)ex > 0 pe [0, ∞) . Prin urmare ecuaţia are o singură soluţie
x = x(λ) . ı̂n tabelul de mai jos sunt trecute anumite valori ale funcţiei f
x 1 ln λ
f (x) e−λ λ (ln λ − 1)
| {z } | {z }
− +
Prin urmare , x(λ) ∈ (1, ln λ) iar ı̂n continuare considerăm că f : [a, ln λ] →
R . Având ı̂n vedere faptul că f este crescătoare şi concavă, metoda tangentei cu
punctul de start t0 = 1 ne va furniza un şir (tn ) ,
t2 + λe−t
tn+1 = N (tn ) , N (t) = ,
t+1
termenii căruia aproximează prin lipsă soluţia x(λ) .
Metoda coardei generează un şir (cn ) cu
tet − λ − t(e − λ)
cn+1 = C(cn ) , C(t) = ,
tet − e
unde c0 = ln λ . Termenii şirului (cn ) constituie aproximaţii prin adaus ale soluţiei
x(λ) . Avem
tn < x(λ) < cn
iar dacă |cn − tn | ≤ EP S , unde EP S este un număr din (0, 1) care simulează
precizia, algoritmul se opreşte şi declarăm x(λ) := (cn + tn ) ∗ 0.5 .
Derivând egalitatea x(λ)ex(λ) = λ găsim
x(λ)
x 0 (λ) = >0
λ (1 + x(λ))
şi
x2 (λ) (2 + x(λ))
x 00 (λ) = − 3 <0
λ2 (1 + x(λ))
ceea ce implică faptul că x este crescătoare şi concavă.
TF. 5 Descrieţi un algoritm care să furnizeze, cu cel puţin 5 zecimale exacte , cea
mai mare rădăcină a ecuaţiei
x − cos x = 0 , x∈R.
Indicaţie : Notăm f (x) = x − cos x . Deoarece f 0 ≥ 0 pe R şi
f (−∞) = −∞ , f (∞) = ∞ , f (0)f (1) < 0

ecuaţia are o singură soluţie x ∈ (0, 1) . Având ı̂n vedere faptul că f 00 > 0 pe
(0, 1) , metoda coardei furnizează o aproximaţie prin lipsă, iar metoda tangentei
(cu punctul de start t0 = 1 ) o aproximaţie prin adaus. Fie (cn ) , (tn ) sirurile
iterative furnizate respectiv de cele două metode.Avem


 f (1)(1 − ck )
 ck+1 = 1 −

 f (1) − f (ck )
c0 = 0 , t0 = 1 .

 f (t )

 k
 tk+1 = tk − 0
f (tk )
Algoritmul poate consta din calculul simultan al numerelor
½
c1 , c2 , ..., cn , ...
,
t1 , t2 , ..., tn , ...
criteriul de precizie şi totodată de stop fiind
tk − ck = |tk − ck | ≤ 10−6 , k = 1, 2, ..., n .
Dacă acest criteriu este verificat pentru k = n concludem că
o aproximaţie root a soluţiei x este
root : = (cn + tn ) ∗ 0.5 .
TF. 6 Dacă f ∈ C 1 [a, b] , atunci să se arate că ecuaţia
f (x) − f (a) − (b − x)f 0 (x) = 0 , x ∈ (a, b)
are cel puţin o soluţie.
Indicaţie : Fie F : [a, b] → R cu imaginile
Zx Zx
F (x) = f (t) dt − (x − a)f (a) − (b − t)f 0 (t) dt .
a a
Avem F (a) = F (b) = 0 ceea ce , pe baza teoremei lui Rolle, implică existenţa unui
punct θ , θ ∈ (a, b) astfel ca
F 0 (θ) = 0 . Pe de altă parte
F 0 (x) = f (x) − f (a) − (b − x)f 0 (x) .
Notă: Rezultatul este valabil pentru o clasă mai largă de funcţii reale : vezi
Problema 7.
TF. 7 Fie f ∈ C[a, b] cu proprietatea că f 0 există pe (a, b) . Atunci ecuaţia

f (x) − f (a) − (b − x)f 0 (x) = 0 , x ∈ (a, b)
are cel puţin o soluţie.
Indicaţie : Se aplică teorema lui Rolle funcţiei H , unde
H(x) = (x − a)f (a) − (x − b)f (x) , x ∈ [a, b] .
Avem H(a) = H(b) = (b − a)f (a) şi
H 0 (x) = (b − x)f 0 (x) − ( f (x) − f (a) ) .
Bibliografie
[1] Ahmad M., On polynomials with real zeros, Canad.Math.Bull . (1968) 237-240.
[2] Ash M.J. , Jones R.L. , Optimal Numerical Differentiation sing three Function
Evaluation ,
Mathematics of Commputation 37 (1981) 159-168.
[3] Ash M.J., Janson S., Johnson R.L., Optimal Numerical Differentiation using
n Evaluations ,
Calcolo 21 (1984) 151-169.
[4] Beesack P.R., On bounds for the range of ordered variates,
Univ. Beograd. Publ. Elektrotehn. Fak. Ser.Mat.Fiz., nr.412-460 (1973) 93-96.
[5] Boyd A.V., Bounds for order statistics,
Univ. Beograd. Publ. Elektrotehn. Fak. Ser.Mat.Fiz., nr.357-380 (1971) 31-32.
[6] Brass H., Quadraturverfahren. Vandenhoeck&Ruprecht,Göttingen, 1977.
[7] Ghizzetti A., Ossicini A., Quadrature Formulae.
Birkhäuser Verlag Basel, Stuttgart, 1970.
[8] Ionescu D. V. Cuadraturi numerice. Editura Tehnică,Bucureşti, 1957.
[9] Kronrod A.S. , Nodes and weights of quadrature formulas .
Consultans Bureau Enterprises , Inc. , 1965.
[10] Krylov V. I., Approximate calculation of integrals.
Macmillan, New York, 1962.
[11] Lupaş A., Teoreme de medie pentru transformări liniare şi pozitive.
Revista de Analiză Numerică şi Teoria Aproximaţiei 3(1974), 2, 121-140.
[12] Laguerre E.N., Oeuvres- I, Paris -1898.
[13] Lupaş A., Problem 246, Math.Vesnik 8(23)(1971).
[14] Lupaş A., A remark on the Schweitzer and Kantorovich inequalities,
Univ. Beograd. Publ. Elektrotehn. Fak. Ser.Mat.Fiz., No. 381 -No. 409 ( 1972)
13-16 .
[15] Lupaş A ., Inequalities for the roots of a class of polynomials,
Univ. Beograd. Publ. Elektrotehn. Fak. Ser.Mat.Fiz. , No. 577 -No. 598 ( 1977)
79-85 .
[16] Lupaş A., Numerical integration by means of Gauss-Legendre Formula.
Mathematica-Revue d‘Analyse Numérique et de Theorie de l‘Approximation
9, nr. 1 (1980) 81-92.
189
[17] Lupaş A., An integral representation of the differentiation operator,

Gazeta Matematică - seria A, Anul VI, nr.3-4 (1985) 188-192.
[18] Lupaş A., Mache D., On the Numerical Differentiation,
Revue d‘Analyse Numérique et de Théorie de l‘Approximation,
tom XXVI , Nos.1-2 ,(1997) 109-115.
[19] A.Meir, A.Sharma : On zeros of derivaties of polynomials,
Canad. Math.Bull. 11 (1968), 443-445.
[20] Ostrowski A.M. , Solutions of equations in euclidean and Banach spaces.
Academic Press , New York , 1973.
[21] Peano G., Resto nelle formule di quadratura espresso con un integrale definito.
Atti della Accademia dei Lincei, Rendinconti (Ser.5) 22(1913) 562-569.
[22] Popoviciu T., Sur les équations algébriques ayant toutes leurs racines réelles,
Mathematica (Cluj) 9 (1935) 129-145.
[23] Popoviciu T. , Notes sur les fonctions convexes d‘ordre supériuer (IX) .
Mathematica (Cluj) 43 , (1942) 85-141.
[24] Popoviciu T., Asupra restului ı̂n formulele de derivare numerică ,
Studii şi Cercetări Matematice III (1952) 53-122.
[25] Popoviciu T. , Diferenţe divizate şi derivate,
Studii şi cercetării de matematică (Cluj) IX (1960) 119-145.
[26] Popoviciu Tiberiu, La simplicité du reste dans certaines formules de quadra-
ture. Mathematica (Cluj) 6(29), (1964) 157-184.
[27] Salzer H.E. , Optimal points for numerical differentiation,
Numerische Matematik 2 (1960) 214-227.
[28] Sard A., Linear Approximation.
Amer. Math. Soc.,Mathematical Surveys nr.9, Rhode Island, 1963.
[29] Stroud A.H and Secrest. D. , Gaussian quadrature formulas ,
Prentice Hall , Englewood Cliffs , N.J. , 1966.
[30] Szegö G. , Orthogonal polynomials ,
Amer.Math.Soc.Colloq.Publ. vol. XXIII , New York , 1959.
[31] Sz.-Nagy J.v ., Über algebraische Gleichungen mit lauter
reelen Wurzeln, Jber. Deutsch. Math.-Verein. 27 (1918) 37-43.
[32] Sz.-Nagy J.v ., Wertverteilung bei Polynomen mit lauter reellen Nullstellen
und Koefizienten, Acta.Math.Acad.Sci. Hung., 3 (1952) 269-274.

Metode Numerice Curs

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metode Numerice Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Alexandru LUPAŞ

Prof.univ.dr. Mircea Ivan

Tehnoredactare computerizată : Autorul

Reproducerea prin orice mijloace , sau

Prezentul curs universitar este o formă prescurtată a monografiei apărută

2 FORMULE DE DERIVARE NUMERICĂ 56

2.5 Restul ı̂n formulele optimale cu n - noduri . . . . . . . . . . 75

4 REZOLVAREA ECUAŢIILOR TRANSCENDENTE 154

4.2.3 Criterii de STOP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

5 TESTE PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR 168

În construirea unor procedee pentru aproximarea funcţiilor, un rol important

F (xk ) = yk , k ∈ {0, 1, . . . , m}.

Din punct de vedere geometric aceasta ı̂nseamnă că trebuie găsită o

x x0 x1 ... xk−1 x xk ... xm

să ı̂ncercăm ca prin intermediul lui F să atribuim lui f (x) ,

xk−1 < x < xk , o anumită valoare aproximativă.

urmând ulterior evaluarea restului f (x) − F (x) care exprimă eroarea ce se

1.1 Sisteme Cebı̂şev

are cel mult m zerouri pe [a, b].

Lema 1 O condiţie necesară şi suficientă pentru ca

să formeze un T-sistem pe [a, b], este ca oricare ar fi un sistem x0 , x1 , . . . , xm

Demonstraţie. Arătăm că (1.2) este o condiţie suficientă. Presupunem

să aibă cel puţin m + 1 zerouri (distincte) x0 , x1 , . . . , xm pe [a, b], adică

Din (1.2) rezultă că egalităţile de mai sus formează un sistem de m + 1

1.1.1 Sisteme Cebı̂şev complete

formează un sistem Cebı̂şev complet, de ordinul m pe [a, b] , pe scurt

sunt sisteme Cebı̂şev pe [a, b] .

Lema 2 Fie x1 , x2 , . . . , xm puncte distincte din [a, b] şi {u0 , u1 , . . . , um }

(1.4) P0 (x1 ) = 0, P0 (x2 ) = 0 , . . . , P0 (xm ) = 0 .

satisface egalităţile (5.1).

P0 (xj ) = 0 , j ∈ {1, 2, . . . , m}.

Dar numerele β0 , β1 , . . . , βm−1 , din egalitatea

verifică de asemenea (1.6). Deci (5.2) este demonstrată.

b) Dacă βm = 0 atunci ar rezulta β0 = . . . = βm−1 = 0 şi prin urmare

Q0 (x1 ) = Q0 (x2 ) = . . . = Q0 (xm ) = 0 ,

ceea ce completează demonstraţia.

1.1.2 Noţiunea de polinom generalizat

se numeşte polinom generalizat sau u-polinom.

Prin Πr = Πr (u) vom nota subspaţiul liniar al tuturor polinoamelor

{1, cos x, sin x, . . . , cos mx, sin mx}

este un T-sistem de ordinul 2m;

1.2 Interpolarea pe puncte distincte

un sistem de puncte distincte din [a, b] . Pentru orice k , 0 ≤ k ≤ m , există

Demonstraţie. Conform lemei 2, există o constantă nenulă C astfel ca

Impunând condiţia ϕk (xk ) = 1 găsim valoarea constantei C .

şi ı̂n concluzie:

1.2.2 Interpolarea prin polinoame generalizate

Teorema 1 Există un singur polinom Lm (f ; .) ∈ Πm (u) astfel ı̂ncât

Demonstraţie. Deoarece (1.9) este un CT-sistem, avem u0 (x0 ) 6= 0. Să

Lm−1 (f ; xj ) = f (xj ) , j ∈ {0, 1, . . . , m − 1} .

unde µ este un parametru. În conformitate cu Lema 2

este suficient să alegem

deci polinomul generalizat Lm (f ; .) din Πm (u)

(1.11) Lm (f ; x) = Lm−1 (f ; x)+

Justificarea unicităţii se face prin intermediul Lemei 2. Dacă Q ∈ Πm (u)

Teorema 2 Au loc următoarele egalităţi

Fie p ≤ m şi {xi1 , xi2 , . . . , xip+1 } ⊆ {x0 , x1 , . . . , xm }. Utilizăm notaţia :

(1.14) ω(xi1 , xi2 , . . . , xip+1 ; x) =

atunci ω(x) = (x − x0 )(x − x1 ) . . . (x − xm ) .

Teorema 3 Restul ı̂n interpolarea unei funcţii prin intermediul polinomului

f (x) − Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) =

Demonstraţie. Din (1.13)

Rm (f ; x) := f (x) − Lm (x0 , x1 , . . . , xm ; f |x) =

Rm (f ; x) = [x0 , x1 , . . . , xm , x; f ]ω(x0 , x1 , . . . , xm ; x),